CERUL

De cate ori am privit cerul
Dar destinul meu e orb si nu stie...
ca nu este mila pentru cel ce nu se roaga si
abia apoi ,rugandu-se,se va convinge,
ca nu e doar o pata obscura
...CERUL...

(Renato Zero)

Celui Ce ma ajuta

Si daca aceasta lume innebuneste,
nu ma lasa sa ma pierd cu ea!

Marea absenta

Te-am pierdut pe tine.
Puteai sa te iubesti mai mult.
Te-am pierdut pe tine,
trebuia sa invingi tu...
Singura asa...
in marele joc al acelor "nu".
Si soarta pare asa miopa!Stiu...
Acum tacerea lucreaza...
Ce viata e ,
Capabila doar de necazuri...
Te-am pierdut pe tine,
asa nu ma voi vindeca nicicand,
bucati din mine,
risipite oriunde,aici si acolo.
E iubire dezvoltata
doar pe jumatate...
Esti muzica mai mult decat oricand,
voce a gandurilor mele,
te presimt,te inventez,
asa de prezenta si atat de mult a mea,
nici cruzime,nici ipocrizie
...si pare ca e de-ajuns a suferi...

februarie---(Alice)

Transparenta ca sufletul
o zi de februarie alinea in imensitati albastre
campurile goale,
muntii,marea...
A sosit vara,e plina ca un corp,
a acoperit totul,
fiecare colt era un cuib...
Apoi s-a intors februarie,
asadar era intoarcerea care facea din timp un nimic,
un bine si un rau.
Si in acel cerc
iubirea pentru noi insine gasea ca totul i se asemana.
Apoi s-a intors februarie....

Come stai?---(Vasco Rossi)

Ce mai faci?
Te deosebesti de omul comun.
Iti place sa traiesti cum esti,
iar de raspuns
iti raspunzi doar tie!

Ce mai faci?
Te deosebesti de tot ce poate fi comun,
Iti place sa traiesti cum vrei,
iar raspunsurile le pastrezi
pe toate, numai pentru tine!

mica piatra---(Eros Ramazzotti)

Ajunse in timpuri de razboi,venind de pe valuri.
Atingand pamantul,se cobori de pe vas
si toti ii vazura umanitatea .
Ea privi acei ochi visatori,asa de vii si asa de penetranti,
si pe loc incepu sa-l iubeasca!
Si simti ca-i cresc aripile
cand in final,ii stranse mainile!
Ea simti in stomac
ca o bataie de aripi de fluturi!~

Noaptea aceea scalda fericirea
in lacrimi fierbinti,
pe care le lasa sa cada in mare
si adauga sare la sare...
ea ii spunea :
tu esti ...esti dragostea mea,
si toata viata mea e pentru tine!
Insa el ii raspundea:
am in buzunar o mica piatra,
o am pentru a construi pacea
acolo unde nu e!
Asa...eu am sa o duc cu mine
unde ma va duce aceasta speranta
dinauntru,care nu ma abandoneaza nicicand!
Eu o voi purta cu mine,
cu toata greutatea
ce o are mica piatra
care intr-o zi poate
va fi asezata!
El pleca....caci destinul sau
in fata oricarui vant
e mai puternic!
Pleca cu toate bagajele sale,
renuntand la ea....
In acea noapte ,
se ridica pana la cer
toata rasuflarea ei,
pe care o smulse din profunzimea abdomenului
pentru a-i striga numele!....
Mica piatra se aseza...

Plange telefonul----(Domenico Modugno)

- Alo, asculta , mama e langa tine?
Trebuie sa-i spui mamei
ca e cineva care...

 Cine esti, domnul de data trecuta?
 Ma duc sa o chem, insa e la baie
 Nu stiu daca poate veni.


- Spune-i ca sunt aici,
spune-i ca e important,
ca am sa astept...

 Dar tu i-ai facut ceva mamei mele?
 Cand suni tu imi spune mereu:
"Spune-i ca nu sunt acasa!"

-Spune-mi stii sa scrii deja?
E frumoasa casa ta?
La scoala cum iti merge?

Bine. Dar pentru ca mama mea lucreaza
e o vecina care ma duce la scoala.
Si in carnet am o singura semnatura,
ceilalti o au si pe cea a tatalui lor. Eu nu.

-Spune-i ca sunt aici, ca sufar de 6 ani,
scumpo e chiar varsta ta...

Ei, Nu! Eu am cinci ani.
Dar tu o cunosti pe mama mea?
Nu mi-a vorbit nicicand de tine...
Asteapta sa o chem...


Plange telefonul
pentru ca ea nu va veni,
chiar daca strig "Te iubesc"
stiu ca nu ma va asculta...


-Vara mergeti sa stati la hotel Riviera?
Iti place marea?

Oh,da. Mult. Stii ca stiu sa inot?
Dar spune-mi cum de cunosti tu hotelul Riviera...
Ai fost si tu?

-Spune-i ca eu cu durerea mea suntem aici! Si va iubesc pe amandoua.

Ne iubesti!?
Dar eu nu te-am vazut niciodata,
si ce ai? De ce ti-ai schimbat vocea?
Tu plangi...
 De ce?

Plange telefonul,
pentru ca ea nu va veni,
chiar daca strig "te iubesc",
stiu ca nu ma va asculta.
Plange telefonul,
pentru ca nu primesc mila,
si nimeni nu imi va raspunde.


  - Fa-o sa mai stea un pic...

  Dar iese afara...

  - Opreste-o!...

  A plecat deja....

 - Daca a plecat,
   atunci adio!...

  La revedere domnule.

 - Ciao, micuto!


( Domenico Modugno - Piange il telefono )

Suntem singuri?

Singur impotriva omenirii!...
Dar singur...cu adevarat singur...
nu am fost niciodata pana acum.
Chiar daca oamenii sunt toti impotriva mea,
chiar daca in jurul meu nu e nimeni cu care
sa pot impartasi ideile mele...
sau sa mi le aprecieze,
sa vada justetea lor,
sa ma incurajeze pentru a le aplica
in practica!
Chiar daca modul meu de a ma comporta
pare cu totul iesit din comun...
si nu mai e nimeni sa poata fi comparat cu mine
in vreun fel,
Eu nu sunt singur,cu adevarat singur
nu pot fi!
Insa e adevarat ca ma pot simti singur...
...intre ei, toti!
cosmin cozma

06 MAI 1992---(Andrea Boccelli)

06 MAI 1992,

Draga tata,
e inutil sa discutam,
de acord nu vom fi nicicand.
Ce e asa ciudat in toate astea?
Doar sunt 30 de ani ce ne separa!
Sau o fi poate,
teama in tine
de a nu mai gasi forta
pentru a fi alaturi de mine,
daca obstacolele ma vor opri.

Nu te ingrijora,asculta-ma:
Voi avea probleme!
Voi infrunta infami,
dar nimic nu ma va speria,
nimic nu ma va corupe!
Nimic in lume
nu ma va face sa uit ca
pot sa inving,
si vreau sa o fac in felul meu.
Vreau sa o fac asa cum imi doresc eu!

Stiu bine ca pentru tine e dificil
sa justifici
aceasta idee incapatanata de a lupta,
sa folosim imposibilul...stiu!

Ti se va parea de necrezut,
insa cu cat mai mult ma gandesc,
cu atat mai mult inteleg
ca ma aseaman tocmai cu tine.
Si nu stii cat as vrea
ca forta sa nu te abandoneze niciodata,
pentru a te avea aici,
si sa nu ma opresc
NICIODATA.

Pe curand,
fiul tau.