Iti voi lasa un cantec

S-a sfarsit timpul de-a canta impreuna!
Se inchide aici pagina comuna...
Si parca lumea s-a oprit.
De-acum poti sa continui tu,
Dar nu te trimit singura:
Iti las un cantec...
Ca sa te acoperi daca iti va fi frig,
Iti las un cantec care sa te hraneasca
Cand ti se va face foame.
Iti las un cantec pe care sa-l bei
Cand ti se va face sete,
Iti las un cantec pe care sa-l canti...
Un cantec pe care il vei putea canta
Celui pe care il vei iubi... dupa mine.
Iti las un cantec pe care sa-l pastrezi
Deasupra inimii,
Iti las un cantec pe care sa-l visezi
Cand iti va fi somn,
Iti las un cantec care sa-ti tina companie,
Iti las un cantec pe care sa-l canti...
Un cantec pe care tu il vei putea canta
Celui pe care il vei iubi dupa mine,
Celui pe care nu il vei iubi... fara de mine....

( Gino Paoli- Ti lascio una canzone )

Eckhart Tolle din nou surprinzator, si din nou cat se poate de firesc

In seara asta l-am ascultat pe Eckhart Tolle pe video.google.com si spunea ca animalele sunt mai legate cu Sursa Vietii decat majoritatea oamenilor de acum si de aceea multi oameni simt liniste atunci cand mangaie un caine sau o pisica, mult mai usor decat daca ar trebui sa aiba o relatie personala cu un om.
Mi se pare teribil, e atat de condamnabil felul nostru de a ne comporta incat ar trebui sa ne infioram de fiecare data cand ne gandim la cat de jos a ajuns omenirea sa se afunde.
E infiorator, dar e adevarat , si nu e vorba de imagini dintr-un film aici, ci de viata noastra, cea de toate zilele!~
De asta nu ar trebui decat sa ne bucure atunci cand ceilalti au motive evidente sa ne spuna: " Stii, tu te comporti firesc, dar cu toate astea esti diferit! Te comporti total diferit de restul lumii si totusi ceea ce tu faci e atat de firesc! "

Adresa unde am gasit discursul lui Eckhart Tolle tradus in romana, discurs pe care l-a tinut la Findhorn in Scotia in fata a 300 de ascultatori:
http://video.google.com/videoplay?docid=5857536286040180959&hl=en

Filozofie de viata

Inspirand imi calmez corpul si mintea.
Expirand zambesc,
ramanand mereu in momentul prezent,
stiu ca acesta este singurul moment.

( de pe site-ul presenzamentale.blogspot.com )

Inspirando , calmo il corpo e la mente.
Espirando , sorrido.
Dimorando nel momento presente ,
so che questo è l'unico momento.

Imposibilul de a trai

Intr-un razboi al banilor si al cifrelor
Ce sperante pot gasi cei simpli si umili?

Ma simt inca complice
La aceste jocuri pline
Cu atatea intamplari imposibile...
Si totusi inca liber sa iubesc,
Si de fiecare data sa ma intorc
Privind spre viata
Si sa traiesc !

De la un balcon improbabil
Vad copacii in crestere.
Si mi se pare ca si in mine
Totul devine incet
Mereu mai bun de cum
Stiam ca e!
Nu te lasa convins
Ca cel fara de viclenii
Trebuie sa cada mereu invins !
Caci prostia devoreaza
Acele chipuri, acele nume
Ce nu stiu sa traiasca
Cu inima deschisa...
Frumoasa poveste a vietii!

( Dupa Renato Zero - L impossibile vivere )

Inelul pierdut

Pe vremea cand aveam intalniri cu diversi oameni in calitate de consilier si invatator spiritual, vizitam de doua ori pe saptamana o femeie ce se lupta cu cancerul. Era o profesoara de patruzeci si ceva de ani careia doctorii nu-i dadusera mai mult de cateva luni de trait. Uneori schimbam cateva cuvinte in timpul acelor vizite, dar in cea mai mare parte a timpului stateam in liniste, prilej cu care ea a avut primele strafulgerari ale pacii interioare despre care nu stiuse niciodata ca exista de-a lungul vietii ei ocupate, de profesoara.
Intr-una din zile insa am gasit-o intr-o stare de mare suferinta si suparare.”Ce s-a intamplat?”, am intrebat-o . Inelul ei cu diamant, de mare valoare atat din punct de vedere financiar, cat si sentimental, disparuse, iar ea spunea ca era sigura ca-i fusese furat de femeia care venea sa aiba grija de ea cateva ore pe zi. Spunea ca nu intelegea cum ar putea cineva sa fie atat de crud si de lipsit de inima incat sa-i faca asa ceva. M-a intrebat daca era cazul sa ii vorbeasca deschis femeii sau daca era mai bine sa cheme imediat politia. I-am raspuns ca n-as putea sa-i spun ce sa faca, dar i-am cerut sa se intrebe cat de important era in acest punct din viata ei un inel sau orice altceva. “Nu intelegeti”, mi-a raspuns. “ Acesta a fost inelul bunicii mele. Obisnuiam sa-l port in fiecare zi pana cand m-am imbolnavit si mainile mi s-au umflat prea tare. Pentru mine e mai mult decat un simplu inel. Cum as putea sa nu fiu suparata? “
Promptitudinea raspunsului ei, supararea si nuanta defensiva din vocea ei indicau faptul ca nu devenise inca suficient de prezenta pentru a privi in interiorul ei si pentru a separa reactia ei de intamplarea care o declansase, ca sa le observe pe fiecare in parte. Supararea si atitudinea defensiva erau indicii ca egoul vorbea inca prin intermediul ei. I-am spus atunci: “Am sa va pun cateva intrebari, dar in loc sa-mi raspundeti la ele pe loc, incercati sa gasiti raspunsurile in dumneavoastra. Am sa fac o mica pauza dupa fiecare intrebare. Daca apare raspunsul, nu e neaparat necesar ca el sa apara sub forma unor cuvinte.” Mi-a raspuns ca e pregatita sa asculte. Am intrebat-o: “ Sunteti constienta de faptul ca va trebui sa renuntati complet la acel inel la un moment dat, si poate destul de curand? De cat timp mai aveti nevoie ca sa fiti pregatita sa renuntati la el? Veti fi diminuata atunci cand veti renunta la el? Ceea ce sunteti va fi diminuat de aceasta pierdere?” Dupa ultima intrebare s-a lasat tacerea timp de cateva minute.
Cand a reinceput sa vorbeasca, pe fata ii aparuse un zambet si parea impacata. “ Ultima intrebare m-a facut sa realizez ceva foarte important. La inceput am cautat raspunsul in mintea mea, iar mintea mi-a spus: “ Da, sigur ca ai fost diminuata“ . Apoi mi-am pus din nou intrebarea: “ A fost diminuat ceea ce sunt eu? “. De aceasta data am incercat mai degraba sa simt raspunsul decat sa-l gandesc. Si deodata am simtit faptul ca Eu Sunt. Niciodata inainte nu mai simtisem astfel. Daca pot simti atat de intens ca Eu Sunt, inseamna ca ceea ce sunt nu a fost deloc diminuat. Si acum simt acest lucru, simt o pace, dar una foarte vie.”

Fragment din: Un Pamant nou, de Eckhart Tolle.

Recunoaşterea finală a lui Dumnezeu

Recunoaşterea finală a lui Dumnezeu implică recunoaşterea tuturor lucrărilor Sale şi a legilor Sale în activitatea lor automată. Această cunoaştere poate fi câştigată însă doar prin experimentarea tuturor regiunilor Creaţiei în care acţionează Legile lui Dumnezeu, experimentare care va dărui fiecăruia o cunoaştere plină de convingere despre măreţia lui Dumnezeu. De aceea, recunoaşterea lui Dumnezeu implică o experimentare treptată, pas cu pas, a tuturor planurilor care compun Creaţia. Spiritul uman este dăruit cu abilitatea de a-L recunoaşte pe Dumnezeu în Lucrările Sale. Iar singura cale pentru aceasta este experimentarea planurilor Creaţiei Sale pentru a obţine o cunoaştere a Măreţiei Sale. De aceea atenţia noastră principală trebuie să o îndreptăm spre acest lucru!

Noi Il putem cunoaşte pe El şi Natura Sa numai prin cunoaşterea lucrărilor Sale. Putem ajunge la cunoaşterea Caracteristicilor Sale printr-o experimentare minuţioasă a Operei Sale. Nu există altă cale prin care am putea să-L cunoaştem. De aceea, a-L cunoaşte pe Creator este posibil doar pentru cel care Ii cunoaşte Opera în profunzime, căci Creatorul se revelează pe El Insuşi în Opera Sa. El Işi dezvăluie Dreptatea Sa, Dragostea Sa, Perfecţiunea Sa. El ne întâmpină în Lucrarea Sa. De aceea, cel mai important lucru este o experimentare minuţioasă a acestei Lucrari. Prin vieţile noastre repetate pe Pământ, ne-a fost oferită oportunitatea de a experimenta cu minuţiozitate nu doar Pământul, ci de asemenea celelalte părţi ale Creaţiei şi în acest proces să câştigăm o cunoaştere prin experimentarea felului în care funcţionează lucrurile în Creaţie. Aceasta este de fapt, singura cale deschisă spiritului uman. De aceea fiecare fiinţă umană trebuie să-şi evalueze propriul nivel de maturitate, iar după ce a făcut aceasta să înainteze pas cu pas în cunoaşterea Legilor lui Dumnezeu, cunoaştere care în final îi va dărui recunoaşterea pe care şi-o doreşte atât de mult!


( tradus de pe kisol.com )

Atitudinea noastra in fata situatiilor de viata

"Our lives are not determined by what happens to us
but by how we
react to what happens,
not by what
life brings to us,
but by the attitude
we bring to life."
Anonymous

" Vietile noastre nu sunt determinate de ceea ce ni se intampla,
ci de felul in care reactionam la ceea ce ni se intampla,
nu sunt determinate de ceea ce viata ne ofera,
ci de atitudinea pe care o oferim noi vietii. "

Anonim

Intelesul intamplarilor

Nimic nu e intamplator, totul are un rost si un inteles. Doar ca noi oamenii adesea ne dovedim prea ignoranti pentru a afla sensul si cauza unei anumite intamplari sau eveniment. Chiar si in cazul bolilor sau al accidentelor, cauza este mereu starea noastra sufleteasca si aceste intamplari neplacute vin pentru a ne scutura si a ne trezi din insensibilitatea sufleteasca fata de Forta Vietii si fata de semenii nostri. Atunci cand un om moare, nu va duce cu el nimic dincolo decat caracterul sau si urmarile faptelor sale. De aceea trebuie sa fim recunoscatori Celui Sfant pentru tot ceea ce El permite sa ni se intample pentru a ajunge sa ne trezim din somnul inconstientei si al egoismului. Bineinteles ca noi insine avem obligatia si datoria sa ne aparam corpul fizic si sa cautam sa-i dam ingrijirea necesara. Avem obligatia fireasca sa cautam tratamente pentru a-l vindeca in caz ca e bolnav, dar nu avem nici un drept sa facem reprosuri destinului sau Creatorului pentru ceea ce ne-a adus si care de fapt nu e decat urmarea faptelor noastre gresite, fapte care adesea provin dintr-o existenta pamanteasca anterioara. Creatorul nu ne doreste decat binele,fericirea si o existenta constienta plina de bucurii, insa mult prea adesea avem nevoie de intamplari dureroase pentru ca sa ne strangem puterile pentru a ne schimba pe noi insine in bine. Iar binele infaptuit de noi nu ne va aduce inapoi decat bine, asa cum din samanta de grau nu va rasari decat grau, sau din samanta de ovaz nu va creste decat ovaz si niciodata altceva.
Tot ceea ce se intampla in Univers se desfasoara pe o cale logica, urmeaza o cale logica. Dar oamenii prefera sa creada lucruri imposibile, in loc sa se straduiasca sa inteleaga evenimentele care ii inconjoara. Evenimente care ii privesc in mod direct.

De aceea vorba " Crede si nu cerceta! " este gresita. Omul are nevoie sa inteleaga sensul evenimentelor pe care le percepe in jurul sau. Nu degeaba purtam in noi imboldul natural si absolut firesc pentru a intelege. Orice intrebare va avea si un raspuns, chiar daca noi atat de adesea suntem necunoscatori si prea ignoranti pentru a-l descoperi! Raspunsul logic exista intotdeauna, chiar daca noi nu am ajuns inca sa-l aflam!

De la ego la constiinta

Oricând sunteţi într-o stare negativă, ceva din voi vrea acea negativitate, o percepe ca plăcută sau crede că vă va procura ceea ce vă doriţi. Altminteri, cine ar vrea să se agaţe de negativitate, să aducă nefericire sieşi şi celorlalţi şi să îşi expună trupul îmbolnăvirii? De aceea, dacă puteţi fi conştienţi ori de câte ori există negativitate în voi că în acel moment ceva din voi simte plăcere datorită negativităţii sau crede că aceasta are un scop util, atunci conştientizaţi nemijlocit egoul. In momentul în care se întâmplă aceasta, identitatea voastră s-a deplasat de la ego la conştiinţă. Asta înseamnă că egoul se contractă, iar conştiinţa se dezvoltă. Dacă în toiul negativităţii puteţi realiza că “In acest moment eu îmi creez suferinţa”, acest lucru va fi suficient pentru a vă ridica deasupra limitărilor stărilor şi reacţiilor egocentriste. In faţa voastră se vor deschide posibilităţile infinite care apar atunci când există conştientizare – căi mult mai inteligente de a trata orice situaţie. Veţi fi liberi să renunţaţi la nefericire în momentul în care îi recunoaşteţi lipsa ei de inteligenţă. Negativitatea nu este inteligentă. Ea aparţine întotdeauna egoului. Egoul poate fi abil, dar nu este inteligent. Abilitatea îşi urmăreşte propriile ei scopuri mărunte. Inteligenţa vede întregul în ansamblul său în care toate lucrurile sunt legate între ele.Abilitatea este motivată de interesul faţă de sine şi nu vede decât foarte puţin în perspectivă. Majoritatea politicienilor şi a oamenilor de afaceri sunt abili. Foarte puţini sunt inteligenţi. Cel care s-a realizat prin abilitate are viaţă scurtă şi întotdeauna se dovedeşte în final a-şi fi dăunător sieşi, Abilitatea divide; inteligenţa include.

UN PAMANT NOU, Eckhart Tolle

Profunzime

" In noapte voi plange,
In zori voi invinge. "

( Laurentiu Cazan )

Ce se intampla cand murim?

Am auzit replica de mai jos intr-un film:

" Moartea lui neasteptata inseamna ca s-a sfarsit o calatorie, iar alta abia a inceput. "