Acel talisman cu adevarat norocos

De pe site ul:
http://www.graal.ro/articol%20talismanul.htm

Talismanul, aducătorul de noroc





La cumpăna dintre ani



În zilele noastre, mai ales la începutul unui nou an a
devenit un obicei să dăruim semenilor
noştri mascote „aducătoare de
noroc”, reprezentând purceluşi,
coşari, potcoave sau renumitul trifoi cu patru
foi. Chiar şi în timpul anului sunt procurate
talismane şi amulete care chipurile, posedă
o forţă magică capabilă să
împiedice răul şi să atragă
norocul.

Mulţi oameni ajung chiar până într-acolo,
încât folosesc simboluri ale comunităţilor
religioase, drept aducătoare de noroc. Şi
aici să amintim numai cununa (rozariul) din
spatele parbrizului unei maşini sau anumite
medalioane care se pun la gât. Şi fie ca
odată numai să-l lovească
„norocul” sau nenorocul pe posesorul
vreunui talisman şi tot rămâne să
reflectăm care ar fi putut fi cu adevărat
cauza pentru aceasta. Ca întotdeauna se spune –
din când în când relatează cineva – că
talismanul a acţionat. Dar de câte ori un
talisman nu a adus succesul aşteptat, se
află de asemenea. Se aude adesea părerea
susţinută în multe locuri: Norocul este ca o
pasăre greu de prins şi dacă nu
eşti atent, zboară repede de la tine. Sau:
Cine se sparge uşor? Norocul şi paharul!

Aşadar, asemenea aducători de noroc nu sunt
totuşi de încredere?

Să privim însă din altă
perspectivă dorinţa de a avea noroc. Fiecare
dintre noi a auzit desigur maxime de genul: „Cum
strigi în pădure, aşa îţi va
răspunde ecoul” sau: „Norocu-i cum
şi-l face omul”, sau: „Ceea ce
seamănă omul, aceea va culege”.

Dacă pătrundem sensul primelor expresii
amintite, se ajunge la impresia că omul nu va
obţine un noroc de durată, deoarece el este
expus unor oarecare „întâmplări”
necontrolabile. Din moment ce se spune: Norocul este
ca o pasăre greu de prins şi dacă nu
eşti atent, zboară repede de la tine, de
aici rezultă întrebarea: La ce ar trebui să
fim atenţi, pentru ca norocul să nu zboare
mai departe? Există un răspuns inteligibil
la această întrebare?

Să aprofundăm acum cel de-al doilea gen de
maxime. Nu ilustrează ele faptul că fiecare
om însuşi ţine în mână toate firele,
pentru a ajunge fericit? Şi îţi dai seama
imediat că aceste maxime au fost
„furate”, trăgând cu urechea la o
legitate care stă în spate. Dar care? Să
luăm în consideraţie anumite procese care au
loc în natură, precum circuitul apei. Reprezentat
în linii mari, simplificat, apa urcă din mare în
formă de aburi şi este purtată peste
uscat sub forma norilor, ea se condensează în
anumite locuri, cade sub formă de ploaie,
dăruind mare binecuvântare tuturor creaturilor
vii, pentru ca apoi să curgă din nou în
mare, punctul de plecare. Să luăm un bob de
sămânţă şi să-l punem în
pământ. După aceasta va urma
încolţirea, dezvoltarea şi creşterea,
coacerea şi rodirea multiplă din
acelaşi fel de sămânţă. Şi
din aceste roade cade sămânţă nouă
pe pământ – un circuit! Astrele
(Constelaţiile), inclusiv planeta noastră
Pământul se mişcă circular în univers.
Chiar şi în corpul nostru putem vedea că
sângele se mişcă într-un circuit.

Sistemul de rotaţie este divers folosit şi
în tehnică – fie amintit aici numai
circuitul electric sau multe alte mecanisme de
comandă la computere, etc.

Să vedem acum, ce exprimă această
legitate?

Evident că totul, pornind de la un anumit punct,
descrie un cerc, pentru ca închizându-l să
revină la punctul de plecare şi respectiv
să aibă efect retroactiv. Pe scurt, atunci
când vorbim de legea rotaţiei, trebuie să
luăm în calcul efectul retroactiv.

Acest principiu al cauzei şi efectului este
valabil nu numai pentru procesele vizibile ochilor
noştri, ci cu siguranţă şi pentru
cele invizibile. Cuvintele, gândurile şi
percepţiile noastre intuitive poartă de
asemenea forţă în sine, sunt formate şi
produc efecte acolo unde ating.

Dacă un om gândeşte şi se poartă
faţă de semenii săi într-un mod
altruist, plin de iubire şi nobleţe, atunci
simţim prezenţa sa ca fiind
plăcută şi binefăcătoare
pentru noi. Dacă însă din felul său de
a fi răzbat egoismul, invidia sau chiar
sentimente de ură, atunci el trezeşte
repulsie în semenii săi chiar la prima impresie.
Uneori trebuie să asistăm la scene
neplăcute în care cineva este atins, rănit
adânc în suflet de altcineva prin cuvinte jignitoare
rostite intenţionat în cel mai grosolan mod.

Ce bine este însă atunci când pot fi trăite
momente, fie individual, fie împreună cu
alţii, în care cuvinte bine intenţionate, de
apreciere şi susţinere, cuvinte pline de
iubire sunt capabile să ducă la înflorire
sufletul unui om, trezind entuziasm şi bucurie.

Noi experimentăm aşadar că vorbele,
gândurile şi percepţiile intuitive
poartă în sine forţă, fiind astfel
resimţite de cei din jurul nostru. Tocmai pentru
că formele de gânduri şi cuvintele
poartă în sine forţă, deci sunt formate
şi produc efecte, trebuie să ţinem
seama, conform principiului de rotaţie, de un
efect retroactiv absolut. Mai devreme sau mai târziu,
el vine. Cu siguranţă!



Făuritorul propriului noroc



Acum să începem să înţelegem de ce se
spune: „Cum îţi vei aşterne, aşa
vei dormi” sau „Norocu-i cum şi-l
face omul” sau „ceea ce seamănă
omul, aceea va culege”. Recunoaştem că
efectul reciproc valabil peste tot în Creaţie
este pentru noi toţi „aducătorul de
noroc”!

Numai un singur lucru trebuie făcut cu cea mai
mare vigilenţă, grijă şi
atenţie! Şi anume să vedem cu ce
alimentăm Legea circuitului! Deoarece stă în
mâna noastră ca prin propria voinţă
să gândim, să vorbim şi să
acţionăm bine sau rău.

Această capacitate liberă de decizie atrage
după sine şi răspunderea, deoarece
efectul reciproc ne aduce întotdeauna înapoi, în mod
incoruptibil, drept şi amplificat exact ceea ce
am voit noi odată. În acest fel voit de noi
înşine se va forma apoi anturajul nostru şi
raporturile în care trebuie să trăim.
Deoarece efectele retroactive trebuie să le
primim şi să le acceptăm, chiar
dacă vrem sau nu.

Chiar dacă se întâmplă ca un om să
simtă că poate nu a introdus întotdeauna
numai binele în acest circuit al semănatului
şi recoltei şi prin urmare trebuie să
experimenteze un timp nevoile şi grija, el nu are
voie să se descurajeze, să
deznădăjduiască. Căci cu fiecare
voinţă serioasă spre bine,
cultivată în fapte cu perseverenţă
şi tenacitate, se schimbă treptat şi
efectele retroactive, aşa încât în curând va
recunoaşte fericit şi mulţumit că
voinţa sa bună şi raporturile bune cu
semenii se răsfrâng asupra sa aducându-i roade
bogate în „şansele” care îi surâd.

Este clar că aici nu ajută îndoiala şi
bătaia de cap, scormoneala inutilă, ci doar
cunoaşterea despre efectul acestei
legităţi, şi de asemenea curajul de a
ajunge la o convingere proprie prin încercare în
trăire şi observare.

Adevărata fericire nu este dată de lucrurile
exterioare, cu caracter pur formal, de maşini
scumpe sau case mari şi nici de concedii lungi
şi zile de odihnă petrecute în comoditate.

Adevărata fericire se trăieşte în
interior, ea se naşte şi creşte din
propriile fapte. Ea este chiotul de bucurie,
eliberator al unui suflet uman care în activitate
plină de mulţumire îşi
îndeplineşte fidel îndatoririle şi
acţionează doar în iubire faţă de
lume şi de oameni.

Cuvintele „Iubeşte-ţi aproapele ca pe
tine însuţi” şi „Ceea ce ai
făcut aproapelui tău, ţi-ai făcut
ţie însuţi” devin brusc pentru noi
clare şi uşor de înţeles, dacă
punem la baza lor legea eternului circuit.

Cu această recunoaştere, fiecare om va
folosi viaţa sa pe Pământ cadoul scump ce
i-a fost dat de Creator, pentru ca în veselie şi
voie bună să răspândească în jurul
său numai pace, bucurie şi fericire.



A aduce fericire

A avea fericire



Atunci el nu va mai „dori să aibă
noroc”, nu îşi va mai pune în jurul gâtului
talismane aşa-zise „aducătoare de
noroc”, deoarece el însuşi, acel om a
devenit un aducător de noroc. Semănând
fericire şi bucurie şi prin urmare recoltând
fericire durabilă.





Jochann Pichler