Femeia- tunet

Femeia cea precum un tunet
Francesco de Gregori

Am sa arunc aceasta
enorma inima a mea,
printre stele ,intr-o zi!
Jur ca am sa o fac!
Si dincolo de albastrul cortului,
prin albastru ,voi zbura!
Cand femeia,cea precum un tunet
din aur si argint va deveni,
fara sa mearga in statie,
ultimul tren il va lua!
Si din gura tunetului
un cantec va exploda:
"Si cu mainile,iubire,
de maini te voi lua,
si fara sa rostesc cuvinte,
in inima mea te voi purta!
Si nu o sa-mi fie frica,
daca nu voi fi frumoasa,
asa cum spui tu,
si vom zbura in cer,
in carne si oase,
si jos nu ne vom mai intoarce!
Si fara foame,si fara sete,
si fara aripi,si fara sa stim dinainte unde,
vom zbura departe!"
Astfel ,femeia precum un tunet,
cu enormul ei mister,zbura!
Complet singura,spre un cer negru
ea porni!
Toti isi inchisera ochii,
in momentul precis in care ea disparu!
Altii jurara si tot jurara
ca ea nu ar fi fost printre ei vreodata.
"Si cu mainile,iubire,
de maini te voi lua,
si fara sa rostesc cuvinte,
in inima mea te voi purta!
Si nu o sa-mi fie frica,
daca nu voi fi frumoasa,
asa cum vrei tu,
si vom zbura in cer,
in carne si oase,
si jos nu ne vom mai intoarce! "
(Francesco de Gregori-La Donna Cannone)