De oameni nu mi-e frica!

Azi am auzit,o femeie cu varsta in jur de 60-70 de ani ,spunand una din cele mai linistitoare fraze pe care ar putea cineva sa le spuna:
"-Frica?Cum sa-mi fie frica?De oameni nu mi-e frica!",se referea la posibilitatea de a merge sa stea de vorba cu niste persoane pe care le banuia ca ii facusera o nedreptate .
De cate ori nu ni se intampla in viata, sa fim la un pas de a face o fapta mare,un lucru mare,maret, si totusi sa renuntam sa-l indeplinim,gandindu-ne :"Dar oare ceilalti ce-or sa zica?"
Asa ca noi ne temem,pana si numai de opinia celorlati.
Cum putem fi oameni cu adevarat buni, daca ne lasam impiedicati ,sa inaintam pe drumul cel bun si stramt,asa cum se stie ca este calea care duce la mantuire?
Dar un copil care invata sa mearga, aproape intotdeauna dupa ce cade,se ridica voios sa mearga mai departe!Asa sa facem si noi:Sa nu ne descurajam daca se intampla sa mai dam gres cateodata!