Nu desconsideraţi pe aproapele vostru, oricât de urât ar fi felul lui de a fi, gândind: "De la tine nu am nimic de învăţat." Priviţi-l o dată cu calm, fără să îi ridiculizaţi slăbiciunile, şi veţi remarca faptul că exact acel lucru l-a deformat, care era menit să îi aducă frumuseţe. Fiţi aşadar în toate treji, atenţi la tot ce se oferă ochilor voştri.
citat - "Din mileniile apuse"
Monday, December 31, 2007
Speranta
" … speranţa este sângele vieţii. Nici un obstacol nu poate să împiedice mersul gândurilor noastre spre necunoscut. Durerea, experienţele, necazurile şi înţelepciunea înfloresc pentru cei ce trăiesc. Numai cel mort spiritual nu mai simte durerea."
din Povestitorul , de Michael S. HOPPE şi Harriet E. HOPPE
din Povestitorul , de Michael S. HOPPE şi Harriet E. HOPPE
Povestitorul
Pace...pace...pace...Cata nevoie e de pace pe Pamant!Si pace nu e!...Aproape in nici un loc.
Doar cativa o au.Putini sunt cei care o poarta in ei si o inspira si altora!
De ce nu exista pace pe Pamant?Intrebati-va !De ce ?Si cautati un raspuns,dar cautati-l cu seriozitate,asa incat sa-l puteti gasi!Veti descoperi atunci raspunsuri si la multe alte intrebari esentiale in legatura cu viata.
Public din nou aceasta povestire care mie mi se pare ca o adiere de pace si pe care am citit-o pentru prima data pe site-ul www.graal.ro!
Povestitorul
“Astăzi vă spun povestea unui profet din Orient” a spus povestitorul, cu mult sens. “Ea îşi are tâlcul în căutarea lui după calea cea adevărată”. Ascultătorii au privit aşteptând. O poveste, asta doreau ei mult să asculte. Una plină de mister, de fapte eroice, în care ei pot să se regăsească. Aceasta ar fi cea potrivită.
Povestitorul i-a privit pe fiecare în parte. O expresie serioasă era în ochii săi. A călătorit în multe asemenea oraşe, pe nenumăraţi oameni i-a văzut şi le-a vorbit.
A început istorisirea. A povestit despre un tânăr care a trăit în Orient. Prinţul şi-a pierdut de curând tatăl şi a trebuit să preia conducerea ţării şi să domnească peste poporul său înainte de a fi un om matur. Lui i-a fost foarte greu, pentru că nu se pricepea.
Foarte repede a observat cât de destrămată era populaţia, plină de discordie şi duşmănie. Nicăieri nu se găsea armonie, rareori un scop comun. O privire în sus nu a văzut, nici credinţă sau … pace.
Era foarte îndurerat de aceste neînţelegeri şi s-a rugat profund ca poporul să fie ajutat. Şi iată că dorinţa sa a fost auzită.
Într-o plimbare singuratică pe cal prin deşert, s-a întâlnit cu un bătrân care era aşezat pe nisip, la umbra cortului său. Omul era orb. Totuşi, înainte ca prinţul să spună ceva, i-a rostit numele şi l-a rugat să se apropie. Surprins, prinţul a ascultat chemarea şi a făcut ceea ce fusese rugat.
“Fiule”, a spus bătrânul, “ vrei deci să ajuţi oamenii să fie mai buni şi să fie uniţi, pentru a se înalţa spre Lumină în loc să se lase pradă întunericului…”
Prinţul nu şi-a crezut ochilor şi urechilor. De unde ştia bătrânul toate acestea? El nu mărturisise nimănui, niciodată, despre dorinţa sa cea mai profundă.
“Eu …”, şi-a pierdut graiul.
Orbul nu părea să se aştepte la altceva şi a continuat:
“Dacă vrei să conduci oamenii, atunci sunt întotdeauna două drumuri: drumul cel lat şi drumul cel strâmt. Dacă îl preferi pe cel lat, mulţi te vor urma. Dacă îl preferi pe cel strâmt, puţini vor merge cu tine. Cel lat duce rareori în sus … . Ura şi discordia nu vor apare o perioadă, după ce ai păşit pe el. Aceasta este prima … şi cea mai grea hotărâre a ta.”
Bătrânul s-a ridicat şi a intrat în cortul său. A lăsat prinţul stupefiat, singur. Prin ce a trecut acum? Sunt întotdeauna două drumuri … din care numai unul duce în sus … şi este numai pentru puţini … De ce? De ce nu poate fi un drum lat care să fie pentru mulţi şi să ducă în sus? De ce nu?
Povestitorul s-a uitat în jurul lui. Mulţimea asculta captivată. Totuşi, nu îi slăbea din ochi, în caz că vreunul din ascultătorii săi dorea să vorbească. A mers mai departe:
Prinţul s-a întristat … fără îndoială că a crezut în bătrân şi totuşi nu era de acord cu ceea ce a auzit. Trebuia să decidă. O hotărâre care nu se aştepta că trebuia luată în această formă, şi nici nu o dorise. Ce să facă? I-a venit un gând: Ce se întâmplă dacă ofer drumul cel lat şi mă urmează toată lumea, iar după ce sunt cu mine, încetul cu încetul o să urmez drumul spre înălţime? Nu vor dori altceva decât să mă urmeze. Un gând strălucitor!
Bătrânul a ieşit din cort. Ochii săi orbi parcă priveau în depărtare. “Ai ajuns la o hotărâre?”
“Da”, a spus prinţul.
“Bun! Atunci lasă-mă să-ţi mai spun, că această decizie pe care ai luat-o te leagă cu soarta celor ce îi conduci. Soarta lor este soarta ta! Toate ajutoarele îţi vor fi date. Totuşi, vai de tine dacă nu le foloseşti cu chibzuinţă!”
Aceste cuvinte l-au atins pe prinţ. A hotărât pe drumul de întoarcere să caute în primul rând drumul strâmt. Şi iată că din gura lui ieşeau cuvinte pe care nu le gândise el. Îi erau date la timpul potrivit, cum îi spusese bătrânul.
Le-a spus oamenilor că avea să le vestească ceva nou şi important pentru a le aduce tuturor pace şi prosperitate… şi drumul strâmt le-a fost înfăţişat. Cu voinţa bună trebuie să meargă pe el, fiecare pentru el însuşi… .
Cum se aştepta, ei au refuzat. Într-adevăr, la câţiva le-au plăcut cuvintele, cei care au fost impresionaţi de entuziasmul său şi mulţi ştiau că era benefică o severă disciplină ca aceasta… totuşi, nu se simţeau în stare să o cuprindă. Alţii, puţini, au tăcut. Majoritatea însă, nu a putut să înceapă cu acest gând.
Încă o dată a început prinţul şi mai insistent. Fără rezultat.
Ce rămâne acum? Drumul lat! Nu a fost întotdeauna o soluţie pentru mulţime, o cale pentru mulţi, ba chiar pentru toţi care îl caută … .Şi totuşi, şi-a adus aminte de avertisment şi a ezitat.
Puterea şi discordiile, încrederea şi dubiile au fost în sfârşit lucruri care îl atrăgeau puţin câte puţin. Trebuie să fie o cale să ocolească voinţa oamenilor.
S-a mai dus odată în faţa poporului şi a vorbit. De data aceasta le-a povestit în termeni foarte simplişti cum să ajungă în Împărăţia Cerului doar dacă îl urmau. Oamenii l-au ascultat. Un loc în Cer? Nu-i rău! Totuşi, cum este cerul? au vrut ei să ştie.
Cuvintele lui despre puritate şi frumuseţe nu păreau oamenilor convingătoare. Lor le suna străin şi irealist, prea străin pentru a deveni un ţel. Aşa că le-a spus celor afemeiaţi că acolo vor fi multe femei frumoase. Pentru obosiţi şi împovăraţi a vorbit despre odihna în veşnicie şi nirvana. Pentru vanitoşi a promis tratamentul preferenţial. Şi celor care erau apăsaţi de păcate le-a spus că nu trebuie decât ca în mod regulat să aprindă o lumânare.
… a găsit pentru fiecare supus o posibilitate de a intra în Împărăţia Cerului. Zilele i-au fost stranii. Într-adevăr, fără excepţie ei toţi îl urmau şi peste noapte a devenit un profet. Totuşi, pace nu s-a instalat.
Încă o dată povestitorul a făcut o pauză. A inspirat adânc şi a aşteptat un semn, un gest, spera ca cineva să înţeleagă relatarea lui. A sperat şi a dorit aceasta din toată inima.
“Mai departe! Mai departe!” au strigat ascultătorii nerăbdători. “Ce s-a întâmplat?” Curiozitatea şi nerăbdarea l-au întâmpinat şi s-a găsit şi acum singur ca o lumânare în întuneric. A suspinat şi a mers mai departe.
A urmat tragedia. Ori de câte ori prinţul a încercat treptat să vestească adevărul despre drumul în sus, îl părăseau adepţii. Cei rămaşi şi-au adus aminte de cuvintele sale şi voiau iertare, gustarea Împărăţiei Cerului şi căutau împlinirea dorinţelor lor. Atâta timp cât ei au dorit aceasta, lupta pentru Adevăr a rămas departe de ei. Oamenii s-au învăţat cu privirea îngustă spre paradisul pentru toţi. Bucuroşi şi fără alte întrebări au trăit în aşteptare…
Prinţul a fost mai trist ca oricând. În mare disperare a călărit prin deşert căutându-l pe orb. L-a găsit în acelaşi loc. Din nou era aşteptat.
“Tu ai vrut aşa şi nenorocirea este fără limite…”
“Tată, cum pot să îndrept lucrurile? Şi despre cei puţini de care ai vorbit, cum pot să îi salvez?” a întrebat prinţul cu lacrimi în ochi.
“Cei puţini, tu i-ai pierdut!”
“Pierdut? Cum puteam să îi pierd? Nici nu i-am găsit vreodată…”
“Nu…ei te-ar fi găsit dacă tu ai fi mers pe calea strâmtă ce duce la adevăr. Acum şi ei vor fi pierduţi în mărăcinişul jumătăţilor de adevăr şi învăţăturilor false.”
Prinţul s-a aruncat la pământ în profundă durere sufletească, ascunzându-şi faţa în mâini: ”Ce-am făcut”, plângând, “Ce-am făcut?”
Ascultătorii s-au uitat la povestitor cu dezamăgire. Aceasta era o poveste? Fapte eroice nu sunt, în care să se regăsească? Şi ce însemnau toate acestea, drumul strâmt şi drumul lat? “Noi ştim că există o împărăţie a cerului în care femei frumoase ne aşteaptă”, i-au strigat, “şi mai există odihna veşnică. Nu numai, toate păcatele ne sunt iertate de când ne-am întâlnit cu preotul… . Bătrânul din povestea ta minte! A condus prinţul de nas, l-a făcut să creadă că drumul lat nu este cel bun … . De ce nu l-a omorât pe bătrânul orb? Ar trebui să-l omoare…omoare!”
Povestitorul s-a uitat cu tristeţe la cei care îl înconjurau. Ei nu l-au înţeles. Nu au vrut să-l audă.
"Tot ce prinţul a spus a fost o minciunǎ!" au spus disperaţi."Nu înţelegeţi?A minţit!A vrut sǎ le ofere adevǎrul,pe care l-a promis ca sǎ-i câştige pe cei mulţi de partea lui.Astfel sǎ-l asculte,sǎ-l urmeze.A fǎcut-o cu bunǎ voinţǎ,dar a eşuat!"
Obosit, povestitorul a plecat capul. Prea des a fost întâmpinat cu aceste cuvinte. Nu a văzut cum ascultătorii l-au părăsit cu neînţelegere. Nu s-a uitat în sus când l-au privit cu dispreţ. Nu a vrut să se vadă durerea lui.
Astfel, nu a observat că nu toţi au părăsit piaţa. Un singur bărbat a rămas. În timp ce ultimele hohote în străduţele oraşului dispăreau, acesta s-a dus la povestitor. L-a aşteptat până când şi-a ridicat capul, l-a privit profund în ochi şi a spus cu vocea sinceră:
“Dacă este adevărat ce ai spus, că există o cale strâmtă care duce în sus, atunci te voi urma! Arată-mi acest drum, doresc să păşesc pe el!”
Povestitorul a simţit un val călduros curgând prin el, în timp ce i-a întins mâna… speranţa este sângele vieţii. Nici un obstacol nu poate să împiedice mersul gândurilor noastre spre necunoscut. Durerea, experienţele, necazurile şi înţelepciunea înfloresc pentru cei ce trăiesc. Numai cel mort spiritual nu mai simte durerea.
Mult i-a ţinut povestitorul mâna bărbatului … a bărbatului care a fost dintre cei puţini.
În deşert a rămas bătrânul orb pe nisip şi un zâmbet care îi transfigura faţa s-a răspândit în tot chipul. Ochii lui interiori au văzut. “Da” a spus el ca şi cum ar vorbi cu el însuşi, “exista un drum. Totuşi, este mic şi a devenit invizibil. Deoarece este drumul celor puţini. Numai cel ce păşeşte pe el îi poate găsi pe cei puţini.”
Michael S. HOPPE şi Harriet E. HOPPE
Doar cativa o au.Putini sunt cei care o poarta in ei si o inspira si altora!
De ce nu exista pace pe Pamant?Intrebati-va !De ce ?Si cautati un raspuns,dar cautati-l cu seriozitate,asa incat sa-l puteti gasi!Veti descoperi atunci raspunsuri si la multe alte intrebari esentiale in legatura cu viata.
Public din nou aceasta povestire care mie mi se pare ca o adiere de pace si pe care am citit-o pentru prima data pe site-ul www.graal.ro!
Povestitorul
“Astăzi vă spun povestea unui profet din Orient” a spus povestitorul, cu mult sens. “Ea îşi are tâlcul în căutarea lui după calea cea adevărată”. Ascultătorii au privit aşteptând. O poveste, asta doreau ei mult să asculte. Una plină de mister, de fapte eroice, în care ei pot să se regăsească. Aceasta ar fi cea potrivită.
Povestitorul i-a privit pe fiecare în parte. O expresie serioasă era în ochii săi. A călătorit în multe asemenea oraşe, pe nenumăraţi oameni i-a văzut şi le-a vorbit.
A început istorisirea. A povestit despre un tânăr care a trăit în Orient. Prinţul şi-a pierdut de curând tatăl şi a trebuit să preia conducerea ţării şi să domnească peste poporul său înainte de a fi un om matur. Lui i-a fost foarte greu, pentru că nu se pricepea.
Foarte repede a observat cât de destrămată era populaţia, plină de discordie şi duşmănie. Nicăieri nu se găsea armonie, rareori un scop comun. O privire în sus nu a văzut, nici credinţă sau … pace.
Era foarte îndurerat de aceste neînţelegeri şi s-a rugat profund ca poporul să fie ajutat. Şi iată că dorinţa sa a fost auzită.
Într-o plimbare singuratică pe cal prin deşert, s-a întâlnit cu un bătrân care era aşezat pe nisip, la umbra cortului său. Omul era orb. Totuşi, înainte ca prinţul să spună ceva, i-a rostit numele şi l-a rugat să se apropie. Surprins, prinţul a ascultat chemarea şi a făcut ceea ce fusese rugat.
“Fiule”, a spus bătrânul, “ vrei deci să ajuţi oamenii să fie mai buni şi să fie uniţi, pentru a se înalţa spre Lumină în loc să se lase pradă întunericului…”
Prinţul nu şi-a crezut ochilor şi urechilor. De unde ştia bătrânul toate acestea? El nu mărturisise nimănui, niciodată, despre dorinţa sa cea mai profundă.
“Eu …”, şi-a pierdut graiul.
Orbul nu părea să se aştepte la altceva şi a continuat:
“Dacă vrei să conduci oamenii, atunci sunt întotdeauna două drumuri: drumul cel lat şi drumul cel strâmt. Dacă îl preferi pe cel lat, mulţi te vor urma. Dacă îl preferi pe cel strâmt, puţini vor merge cu tine. Cel lat duce rareori în sus … . Ura şi discordia nu vor apare o perioadă, după ce ai păşit pe el. Aceasta este prima … şi cea mai grea hotărâre a ta.”
Bătrânul s-a ridicat şi a intrat în cortul său. A lăsat prinţul stupefiat, singur. Prin ce a trecut acum? Sunt întotdeauna două drumuri … din care numai unul duce în sus … şi este numai pentru puţini … De ce? De ce nu poate fi un drum lat care să fie pentru mulţi şi să ducă în sus? De ce nu?
Povestitorul s-a uitat în jurul lui. Mulţimea asculta captivată. Totuşi, nu îi slăbea din ochi, în caz că vreunul din ascultătorii săi dorea să vorbească. A mers mai departe:
Prinţul s-a întristat … fără îndoială că a crezut în bătrân şi totuşi nu era de acord cu ceea ce a auzit. Trebuia să decidă. O hotărâre care nu se aştepta că trebuia luată în această formă, şi nici nu o dorise. Ce să facă? I-a venit un gând: Ce se întâmplă dacă ofer drumul cel lat şi mă urmează toată lumea, iar după ce sunt cu mine, încetul cu încetul o să urmez drumul spre înălţime? Nu vor dori altceva decât să mă urmeze. Un gând strălucitor!
Bătrânul a ieşit din cort. Ochii săi orbi parcă priveau în depărtare. “Ai ajuns la o hotărâre?”
“Da”, a spus prinţul.
“Bun! Atunci lasă-mă să-ţi mai spun, că această decizie pe care ai luat-o te leagă cu soarta celor ce îi conduci. Soarta lor este soarta ta! Toate ajutoarele îţi vor fi date. Totuşi, vai de tine dacă nu le foloseşti cu chibzuinţă!”
Aceste cuvinte l-au atins pe prinţ. A hotărât pe drumul de întoarcere să caute în primul rând drumul strâmt. Şi iată că din gura lui ieşeau cuvinte pe care nu le gândise el. Îi erau date la timpul potrivit, cum îi spusese bătrânul.
Le-a spus oamenilor că avea să le vestească ceva nou şi important pentru a le aduce tuturor pace şi prosperitate… şi drumul strâmt le-a fost înfăţişat. Cu voinţa bună trebuie să meargă pe el, fiecare pentru el însuşi… .
Cum se aştepta, ei au refuzat. Într-adevăr, la câţiva le-au plăcut cuvintele, cei care au fost impresionaţi de entuziasmul său şi mulţi ştiau că era benefică o severă disciplină ca aceasta… totuşi, nu se simţeau în stare să o cuprindă. Alţii, puţini, au tăcut. Majoritatea însă, nu a putut să înceapă cu acest gând.
Încă o dată a început prinţul şi mai insistent. Fără rezultat.
Ce rămâne acum? Drumul lat! Nu a fost întotdeauna o soluţie pentru mulţime, o cale pentru mulţi, ba chiar pentru toţi care îl caută … .Şi totuşi, şi-a adus aminte de avertisment şi a ezitat.
Puterea şi discordiile, încrederea şi dubiile au fost în sfârşit lucruri care îl atrăgeau puţin câte puţin. Trebuie să fie o cale să ocolească voinţa oamenilor.
S-a mai dus odată în faţa poporului şi a vorbit. De data aceasta le-a povestit în termeni foarte simplişti cum să ajungă în Împărăţia Cerului doar dacă îl urmau. Oamenii l-au ascultat. Un loc în Cer? Nu-i rău! Totuşi, cum este cerul? au vrut ei să ştie.
Cuvintele lui despre puritate şi frumuseţe nu păreau oamenilor convingătoare. Lor le suna străin şi irealist, prea străin pentru a deveni un ţel. Aşa că le-a spus celor afemeiaţi că acolo vor fi multe femei frumoase. Pentru obosiţi şi împovăraţi a vorbit despre odihna în veşnicie şi nirvana. Pentru vanitoşi a promis tratamentul preferenţial. Şi celor care erau apăsaţi de păcate le-a spus că nu trebuie decât ca în mod regulat să aprindă o lumânare.
… a găsit pentru fiecare supus o posibilitate de a intra în Împărăţia Cerului. Zilele i-au fost stranii. Într-adevăr, fără excepţie ei toţi îl urmau şi peste noapte a devenit un profet. Totuşi, pace nu s-a instalat.
Încă o dată povestitorul a făcut o pauză. A inspirat adânc şi a aşteptat un semn, un gest, spera ca cineva să înţeleagă relatarea lui. A sperat şi a dorit aceasta din toată inima.
“Mai departe! Mai departe!” au strigat ascultătorii nerăbdători. “Ce s-a întâmplat?” Curiozitatea şi nerăbdarea l-au întâmpinat şi s-a găsit şi acum singur ca o lumânare în întuneric. A suspinat şi a mers mai departe.
A urmat tragedia. Ori de câte ori prinţul a încercat treptat să vestească adevărul despre drumul în sus, îl părăseau adepţii. Cei rămaşi şi-au adus aminte de cuvintele sale şi voiau iertare, gustarea Împărăţiei Cerului şi căutau împlinirea dorinţelor lor. Atâta timp cât ei au dorit aceasta, lupta pentru Adevăr a rămas departe de ei. Oamenii s-au învăţat cu privirea îngustă spre paradisul pentru toţi. Bucuroşi şi fără alte întrebări au trăit în aşteptare…
Prinţul a fost mai trist ca oricând. În mare disperare a călărit prin deşert căutându-l pe orb. L-a găsit în acelaşi loc. Din nou era aşteptat.
“Tu ai vrut aşa şi nenorocirea este fără limite…”
“Tată, cum pot să îndrept lucrurile? Şi despre cei puţini de care ai vorbit, cum pot să îi salvez?” a întrebat prinţul cu lacrimi în ochi.
“Cei puţini, tu i-ai pierdut!”
“Pierdut? Cum puteam să îi pierd? Nici nu i-am găsit vreodată…”
“Nu…ei te-ar fi găsit dacă tu ai fi mers pe calea strâmtă ce duce la adevăr. Acum şi ei vor fi pierduţi în mărăcinişul jumătăţilor de adevăr şi învăţăturilor false.”
Prinţul s-a aruncat la pământ în profundă durere sufletească, ascunzându-şi faţa în mâini: ”Ce-am făcut”, plângând, “Ce-am făcut?”
Ascultătorii s-au uitat la povestitor cu dezamăgire. Aceasta era o poveste? Fapte eroice nu sunt, în care să se regăsească? Şi ce însemnau toate acestea, drumul strâmt şi drumul lat? “Noi ştim că există o împărăţie a cerului în care femei frumoase ne aşteaptă”, i-au strigat, “şi mai există odihna veşnică. Nu numai, toate păcatele ne sunt iertate de când ne-am întâlnit cu preotul… . Bătrânul din povestea ta minte! A condus prinţul de nas, l-a făcut să creadă că drumul lat nu este cel bun … . De ce nu l-a omorât pe bătrânul orb? Ar trebui să-l omoare…omoare!”
Povestitorul s-a uitat cu tristeţe la cei care îl înconjurau. Ei nu l-au înţeles. Nu au vrut să-l audă.
"Tot ce prinţul a spus a fost o minciunǎ!" au spus disperaţi."Nu înţelegeţi?A minţit!A vrut sǎ le ofere adevǎrul,pe care l-a promis ca sǎ-i câştige pe cei mulţi de partea lui.Astfel sǎ-l asculte,sǎ-l urmeze.A fǎcut-o cu bunǎ voinţǎ,dar a eşuat!"
Obosit, povestitorul a plecat capul. Prea des a fost întâmpinat cu aceste cuvinte. Nu a văzut cum ascultătorii l-au părăsit cu neînţelegere. Nu s-a uitat în sus când l-au privit cu dispreţ. Nu a vrut să se vadă durerea lui.
Astfel, nu a observat că nu toţi au părăsit piaţa. Un singur bărbat a rămas. În timp ce ultimele hohote în străduţele oraşului dispăreau, acesta s-a dus la povestitor. L-a aşteptat până când şi-a ridicat capul, l-a privit profund în ochi şi a spus cu vocea sinceră:
“Dacă este adevărat ce ai spus, că există o cale strâmtă care duce în sus, atunci te voi urma! Arată-mi acest drum, doresc să păşesc pe el!”
Povestitorul a simţit un val călduros curgând prin el, în timp ce i-a întins mâna… speranţa este sângele vieţii. Nici un obstacol nu poate să împiedice mersul gândurilor noastre spre necunoscut. Durerea, experienţele, necazurile şi înţelepciunea înfloresc pentru cei ce trăiesc. Numai cel mort spiritual nu mai simte durerea.
Mult i-a ţinut povestitorul mâna bărbatului … a bărbatului care a fost dintre cei puţini.
În deşert a rămas bătrânul orb pe nisip şi un zâmbet care îi transfigura faţa s-a răspândit în tot chipul. Ochii lui interiori au văzut. “Da” a spus el ca şi cum ar vorbi cu el însuşi, “exista un drum. Totuşi, este mic şi a devenit invizibil. Deoarece este drumul celor puţini. Numai cel ce păşeşte pe el îi poate găsi pe cei puţini.”
Michael S. HOPPE şi Harriet E. HOPPE
Tuesday, December 25, 2007
Crăciun
Crăciun
Sfântă este comemorarea acestor zile; deoarece măreaţă a fost clipa în care Fiul lui Dumnezeu a coborât odată pe acest Pământ. Plină de forţă, pentru omenire şi pentru întreaga Creaţie. Un răsunet al jubilării a străbătut toate sferele, deoarece acest lucru a însemnat ivirea zorilor pentru eliberarea spirituală din încătuşarea Întunericului.
Din această bucurie înaltă îşi împărtăşeau oamenii urări cu ocazia fiecărei reveniri în memorie a minunatului eveniment şi de asemenea împărţeau daruri pentru a aduce bucurie şi altora, trezind-o. Aşa a fost la început! Dar astăzi, Sărbătoarea înseamnă pentru cei mai mulţi oameni doar un prilej pentru a-şi dărui reciproc daruri. Singur spre acest scop sunt îndreptate străduinţele, săptămâni de zile. Mai profund însă, ea nu pătrunde în om. Înalta Sărbătoare a ajuns să mai fie numită în familii doar o sărbătoare a copiilor, iar părinţii la rândul lor se gândesc la propria copilărie în timp ce stau în preajma bradului împodobit.
Cine se mai gândeşte însă la sensul propriu-zis al Sărbătorii, la seriozitatea profundă prilejuită de această Sărbătoare? Cine primeşte darul pe care Mântuitorul i l-a adus, şi jubilează în jurul bradului plin de lumini, cu hotărârea fermă ca pe viitor să transpună în faptă acest Adevăr, pentru ca astfel zorile libertăţii spirituale să poată licări? Căutaţi asta, mergeţi din casă în casă, din loc în loc! Veţi cădea istoviţi de oboseală, deoarece nu veţi fi găsit nici măcar un om care în simţirea sa profundă să gândească astfel în bucuria Sărbătorii.
Voi nu trebuie însă să sărbătoriţi în acelaşi mod eronat, ci cu această ocazie să luaţi avânt de a lăsa Adevărul să prindă viaţă în voi treptat, treptat, deoarece Christos a venit în lume de dragul acestui lucru. Prin luptă trebuie să vă câştigaţi libertatea spiritului, adică: Eliberarea de întreaga povară întunecată! Acest lucru îl puteţi realiza numai prin transpunerea voastră în acea mare Voinţă care poartă Creaţia!
A împlini această Voinţă a Creatorului vostru şi a merge împreună cu Ea, este cea mai mare artă a vieţii, căci Ea aduce cu sine marea slujire, care în realitate vă aduce posibilitatea de cârmuire, deoarece prin ajustarea corectă, toate forţele merg cu voi, nu vor fi niciodată împotriva voastră! Atunci nu vă va mai atinge nici o durere, nici o supărare, ci jubilând veţi merge pe drumul care trebuie să vă conducă spre Împărăţia lui Dumnezeu!
ABD-RU-SHIN
Sfântă este comemorarea acestor zile; deoarece măreaţă a fost clipa în care Fiul lui Dumnezeu a coborât odată pe acest Pământ. Plină de forţă, pentru omenire şi pentru întreaga Creaţie. Un răsunet al jubilării a străbătut toate sferele, deoarece acest lucru a însemnat ivirea zorilor pentru eliberarea spirituală din încătuşarea Întunericului.
Din această bucurie înaltă îşi împărtăşeau oamenii urări cu ocazia fiecărei reveniri în memorie a minunatului eveniment şi de asemenea împărţeau daruri pentru a aduce bucurie şi altora, trezind-o. Aşa a fost la început! Dar astăzi, Sărbătoarea înseamnă pentru cei mai mulţi oameni doar un prilej pentru a-şi dărui reciproc daruri. Singur spre acest scop sunt îndreptate străduinţele, săptămâni de zile. Mai profund însă, ea nu pătrunde în om. Înalta Sărbătoare a ajuns să mai fie numită în familii doar o sărbătoare a copiilor, iar părinţii la rândul lor se gândesc la propria copilărie în timp ce stau în preajma bradului împodobit.
Cine se mai gândeşte însă la sensul propriu-zis al Sărbătorii, la seriozitatea profundă prilejuită de această Sărbătoare? Cine primeşte darul pe care Mântuitorul i l-a adus, şi jubilează în jurul bradului plin de lumini, cu hotărârea fermă ca pe viitor să transpună în faptă acest Adevăr, pentru ca astfel zorile libertăţii spirituale să poată licări? Căutaţi asta, mergeţi din casă în casă, din loc în loc! Veţi cădea istoviţi de oboseală, deoarece nu veţi fi găsit nici măcar un om care în simţirea sa profundă să gândească astfel în bucuria Sărbătorii.
Voi nu trebuie însă să sărbătoriţi în acelaşi mod eronat, ci cu această ocazie să luaţi avânt de a lăsa Adevărul să prindă viaţă în voi treptat, treptat, deoarece Christos a venit în lume de dragul acestui lucru. Prin luptă trebuie să vă câştigaţi libertatea spiritului, adică: Eliberarea de întreaga povară întunecată! Acest lucru îl puteţi realiza numai prin transpunerea voastră în acea mare Voinţă care poartă Creaţia!
A împlini această Voinţă a Creatorului vostru şi a merge împreună cu Ea, este cea mai mare artă a vieţii, căci Ea aduce cu sine marea slujire, care în realitate vă aduce posibilitatea de cârmuire, deoarece prin ajustarea corectă, toate forţele merg cu voi, nu vor fi niciodată împotriva voastră! Atunci nu vă va mai atinge nici o durere, nici o supărare, ci jubilând veţi merge pe drumul care trebuie să vă conducă spre Împărăţia lui Dumnezeu!
ABD-RU-SHIN
Candoare
Cand ne dorim candoarea mai presus de orice...inseamna ca suntem pregatiti sa o primim in inimile noastre. Abia atunci ajungem la noi insine, abia atunci facem primul pas pe drumul spre Inalt...abia atunci incepem sa traim cu adevarat. Nu conteaza cine vine cu noi si daca vine cineva...viata e minunata si darul ei este cel mai mare miracol. Moartea e un prieten pe care nu l-am vazut de mult timp, dar care face parte din viata. Fiecare clipa traita e ca o oglinda care ne arata cum suntem in realitate si care ne invata arta de a fi. Atunci devenim uimiti ca si copiii in fata Iubirii care vine la noi din Inalt in fiecare clipa, in fiecare ceas...
(Alina Rus)
(Alina Rus)
Monday, December 24, 2007
On the way to Emmaus
On the way to Emmaus
Luke 24:13-29
Jesus walked with His disciples for hours without being recognized by them. Have we ever asked why? Have we ever on our own pondered over this question? Why should Jesus not have been recognized by those closest to Him?
This is indeed baffling and as thinking human beings we should seek the answer to this question. Under normal circumstances, Jesus would undoubtedly have been recognised by those who were closest to Him, but after His death, He became unrecognizable.
It is not clear how contemporary religion has explained this happening away if indeed they have attempted to answer it. They would perhaps say that Jesus was in a kind of transformed physical body. How He would have acquired this body is not clear to anyone.
This is one of the best proofs in support of the fact that man is not just the physical body and that Christ did not resurrect in the way believed by contemporary Christianity or indeed by most Christian believers.
If indeed Jesus resurrected in His physical body, then He would undoubtedly have been recognised by those who knew Him. It would not have been possible for Him to walk amongst them for hours without Him being recognised.
The same happened on the beach and in many of the instances that have become familiar to Bible readers. Note must also be made of the fact that He was able to go into rooms without opening doors, something that He never did until His transition.
What do all these facts tell us? Now suddenly we had Jesus, Who was no longer recognizable to His closest associates; a Jesus Who could now enter into rooms without opening doors.
It is obvious that unless one has made a decision never to open one's mind to other possibilities or that one has decided not to think for oneself, then each and everyone of us would at one time or the other have given these events a thought or two and perhaps have asked these questions without finding an answer.
Jesus was not recognised because just like every other human being, on physical death, the physical body itself is dropped and what then remains are the other coverings made of the substance of the Beyond. This substance, being different would also appear different. It is lighter and as such is able to penetrate the heavier material substance of this earth, hence the ability of Jesus to enter into rooms without opening doors. This substance of the Beyond, of which the outermost cloak of Jesus at this point was made of is lighter and can easily penetrate heavier matter.
This is what those who know about it have called a soul body. Therefore, Jesus on His transition appeared to His disciples with His soul body but not the physical one. This is why He appeared different and this is why He was able to enter into rooms without opening doors.
This is also the reason why He was able to ascend. He could not have ascended in His physical gross material body as this is impossible. The physical gross material body is made up of substance of this earth. It has the same kind of heaviness as the other things on this earth and according to the Law of Spiritual Gravity, it would have been impossible even for Jesus to take this body away with Him.
Jesus, being a Part of the Divine Laws that guide the order in the universe would never even think of going against these Laws. If it is Divine Law that all human beings that incarnate on earth must at their transitions to the Beyond leave behind their physical bodies, then these Laws being perfect would never have made an exception for Jesus. Perfection means immutability. An impossibility of change or improvement. And Jesus, being a Part of these Laws Himself would adhere to these Laws most exactly. Nor was there a need for taking the physical body with Him.
The early fathers of the Church were afraid of promoting what they believed was a kind of superstition by denying the knowledge of an afterlife or the possibility of the existence of a kind of soul. This is the reason among other things why these events surrounding Jesus has not been pursued and explained as they should have over the centuries.
But Jesus with His Words and with all the events that surrounded Him ever again disproved these people and their interpretations. The lack of logic in contemporary explanations about the nature of man and as to where he goes after his earthly death is so glaring that it is a surprise that this has never until now been challenged. Those who are attempting to challenge it go too far in trying to place everything on this earth and on relying too much on Science which denies the existence of everything until it can be proven to exist in the laboratory or until it can be seen with the physical eyes.
Therefore Jesus did not take His physical body with Him on His earthly death. He appeared in his otherworldly garment and ascended with this garment.
Abd-ru-shin, In the Light of Truth: The Grail Message. The Stiftung Gralsbotschaft Publishing Company Stuttgart, Germany.
Article from www.kisol.com
Luke 24:13-29
Jesus walked with His disciples for hours without being recognized by them. Have we ever asked why? Have we ever on our own pondered over this question? Why should Jesus not have been recognized by those closest to Him?
This is indeed baffling and as thinking human beings we should seek the answer to this question. Under normal circumstances, Jesus would undoubtedly have been recognised by those who were closest to Him, but after His death, He became unrecognizable.
It is not clear how contemporary religion has explained this happening away if indeed they have attempted to answer it. They would perhaps say that Jesus was in a kind of transformed physical body. How He would have acquired this body is not clear to anyone.
This is one of the best proofs in support of the fact that man is not just the physical body and that Christ did not resurrect in the way believed by contemporary Christianity or indeed by most Christian believers.
If indeed Jesus resurrected in His physical body, then He would undoubtedly have been recognised by those who knew Him. It would not have been possible for Him to walk amongst them for hours without Him being recognised.
The same happened on the beach and in many of the instances that have become familiar to Bible readers. Note must also be made of the fact that He was able to go into rooms without opening doors, something that He never did until His transition.
What do all these facts tell us? Now suddenly we had Jesus, Who was no longer recognizable to His closest associates; a Jesus Who could now enter into rooms without opening doors.
It is obvious that unless one has made a decision never to open one's mind to other possibilities or that one has decided not to think for oneself, then each and everyone of us would at one time or the other have given these events a thought or two and perhaps have asked these questions without finding an answer.
Jesus was not recognised because just like every other human being, on physical death, the physical body itself is dropped and what then remains are the other coverings made of the substance of the Beyond. This substance, being different would also appear different. It is lighter and as such is able to penetrate the heavier material substance of this earth, hence the ability of Jesus to enter into rooms without opening doors. This substance of the Beyond, of which the outermost cloak of Jesus at this point was made of is lighter and can easily penetrate heavier matter.
This is what those who know about it have called a soul body. Therefore, Jesus on His transition appeared to His disciples with His soul body but not the physical one. This is why He appeared different and this is why He was able to enter into rooms without opening doors.
This is also the reason why He was able to ascend. He could not have ascended in His physical gross material body as this is impossible. The physical gross material body is made up of substance of this earth. It has the same kind of heaviness as the other things on this earth and according to the Law of Spiritual Gravity, it would have been impossible even for Jesus to take this body away with Him.
Jesus, being a Part of the Divine Laws that guide the order in the universe would never even think of going against these Laws. If it is Divine Law that all human beings that incarnate on earth must at their transitions to the Beyond leave behind their physical bodies, then these Laws being perfect would never have made an exception for Jesus. Perfection means immutability. An impossibility of change or improvement. And Jesus, being a Part of these Laws Himself would adhere to these Laws most exactly. Nor was there a need for taking the physical body with Him.
The early fathers of the Church were afraid of promoting what they believed was a kind of superstition by denying the knowledge of an afterlife or the possibility of the existence of a kind of soul. This is the reason among other things why these events surrounding Jesus has not been pursued and explained as they should have over the centuries.
But Jesus with His Words and with all the events that surrounded Him ever again disproved these people and their interpretations. The lack of logic in contemporary explanations about the nature of man and as to where he goes after his earthly death is so glaring that it is a surprise that this has never until now been challenged. Those who are attempting to challenge it go too far in trying to place everything on this earth and on relying too much on Science which denies the existence of everything until it can be proven to exist in the laboratory or until it can be seen with the physical eyes.
Therefore Jesus did not take His physical body with Him on His earthly death. He appeared in his otherworldly garment and ascended with this garment.
Abd-ru-shin, In the Light of Truth: The Grail Message. The Stiftung Gralsbotschaft Publishing Company Stuttgart, Germany.
Article from www.kisol.com
Saturday, December 22, 2007
Devenind liber
In orice moment,cand iti dai seama ca ai lasat viata sa treaca pe langa tine,sa stii ca izvorul la care trebuie sa te intorci este nevinovatia.Naste-te a doua oara,intoarce-te din nou nevinovat!Elibereaza mintea ta de tot ceea ce nu cunosti in mod direct,de tot ceea ce ai imprumutat si ai mostenit ca o conventie,sau ti-a fost dat de altii.
(osho)
(osho)
Mai ingaduiti-mi fata
Voi cei ce ma priviti la fata,
Ingaduiti-mi fata mea!
Mai ingaduiti-mi fata
Fiindca mult va sangera.
Si in manuri si-n picioare
Cuie imi vor implanta.
Mai ingaduiti-mi mana
Si-n tarana,talpa mea!
Va iubesc,dar langa mine
Nimanui n-am spus sa stea.
Mai ingaduiti-mi locul
Cat masoara umbra mea.
Bate vant in pomul care
Lemn de cruce imi va da.
Mai ingaduie-l secure
cat ii tremura frunza.
(Mircea Rusu)
Ingaduiti-mi fata mea!
Mai ingaduiti-mi fata
Fiindca mult va sangera.
Si in manuri si-n picioare
Cuie imi vor implanta.
Mai ingaduiti-mi mana
Si-n tarana,talpa mea!
Va iubesc,dar langa mine
Nimanui n-am spus sa stea.
Mai ingaduiti-mi locul
Cat masoara umbra mea.
Bate vant in pomul care
Lemn de cruce imi va da.
Mai ingaduie-l secure
cat ii tremura frunza.
(Mircea Rusu)
Traind cu adevarat,nu vei muri niciodata
Omul se naste pentru a descoperi viata,dar
totul depinde de el.Poate sa o lase sa
treaca pe langa el:poate sa respire,sa
manance ,poate sa continue sa imbatraneasca
si sa se indrepte in fiecare zi ,cu inca un
pic,spre mormant...dar aceasta nu e viata.
Viata nu trebuie sa fie doar o simpla cale
spre batranete,ci o crestere continua.A
creste inseamna sa patrunzi moment dupa
moment,tot mai mult in profunzime,esenta
vietii;nu inseamna sa te apropii de
moarte,ci sa te indepartezi tot mai mult de
ea.Te indepartezi tot mai mult de
moarte,pana cand la un moment dat intelegi
ca a muri nu e altceva decat sa-ti schimbi
haina,sa-ti schimbi casa,sa inlocuiesti o
forma cu alta.
(OSHO)
totul depinde de el.Poate sa o lase sa
treaca pe langa el:poate sa respire,sa
manance ,poate sa continue sa imbatraneasca
si sa se indrepte in fiecare zi ,cu inca un
pic,spre mormant...dar aceasta nu e viata.
Viata nu trebuie sa fie doar o simpla cale
spre batranete,ci o crestere continua.A
creste inseamna sa patrunzi moment dupa
moment,tot mai mult in profunzime,esenta
vietii;nu inseamna sa te apropii de
moarte,ci sa te indepartezi tot mai mult de
ea.Te indepartezi tot mai mult de
moarte,pana cand la un moment dat intelegi
ca a muri nu e altceva decat sa-ti schimbi
haina,sa-ti schimbi casa,sa inlocuiesti o
forma cu alta.
(OSHO)
Friday, December 21, 2007
Fara teama
Intunericul (raul) e
necrutator,dar e mult mai slab
decat Lumina (binele),ba chiar si decat spiritul uman cand
acesta isi foloseste toate fortele spre bine,devenind
el insusi necrutator cu raul,slujind
astfel Lumina.Asadar intunericul nu este ceva de care
sa ne temem,insa de noi insine am avea motive sa ne
temem.Si totusi teama este ceva gresit in orice situatie.
Lui Hjalfdar,care a fost un Precursor al Luminii in vremurile de inceput ale omenirii,tatal sau pamantesc i-a spus:
"Trebuie sa ai incredere intotdeauna in Tatal
Luminii!"
Dar ajutorul sau luminos,din lumea de dincolo,nevazuta ochilor pamantesti,i-a spus:
"Sa nu trimiti nici o teama in lume si nici o teama nu
se va apropia de tine!"
Deci sfatul din Lumina,era sa evite teama cu orice
pret!
Pentru noi,oamenii,nu e usor sa invingem teama atunci cand ne stim patati
sufleteste cu slabiciuni si fapte nedemne,insa datoria noastra este de
a face tot posibilul pentru a nu simti nici o teama!A
actiona intotdeauna in mod drept,este calea spre
indepartarea fricii!In orice situatie cine se stie drept
nu se va teme niciodata!Nici chiar daca viata sa
pamanteasca este pusa in pericol!Pentru ca nimic nu se
intampla fara Voia Celui Preainalt!
necrutator,dar e mult mai slab
decat Lumina (binele),ba chiar si decat spiritul uman cand
acesta isi foloseste toate fortele spre bine,devenind
el insusi necrutator cu raul,slujind
astfel Lumina.Asadar intunericul nu este ceva de care
sa ne temem,insa de noi insine am avea motive sa ne
temem.Si totusi teama este ceva gresit in orice situatie.
Lui Hjalfdar,care a fost un Precursor al Luminii in vremurile de inceput ale omenirii,tatal sau pamantesc i-a spus:
"Trebuie sa ai incredere intotdeauna in Tatal
Luminii!"
Dar ajutorul sau luminos,din lumea de dincolo,nevazuta ochilor pamantesti,i-a spus:
"Sa nu trimiti nici o teama in lume si nici o teama nu
se va apropia de tine!"
Deci sfatul din Lumina,era sa evite teama cu orice
pret!
Pentru noi,oamenii,nu e usor sa invingem teama atunci cand ne stim patati
sufleteste cu slabiciuni si fapte nedemne,insa datoria noastra este de
a face tot posibilul pentru a nu simti nici o teama!A
actiona intotdeauna in mod drept,este calea spre
indepartarea fricii!In orice situatie cine se stie drept
nu se va teme niciodata!Nici chiar daca viata sa
pamanteasca este pusa in pericol!Pentru ca nimic nu se
intampla fara Voia Celui Preainalt!
Wednesday, December 12, 2007
Deschide-ti inima
Oricat de mult ai cauta
Sa-ti afli in toate linistea,
Oricate drumuri ai umbla
Iubirea e averea ta.
Campii intinse, lunci si vai,
Alege dintre atatea cai...
Si oameni buni si oameni rai...
Deschide-ti inima si intelege lumea cu ea.
Pe cine in brate vrei sa strangi ?
De ce te bucuri, de ce plangi ?
Si cine esti si ce-ai ajuns,
La toate vei gasi raspuns.
(Mircea Rusu- Deschide-ti inima)
Sa-ti afli in toate linistea,
Oricate drumuri ai umbla
Iubirea e averea ta.
Campii intinse, lunci si vai,
Alege dintre atatea cai...
Si oameni buni si oameni rai...
Deschide-ti inima si intelege lumea cu ea.
Pe cine in brate vrei sa strangi ?
De ce te bucuri, de ce plangi ?
Si cine esti si ce-ai ajuns,
La toate vei gasi raspuns.
(Mircea Rusu- Deschide-ti inima)
Tuesday, December 11, 2007
The Birth of Jesus
The Birth of Jesus
Jesus was born in Bethlehem of Judea between 6 and 4BC. His birth was preceded by the Annunciation in which an Angel appeared to Mary and prophesied the birth of a son and commanded her to name Him Jesus. Whether the massacre of the Innocents is historically true or not as has been claimed by some scholars, what then followed was the escape to Egypt by Joseph, Mary and her son. We can assume that Jesus was probably about a few months old at the flight to Egypt.
Historically, we do not have the records of how long Jesus was in Egypt with His parents but it can safely be assumed that they came back when He was still a child because we have reports of Joseph going to the Jerusalem Temple every year and that Jesus Himself according to the custom was taken to the Temple when He was twelve.
Going back to when Jesus was born; His birth was preceded by the Annunciation and also by the appearance to Joseph of an Angel reassuring him not to be alarmed at the state of Mary. This is an interesting development because the question here was that Mary was suddenly found to be pregnant by Joseph who was her betrothed and according to the custom was already considering breaking his vow to her. He was however prevented from doing this by the Angel who reassured him that this was no ordinary pregnancy but a pregnancy which was holy.
The question of the Annunciation however, and the purpose of it was different. Mary was approached by the Angel even before she got pregnant and was promised that she would bear a child and was to call the child Jesus. After the visitation by the Angel we are told that Mary offered the Magnificat in which there was praise to the Lord and a heartfelt gratitude for being deemed worthy for such Divine grace.
According to the book "In the Light of Truth", by Abd-ru-shin, the purpose of the Annunciation was to prepare Mary spiritually for the events that were to follow. The event (the Annunciation) was so stupendous that it became the most important event in her life and allowed her more and more to occupy herself with spiritual matters which made all base thoughts and feelings disappear. Her intuitions were so pure at this stage that it provided a soil upon which an immaculate conception could occur.
If an earthly woman was chosen to carry the Divine Spirit, she must be seen to carry within herself the basis for this in terms of purity of thoughts and intuitive perceptions. The soil therefore was prepared in Mary for an entrance of a part of God. In fact it is only on such a soil that a part of God can enter.
At that time we are told that there was a census going on and this has been confirmed recently that Caesar Augustus deemed that a census be carried out for the sake of proper tax estimations. Therefore, Joseph who normally lived and worked in Nazareth as a carpenter journeyed with his wife Mary who was heavily pregnant with child. Joseph was a direct descendant of king David and as such had to go to Judaea for the census since the law demanded that each return to their ancestral land for this. Because of the overcrowding there however, there was no inn for them to stay in so much so that when Mary went into labour, they could only find space in a stable.
She gave birth to Jesus in Bethlehem of Judea in a stable. It is interesting to note that one of the reasons advanced by the priestly aristocracy for rejecting Jesus was that as far as the writings of the prophets were concerned, no Messiah was supposed to arise from Galilee. The general supposition then was that Jesus could not be the Messiah because it was thought that He was born in Nazareth, in Galilee when it had been predicted that the Messiah was to have been born in Bethlehem. We now know historically that Jesus was born in Bethlehem.
It is at this point appropriate to take a brief look at the events surrounding the Birth of Jesus using the Scriptures. Matthew’s aim because of the peculiar condition in Israel where genealogy was most important was to try and trace Jesus back Abraham. It would have been difficult otherwise without this to accept the authenticity of Jesus. Lineage was most important and if Jesus was to be accepted as Lord, His lineage had to correspond to what apparently had been predicted in the Scriptures. The gospel of Luke took a similar line.
Let us take a look at the Annunciation:
Luke 1:26-38 In the sixth month the angel Gabriel was sent from God to a city of Galilee named Nazareth, (27) to a virgin betrothed to a man whose name was Joseph, of the house of David; and the virgin's name was Mary. (28) And he came to her and said, "Hail, O favored one, the Lord is with you!" (29) But she was greatly troubled at the saying, and considered in her mind what sort of greeting this might be. (30) And the angel said to her, "Do not be afraid, Mary, for you have found favor with God. (31) And behold, you will conceive in your womb and bear a son, and you shall call his name Jesus. (32) He will be great, and will be called the Son of the Most High; and the Lord God will give to him the throne of his father David, (33) and he will reign over the house of Jacob for ever; and of his kingdom there will be no end." (34) And Mary said to the angel, "How shall this be, since I have no husband?" (35) And the angel said to her, "The Holy Spirit will come upon you, and the power of the Most High will overshadow you; therefore the child to be born will be called holy, the Son of God. (36) And behold, your kinswoman Elizabeth in her old age has also conceived a son; and this is the sixth month with her who was called barren. (37) For with God nothing will be impossible." (38) And Mary said, "Behold, I am the handmaid of the Lord; let it be to me according to your word." And the angel departed from her.
This is the Annunciation mentioned above announced by the Angel Gabriel. The purpose of this has been explained above but it suffices to say here that the Child’s name was given as Jesus which means ‘the Lord saves’. This is in contrast to the name given by Matthew who called Him Imanuel which means ‘God with us’. This is very significant because here we have only Matthew’s word for this. Not even the Angel called the Child Imanuel. The Angel instructed that the Child be called Jesus. Even when the Angel appeared to Joseph he also was consistent in asking that the Child be called Jesus. Matthew 1:20-21 But as he considered this, behold, an angel of the Lord appeared to him in a dream, saying, "Joseph, son of David, do not fear to take Mary your wife, for that which is conceived in her is of the Holy Spirit; (21) she will bear a son, and you shall call his name Jesus, for he will save his people from their sins.
Matthew was always looking for the fulfillment of prophecies and on his own assumed that the Child that Mary was to have whom the two Angels demanded be named Jesus was the same Child that Isaiah prophesied called Imanuel. Through this He confused two very different fulfillments requiring two separate births. This error unfortunately has been carried on to this day and has prevented many people from recognizing the nature of this second Child.
Matthew went on to say: Matthew 1:22-23 All this took place to fulfill what the Lord had spoken by the prophet: (23) “Behold, a virgin shall conceive and bear a son, and his name shall be called Emmanuel" (which means, God with us).
These are Matthew’s words not the Angel’s. They are his own assumptions. He did not even notice that the names are different and that their meanings differ. Jesus means ‘the Lord saves’ and Imanuel means ‘God with us’. It is obvious that the Angels in their appearances to both Joseph and Mary would have mentioned this if this was meant to be so. The fact that on two different occasions they were consistent with the name of the Child goes to prove that the Child that Mary gave birth to was not Imanuel but Jesus. We will be considering the birth of Jesus in more detail later.
From:
www.kisol.com
Jesus was born in Bethlehem of Judea between 6 and 4BC. His birth was preceded by the Annunciation in which an Angel appeared to Mary and prophesied the birth of a son and commanded her to name Him Jesus. Whether the massacre of the Innocents is historically true or not as has been claimed by some scholars, what then followed was the escape to Egypt by Joseph, Mary and her son. We can assume that Jesus was probably about a few months old at the flight to Egypt.
Historically, we do not have the records of how long Jesus was in Egypt with His parents but it can safely be assumed that they came back when He was still a child because we have reports of Joseph going to the Jerusalem Temple every year and that Jesus Himself according to the custom was taken to the Temple when He was twelve.
Going back to when Jesus was born; His birth was preceded by the Annunciation and also by the appearance to Joseph of an Angel reassuring him not to be alarmed at the state of Mary. This is an interesting development because the question here was that Mary was suddenly found to be pregnant by Joseph who was her betrothed and according to the custom was already considering breaking his vow to her. He was however prevented from doing this by the Angel who reassured him that this was no ordinary pregnancy but a pregnancy which was holy.
The question of the Annunciation however, and the purpose of it was different. Mary was approached by the Angel even before she got pregnant and was promised that she would bear a child and was to call the child Jesus. After the visitation by the Angel we are told that Mary offered the Magnificat in which there was praise to the Lord and a heartfelt gratitude for being deemed worthy for such Divine grace.
According to the book "In the Light of Truth", by Abd-ru-shin, the purpose of the Annunciation was to prepare Mary spiritually for the events that were to follow. The event (the Annunciation) was so stupendous that it became the most important event in her life and allowed her more and more to occupy herself with spiritual matters which made all base thoughts and feelings disappear. Her intuitions were so pure at this stage that it provided a soil upon which an immaculate conception could occur.
If an earthly woman was chosen to carry the Divine Spirit, she must be seen to carry within herself the basis for this in terms of purity of thoughts and intuitive perceptions. The soil therefore was prepared in Mary for an entrance of a part of God. In fact it is only on such a soil that a part of God can enter.
At that time we are told that there was a census going on and this has been confirmed recently that Caesar Augustus deemed that a census be carried out for the sake of proper tax estimations. Therefore, Joseph who normally lived and worked in Nazareth as a carpenter journeyed with his wife Mary who was heavily pregnant with child. Joseph was a direct descendant of king David and as such had to go to Judaea for the census since the law demanded that each return to their ancestral land for this. Because of the overcrowding there however, there was no inn for them to stay in so much so that when Mary went into labour, they could only find space in a stable.
She gave birth to Jesus in Bethlehem of Judea in a stable. It is interesting to note that one of the reasons advanced by the priestly aristocracy for rejecting Jesus was that as far as the writings of the prophets were concerned, no Messiah was supposed to arise from Galilee. The general supposition then was that Jesus could not be the Messiah because it was thought that He was born in Nazareth, in Galilee when it had been predicted that the Messiah was to have been born in Bethlehem. We now know historically that Jesus was born in Bethlehem.
It is at this point appropriate to take a brief look at the events surrounding the Birth of Jesus using the Scriptures. Matthew’s aim because of the peculiar condition in Israel where genealogy was most important was to try and trace Jesus back Abraham. It would have been difficult otherwise without this to accept the authenticity of Jesus. Lineage was most important and if Jesus was to be accepted as Lord, His lineage had to correspond to what apparently had been predicted in the Scriptures. The gospel of Luke took a similar line.
Let us take a look at the Annunciation:
Luke 1:26-38 In the sixth month the angel Gabriel was sent from God to a city of Galilee named Nazareth, (27) to a virgin betrothed to a man whose name was Joseph, of the house of David; and the virgin's name was Mary. (28) And he came to her and said, "Hail, O favored one, the Lord is with you!" (29) But she was greatly troubled at the saying, and considered in her mind what sort of greeting this might be. (30) And the angel said to her, "Do not be afraid, Mary, for you have found favor with God. (31) And behold, you will conceive in your womb and bear a son, and you shall call his name Jesus. (32) He will be great, and will be called the Son of the Most High; and the Lord God will give to him the throne of his father David, (33) and he will reign over the house of Jacob for ever; and of his kingdom there will be no end." (34) And Mary said to the angel, "How shall this be, since I have no husband?" (35) And the angel said to her, "The Holy Spirit will come upon you, and the power of the Most High will overshadow you; therefore the child to be born will be called holy, the Son of God. (36) And behold, your kinswoman Elizabeth in her old age has also conceived a son; and this is the sixth month with her who was called barren. (37) For with God nothing will be impossible." (38) And Mary said, "Behold, I am the handmaid of the Lord; let it be to me according to your word." And the angel departed from her.
This is the Annunciation mentioned above announced by the Angel Gabriel. The purpose of this has been explained above but it suffices to say here that the Child’s name was given as Jesus which means ‘the Lord saves’. This is in contrast to the name given by Matthew who called Him Imanuel which means ‘God with us’. This is very significant because here we have only Matthew’s word for this. Not even the Angel called the Child Imanuel. The Angel instructed that the Child be called Jesus. Even when the Angel appeared to Joseph he also was consistent in asking that the Child be called Jesus. Matthew 1:20-21 But as he considered this, behold, an angel of the Lord appeared to him in a dream, saying, "Joseph, son of David, do not fear to take Mary your wife, for that which is conceived in her is of the Holy Spirit; (21) she will bear a son, and you shall call his name Jesus, for he will save his people from their sins.
Matthew was always looking for the fulfillment of prophecies and on his own assumed that the Child that Mary was to have whom the two Angels demanded be named Jesus was the same Child that Isaiah prophesied called Imanuel. Through this He confused two very different fulfillments requiring two separate births. This error unfortunately has been carried on to this day and has prevented many people from recognizing the nature of this second Child.
Matthew went on to say: Matthew 1:22-23 All this took place to fulfill what the Lord had spoken by the prophet: (23) “Behold, a virgin shall conceive and bear a son, and his name shall be called Emmanuel" (which means, God with us).
These are Matthew’s words not the Angel’s. They are his own assumptions. He did not even notice that the names are different and that their meanings differ. Jesus means ‘the Lord saves’ and Imanuel means ‘God with us’. It is obvious that the Angels in their appearances to both Joseph and Mary would have mentioned this if this was meant to be so. The fact that on two different occasions they were consistent with the name of the Child goes to prove that the Child that Mary gave birth to was not Imanuel but Jesus. We will be considering the birth of Jesus in more detail later.
From:
www.kisol.com
Friday, December 07, 2007
Cei mai frumosi ani ai vietii noastre
O,dar fiecare zi e
ca si cum as merge la pescuit,
sa pescuiesc miracole!
Si cat de frumos este sa pescuim,
impreuna suspendati
pe un nor roz si pufos!
Eu precum un gentilom,
tu precum o mireasa.
In timp ce afara dincolo de fereastra
Se-nalta in aer praful!
E aer de furtuna...
Va fi ca noi doi vom apartine
De o alta mult indepartata planeta!
Si lumea de aici o vom vedea
Ca pe o mica cutie secreta,
Unde toti vor totul
Si la sfarsit recunosc ca e nimic!
Noi nu vom face ca ceilalti.
Acestia sunt si vor ramane
Cei mai frumosi ani ai vietii noastre!
(Dupa Renato Zero-i migliori anni della
nostra vita)
ca si cum as merge la pescuit,
sa pescuiesc miracole!
Si cat de frumos este sa pescuim,
impreuna suspendati
pe un nor roz si pufos!
Eu precum un gentilom,
tu precum o mireasa.
In timp ce afara dincolo de fereastra
Se-nalta in aer praful!
E aer de furtuna...
Va fi ca noi doi vom apartine
De o alta mult indepartata planeta!
Si lumea de aici o vom vedea
Ca pe o mica cutie secreta,
Unde toti vor totul
Si la sfarsit recunosc ca e nimic!
Noi nu vom face ca ceilalti.
Acestia sunt si vor ramane
Cei mai frumosi ani ai vietii noastre!
(Dupa Renato Zero-i migliori anni della
nostra vita)
Wednesday, December 05, 2007
CE SE ÎNTÂMPLĂ, DOCTORE?
,,CE SE ÎNTÂMPLĂ, DOCTORE?” -partea întâi-
Acesta este titlul unei emisiuni TV actuale, ce are ca invitaţi medici şi pacienţi, în care se dezbat-zâmbind-diferite subiecte pe teme medicale. Însă uneori acest ,,Ce se întâmplă , doctore?!”este de-a dreptul imperativ şi abia dacă reuşim să dăm un răspuns viabil, deci care să conţină viaţă în el, darmite să mai putem zâmbi.
Şi totuşi, la sfârşitul a trei întâlniri succesive cu una din pacientele mele, ce a venit în cabinet pradă unei mari frământări sufleteşti, am zâmbit amândouă. De o parte a fost zâmbetul ei, plin de speranţă şi încredere, de cealaltă parte zâmbetul meu, plin de înţelegere şi încurajare. Iar când mi-a spus la plecare:,,Poate că Dumnezeu v-a pus în acest loc”, m-am rugat să-i fie vorbele adevărate...
Prima întâlnire
Într-o zi vine în cabinet o mamă cu un copil mic, ce răceşte foarte uşor şi face febră mare. Iată o situaţie cu care medicul homeopat se confruntă des în sezonul rece. Din fericire homeopatia este o alternativă terapeutică eficientă atât în cazurile acute cât şi în infecţiile respiratorii recidivante; prin urmare consult copilul şi îi prescriu medicaţie homeopată adecvată. Între timp mama începe să-mi vorbească despre băiatul cel mare: Primul ei născut are nouă ani, este un băiat sensibil şi inteligent, care şi el răceşte uşor şi care ar vrea să fie...fată.
Dovedeşte preferinţe pentru haine de culoare roz şi petrece mult timp în faţa oglinzii. Anumite gesturi, anumite atitudini par mai degrabă de fată decât de băiat. Se joacă împreună cu fetele şi vrea să facă balet, nicidecum fotbal, pentru că fetele fac balet, iar el ar vrea să fie fată. În ultimul timp manifestările acestui comportament devin tot mai dese...
Ba mai mult, când a venit la el în vizită o colegă de clasă, ca să rezolve împreună câteva probleme de matematică, mama a auzit-o chemându-l cu nume de fată. A întrebat-o de ce nu-i spune pe nume şi vizitatoarea i-a răspuns că aşa doreşte el să fie numit de către colegii lui...
Auzind acest lucru, mama s-a înfuriat foarte tare... După ce colega a plecat acasă, a urmat o ceartă violentă, în care mama i-a strigat băiatului său lucruri dureroase, de genul: ,,Încetează imediat cu toate prostiile! Nu vreau perverşi în casa mea! Cum poţi să te porţi astfel?! ”
Durere, suferinţă, lacrimi...Povara sufletească a mamei creşte pe zi ce trece; copilul se închide în el din ce în ce mai mult, fără să renunţe la atitudinea lui. Mama îmi relatează că a cerut atât ajutorul medicilor, cât şi al preoţilor, dar nu a primit răspunsuri care s-o liniştească. Ea suferă pentru copilul ei, se îngrijorează pentru viitorul lui. Se întreabă dacă lucrurile vor reveni cândva la normal şi dacă nu, cum va fi viaţa lui mai târziu?
Întrebări despre viaţă, întrebări despre misterul ei. Si printre ele una care se repetă: ,,De ce mi se întâmplă tocmai mie toate astea?”,,Doar un mare înţelept v-ar putea răspunde la toate aceste întrebări. Cineva care cunoaşte Legile Creaţiei, Voinţa lui Dumnezeu.”
,,Şi unde să-l găsesc?”vine ultima întrebare.
În lipsa unui mare înţelept, fac şi eu ce pot: stabilesc o întâlnire la care mama să vină împreună cu băiatul cel mare, sperând să-i fiu de folos în vreun fel. Îmi vin în minte cărţile de homeopatie ale profesorului Vitoulkas, şi nu numai ele...Au existat situaţii în care medicii homeopaţi au putut ajuta pacienţi cu probleme de identitate sexuală, când manifestările unui comportament homo sau heterosexual au dispărut în urma tratamentului homeopat.
În ceea ce priveşte transsexualitatea, medicina alopată le oferă pacienţilor tratamente hormonale, operaţii estetice şi de schimbare a sexului. Dar problemele sufleteşti pe care le pune transsexualitatea depăşesc cadrul medicinii alopate...Pacienţii transsexuali doresc imperativ schimbarea identităţii sexuale a corpului lor fizic, pentru că ei simt în sufletul lor că aparţin celuilalt sex.Toţi cei din jur care se confruntă cu astfel de situaţii se întreabă ce reprezintă ele de fapt şi recunosc că ar fi mult mai bine dacă homosexualitatea, hetero şi transsexualitatea nu ar exista deloc.
Dar ele există şi fac parte din realitatea vieţii de zi cu zi. Puţini oameni au faţă de ele atitudinea corectă. Şi totuşi, care este atitudinea corectă în astfel de situaţii?
Un subiect controversat
Statisticile arată că homosexualii, hetero şi transsexualii reprezintă peste 10% din populaţia globului. Se pare însă că numărul lor este mult mai mare, căci unele ţări nu fac astfel de statistici, considerând că nu se confruntă cu această realitate…
Pe de o parte, în majoritatea ţărilor civilizate, drepturile homosexualilor sunt recunoscute prin lege, fiind proclamate la diverse mitinguri şi întruniri. Sunt permise căsătoriile între homosexuali şi adopţiile în cadrul cuplurilor de homosexuali şi lesbiene. Au apărut biserici ale homosexualilor, unde comportamentul lor este considerat un dar divin...
Pe de altă parte, în ţările islamice manifestările acestui comportament sunt interzise şi pedepsite prin lege, iar opinia publică este lipsită de înţelegere pentru astfel de persoane considerate perverse şi vrednice de dispreţ.
Ceea ce este permis într-o ţară, este pedepsit în alta. Şi totuşi, să fie vorba de o perversiune sexuală, de o boală sufletească ce cuprinde din ce în ce mai mulţi oameni ai acestei lumi moderne, unde promiscuitatea sexuală e încurajată de libertatea de exprimare a tuturor mijloacelor mass-media, aşa cum susţin unii? Sau homosexualitatea, hetero şi transsexualitatea reprezintă experienţe naturale, prin care poate fi descoperit un nou univers interior, mai bogat şi mai complex, de care este nevoie pentru însăşi evoluţia sufletească a fiinţei umane, aşa cum susţin alţii?
Oamenii simpli caută răspunsuri; medicii, preoţii, juriştii, jurnaliştii, pedagogii, sociologii…cu toţii încearcă să dea răspunsuri, fiecare din punctul lui de vedere. Pe cine să asculţi? Unde este adevărul?
Blaise Pascal spunea:,,În această lume întunecată, unde minciuna stăpâneşte, nu poţi cunoaşte adevărul decât dacă-l iubeşti din toată inima.”
A doua întâlnire
A doua întâlnire a stat sub semnul dualităţii.
Într-o zi mama intră din nou în cabinet, de data aceasta împreună cu băiatul cel mare.
Are nouă ani, e vioi şi frumuşel. Consultaţia decurge bine, scriu reţeta potrivită pentru micile lui probleme de sănătate. Dar marea lui problemă?
Căci impresia mea când îl văd, prima mea impresie este...că mă aflu în faţa unui suflet de fată în corp de băiat. Un suflet care, la naştere, a primit un corp în dizarmonie cu eul său profund. Aşa cum cineva se naşte orb, sau fără mâini şi este obligat toată viaţa să trăiască într-un corp căruia îi lipseşte ceva...Un suflet deformat.
Ce este boala? Lipsa armoniei dintre suflet şi corp...,,Sănătatea este starea de bine fizic, mental şi social, nu doar absenţa bolii sau a infirmităţii”, spune Organizaţia Mondială a Sănătăţii la Convenţia de la Alma-Ata din 1978. Putem fi cu adevărat sănătoşi fără să ştim ce este bine? Va putea acest copil să se simtă vreodată...bine în pielea lui?
,,Am auzit că ai vrea să fii fată”, intru eu direct în subiect. ,,Este adevărat?”
Băiatul priveşte întrebător spre mama lui. Se pare că se teme să răspundă. Ezită; mama îl încurajează să fie sincer. Aflu că el ar vrea să fie şi băiat şi fată...
Îi spun: ,,Problema ta este că nu eşti hotărât. Nu poţi să fii şi băiat şi fată. Trebuie să te hotărăşti ce vrei să fii: ori una, ori alta.”
Ori, ori. În viaţa adevărată nu putem trăi cu jumătăţi de măsură.Trebuie să ştim ce vrem.
,,Aşa cum voi vreţi, aşa vi se va întâmpla”spune Abd-ru-shin în Mesajul Graalului.
Mesajul Graalului
M-am întâlnit cu Mesajul Graalului când eram studentă în cel de-al doilea an al Facultăţii de
Medicină. De atunci această carte îmi luminează viaţa. Şi mă ajută să fiu un medic mai bun, numai să vreau…
Dar întrebările pacienţilor mei devin din ce în ce mai complicate, pe zi ce trece. Şi totuşi, întrebările complicate au deseori răspunsuri simple, pe care tocmai simplitatea lor le face greu de găsit. Prea simple pentru noi, care complicăm totul. Ne punem mereu întrebări la care numai spiritul nostru ne poate răspunde; dar noi nu-l ascultăm, tocmai pe el, care ştie răspunsul la toate întrebările chiar înainte de a le pune...Ceea ce nu înseamnă că ştie totul.
Dar ştie exact atât cât trebuie să ştie ca să ne conducă în adevăr şi lumină. De ce nu suntem deja acolo? Pentru că noi credem că ştim mai bine...
Voinţa spiritului e una cu iubirea lui. Cel care iubeşte mult, ştie mult. Căci Iubirea este Calea, Adevărul şi Viaţa.
Abd-ru-shin ne spune că între ştiinţă şi religie nu ar trebui să existe nici o contradicţie dacă ele vor să exprime adevărul, căci ,,întreaga omenire are dreptul deplin la ştiinţă. Aceasta încearcă doar să facă mai clar darul lui Dumnezeu, Creaţia.” Prin explicaţiile sale, Abd-ru-shin face legătura între ştiinţă şi religie:,,Totul este vibraţie” spune el în Mesajul Graalului.
,,Totul este vibraţie”, răsună ca un ecou glasurile oamenilor de ştiinţă contemporani, care se ocupă cu studiul fizicii cuantice şi cu aplicaţiile ei în diverse domenii ale ştiinţei.,,Ceea ce este în macrounivers este şi în microunivers. Ceea ce este sus este şi jos”, spun religia budistă şi filozofia taoistă. Aceleaşi Legi străbat Creaţia de sus, din planul spiritual şi până jos, în planul material. Doar manifestările lor sunt diferite, în funcţie de planul în care ele acţionează.
Ceea ce este în suflet, este şi în corp...Ce este un suflet deformat?
Putem răspunde la această întrebare dacă privim tot ce se întâmplă din perspectiva Mesajului Graalului şi ne observăm semenii în actuala existenţă pe Pământ. Dacă-i pătrundem corect înţelesul, putem ,,citi în existenţa terestră ca într-o carte”, ne spune Abd-ru-shin.
,,Priviţi în jurul vostru şi observaţi-vă semenii! Foarte repede veţi găsi printre ei femei care poartă în ele caracteristici masculine.Astăzi numărul lor este mai mare ca oricând. Se poate spune chiar că este ca o molimă care s-a întins, contaminând multe dintre femei; deoarece nu este greu de înţeles că la o asemenea femeie sau fată ceva trebuie să fie deformat în fiinţa ei, dat fiind că după Legea naturii o femeie nu poate şi nu trebuie să fie bărbat.”
De asemenea mulţi dintre noi am întâlnit bărbaţi efeminaţi, care ne-au lăsat impresia unei naturi interioare prea delicate pentru un suflet masculin.
Semnul fizic care indică deformarea este reprezentat de conformaţia şoldurilor:,,Corpul feminin, în care locuieşte un suflet masculin deformat, va prezenta în majoritatea cazurilor acest semn distinctiv al şoldurilor înguste, înclinând spre conformaţia masculină, spre deosebire de acele corpuri feminine, ale căror suflete abia încep să încline spre ceea ce este masculin într-un fel sau altul, fie în opiniile lor, fie în activităţile lor, fapt ce duce la o înclinaţie prin care firele karmice se dezvoltă astfel încât următoarea încarnare să aibă loc într-un corp masculin. La fel este cu corpurile masculine, care au şolduri mai largi şi care înclină spre conformaţia feminină, de îndată ce adăpostesc în ele un suflet feminin deformat.”
Abd-ru-shin vorbeşte în acest pasaj despre firele karmice şi despre reîncarnare.
Firele karmice sunt firele destinului nostru. Ele sunt create de gândirea, vorbirea şi faptele noastre şi ne poartă spre lumină sau spre întuneric, conform voinţei noastre adevărate.
Reîncarnarea este o realitate pe care nu toţi oamenii o acceptă. Şi totuşi, de câte vieţi pământeşti are nevoie omul…ca să înveţe să trăiască?Nici măcar marile genii ale omeniri n-au reuşit s-o facă într-o singură viaţă. Dar ignorarea realităţii nu scuteşte pe nimeni de consecinţele ei.
Există mai multe niveluri ale realităţii. Spiritul e unul din ele. Materia e altul.
,,Ce este energia?” a fost întrebat Abd-ru-shin. ,,Energia este spirit”a răspuns el. Legea conservării energiei spune că ,,nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă; totul se transformă.”Tot ceea ce există în materie urmează un ciclu al devenirii, trecerii şi descompunerii, pentru ca apoi să se formeze din nou. Materia e trecătoare; doar ciclul ei este veşnic. Prin descompunerea universului material, spiritul se separă de materie.
Omul a venit din planul spiritual în materie…ca să înveţe să trăiască veşnic. Germenele de spirit inconştient are nevoie de experienţele trăite în materie pentru a deveni un spirit matur, conştient de sine. Abia atunci poate vibra la fel cu planul său de origine, din care a plecat cândva în stare inconştientă. Personalitatea spirituală este rodul experienţelor trăite; fiecare om e unic în felul său.
Germenele de spirit este nemuritor. Dar atunci când omul îşi construieşte în jurul lui o personalitate muritoare, va fi tras în descompunerea a tot ce este trecător, cunoscând moartea spirituală...
Acesta e lucrul cel mai rău care i se poate întâmpla unei fiinţe umane. Nu suntem cu toţii nemuritori. Doar aceia dintre noi care învaţă să trăiască veşnic. Iar universul material în care locuim va pieri cândva, aşa cum a apărut...Ne vom desprinde la timp de materie?
Moartea pământească e doar o trecere între două planuri de existenţă, căci între planul spiritual şi cel fizic există mai multe niveluri intermediare. Coborând din planul spiritual, germenele de spirit se acoperă cu învelişurile corespunzătoare acestor niveluri.Ultimul e corpul pământesc. Sufletul uman e spiritul cu învelişurile sale, care sunt de altă materie decât corpul fizic...Prin sublimarea materiei, spiritul se desprinde de ea.
De ce nu ne amintim existenţele trecute? Din cauza diferenţei dintre teorie şi practică…
Tot ce am învăţat la şcoală este teorie. Nici un profesor nu ne-a învăţat cine suntem, de unde venim şi unde ne ducem…Cunoştinţele pe care le dobândim la Şcoala Vieţii ne învaţă cum să trăim. Cunoaşterea adevărată vine din trăire personală.
Toată lumea ştie că există o mare diferenţă între teorie şi practică. Cât de mare? Depinde cât de sârguincios şi-a învăţat fiecare lecţiile de viaţă...Să crezi în existenţa spiritului nu înseamnă să fii naiv: înseamnă să vrei să fii cu adevărat om. Să fii convins de existenţa spiritului înseamnă să-l laşi să te conducă în viaţa de zi cu zi, nu doar duminica la biserică. Practic, nu teoretic; nu doar atunci când disperarea străpunge crusta egoismului care-l înăbuşă...
Problemele pe care ni le pune viaţa nu sunt niciodată doar teoretice.
Dar iată ce spune teoria medicală despre identitatea sexuală şi comportamentul sexual:
Glasul Stiinţei
Ştiinţa ne învaţă că sexul unui copil este determinat genetic.Cromozomul Y este necesar pentru ca genele sale să inducă formarea testiculelor. Ovarele se dezvoltă automat din gonada nediferenţiată a embrionului în absenţa dezvoltării testiculare.
În cursul dezvoltării embrionare şi fetale pot apare mutaţii genetice răspunzătoare de apariţia hermafrodiţilor. Ei sunt persoane care pot avea atât gonade feminine, cât şi masculine; deşi natura a aşezat organele sexuale masculine la exterior şi pe cele feminine la interior, ei au organe sexuale ambigue. Din punct de vedere cromozomial, sexul lor genetic poate fi diferit de dezvoltarea sexuală ulterioară.
Sexul psihologic al unui individ începe să se contureze la vârsta de doi ani, sub influenţa importantă a factorilor de mediu (îmbrăcăminte diferită pentru băieţi şi fetiţe, imprimarea unor obiceiuri specifice unui sex sau celuilalt.) Se cunosc cazuri în care identitatea sexuală a copilului a fost puternic influenţată când el a fost îmbrăcat-la dorinţa părinţilor-în haine aparţinând celuilalt sex.
De asemenea s-a dovedit faptul că prezenţa indivizilor heterosexuali în preajma copiilor influenţează considerabil asumarea identităţii sexuale.
Mai târziu, pubertatea şi maturizarea sexuală depind de factori educaţionali, de condiţiile oferite de urbanizare, cultură, alimentaţie şi mass-media. Copii din mediul urban prezintă o maturizare precoce-faţă de cei din mediul rural-fiind stimulaţi mai intens de condiţiile vieţii moderne.
Hormonii androgeni (masculini) au cel mai important rol în diferenţierea sexuală. Încă din viaţa intrauterină hormonii androgeni secretaţi de testiculul fetal vor acţiona asupra unei părţi din creier
numită hipotalamus, pentru a organiza comportamentul sexual şi pentru a diferenţia tractul genital. După luna a patra de sarcină intervine secreţia hormonilor feminini, diferenţierea sexuală feminină a hipotalamusului determinând eliberarea ciclică a hormonilor specifici acestui sex.
În cadrul experimentelor de stimulare hormonală în laborator s-a dovedit că homosexualul prezintă un creier cu diferenţiere de tip feminin.La bărbaţii cu hipogonadism (lipsa dezvoltării testiculare) apar semne ca timiditatea, greutatea în ideaţie şi apatia, care dispar după tratamentul cu hormoni androgeni.
Pubertatea apare în jurul vârstei de zece ani, când se reia activitatea secretorie a gonadelor masculine, respectiv feminine, prin maturizarea sistemului neuro-endocrin. În cazul de faţă, pubertatea vine în curând…Să fie adevărată zicala ,,Copii mici-probleme mici, copii mari-probleme mari…”? Căci problema identităţii sexuale la acest copil e una sufletească...Iar medicina alopată se ocupă de corp, nu de suflet. De suflet se ocupă preoţii, dar când mersul la preoţi nu ajută, ca în acest caz, ce este de făcut?
Fie că ne confruntăm direct sau indirect cu ea, problema identităţii sexuale şi a comportamentului sexual ţine de drepturile omului şi de libertatea individuală. Dar nu o putem rezolva fără ca noi să ţinem seama de triada spirit-suflet-corp, fără să înţelegem ce este liberul arbitru şi ce datorie avem ca oameni, fără să ştim ce deosebire este între bărbat şi femeie, dincolo de corpul fizic…
Glasul Spiritului
,,Deosebirea se arată imediat ce germenii de spirit umani părăsesc sfera lor de origine. Aceia care înclină spre partea activă, deci spre o activitate mai grosieră, iau forme masculine, în timp ce formele feminine se constituie în jurul celor care vor să acţioneze pasiv, deci mai delicat. Acestea sunt două feluri diferite de activitate, însă la fel de puternice…”
Divinitatea poartă în Sine ambele genuri, activ şi pasiv, într-o activitate perfectă. Dar spiritul uman nu este divin. El este o creatură ce aparţine Creaţiei şi nu Însuşi Creatorul.
,,În Creaţie însă, genul activ este separat de cel pasiv în ceea ce priveşte activitatea lor. Fiecare spirit poartă în sine fie numai genul activ, fie numai genul pasiv, aşa cum se repetă mai târziu la germenii
de spirit.
Aceştia exercită unul lângă celălalt, fie o activitate pasivă, fie una activă şi tind permanent unul spre celălalt, deoarece ambele specii pot realiza un lucru desăvârşit numai într-o activitate comună.”
La începutul devenirii noastre decidem ce vrem să fim: femei sau bărbaţi. Deciziile pe care le luăm ne formează ca oameni. Şi tot ce ni se întâmplă reprezintă urmările acestor decizii...Deosebirile dintre noi sunt rezultatele alegerilor pe care le facem. La fel ca deosebirile dintre vieţile noastre, dintre problemele noastre, dintre bolile noastre…
Medic fiind, m-am întrebat deseori în faţa bolii: Care e cauza ei? Dar cauza cauzei bolii?
Omenirea este bolnavă de când se ştie. În homeopatie se vorbeşte despre miasma psorică, din care decurg toate bolile, care impregnează mereu generaţii după generaţii...
Mesajul Graalului mi-a dat un răspuns neaşteptat: Boala este consecinţa dominaţiei intelectului asupra spiritului, de care suferă la ora actuală întreaga omenire!
Cauzele profunde ale bolilor şi problemelor noastre se află în noţiunile după care trăim. Noi înşine am rupt legătura între forma unui cuvânt şi noţiunea pe care o exprimă. Dar noţiunile se află dincolo de cuvinte. Ele vin prin cuvinte din veşnicie în materie...Mesajul Graalului este cartea noţiunilor.
Dreptate, Iubire, Puritate...Între aceste noţiuni şi înţelegerea noastră e o diferenţă ca de la Cer la Pământ. Intelect şi spirit…Bărbat şi femeie...Avem cuvintele, dar ce ne spun ele?
Noţiuni deformate
Ca medic acupunctor mă inspir deseori în practica mea medicală din filozofia taoistă, care stă la baza acupuncturii. Semnul ei arată că numai yin şi yang împreună dau armonia (Calea, Tao).Yang şi yin sunt cele două principii complementare (ce se completează reciproc), egale ca putere şi prezente peste tot în natură: ziua şi noaptea, soarele şi luna, bărbatul şi femeia, exteriorul şi interiorul… Metabolismul corpului uman are două laturi: anabolismul-care formează şi catabolismul-care descompune; activitatea lor comună menţine echilibrul intern al organismului uman, numit homeostazie.Yin şi yang se manifestă peste tot în Creaţie; nici unul nu e mai presus de celălalt. În interiorul unuia se află ceea ce predomină în exteriorul celuilalt, căci yin e slab acolo unde yang e tare şi invers. Ele nu reprezintă binele şi răul, căci răul e inutil şi nu ar trebui să existe în Creaţie. El pătrunde în Creaţie prin cei care încearcă să-l justifice…Iată ce spune Abd-ru-shin despre aceste două noţiuni:
,,Partea pasivă sau negativă este partea mai fină, mai sensibilă, mai delicată; partea activă sau pozitivă este mai brută, mai puţin sensibilă!
Partea mai sensibilă, deci partea pasivă este însă partea mai puternică şi predominantă, care în realitate are un efect conducător. Datorită sensibilităţii sale, ea este mai receptivă şi mai sensibilă la presiune şi de aceea ea este capabilă să stea şi să acţioneze mai sigur în puterea Voinţei Sfinte a lui Dumnezeu, aceasta fiind cea mai puternică presiune.”
În plan sufletesc, femeia e mai puternică decât bărbatul, prin apropierea ei mai mare de Lumină. În plan pământesc, bărbatul e mai puternic decât femeia, prin apropierea lui mai mare de materie. Natura activităţii în Creaţie deosebeşte cele două sexe.
Dar aşa cum avem fiecare o viaţă interioară şi una exterioară, iar ele trebuie să fie în armonie una cu cealaltă pentru ca noi să fim fericiţi, tot aşa bărbatul şi femeia se completează reciproc într-o activitate armonioasă doar atunci când femeia este într-adevăr feminină, iar bărbatul îşi dobândeşte respectul de sine protejând feminitatea autentică. Doar adevărata feminitate inspiră bărbăţia nobilă.
Când o femeie îşi deformează feminitatea, sufletul feminin se poate încarna într-un corp masculin…
Din Mesajul Graalului aflăm cum e posibil acest lucru:
,,Un asemenea proces este din nou doar una din consecinţele nefaste ale dominaţiei intelectului, oricât de ciudat ar suna!”
,,Femeia de pe pământ care se supune intelectului, îşi reprimă tocmai feminitatea sa autentică. Aceasta este înăbuşită, deoarece sensibilitatea percepţiei, care o reprezintă, este îngrădită de intelectul rece. Firele sorţii se leagă atunci în aşa fel încât o asemenea femeie trebuie să fie încarnată data viitoare într-un corp masculin, pentru că datorită acestei reprimări şi îngrădiri predomină doar elementul spiritual mai brut şi, conform Legilor Creaţiei, firele nu pot fi ţesute altfel.”
,,Astfel de modificări ale încarnărilor sunt atunci necesare, deoarece tot ce se imprimă în nucleul spiritului uman trebuie să se dezvolte. Mai ales actuala imitare a bărbaţilor de către femei, nenaturală şi în contradicţie cu Legile Creaţiei, cât şi activităţile pronunţat intelectuale trebuie să aducă urmări grele pentru femeie, deoarece ele tulbură armonia Creaţiei!”
,,Dar reversul este de asemenea adevărat! Sufletul unui bărbat care, slăbind, a înclinat prea mult spre genul feminin în gândirea şi fapta sa s-a obligat el însuşi prin firele astfel formate de a se încarna ulterior într-un corp feminin.”
,,Din acest motiv se găsesc adesea pe pământ bărbaţi cu trăsături predominant feminine şi femei cu trăsături predominant masculine! Atât pentru unii cât şi pentru alţii natura sufletului nu este autentică, ci este deformată.”
Cunoscând aceste lucruri, încep să-i vorbesc mamei despre feminitate, în timp ce o consult şi pe ea.
,,Ce este feminitatea?”mă întreabă mama.
Un lucru pe care femeile l-au dat uitării...atunci când şi-au uitat Dragostea Dintâi.
,,CE SE ÎNTÂMPLĂ, DOCTORE?”-partea a doua-
A treia întâlnire
La a treia întâlnire mama vine singură, ca să vorbim despre băiatul cel mare.
Cum îşi va putea ajuta copilul această mamă îngrijorată? În orice caz, nu strigând la el şi pedepsindu-l cu asprime pentru atitudinea lui...
,,Ajutaţi-vă pe dumneavoastră şi vă veţi putea ajuta copilul” îi spusese mamei un medic homeopat. A avut dreptate, căci acest copil nu a venit întâmplător la ea...După consultaţie am aflat că ea însăşi se gândeşte uneori că ar vrea să fie bărbat, iar în atitudinea şi comportamentul ei există tendinţe masculine. Deşi căsătorită, spune că ea trebuie să le facă pe toate, atât în casă cât şi în afara ei, căci munceşte din greu ca să-şi întreţină familia. Într-adevăr, în societatea contemporană impregnată de emanciparea femeii, femeia modernă concurează cu bărbatul în tot ce face acesta, inclusiv în profesie; pe de altă parte numeroase familii nu au venituri pentru traiul de fiecare zi decât atunci când ambii părinţi muncesc înafara casei...
Şi totuşi, societatea ne împinge în situaţii dificile sau noi înşine le creăm prin felul nostru de a fi?
Atunci când femeia încearcă să devină masculină ...,,este ruptă puntea care permite femeii, graţie naturii sale pasive, să absoarbă radiaţii mai înalte şi să le transmită Lumii mai dense a materiei, în care ea este ancorată cu o tărie bine definită, prin intermediul corpului ei.”
,,Aceasta este chiar puntea de care un suflet are nevoie pentru a se încarna pe pământ în corpul material dens. Dacă această punte lipseşte, intrarea sufletului în corpul care se dezvoltă este imposibilă; deoarece sufletul nu poate traversa singur, de la sine, prăpastia astfel formată.”
,,Dacă această punte este doar parţial distrusă-ceea ce depinde de natura şi de intensitatea dorinţei femeii de a deveni masculină prin activităţile ei-se pot încarna totuşi suflete care, prin afinitate, nu sunt nici complet masculine, nici complet feminine, deci constituie combinaţii lipsite de frumuseţe şi armonie; mai târziu acestea vor ascunde în ele tot felul de dorinţe ce nu pot fi satisfăcute. Astfel de suflete se vor simţi mereu neînţelese în existenţa lor pe pământ şi prin aceasta vor constitui pentru ele însele şi pentru anturajul lor o permanentă sursă de nelinişte şi nemulţumire.”
Explicaţiile pe care le găsesc în Mesajul Graalului mă ajută să înţeleg situaţia acestui copil şi a mamei lui, pe care neliniştea a împins-o să vină în cabinetul meu…
Mărturisesc că eu însămi m-am întrebat în timpul studenţiei, atunci când am început să citesc Mesajul Graalului, dacă era bine să fac ceea ce făceam, căci orice studentă lucrează mult cu intelectul, iar eu voiam să fiu o femeie adevărată, nu numai un medic bun…Însă mai târziu, în practica mea medicală, iată că mi se oferă ocazii să-mi ajut pacienţii în situaţii care necesită mai mult decât cunoaştere medicală; căci nu e uşor să linişteşti un suflet atunci când simţi că adevărul doare; Dar numai adevărul ne poate aduce liniştea după care tânjim atât…
Pericolul care se ascunde în deformarea feminităţii este mult mai mare decât bănuim: ,,Asemenea femei cu apucături bărbăteşti nu vor putea niciodată oferi posibilitatea de încarnare unor suflete delicate, autentic feminine. În felul acesta, sexul feminin de pe pământ este treptat otrăvit complet, deoarece această ciudăţenie s-a răspândit din ce în ce mai mult, atrăgând tot mai multe suflete de acest fel, care nu pot fi în întregime nici masculine, nici feminine, răspândind astfel pe pământ ceea ce este fals şi lipsit de armonie.”
,,Din fericire, Legile înţelepte ale Creaţiei au trasat şi în acest domeniu o limită riguroasă; deoarece printr-o deformare de acest gen, obţinută cu forţa printr-o voinţă greşită, apar mai întâi naşteri dificile şi premature, apoi copii bolnăvicioşi, nervoşi şi cu tulburări de afectivitate şi, în cele din urmă, după o perioadă foarte bine definită, se instalează sterilitatea, aşa încât un popor care lasă femeia să aspire spre starea nepotrivită de masculinizare este condamnat la o moarte lentă.”
Aceste cuvinte ne arată ce mare responsabilitate avem noi, femeile...Ele ne arată în Lumina Adevărului; şi această lumină este întotdeauna de o puritate severă. Am auzit că este mai uşor să ierţi pe cineva care spune minciuni, decât pe cineva care spune adevărul...Uneori dragostea de Adevăr pare tot atât de mare ca şi frica de Adevăr...Până la urmă, cine va învinge?
La ora actuală, în majoritatea ţărilor civilizate, unde mişcarea de eliberare a femeii de sub dominaţia bărbatului a luat, deja de decenii, o direcţie greşită, sporul populaţiei este negativ. Ceea ce înseamnă că cei care se nasc sunt mai puţini decât cei care mor...
Dar în ceea ce priveşte sporul populaţiei globului, astăzi asistăm la o adevărată explozie demografică: La începutul secolului trecut, Pământul avea peste 1,5miliarde de locuitori; la jumătatea lui, existau peste 2,5miliarde; în zilele noastre populaţia globului numără peste 7 miliarde de suflete... De unde vin toate aceste suflete? Vin ele din lumină şi răspândesc lumină în jurul lor?
,,Precum în Cer, aşa şi pe Pământ”ni s-a spus. Dar cine are urechi să audă şi ochi să vadă, recunoaşte că astăzi pe Pământ nu stăpâneşte Lumina…,,De ce nu se mai nasc drepţii?”se întreba preotul ortodox Arsenie Boca. Şi tot el răspundea:,,Pentru că nu mai are cine să-i nască…”
Abd-ru-shin şi-a scris cartea între cele două războaie mondiale. El spunea că mai mult de jumătate din oamenii Pământului aparţin unor regiuni întunecate şi au fost atraşi pe Pământ prin decăderea sufletească a omenirii din ultimul timp...Cuvintele lui sunt mereu actuale:
,,Procrearea nu ar trebui să fie nimic altceva pentru un om liber spiritual, decât dovada serviabilităţii sale de a primi în familie un spirit uman străin, ca oaspete pe termen lung, de a-i oferi posibilitatea de a se răscumpăra pe pământ şi de a se maturiza. O procreare ar trebui să urmeze numai acolo unde de ambele părţi există dorinţa fierbinte pentru acest scop. ”
Starea sufletească a părinţilor în momentul procreării este un factor important care contribuie la atragerea unui suflet în viitorul corp. Citindu-l pe Abd-ru-shin, devenim conştienţi de copleşitoarea noastă răspundere în faţa Legilor Creaţiei, pe care-de fapt-le cunoaştem atât de puţin…
Am încercat să-i vorbesc mamei despre prima mea impresie, despre triada spirit-suflet-corp, despre legătura dintre deciziile noastre şi destinul nostru, despre noţiunile deformate.
M-a ascultat cu atenţie, dornică de cunoaştere, cu mintea deschisă. ,,Lucrurile se leagă între ele”, mi-a spus ea. Îi mai vorbise cineva despre reîncarnare. ,,Şi totuşi, mi-aţi spus atâtea lucruri noi...Par foarte logice, deşi nu le-am mai auzit până acum. Nici de la medici, nici de la preoţii cu care am vorbit...”În trecut existau medici-preoţi. Ei ştiau că Cel Care vindecă este Dumnezeu. Şi Dumnezeu este Iubire...
,,Totul este Iubire” spune Abd-ru-shin în Mesajul Graalului.
Chiar şi atunci când Legile Creaţiei îi dau ocazia unui suflet feminin deformat să se încarneze într-un corp masculin.Tocmai o astfel de existenţă într-un corp diferit de eul său profund, îi va crea sufletului cele mai bune condiţii pentru a-şi recunoaşte greşeala, răscumpărând-o prin experienţă trăită. Şi îl va ajuta să se înalţe spre Lumină sau...să cadă mai adânc în întuneric, după cum foloseşte sau nu ocazia oferită. Căci Iubirea lui Dumnezeu ne dă întotdeauna ceea ce ne foloseşte pentru evoluţia sufletească, chiar dacă nu ne este comod şi plăcut aici pe Pământ.
Aşa ar trebui să fie şi iubirea între oameni...Uitând de sine, adevărata iubire ţine seama de ceea ce îi foloseşte celuilalt, indiferent că îi place sau nu. Dar cât de departe suntem acum de trăirea ei! Exploatarea fără scrupule a plăcerilor omenirii l-a coborât pe om sub nivelul animalului. Câte suflete nu sunt înrobite prin stimularea exagerată a instinctului sexual, de care astăzi avem parte în mii şi mii de feluri...
Instinctul sexual
La ora actuală instinctul sexual ia forme monstruoase şi deseori nu mai are nimic natural în el. Animalul este natural în tot ceea ce face, dar omul, prin comportamentul său, se face sclavul instinctelor sale, astfel încât impulsul sexual firesc devine viciu care-i întunecă sufletul şi-l trage în jos...Libertinajul sexual le dă sclavilor săi doar iluzia libertăţii. Dar un om cu adevărat liber este pe deplin conştient de răspunderea sa; căci libertatea nu este decât cealaltă faţă a răspunderii...
În viaţa de zi cu zi, suntem mereu asaltaţi de aluzii sexuale, fie că e vorba de ceea ce vedem la televizor sau auzim la radio, fie că e vorba de ceea ce citim sau vedem pe stradă...Pereţii blocurilor sunt mâzgăliţi cu expresii obscene, în mijloacele de transport în comun auzim expresii vulgare şi înjurături, chioşcurile de ziare au pereţii acoperiţi de reviste cu femei goale...Creierul omenirii, internetul, este plin de imagini sexuale; ne este frică să ne lăsăm copiii în faţa calculatoarelor, ca nu cumva să nimerească un site pornografic. Într-adevăr, perversiunile sexuale sunt pedepsite prin lege, dar pornografia face ravagii… Sub pretextul divertismentului, sportului, igienei, educaţiei, modei, peste tot stimulii sexuali găsesc receptoare sensibile iar nervii sunt surescitaţi la maxim. Ceea ce era considerat ruşinos şi vrednic de dispreţ acum o sută de ani, astăzi este aclamat în public. Multe femei moderne se îmbracă şi arată ca prostituatele de odinioară…În această atmosferă generală de libertinaj şi promiscuitate sexuală, încercăm să ne creştem copiii cum putem. Este de mirare că au probleme de identitate sexuală în lumea noastră modernă, care se mişcă într-un ritm frenetic…unde toţi caută în primul rând satisfacţii de moment şi nimeni nu mai are timp pentru spiritualitate?
Mesajul Graalului este o carte despre viaţă, sub toate aspectele ei. Iată ce spune Abd-ru-shin despre activitatea sexuală:
,,Corpul este un bun încredinţat de Creator, bun pe care omul este obligat să-l îngrijească.Aşa cum el nu se poate împotrivi nepedepsit cerinţelor corpului pentru mâncare, băutură, odihnă şi somn, urinare şi defecare, aşa cum lipsa de aer proaspăt şi prea puţină mişcare se fac în curând neplăcut simţite, la fel nu va putea manipula cerinţa sănătoasă a corpului matur pentru activitate sexuală, fără să-şi provoace cu aceasta o daună oarecare.”
,,Satisfacerea cerinţei naturale a corpului poate numai să favorizeze interiorul omului, adică dezvoltarea spiritualului din el, nu o împiedică niciodată, altfel Creatorul n-ar fi dat-o.”
,,Acest lucru se va întâmpla, numai dacă înainte s-a realizat între ambele sexe o armonie spirituală deplină care uneori în final tinde şi spre o unire fizică.”
,,Toate celelalte motive sunt pentru ambele părţi dezonorante şi impure, imorale, chiar şi în cadrul căsătoriei.”
,,Castitatea este o trăsătură pur spirituală, nu una fizică. Chiar şi în satisfacerea instinctului sexual, castitatea se poate păstra în totalitate prin puritatea reciprocă a gândurilor.”
Unirea fizică între doi bărbaţi sau între două femei este nefirească, la fel ca orice act sexual care nu se petrece în iubirea cea mai pură.Şi câte acte sexuale se petrec acum în iubirea sufletească, pură, dintre bărbat şi femeie?
Mulţi oameni îi condamnă în sinea lor pe homosexuali şi lesbiene, în timp ce ei se bat cu pumnul în piept că nu comit acte împotriva naturii...Dar câţi dintre ei săvârşesc acte sexuale în deplină puritate sufletească? Şi totuşi, doar acestea sunt lipsite de păcat...Atât de rar se întâmplă acest lucru, mai ales în zilele noastre, încât toţi ar trebui să ne schimbăm atitudinea faţă de activitatea sexuală. ,,Cel fără de păcat s-arunce primul piatra...”
,,Absinenţa forţată este un abuz ce se poate răzbuna amarnic” spune Abd-ru-shin.
Dar abstinenţa sexuală firească?
Oare toţi călugării şi toate călugăriţele din lume să ducă o viaţă chinuită, bântuită de fantasme sexuale, cărora le dau curs în spatele zidurilor mânăstirii? Oare nici unii dintre ei nu sunt fericiţi, nu sunt împăcaţi cu ei înşişi în propriile lor corpuri? Poate că pe unii fervoarea religioasă sau alte motive i-au împins în spatele zidurilor, făcându-i mai apoi să-şi regrete alegerea, dar să fie aşa în cazul tuturor? Poate că atunci când vocaţia călugăriei a cuprins cu adevărat un suflet, corpul a răspuns ca atare, ascultând imboldul acestuia şi practicând abstinenţa sexuală în chip firesc...
Căci existenţa pământească ne este dată pentru a ne aduce la deplină înflorire toate calităţile sufletului şi potenţialul nostru creator...
Chiar şi un suflet deformat, care a devenit conştient de deformarea lui, poate alege să spiritualizeze tot ceea ce face, aşa cum ar trebui să facem cu toţii. Şi în asemenea caz, oare acea persoană ar mai avea un comportament homo sau heterosexual?
Chiar şi un astfel de suflet poate să ducă pe Pământ o existenţă conform Legilor Creaţiei şi nu
împotriva lor, împăcându-se cu corpul pe care i l-a dat destinul. Şi poate că va întâlni pe drumul vieţii sale oameni care îl vor ajuta să-şi găsească liniştea...Oricum nu ni se dă decât ce putem duce...
Lecţie de viaţă
Cât despre acest copil de nouă ani, el este abia la începutul vieţii. Dar ce se va întâmpla cu el în viitor? Va îngroşa el mai târziu rândurile homo sau heterosexualilor, pierzând ocazia de a evolua sufleteşte în această existenţă, sporind tristeţea mamei lui? Va fi el, ca şi transsexual, batjocura celor care nu cunosc Legile Creaţiei şi nici nu vor să le cunoască, revoltându-se împotriva destinului său, recurgând la o operaţie de schimbare a sexului? Sau va accepta lecţia destinului, străduindu-se să se împace cu acest corp masculin, atât de diferit de ceea ce simte în suflet, ajungând la recunoaşterea greşelii sale?
Cel care este conştient de sensul vieţii se va strădui să înveţe din ea. Acest lucru nu presupune o acceptare oarbă şi resemnată a greutăţilor pământeşti, ci o luptă curajoasă cu ele, care întăreşte sufletul şi îl învaţă că destinul poate fi cel mai bun prieten. El se luptă cu întunericul pentru sufletul nostru şi ne conduce cu siguranţă în sus, în adevăr şi lumină, dacă-i dăm mână liberă…Dar când ne împotrivim unui destin aşa-zis nedrept, plini de supărare şi resentimente, nu vom învăţa niciodată lecţia de viaţă de care avem nevoie; totul e să înţelegem cum ni-l putem schimba fără să încălcăm Voinţa lui Dumnezeu...Nimeni nu se pierde în întuneric fără ca el însuşi să vrea acest lucru.
Prin urmare, nici măcar un suflet deformat nu trebuie să se lase copleşit de recunoaşterea greşelii lui, nu trebuie să se lase apăsat de ea.Germenul de spirit rămâne pur şi în cel mai adânc întuneric, iar spiritul rămâne ce a hotărât să fie la începutul existenţei sale.
El ar trebui să ştie că ,,...tocmai o astfel de schimbare poate să-i fie benefică celui în cauză. Ea îi acordă posibilitatea unei redresări, îl stimulează, într-adevăr, chiar îi acordă cel mai puternic ajutor pentru a repara totul. Obligat să trăiască, să experimenteze în acest fel, sufletul se poate chiar întări.”
,,Însă nu trebuie să se creadă că aceia al căror drum a rămas drept au pierdut ceva! Nu, nu este aşa, pentru că numai în cazul în care a apărut o deformare de genul celei amintite, ca urmare a unei voinţe proprii greşite, numai în acel caz schimbarea poate deveni utilă şi plină de binecuvântare, permiţând acelui suflet deformat, care a avut o astfel de slăbiciune, să se întărească aşa încât să nu mai repete greşeala. Evident, în acest fel greşeala îi este răscumpărată.”
Iată ce spune Abd-ru-shin despre valoarea educativă a unei astfel de existenţe pământeşti:,,Să luăm azi în considerare numai acele suflete deformate , care sunt deja încarnate în corpuri fizice corespunzătoare, ca urmare a acestei deformări.”
,,Dintre acestea fac parte, în primul rând, femeile în care au fost încarnate suflete masculine slabe, pentru că în viaţa lor anterioară s-au îndepărtat prea mult de gândirea şi activitatea pur masculină! Aceasta explică deja faptul că în cazul unor asemenea femei nu poate fi vorba decât de suflete masculine slabe. De aceea, nu este câtuşi de puţin demnă de a fi elogiată o femeie care, contrar naturii ei feminine, caută să scoată în evidenţă trăsături masculine sau chiar să le arate.”
,,O asemenea femeie nu este cu adevărat puternică în nici o direcţie, în ceea ce priveşte gândurile şi faptele sale, nici în direcţia masculină şi nici în cea feminină. Chiar şi în planul pământesc ar avea mai mult de câştigat pentru sine, dacă s-ar strădui să suprime această deformare.”
,,Dar experienţa pe care trebuie să o trăiască o ajută să se transforme; deoarece ea va trebui curând să remarce că un bărbat adevărat nu se simte niciodată fericit în apropierea ei…”
,,O astfel de femeie va fi atrasă oricum, în mod automat, spre acei bărbaţi care poartă în sine un suflet feminin deformat!”
,,Şi aceştia din urmă vor fi consideraţi, în mod inconştient, de către bărbaţii cu suflete nedeformate drept fiinţe incomplete. Această intuire inconştientă şi acest mod de a acţiona conţin totuşi forţa adevărului, a realităţii.”
,,Toate consecinţele unor astfel de acţiuni instinctive şi intuitive, pe care le putem desemna ca naturale, au însă un efect educativ asupra sufletelor deformate, pe care trăirea dureroasă a propriilor decepţii le redresează din nou, le aduce pe calea cea bună, cel puţin în unele cazuri. Acest fapt nu exclude însă ca aceste suflete să cadă mai târziu în aceleaşi greşeli sau în greşeli asemănătoare. Dacă nu se întăresc în cursul acestor experienţe, ele vor rămâne precum trestia care se leagănă în bătaia vântului…”
,,La fel stau lucrurile atât cu sufletele masculine aflate în corpuri feminine, cât şi cu sufletele feminine aflate în corpuri masculine. Pentru ambele părţi apar aceleaşi consecinţe, ca urmare a unei Legi unitare, intangibile.”
,,Atunci când observaţi ceea ce vă înconjoară, vă va izbi un lucru pe care deja l-am menţionat, şi anume că, în mod ciudat, sufletele feminine în corpuri masculine se simt atrase spre suflete masculine din corpurile feminine, şi invers. Aşadar o femeie cu voinţă intelectuală mai puternică şi cu trăsături predominant masculine se va simţi, în cele mai multe cazuri, inconştient atrasă de un bărbat cu trăsături mai delicate.”
,,Aici este vorba nu numai de căutarea inconştientă a unui echilibru, ci aici intră în acţiune şi marea Lege a Atracţiei Speciilor Omogene!”
,,În acest caz specia omogenă se află în deformarea sufletelor! Ambele suflete sunt deformate şi prin aceasta există o omogenitate reală ale cărei specii se atrag conform Legii.”
Ce se întâmplă în cazul homosexualilor, hetero şi transsexualilor? În aceste expresii, cuvântul sexual se repetă, ceea ce înseamnă că astfel de persoane pun viaţa sexuală mai presus de viaţa spirituală, urmându-şi pornirile sufleteşti care le atrag spre cei asemenea lor.
De cele mai multe ori, cuplurile de homosexuali şi lesbiene sunt alcătuite dintr-un suflet deformat, al cărui corp s-a modificat în consecinţă prin încarnare şi un suflet pe cale de a se deforma, al cărui corp se va modifica abia în cursul încarnării viitoare; ele sunt împotriva naturii, fiind urmările greşelilor acestor suflete şi ale exagerării instinctului sexual...
Încercând să-i transmit mamei măcar o parte din aceste recunoaşteri, ea mi-a spus: ,,Simt atâta linişte când vin aici...”
Am rugat-o să nu ia cuvintele mele drept literă de lege, ci să încerce mai întâi să le recunoască intuitiv valoarea, pentru ca mai apoi să le verifice în viaţa de zi cu zi. Dar mai ales să se roage la Dumnezeu cu toată ardoarea dragostei ei de mamă ca să primească ajutorul Lui şi încredinţarea că se află pe drumul cel bun. Doar El ne poate da răspunsuri la toate întrebările noastre, şi numai spiritul nostru Îl poate auzi, niciodată intelectul. Întelectul se îndoieşte de tot şi de toate şi cere mereu dovezi ştiinţifice; dar este surd şi orb în faţa oricărui adevăr care se află deasupra materiei dense, căci nu poate înţelege decât materia din care provine. Ştiinţa Creaţiei îl depăşeşte cu mult şi va rămâne pentru el o veşnică enigmă dacă nu se mulţumeşte să fie o unealtă în slujba spiritului, aşa cum Dumnezeu l-a menit să fie.
M-am străduit să-i transmit mamei că orice greşeală poate fi iertată...Că singura greşeală de neiertat este să nu vrei să-ţi recunoşti greşelile şi să nu vrei să le îndrepţi...Copiilor mei le repet mereu acest lucru. Când copiii noştri vor creşte, vor face oricum ce vor ei. Tot ce putem face noi acum, este să-i creştem cum se cuvine. În rest e alegerea lor, e viaţa lor...Oricât de mult îşi iubeşte copiii o mamă, nu poate alege în locul lor atunci când devin adulţi. Dar dacă vor să înveţe, viaţa însăşi îi va învăţa mai mult decât vom putea noi să-i învăţăm vreodată. Nimeni nu poate trăi în locul altuia. Chiar şi cel mai mare dintre înţelepţi nu poate decât să ne arate Calea, dar noi înşine trebuie să mergem pe ea. Cuvintele lui Abd-ru-shin sunt valabile pentru noi toţi, fie că suntem sau nu direct implicaţi în problema identităţii sexuale. Dar fiecare trebuie să le înţeleagă şi să le trăiască personal pentru a le putea valorifica în viaţa de fiecare zi, conform calităţilor pe care le are. Ceea ce este adevărat pentru toţi oamenii trebuie să fie trăit de fiecare în parte şi filtrat prin propria sa personalitate pentru a deveni cu adevărat viu în om.
În viaţa mea de zi cu zi, Mesajul Graalului îmi arată Calea. El este pentru mine cartea vieţii, din care citesc mereu, din care aflu mereu lucruri noi, pe care le regăsesc în viaţă. Pentru mine această carte este tot atât de nouă ca şi viaţa însăşi, căci descopăr tot timpul în ea o nouă cunoaştere, deşi ea rămâne neschimbată. Dar eu mă schimb, ca şi viaţa.
Fiecare trebuie să descopere sensul vieţii sale. Abia atunci va descoperi că viaţa...într-adevăr merită trăită.
,,În acest scop, Mesajul este şi vă va rămâne întotdeauna o călăuză fidelă şi statornică! Numai în viaţa şi prin viaţa însăşi veţi recunoaşte toate valorile Mesajului meu şi nu prin pretinsa voastră cunoaştere. La fel, prin Mesaj veţi putea privi viaţa aşa cum trebuie, într-un mod care vă este de folos. Şi în această privinţă, totul acţionează în efect reciproc, iar adevărata cunoaştere vine doar din experienţă trăită!”
Alina Rus,medic homeopat si de medicina generala.
Adresa de contact: alinar_e@yahoo.com
Acesta este titlul unei emisiuni TV actuale, ce are ca invitaţi medici şi pacienţi, în care se dezbat-zâmbind-diferite subiecte pe teme medicale. Însă uneori acest ,,Ce se întâmplă , doctore?!”este de-a dreptul imperativ şi abia dacă reuşim să dăm un răspuns viabil, deci care să conţină viaţă în el, darmite să mai putem zâmbi.
Şi totuşi, la sfârşitul a trei întâlniri succesive cu una din pacientele mele, ce a venit în cabinet pradă unei mari frământări sufleteşti, am zâmbit amândouă. De o parte a fost zâmbetul ei, plin de speranţă şi încredere, de cealaltă parte zâmbetul meu, plin de înţelegere şi încurajare. Iar când mi-a spus la plecare:,,Poate că Dumnezeu v-a pus în acest loc”, m-am rugat să-i fie vorbele adevărate...
Prima întâlnire
Într-o zi vine în cabinet o mamă cu un copil mic, ce răceşte foarte uşor şi face febră mare. Iată o situaţie cu care medicul homeopat se confruntă des în sezonul rece. Din fericire homeopatia este o alternativă terapeutică eficientă atât în cazurile acute cât şi în infecţiile respiratorii recidivante; prin urmare consult copilul şi îi prescriu medicaţie homeopată adecvată. Între timp mama începe să-mi vorbească despre băiatul cel mare: Primul ei născut are nouă ani, este un băiat sensibil şi inteligent, care şi el răceşte uşor şi care ar vrea să fie...fată.
Dovedeşte preferinţe pentru haine de culoare roz şi petrece mult timp în faţa oglinzii. Anumite gesturi, anumite atitudini par mai degrabă de fată decât de băiat. Se joacă împreună cu fetele şi vrea să facă balet, nicidecum fotbal, pentru că fetele fac balet, iar el ar vrea să fie fată. În ultimul timp manifestările acestui comportament devin tot mai dese...
Ba mai mult, când a venit la el în vizită o colegă de clasă, ca să rezolve împreună câteva probleme de matematică, mama a auzit-o chemându-l cu nume de fată. A întrebat-o de ce nu-i spune pe nume şi vizitatoarea i-a răspuns că aşa doreşte el să fie numit de către colegii lui...
Auzind acest lucru, mama s-a înfuriat foarte tare... După ce colega a plecat acasă, a urmat o ceartă violentă, în care mama i-a strigat băiatului său lucruri dureroase, de genul: ,,Încetează imediat cu toate prostiile! Nu vreau perverşi în casa mea! Cum poţi să te porţi astfel?! ”
Durere, suferinţă, lacrimi...Povara sufletească a mamei creşte pe zi ce trece; copilul se închide în el din ce în ce mai mult, fără să renunţe la atitudinea lui. Mama îmi relatează că a cerut atât ajutorul medicilor, cât şi al preoţilor, dar nu a primit răspunsuri care s-o liniştească. Ea suferă pentru copilul ei, se îngrijorează pentru viitorul lui. Se întreabă dacă lucrurile vor reveni cândva la normal şi dacă nu, cum va fi viaţa lui mai târziu?
Întrebări despre viaţă, întrebări despre misterul ei. Si printre ele una care se repetă: ,,De ce mi se întâmplă tocmai mie toate astea?”,,Doar un mare înţelept v-ar putea răspunde la toate aceste întrebări. Cineva care cunoaşte Legile Creaţiei, Voinţa lui Dumnezeu.”
,,Şi unde să-l găsesc?”vine ultima întrebare.
În lipsa unui mare înţelept, fac şi eu ce pot: stabilesc o întâlnire la care mama să vină împreună cu băiatul cel mare, sperând să-i fiu de folos în vreun fel. Îmi vin în minte cărţile de homeopatie ale profesorului Vitoulkas, şi nu numai ele...Au existat situaţii în care medicii homeopaţi au putut ajuta pacienţi cu probleme de identitate sexuală, când manifestările unui comportament homo sau heterosexual au dispărut în urma tratamentului homeopat.
În ceea ce priveşte transsexualitatea, medicina alopată le oferă pacienţilor tratamente hormonale, operaţii estetice şi de schimbare a sexului. Dar problemele sufleteşti pe care le pune transsexualitatea depăşesc cadrul medicinii alopate...Pacienţii transsexuali doresc imperativ schimbarea identităţii sexuale a corpului lor fizic, pentru că ei simt în sufletul lor că aparţin celuilalt sex.Toţi cei din jur care se confruntă cu astfel de situaţii se întreabă ce reprezintă ele de fapt şi recunosc că ar fi mult mai bine dacă homosexualitatea, hetero şi transsexualitatea nu ar exista deloc.
Dar ele există şi fac parte din realitatea vieţii de zi cu zi. Puţini oameni au faţă de ele atitudinea corectă. Şi totuşi, care este atitudinea corectă în astfel de situaţii?
Un subiect controversat
Statisticile arată că homosexualii, hetero şi transsexualii reprezintă peste 10% din populaţia globului. Se pare însă că numărul lor este mult mai mare, căci unele ţări nu fac astfel de statistici, considerând că nu se confruntă cu această realitate…
Pe de o parte, în majoritatea ţărilor civilizate, drepturile homosexualilor sunt recunoscute prin lege, fiind proclamate la diverse mitinguri şi întruniri. Sunt permise căsătoriile între homosexuali şi adopţiile în cadrul cuplurilor de homosexuali şi lesbiene. Au apărut biserici ale homosexualilor, unde comportamentul lor este considerat un dar divin...
Pe de altă parte, în ţările islamice manifestările acestui comportament sunt interzise şi pedepsite prin lege, iar opinia publică este lipsită de înţelegere pentru astfel de persoane considerate perverse şi vrednice de dispreţ.
Ceea ce este permis într-o ţară, este pedepsit în alta. Şi totuşi, să fie vorba de o perversiune sexuală, de o boală sufletească ce cuprinde din ce în ce mai mulţi oameni ai acestei lumi moderne, unde promiscuitatea sexuală e încurajată de libertatea de exprimare a tuturor mijloacelor mass-media, aşa cum susţin unii? Sau homosexualitatea, hetero şi transsexualitatea reprezintă experienţe naturale, prin care poate fi descoperit un nou univers interior, mai bogat şi mai complex, de care este nevoie pentru însăşi evoluţia sufletească a fiinţei umane, aşa cum susţin alţii?
Oamenii simpli caută răspunsuri; medicii, preoţii, juriştii, jurnaliştii, pedagogii, sociologii…cu toţii încearcă să dea răspunsuri, fiecare din punctul lui de vedere. Pe cine să asculţi? Unde este adevărul?
Blaise Pascal spunea:,,În această lume întunecată, unde minciuna stăpâneşte, nu poţi cunoaşte adevărul decât dacă-l iubeşti din toată inima.”
A doua întâlnire
A doua întâlnire a stat sub semnul dualităţii.
Într-o zi mama intră din nou în cabinet, de data aceasta împreună cu băiatul cel mare.
Are nouă ani, e vioi şi frumuşel. Consultaţia decurge bine, scriu reţeta potrivită pentru micile lui probleme de sănătate. Dar marea lui problemă?
Căci impresia mea când îl văd, prima mea impresie este...că mă aflu în faţa unui suflet de fată în corp de băiat. Un suflet care, la naştere, a primit un corp în dizarmonie cu eul său profund. Aşa cum cineva se naşte orb, sau fără mâini şi este obligat toată viaţa să trăiască într-un corp căruia îi lipseşte ceva...Un suflet deformat.
Ce este boala? Lipsa armoniei dintre suflet şi corp...,,Sănătatea este starea de bine fizic, mental şi social, nu doar absenţa bolii sau a infirmităţii”, spune Organizaţia Mondială a Sănătăţii la Convenţia de la Alma-Ata din 1978. Putem fi cu adevărat sănătoşi fără să ştim ce este bine? Va putea acest copil să se simtă vreodată...bine în pielea lui?
,,Am auzit că ai vrea să fii fată”, intru eu direct în subiect. ,,Este adevărat?”
Băiatul priveşte întrebător spre mama lui. Se pare că se teme să răspundă. Ezită; mama îl încurajează să fie sincer. Aflu că el ar vrea să fie şi băiat şi fată...
Îi spun: ,,Problema ta este că nu eşti hotărât. Nu poţi să fii şi băiat şi fată. Trebuie să te hotărăşti ce vrei să fii: ori una, ori alta.”
Ori, ori. În viaţa adevărată nu putem trăi cu jumătăţi de măsură.Trebuie să ştim ce vrem.
,,Aşa cum voi vreţi, aşa vi se va întâmpla”spune Abd-ru-shin în Mesajul Graalului.
Mesajul Graalului
M-am întâlnit cu Mesajul Graalului când eram studentă în cel de-al doilea an al Facultăţii de
Medicină. De atunci această carte îmi luminează viaţa. Şi mă ajută să fiu un medic mai bun, numai să vreau…
Dar întrebările pacienţilor mei devin din ce în ce mai complicate, pe zi ce trece. Şi totuşi, întrebările complicate au deseori răspunsuri simple, pe care tocmai simplitatea lor le face greu de găsit. Prea simple pentru noi, care complicăm totul. Ne punem mereu întrebări la care numai spiritul nostru ne poate răspunde; dar noi nu-l ascultăm, tocmai pe el, care ştie răspunsul la toate întrebările chiar înainte de a le pune...Ceea ce nu înseamnă că ştie totul.
Dar ştie exact atât cât trebuie să ştie ca să ne conducă în adevăr şi lumină. De ce nu suntem deja acolo? Pentru că noi credem că ştim mai bine...
Voinţa spiritului e una cu iubirea lui. Cel care iubeşte mult, ştie mult. Căci Iubirea este Calea, Adevărul şi Viaţa.
Abd-ru-shin ne spune că între ştiinţă şi religie nu ar trebui să existe nici o contradicţie dacă ele vor să exprime adevărul, căci ,,întreaga omenire are dreptul deplin la ştiinţă. Aceasta încearcă doar să facă mai clar darul lui Dumnezeu, Creaţia.” Prin explicaţiile sale, Abd-ru-shin face legătura între ştiinţă şi religie:,,Totul este vibraţie” spune el în Mesajul Graalului.
,,Totul este vibraţie”, răsună ca un ecou glasurile oamenilor de ştiinţă contemporani, care se ocupă cu studiul fizicii cuantice şi cu aplicaţiile ei în diverse domenii ale ştiinţei.,,Ceea ce este în macrounivers este şi în microunivers. Ceea ce este sus este şi jos”, spun religia budistă şi filozofia taoistă. Aceleaşi Legi străbat Creaţia de sus, din planul spiritual şi până jos, în planul material. Doar manifestările lor sunt diferite, în funcţie de planul în care ele acţionează.
Ceea ce este în suflet, este şi în corp...Ce este un suflet deformat?
Putem răspunde la această întrebare dacă privim tot ce se întâmplă din perspectiva Mesajului Graalului şi ne observăm semenii în actuala existenţă pe Pământ. Dacă-i pătrundem corect înţelesul, putem ,,citi în existenţa terestră ca într-o carte”, ne spune Abd-ru-shin.
,,Priviţi în jurul vostru şi observaţi-vă semenii! Foarte repede veţi găsi printre ei femei care poartă în ele caracteristici masculine.Astăzi numărul lor este mai mare ca oricând. Se poate spune chiar că este ca o molimă care s-a întins, contaminând multe dintre femei; deoarece nu este greu de înţeles că la o asemenea femeie sau fată ceva trebuie să fie deformat în fiinţa ei, dat fiind că după Legea naturii o femeie nu poate şi nu trebuie să fie bărbat.”
De asemenea mulţi dintre noi am întâlnit bărbaţi efeminaţi, care ne-au lăsat impresia unei naturi interioare prea delicate pentru un suflet masculin.
Semnul fizic care indică deformarea este reprezentat de conformaţia şoldurilor:,,Corpul feminin, în care locuieşte un suflet masculin deformat, va prezenta în majoritatea cazurilor acest semn distinctiv al şoldurilor înguste, înclinând spre conformaţia masculină, spre deosebire de acele corpuri feminine, ale căror suflete abia încep să încline spre ceea ce este masculin într-un fel sau altul, fie în opiniile lor, fie în activităţile lor, fapt ce duce la o înclinaţie prin care firele karmice se dezvoltă astfel încât următoarea încarnare să aibă loc într-un corp masculin. La fel este cu corpurile masculine, care au şolduri mai largi şi care înclină spre conformaţia feminină, de îndată ce adăpostesc în ele un suflet feminin deformat.”
Abd-ru-shin vorbeşte în acest pasaj despre firele karmice şi despre reîncarnare.
Firele karmice sunt firele destinului nostru. Ele sunt create de gândirea, vorbirea şi faptele noastre şi ne poartă spre lumină sau spre întuneric, conform voinţei noastre adevărate.
Reîncarnarea este o realitate pe care nu toţi oamenii o acceptă. Şi totuşi, de câte vieţi pământeşti are nevoie omul…ca să înveţe să trăiască?Nici măcar marile genii ale omeniri n-au reuşit s-o facă într-o singură viaţă. Dar ignorarea realităţii nu scuteşte pe nimeni de consecinţele ei.
Există mai multe niveluri ale realităţii. Spiritul e unul din ele. Materia e altul.
,,Ce este energia?” a fost întrebat Abd-ru-shin. ,,Energia este spirit”a răspuns el. Legea conservării energiei spune că ,,nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă; totul se transformă.”Tot ceea ce există în materie urmează un ciclu al devenirii, trecerii şi descompunerii, pentru ca apoi să se formeze din nou. Materia e trecătoare; doar ciclul ei este veşnic. Prin descompunerea universului material, spiritul se separă de materie.
Omul a venit din planul spiritual în materie…ca să înveţe să trăiască veşnic. Germenele de spirit inconştient are nevoie de experienţele trăite în materie pentru a deveni un spirit matur, conştient de sine. Abia atunci poate vibra la fel cu planul său de origine, din care a plecat cândva în stare inconştientă. Personalitatea spirituală este rodul experienţelor trăite; fiecare om e unic în felul său.
Germenele de spirit este nemuritor. Dar atunci când omul îşi construieşte în jurul lui o personalitate muritoare, va fi tras în descompunerea a tot ce este trecător, cunoscând moartea spirituală...
Acesta e lucrul cel mai rău care i se poate întâmpla unei fiinţe umane. Nu suntem cu toţii nemuritori. Doar aceia dintre noi care învaţă să trăiască veşnic. Iar universul material în care locuim va pieri cândva, aşa cum a apărut...Ne vom desprinde la timp de materie?
Moartea pământească e doar o trecere între două planuri de existenţă, căci între planul spiritual şi cel fizic există mai multe niveluri intermediare. Coborând din planul spiritual, germenele de spirit se acoperă cu învelişurile corespunzătoare acestor niveluri.Ultimul e corpul pământesc. Sufletul uman e spiritul cu învelişurile sale, care sunt de altă materie decât corpul fizic...Prin sublimarea materiei, spiritul se desprinde de ea.
De ce nu ne amintim existenţele trecute? Din cauza diferenţei dintre teorie şi practică…
Tot ce am învăţat la şcoală este teorie. Nici un profesor nu ne-a învăţat cine suntem, de unde venim şi unde ne ducem…Cunoştinţele pe care le dobândim la Şcoala Vieţii ne învaţă cum să trăim. Cunoaşterea adevărată vine din trăire personală.
Toată lumea ştie că există o mare diferenţă între teorie şi practică. Cât de mare? Depinde cât de sârguincios şi-a învăţat fiecare lecţiile de viaţă...Să crezi în existenţa spiritului nu înseamnă să fii naiv: înseamnă să vrei să fii cu adevărat om. Să fii convins de existenţa spiritului înseamnă să-l laşi să te conducă în viaţa de zi cu zi, nu doar duminica la biserică. Practic, nu teoretic; nu doar atunci când disperarea străpunge crusta egoismului care-l înăbuşă...
Problemele pe care ni le pune viaţa nu sunt niciodată doar teoretice.
Dar iată ce spune teoria medicală despre identitatea sexuală şi comportamentul sexual:
Glasul Stiinţei
Ştiinţa ne învaţă că sexul unui copil este determinat genetic.Cromozomul Y este necesar pentru ca genele sale să inducă formarea testiculelor. Ovarele se dezvoltă automat din gonada nediferenţiată a embrionului în absenţa dezvoltării testiculare.
În cursul dezvoltării embrionare şi fetale pot apare mutaţii genetice răspunzătoare de apariţia hermafrodiţilor. Ei sunt persoane care pot avea atât gonade feminine, cât şi masculine; deşi natura a aşezat organele sexuale masculine la exterior şi pe cele feminine la interior, ei au organe sexuale ambigue. Din punct de vedere cromozomial, sexul lor genetic poate fi diferit de dezvoltarea sexuală ulterioară.
Sexul psihologic al unui individ începe să se contureze la vârsta de doi ani, sub influenţa importantă a factorilor de mediu (îmbrăcăminte diferită pentru băieţi şi fetiţe, imprimarea unor obiceiuri specifice unui sex sau celuilalt.) Se cunosc cazuri în care identitatea sexuală a copilului a fost puternic influenţată când el a fost îmbrăcat-la dorinţa părinţilor-în haine aparţinând celuilalt sex.
De asemenea s-a dovedit faptul că prezenţa indivizilor heterosexuali în preajma copiilor influenţează considerabil asumarea identităţii sexuale.
Mai târziu, pubertatea şi maturizarea sexuală depind de factori educaţionali, de condiţiile oferite de urbanizare, cultură, alimentaţie şi mass-media. Copii din mediul urban prezintă o maturizare precoce-faţă de cei din mediul rural-fiind stimulaţi mai intens de condiţiile vieţii moderne.
Hormonii androgeni (masculini) au cel mai important rol în diferenţierea sexuală. Încă din viaţa intrauterină hormonii androgeni secretaţi de testiculul fetal vor acţiona asupra unei părţi din creier
numită hipotalamus, pentru a organiza comportamentul sexual şi pentru a diferenţia tractul genital. După luna a patra de sarcină intervine secreţia hormonilor feminini, diferenţierea sexuală feminină a hipotalamusului determinând eliberarea ciclică a hormonilor specifici acestui sex.
În cadrul experimentelor de stimulare hormonală în laborator s-a dovedit că homosexualul prezintă un creier cu diferenţiere de tip feminin.La bărbaţii cu hipogonadism (lipsa dezvoltării testiculare) apar semne ca timiditatea, greutatea în ideaţie şi apatia, care dispar după tratamentul cu hormoni androgeni.
Pubertatea apare în jurul vârstei de zece ani, când se reia activitatea secretorie a gonadelor masculine, respectiv feminine, prin maturizarea sistemului neuro-endocrin. În cazul de faţă, pubertatea vine în curând…Să fie adevărată zicala ,,Copii mici-probleme mici, copii mari-probleme mari…”? Căci problema identităţii sexuale la acest copil e una sufletească...Iar medicina alopată se ocupă de corp, nu de suflet. De suflet se ocupă preoţii, dar când mersul la preoţi nu ajută, ca în acest caz, ce este de făcut?
Fie că ne confruntăm direct sau indirect cu ea, problema identităţii sexuale şi a comportamentului sexual ţine de drepturile omului şi de libertatea individuală. Dar nu o putem rezolva fără ca noi să ţinem seama de triada spirit-suflet-corp, fără să înţelegem ce este liberul arbitru şi ce datorie avem ca oameni, fără să ştim ce deosebire este între bărbat şi femeie, dincolo de corpul fizic…
Glasul Spiritului
,,Deosebirea se arată imediat ce germenii de spirit umani părăsesc sfera lor de origine. Aceia care înclină spre partea activă, deci spre o activitate mai grosieră, iau forme masculine, în timp ce formele feminine se constituie în jurul celor care vor să acţioneze pasiv, deci mai delicat. Acestea sunt două feluri diferite de activitate, însă la fel de puternice…”
Divinitatea poartă în Sine ambele genuri, activ şi pasiv, într-o activitate perfectă. Dar spiritul uman nu este divin. El este o creatură ce aparţine Creaţiei şi nu Însuşi Creatorul.
,,În Creaţie însă, genul activ este separat de cel pasiv în ceea ce priveşte activitatea lor. Fiecare spirit poartă în sine fie numai genul activ, fie numai genul pasiv, aşa cum se repetă mai târziu la germenii
de spirit.
Aceştia exercită unul lângă celălalt, fie o activitate pasivă, fie una activă şi tind permanent unul spre celălalt, deoarece ambele specii pot realiza un lucru desăvârşit numai într-o activitate comună.”
La începutul devenirii noastre decidem ce vrem să fim: femei sau bărbaţi. Deciziile pe care le luăm ne formează ca oameni. Şi tot ce ni se întâmplă reprezintă urmările acestor decizii...Deosebirile dintre noi sunt rezultatele alegerilor pe care le facem. La fel ca deosebirile dintre vieţile noastre, dintre problemele noastre, dintre bolile noastre…
Medic fiind, m-am întrebat deseori în faţa bolii: Care e cauza ei? Dar cauza cauzei bolii?
Omenirea este bolnavă de când se ştie. În homeopatie se vorbeşte despre miasma psorică, din care decurg toate bolile, care impregnează mereu generaţii după generaţii...
Mesajul Graalului mi-a dat un răspuns neaşteptat: Boala este consecinţa dominaţiei intelectului asupra spiritului, de care suferă la ora actuală întreaga omenire!
Cauzele profunde ale bolilor şi problemelor noastre se află în noţiunile după care trăim. Noi înşine am rupt legătura între forma unui cuvânt şi noţiunea pe care o exprimă. Dar noţiunile se află dincolo de cuvinte. Ele vin prin cuvinte din veşnicie în materie...Mesajul Graalului este cartea noţiunilor.
Dreptate, Iubire, Puritate...Între aceste noţiuni şi înţelegerea noastră e o diferenţă ca de la Cer la Pământ. Intelect şi spirit…Bărbat şi femeie...Avem cuvintele, dar ce ne spun ele?
Noţiuni deformate
Ca medic acupunctor mă inspir deseori în practica mea medicală din filozofia taoistă, care stă la baza acupuncturii. Semnul ei arată că numai yin şi yang împreună dau armonia (Calea, Tao).Yang şi yin sunt cele două principii complementare (ce se completează reciproc), egale ca putere şi prezente peste tot în natură: ziua şi noaptea, soarele şi luna, bărbatul şi femeia, exteriorul şi interiorul… Metabolismul corpului uman are două laturi: anabolismul-care formează şi catabolismul-care descompune; activitatea lor comună menţine echilibrul intern al organismului uman, numit homeostazie.Yin şi yang se manifestă peste tot în Creaţie; nici unul nu e mai presus de celălalt. În interiorul unuia se află ceea ce predomină în exteriorul celuilalt, căci yin e slab acolo unde yang e tare şi invers. Ele nu reprezintă binele şi răul, căci răul e inutil şi nu ar trebui să existe în Creaţie. El pătrunde în Creaţie prin cei care încearcă să-l justifice…Iată ce spune Abd-ru-shin despre aceste două noţiuni:
,,Partea pasivă sau negativă este partea mai fină, mai sensibilă, mai delicată; partea activă sau pozitivă este mai brută, mai puţin sensibilă!
Partea mai sensibilă, deci partea pasivă este însă partea mai puternică şi predominantă, care în realitate are un efect conducător. Datorită sensibilităţii sale, ea este mai receptivă şi mai sensibilă la presiune şi de aceea ea este capabilă să stea şi să acţioneze mai sigur în puterea Voinţei Sfinte a lui Dumnezeu, aceasta fiind cea mai puternică presiune.”
În plan sufletesc, femeia e mai puternică decât bărbatul, prin apropierea ei mai mare de Lumină. În plan pământesc, bărbatul e mai puternic decât femeia, prin apropierea lui mai mare de materie. Natura activităţii în Creaţie deosebeşte cele două sexe.
Dar aşa cum avem fiecare o viaţă interioară şi una exterioară, iar ele trebuie să fie în armonie una cu cealaltă pentru ca noi să fim fericiţi, tot aşa bărbatul şi femeia se completează reciproc într-o activitate armonioasă doar atunci când femeia este într-adevăr feminină, iar bărbatul îşi dobândeşte respectul de sine protejând feminitatea autentică. Doar adevărata feminitate inspiră bărbăţia nobilă.
Când o femeie îşi deformează feminitatea, sufletul feminin se poate încarna într-un corp masculin…
Din Mesajul Graalului aflăm cum e posibil acest lucru:
,,Un asemenea proces este din nou doar una din consecinţele nefaste ale dominaţiei intelectului, oricât de ciudat ar suna!”
,,Femeia de pe pământ care se supune intelectului, îşi reprimă tocmai feminitatea sa autentică. Aceasta este înăbuşită, deoarece sensibilitatea percepţiei, care o reprezintă, este îngrădită de intelectul rece. Firele sorţii se leagă atunci în aşa fel încât o asemenea femeie trebuie să fie încarnată data viitoare într-un corp masculin, pentru că datorită acestei reprimări şi îngrădiri predomină doar elementul spiritual mai brut şi, conform Legilor Creaţiei, firele nu pot fi ţesute altfel.”
,,Astfel de modificări ale încarnărilor sunt atunci necesare, deoarece tot ce se imprimă în nucleul spiritului uman trebuie să se dezvolte. Mai ales actuala imitare a bărbaţilor de către femei, nenaturală şi în contradicţie cu Legile Creaţiei, cât şi activităţile pronunţat intelectuale trebuie să aducă urmări grele pentru femeie, deoarece ele tulbură armonia Creaţiei!”
,,Dar reversul este de asemenea adevărat! Sufletul unui bărbat care, slăbind, a înclinat prea mult spre genul feminin în gândirea şi fapta sa s-a obligat el însuşi prin firele astfel formate de a se încarna ulterior într-un corp feminin.”
,,Din acest motiv se găsesc adesea pe pământ bărbaţi cu trăsături predominant feminine şi femei cu trăsături predominant masculine! Atât pentru unii cât şi pentru alţii natura sufletului nu este autentică, ci este deformată.”
Cunoscând aceste lucruri, încep să-i vorbesc mamei despre feminitate, în timp ce o consult şi pe ea.
,,Ce este feminitatea?”mă întreabă mama.
Un lucru pe care femeile l-au dat uitării...atunci când şi-au uitat Dragostea Dintâi.
,,CE SE ÎNTÂMPLĂ, DOCTORE?”-partea a doua-
A treia întâlnire
La a treia întâlnire mama vine singură, ca să vorbim despre băiatul cel mare.
Cum îşi va putea ajuta copilul această mamă îngrijorată? În orice caz, nu strigând la el şi pedepsindu-l cu asprime pentru atitudinea lui...
,,Ajutaţi-vă pe dumneavoastră şi vă veţi putea ajuta copilul” îi spusese mamei un medic homeopat. A avut dreptate, căci acest copil nu a venit întâmplător la ea...După consultaţie am aflat că ea însăşi se gândeşte uneori că ar vrea să fie bărbat, iar în atitudinea şi comportamentul ei există tendinţe masculine. Deşi căsătorită, spune că ea trebuie să le facă pe toate, atât în casă cât şi în afara ei, căci munceşte din greu ca să-şi întreţină familia. Într-adevăr, în societatea contemporană impregnată de emanciparea femeii, femeia modernă concurează cu bărbatul în tot ce face acesta, inclusiv în profesie; pe de altă parte numeroase familii nu au venituri pentru traiul de fiecare zi decât atunci când ambii părinţi muncesc înafara casei...
Şi totuşi, societatea ne împinge în situaţii dificile sau noi înşine le creăm prin felul nostru de a fi?
Atunci când femeia încearcă să devină masculină ...,,este ruptă puntea care permite femeii, graţie naturii sale pasive, să absoarbă radiaţii mai înalte şi să le transmită Lumii mai dense a materiei, în care ea este ancorată cu o tărie bine definită, prin intermediul corpului ei.”
,,Aceasta este chiar puntea de care un suflet are nevoie pentru a se încarna pe pământ în corpul material dens. Dacă această punte lipseşte, intrarea sufletului în corpul care se dezvoltă este imposibilă; deoarece sufletul nu poate traversa singur, de la sine, prăpastia astfel formată.”
,,Dacă această punte este doar parţial distrusă-ceea ce depinde de natura şi de intensitatea dorinţei femeii de a deveni masculină prin activităţile ei-se pot încarna totuşi suflete care, prin afinitate, nu sunt nici complet masculine, nici complet feminine, deci constituie combinaţii lipsite de frumuseţe şi armonie; mai târziu acestea vor ascunde în ele tot felul de dorinţe ce nu pot fi satisfăcute. Astfel de suflete se vor simţi mereu neînţelese în existenţa lor pe pământ şi prin aceasta vor constitui pentru ele însele şi pentru anturajul lor o permanentă sursă de nelinişte şi nemulţumire.”
Explicaţiile pe care le găsesc în Mesajul Graalului mă ajută să înţeleg situaţia acestui copil şi a mamei lui, pe care neliniştea a împins-o să vină în cabinetul meu…
Mărturisesc că eu însămi m-am întrebat în timpul studenţiei, atunci când am început să citesc Mesajul Graalului, dacă era bine să fac ceea ce făceam, căci orice studentă lucrează mult cu intelectul, iar eu voiam să fiu o femeie adevărată, nu numai un medic bun…Însă mai târziu, în practica mea medicală, iată că mi se oferă ocazii să-mi ajut pacienţii în situaţii care necesită mai mult decât cunoaştere medicală; căci nu e uşor să linişteşti un suflet atunci când simţi că adevărul doare; Dar numai adevărul ne poate aduce liniştea după care tânjim atât…
Pericolul care se ascunde în deformarea feminităţii este mult mai mare decât bănuim: ,,Asemenea femei cu apucături bărbăteşti nu vor putea niciodată oferi posibilitatea de încarnare unor suflete delicate, autentic feminine. În felul acesta, sexul feminin de pe pământ este treptat otrăvit complet, deoarece această ciudăţenie s-a răspândit din ce în ce mai mult, atrăgând tot mai multe suflete de acest fel, care nu pot fi în întregime nici masculine, nici feminine, răspândind astfel pe pământ ceea ce este fals şi lipsit de armonie.”
,,Din fericire, Legile înţelepte ale Creaţiei au trasat şi în acest domeniu o limită riguroasă; deoarece printr-o deformare de acest gen, obţinută cu forţa printr-o voinţă greşită, apar mai întâi naşteri dificile şi premature, apoi copii bolnăvicioşi, nervoşi şi cu tulburări de afectivitate şi, în cele din urmă, după o perioadă foarte bine definită, se instalează sterilitatea, aşa încât un popor care lasă femeia să aspire spre starea nepotrivită de masculinizare este condamnat la o moarte lentă.”
Aceste cuvinte ne arată ce mare responsabilitate avem noi, femeile...Ele ne arată în Lumina Adevărului; şi această lumină este întotdeauna de o puritate severă. Am auzit că este mai uşor să ierţi pe cineva care spune minciuni, decât pe cineva care spune adevărul...Uneori dragostea de Adevăr pare tot atât de mare ca şi frica de Adevăr...Până la urmă, cine va învinge?
La ora actuală, în majoritatea ţărilor civilizate, unde mişcarea de eliberare a femeii de sub dominaţia bărbatului a luat, deja de decenii, o direcţie greşită, sporul populaţiei este negativ. Ceea ce înseamnă că cei care se nasc sunt mai puţini decât cei care mor...
Dar în ceea ce priveşte sporul populaţiei globului, astăzi asistăm la o adevărată explozie demografică: La începutul secolului trecut, Pământul avea peste 1,5miliarde de locuitori; la jumătatea lui, existau peste 2,5miliarde; în zilele noastre populaţia globului numără peste 7 miliarde de suflete... De unde vin toate aceste suflete? Vin ele din lumină şi răspândesc lumină în jurul lor?
,,Precum în Cer, aşa şi pe Pământ”ni s-a spus. Dar cine are urechi să audă şi ochi să vadă, recunoaşte că astăzi pe Pământ nu stăpâneşte Lumina…,,De ce nu se mai nasc drepţii?”se întreba preotul ortodox Arsenie Boca. Şi tot el răspundea:,,Pentru că nu mai are cine să-i nască…”
Abd-ru-shin şi-a scris cartea între cele două războaie mondiale. El spunea că mai mult de jumătate din oamenii Pământului aparţin unor regiuni întunecate şi au fost atraşi pe Pământ prin decăderea sufletească a omenirii din ultimul timp...Cuvintele lui sunt mereu actuale:
,,Procrearea nu ar trebui să fie nimic altceva pentru un om liber spiritual, decât dovada serviabilităţii sale de a primi în familie un spirit uman străin, ca oaspete pe termen lung, de a-i oferi posibilitatea de a se răscumpăra pe pământ şi de a se maturiza. O procreare ar trebui să urmeze numai acolo unde de ambele părţi există dorinţa fierbinte pentru acest scop. ”
Starea sufletească a părinţilor în momentul procreării este un factor important care contribuie la atragerea unui suflet în viitorul corp. Citindu-l pe Abd-ru-shin, devenim conştienţi de copleşitoarea noastă răspundere în faţa Legilor Creaţiei, pe care-de fapt-le cunoaştem atât de puţin…
Am încercat să-i vorbesc mamei despre prima mea impresie, despre triada spirit-suflet-corp, despre legătura dintre deciziile noastre şi destinul nostru, despre noţiunile deformate.
M-a ascultat cu atenţie, dornică de cunoaştere, cu mintea deschisă. ,,Lucrurile se leagă între ele”, mi-a spus ea. Îi mai vorbise cineva despre reîncarnare. ,,Şi totuşi, mi-aţi spus atâtea lucruri noi...Par foarte logice, deşi nu le-am mai auzit până acum. Nici de la medici, nici de la preoţii cu care am vorbit...”În trecut existau medici-preoţi. Ei ştiau că Cel Care vindecă este Dumnezeu. Şi Dumnezeu este Iubire...
,,Totul este Iubire” spune Abd-ru-shin în Mesajul Graalului.
Chiar şi atunci când Legile Creaţiei îi dau ocazia unui suflet feminin deformat să se încarneze într-un corp masculin.Tocmai o astfel de existenţă într-un corp diferit de eul său profund, îi va crea sufletului cele mai bune condiţii pentru a-şi recunoaşte greşeala, răscumpărând-o prin experienţă trăită. Şi îl va ajuta să se înalţe spre Lumină sau...să cadă mai adânc în întuneric, după cum foloseşte sau nu ocazia oferită. Căci Iubirea lui Dumnezeu ne dă întotdeauna ceea ce ne foloseşte pentru evoluţia sufletească, chiar dacă nu ne este comod şi plăcut aici pe Pământ.
Aşa ar trebui să fie şi iubirea între oameni...Uitând de sine, adevărata iubire ţine seama de ceea ce îi foloseşte celuilalt, indiferent că îi place sau nu. Dar cât de departe suntem acum de trăirea ei! Exploatarea fără scrupule a plăcerilor omenirii l-a coborât pe om sub nivelul animalului. Câte suflete nu sunt înrobite prin stimularea exagerată a instinctului sexual, de care astăzi avem parte în mii şi mii de feluri...
Instinctul sexual
La ora actuală instinctul sexual ia forme monstruoase şi deseori nu mai are nimic natural în el. Animalul este natural în tot ceea ce face, dar omul, prin comportamentul său, se face sclavul instinctelor sale, astfel încât impulsul sexual firesc devine viciu care-i întunecă sufletul şi-l trage în jos...Libertinajul sexual le dă sclavilor săi doar iluzia libertăţii. Dar un om cu adevărat liber este pe deplin conştient de răspunderea sa; căci libertatea nu este decât cealaltă faţă a răspunderii...
În viaţa de zi cu zi, suntem mereu asaltaţi de aluzii sexuale, fie că e vorba de ceea ce vedem la televizor sau auzim la radio, fie că e vorba de ceea ce citim sau vedem pe stradă...Pereţii blocurilor sunt mâzgăliţi cu expresii obscene, în mijloacele de transport în comun auzim expresii vulgare şi înjurături, chioşcurile de ziare au pereţii acoperiţi de reviste cu femei goale...Creierul omenirii, internetul, este plin de imagini sexuale; ne este frică să ne lăsăm copiii în faţa calculatoarelor, ca nu cumva să nimerească un site pornografic. Într-adevăr, perversiunile sexuale sunt pedepsite prin lege, dar pornografia face ravagii… Sub pretextul divertismentului, sportului, igienei, educaţiei, modei, peste tot stimulii sexuali găsesc receptoare sensibile iar nervii sunt surescitaţi la maxim. Ceea ce era considerat ruşinos şi vrednic de dispreţ acum o sută de ani, astăzi este aclamat în public. Multe femei moderne se îmbracă şi arată ca prostituatele de odinioară…În această atmosferă generală de libertinaj şi promiscuitate sexuală, încercăm să ne creştem copiii cum putem. Este de mirare că au probleme de identitate sexuală în lumea noastră modernă, care se mişcă într-un ritm frenetic…unde toţi caută în primul rând satisfacţii de moment şi nimeni nu mai are timp pentru spiritualitate?
Mesajul Graalului este o carte despre viaţă, sub toate aspectele ei. Iată ce spune Abd-ru-shin despre activitatea sexuală:
,,Corpul este un bun încredinţat de Creator, bun pe care omul este obligat să-l îngrijească.Aşa cum el nu se poate împotrivi nepedepsit cerinţelor corpului pentru mâncare, băutură, odihnă şi somn, urinare şi defecare, aşa cum lipsa de aer proaspăt şi prea puţină mişcare se fac în curând neplăcut simţite, la fel nu va putea manipula cerinţa sănătoasă a corpului matur pentru activitate sexuală, fără să-şi provoace cu aceasta o daună oarecare.”
,,Satisfacerea cerinţei naturale a corpului poate numai să favorizeze interiorul omului, adică dezvoltarea spiritualului din el, nu o împiedică niciodată, altfel Creatorul n-ar fi dat-o.”
,,Acest lucru se va întâmpla, numai dacă înainte s-a realizat între ambele sexe o armonie spirituală deplină care uneori în final tinde şi spre o unire fizică.”
,,Toate celelalte motive sunt pentru ambele părţi dezonorante şi impure, imorale, chiar şi în cadrul căsătoriei.”
,,Castitatea este o trăsătură pur spirituală, nu una fizică. Chiar şi în satisfacerea instinctului sexual, castitatea se poate păstra în totalitate prin puritatea reciprocă a gândurilor.”
Unirea fizică între doi bărbaţi sau între două femei este nefirească, la fel ca orice act sexual care nu se petrece în iubirea cea mai pură.Şi câte acte sexuale se petrec acum în iubirea sufletească, pură, dintre bărbat şi femeie?
Mulţi oameni îi condamnă în sinea lor pe homosexuali şi lesbiene, în timp ce ei se bat cu pumnul în piept că nu comit acte împotriva naturii...Dar câţi dintre ei săvârşesc acte sexuale în deplină puritate sufletească? Şi totuşi, doar acestea sunt lipsite de păcat...Atât de rar se întâmplă acest lucru, mai ales în zilele noastre, încât toţi ar trebui să ne schimbăm atitudinea faţă de activitatea sexuală. ,,Cel fără de păcat s-arunce primul piatra...”
,,Absinenţa forţată este un abuz ce se poate răzbuna amarnic” spune Abd-ru-shin.
Dar abstinenţa sexuală firească?
Oare toţi călugării şi toate călugăriţele din lume să ducă o viaţă chinuită, bântuită de fantasme sexuale, cărora le dau curs în spatele zidurilor mânăstirii? Oare nici unii dintre ei nu sunt fericiţi, nu sunt împăcaţi cu ei înşişi în propriile lor corpuri? Poate că pe unii fervoarea religioasă sau alte motive i-au împins în spatele zidurilor, făcându-i mai apoi să-şi regrete alegerea, dar să fie aşa în cazul tuturor? Poate că atunci când vocaţia călugăriei a cuprins cu adevărat un suflet, corpul a răspuns ca atare, ascultând imboldul acestuia şi practicând abstinenţa sexuală în chip firesc...
Căci existenţa pământească ne este dată pentru a ne aduce la deplină înflorire toate calităţile sufletului şi potenţialul nostru creator...
Chiar şi un suflet deformat, care a devenit conştient de deformarea lui, poate alege să spiritualizeze tot ceea ce face, aşa cum ar trebui să facem cu toţii. Şi în asemenea caz, oare acea persoană ar mai avea un comportament homo sau heterosexual?
Chiar şi un astfel de suflet poate să ducă pe Pământ o existenţă conform Legilor Creaţiei şi nu
împotriva lor, împăcându-se cu corpul pe care i l-a dat destinul. Şi poate că va întâlni pe drumul vieţii sale oameni care îl vor ajuta să-şi găsească liniştea...Oricum nu ni se dă decât ce putem duce...
Lecţie de viaţă
Cât despre acest copil de nouă ani, el este abia la începutul vieţii. Dar ce se va întâmpla cu el în viitor? Va îngroşa el mai târziu rândurile homo sau heterosexualilor, pierzând ocazia de a evolua sufleteşte în această existenţă, sporind tristeţea mamei lui? Va fi el, ca şi transsexual, batjocura celor care nu cunosc Legile Creaţiei şi nici nu vor să le cunoască, revoltându-se împotriva destinului său, recurgând la o operaţie de schimbare a sexului? Sau va accepta lecţia destinului, străduindu-se să se împace cu acest corp masculin, atât de diferit de ceea ce simte în suflet, ajungând la recunoaşterea greşelii sale?
Cel care este conştient de sensul vieţii se va strădui să înveţe din ea. Acest lucru nu presupune o acceptare oarbă şi resemnată a greutăţilor pământeşti, ci o luptă curajoasă cu ele, care întăreşte sufletul şi îl învaţă că destinul poate fi cel mai bun prieten. El se luptă cu întunericul pentru sufletul nostru şi ne conduce cu siguranţă în sus, în adevăr şi lumină, dacă-i dăm mână liberă…Dar când ne împotrivim unui destin aşa-zis nedrept, plini de supărare şi resentimente, nu vom învăţa niciodată lecţia de viaţă de care avem nevoie; totul e să înţelegem cum ni-l putem schimba fără să încălcăm Voinţa lui Dumnezeu...Nimeni nu se pierde în întuneric fără ca el însuşi să vrea acest lucru.
Prin urmare, nici măcar un suflet deformat nu trebuie să se lase copleşit de recunoaşterea greşelii lui, nu trebuie să se lase apăsat de ea.Germenul de spirit rămâne pur şi în cel mai adânc întuneric, iar spiritul rămâne ce a hotărât să fie la începutul existenţei sale.
El ar trebui să ştie că ,,...tocmai o astfel de schimbare poate să-i fie benefică celui în cauză. Ea îi acordă posibilitatea unei redresări, îl stimulează, într-adevăr, chiar îi acordă cel mai puternic ajutor pentru a repara totul. Obligat să trăiască, să experimenteze în acest fel, sufletul se poate chiar întări.”
,,Însă nu trebuie să se creadă că aceia al căror drum a rămas drept au pierdut ceva! Nu, nu este aşa, pentru că numai în cazul în care a apărut o deformare de genul celei amintite, ca urmare a unei voinţe proprii greşite, numai în acel caz schimbarea poate deveni utilă şi plină de binecuvântare, permiţând acelui suflet deformat, care a avut o astfel de slăbiciune, să se întărească aşa încât să nu mai repete greşeala. Evident, în acest fel greşeala îi este răscumpărată.”
Iată ce spune Abd-ru-shin despre valoarea educativă a unei astfel de existenţe pământeşti:,,Să luăm azi în considerare numai acele suflete deformate , care sunt deja încarnate în corpuri fizice corespunzătoare, ca urmare a acestei deformări.”
,,Dintre acestea fac parte, în primul rând, femeile în care au fost încarnate suflete masculine slabe, pentru că în viaţa lor anterioară s-au îndepărtat prea mult de gândirea şi activitatea pur masculină! Aceasta explică deja faptul că în cazul unor asemenea femei nu poate fi vorba decât de suflete masculine slabe. De aceea, nu este câtuşi de puţin demnă de a fi elogiată o femeie care, contrar naturii ei feminine, caută să scoată în evidenţă trăsături masculine sau chiar să le arate.”
,,O asemenea femeie nu este cu adevărat puternică în nici o direcţie, în ceea ce priveşte gândurile şi faptele sale, nici în direcţia masculină şi nici în cea feminină. Chiar şi în planul pământesc ar avea mai mult de câştigat pentru sine, dacă s-ar strădui să suprime această deformare.”
,,Dar experienţa pe care trebuie să o trăiască o ajută să se transforme; deoarece ea va trebui curând să remarce că un bărbat adevărat nu se simte niciodată fericit în apropierea ei…”
,,O astfel de femeie va fi atrasă oricum, în mod automat, spre acei bărbaţi care poartă în sine un suflet feminin deformat!”
,,Şi aceştia din urmă vor fi consideraţi, în mod inconştient, de către bărbaţii cu suflete nedeformate drept fiinţe incomplete. Această intuire inconştientă şi acest mod de a acţiona conţin totuşi forţa adevărului, a realităţii.”
,,Toate consecinţele unor astfel de acţiuni instinctive şi intuitive, pe care le putem desemna ca naturale, au însă un efect educativ asupra sufletelor deformate, pe care trăirea dureroasă a propriilor decepţii le redresează din nou, le aduce pe calea cea bună, cel puţin în unele cazuri. Acest fapt nu exclude însă ca aceste suflete să cadă mai târziu în aceleaşi greşeli sau în greşeli asemănătoare. Dacă nu se întăresc în cursul acestor experienţe, ele vor rămâne precum trestia care se leagănă în bătaia vântului…”
,,La fel stau lucrurile atât cu sufletele masculine aflate în corpuri feminine, cât şi cu sufletele feminine aflate în corpuri masculine. Pentru ambele părţi apar aceleaşi consecinţe, ca urmare a unei Legi unitare, intangibile.”
,,Atunci când observaţi ceea ce vă înconjoară, vă va izbi un lucru pe care deja l-am menţionat, şi anume că, în mod ciudat, sufletele feminine în corpuri masculine se simt atrase spre suflete masculine din corpurile feminine, şi invers. Aşadar o femeie cu voinţă intelectuală mai puternică şi cu trăsături predominant masculine se va simţi, în cele mai multe cazuri, inconştient atrasă de un bărbat cu trăsături mai delicate.”
,,Aici este vorba nu numai de căutarea inconştientă a unui echilibru, ci aici intră în acţiune şi marea Lege a Atracţiei Speciilor Omogene!”
,,În acest caz specia omogenă se află în deformarea sufletelor! Ambele suflete sunt deformate şi prin aceasta există o omogenitate reală ale cărei specii se atrag conform Legii.”
Ce se întâmplă în cazul homosexualilor, hetero şi transsexualilor? În aceste expresii, cuvântul sexual se repetă, ceea ce înseamnă că astfel de persoane pun viaţa sexuală mai presus de viaţa spirituală, urmându-şi pornirile sufleteşti care le atrag spre cei asemenea lor.
De cele mai multe ori, cuplurile de homosexuali şi lesbiene sunt alcătuite dintr-un suflet deformat, al cărui corp s-a modificat în consecinţă prin încarnare şi un suflet pe cale de a se deforma, al cărui corp se va modifica abia în cursul încarnării viitoare; ele sunt împotriva naturii, fiind urmările greşelilor acestor suflete şi ale exagerării instinctului sexual...
Încercând să-i transmit mamei măcar o parte din aceste recunoaşteri, ea mi-a spus: ,,Simt atâta linişte când vin aici...”
Am rugat-o să nu ia cuvintele mele drept literă de lege, ci să încerce mai întâi să le recunoască intuitiv valoarea, pentru ca mai apoi să le verifice în viaţa de zi cu zi. Dar mai ales să se roage la Dumnezeu cu toată ardoarea dragostei ei de mamă ca să primească ajutorul Lui şi încredinţarea că se află pe drumul cel bun. Doar El ne poate da răspunsuri la toate întrebările noastre, şi numai spiritul nostru Îl poate auzi, niciodată intelectul. Întelectul se îndoieşte de tot şi de toate şi cere mereu dovezi ştiinţifice; dar este surd şi orb în faţa oricărui adevăr care se află deasupra materiei dense, căci nu poate înţelege decât materia din care provine. Ştiinţa Creaţiei îl depăşeşte cu mult şi va rămâne pentru el o veşnică enigmă dacă nu se mulţumeşte să fie o unealtă în slujba spiritului, aşa cum Dumnezeu l-a menit să fie.
M-am străduit să-i transmit mamei că orice greşeală poate fi iertată...Că singura greşeală de neiertat este să nu vrei să-ţi recunoşti greşelile şi să nu vrei să le îndrepţi...Copiilor mei le repet mereu acest lucru. Când copiii noştri vor creşte, vor face oricum ce vor ei. Tot ce putem face noi acum, este să-i creştem cum se cuvine. În rest e alegerea lor, e viaţa lor...Oricât de mult îşi iubeşte copiii o mamă, nu poate alege în locul lor atunci când devin adulţi. Dar dacă vor să înveţe, viaţa însăşi îi va învăţa mai mult decât vom putea noi să-i învăţăm vreodată. Nimeni nu poate trăi în locul altuia. Chiar şi cel mai mare dintre înţelepţi nu poate decât să ne arate Calea, dar noi înşine trebuie să mergem pe ea. Cuvintele lui Abd-ru-shin sunt valabile pentru noi toţi, fie că suntem sau nu direct implicaţi în problema identităţii sexuale. Dar fiecare trebuie să le înţeleagă şi să le trăiască personal pentru a le putea valorifica în viaţa de fiecare zi, conform calităţilor pe care le are. Ceea ce este adevărat pentru toţi oamenii trebuie să fie trăit de fiecare în parte şi filtrat prin propria sa personalitate pentru a deveni cu adevărat viu în om.
În viaţa mea de zi cu zi, Mesajul Graalului îmi arată Calea. El este pentru mine cartea vieţii, din care citesc mereu, din care aflu mereu lucruri noi, pe care le regăsesc în viaţă. Pentru mine această carte este tot atât de nouă ca şi viaţa însăşi, căci descopăr tot timpul în ea o nouă cunoaştere, deşi ea rămâne neschimbată. Dar eu mă schimb, ca şi viaţa.
Fiecare trebuie să descopere sensul vieţii sale. Abia atunci va descoperi că viaţa...într-adevăr merită trăită.
,,În acest scop, Mesajul este şi vă va rămâne întotdeauna o călăuză fidelă şi statornică! Numai în viaţa şi prin viaţa însăşi veţi recunoaşte toate valorile Mesajului meu şi nu prin pretinsa voastră cunoaştere. La fel, prin Mesaj veţi putea privi viaţa aşa cum trebuie, într-un mod care vă este de folos. Şi în această privinţă, totul acţionează în efect reciproc, iar adevărata cunoaştere vine doar din experienţă trăită!”
Alina Rus,medic homeopat si de medicina generala.
Adresa de contact: alinar_e@yahoo.com
Subscribe to:
Posts (Atom)
