Poate credinţa să fie dobândită printr-o organizaţie religioasă?
Răspunsul simplu este nu!Adevărata credinţă poate fi dobândită prin cunoaşterea reală a tuturor Legilor lui Dumnezeu şi prin trăirea lor.Trăirea completă a Creaţiei şi cunoaşterea Legilor ce reprezintă principiul călăuzitor al ordinii,conduc în mod treptat la convingere asupra Perfecţiunii şi Înţelepciunii lui Dumnezeu.
Convingerea asupra Perfecţiunii şi Înţelepciunii lui Dumnezeu ,pe care omul o dobândeşte prin experienţa trăirii, aceasta conduce spre credinţă.Este evident că aceasta nu poate fi câştigată prin studiu universitar sau prin intermediul vreunei biserici.
Experienţa personală interioară a persoanei conduce la credinţă. Pentru aceasta fiecare trebuie să păşească singur pe calea sa proprie .El trebuie să obţină propria sa experienţă şi să se intereseze de întrebările vieţii,el-însuşi. Lucrurile pe care le aude sau le citeşte şi apoi le face credinţele sale proprii,nu îi vor aduce nici un câştig.Acestea vor fi mereu ceva străin lui,cât timp nu le-a experimentat personal el-însuşi .
Vor reprezenta mereu acceptarea unei voinţe străine.Nu vor fi ceva real pentru el.Iar simplul fapt că el imită pe alţii,de asemenea nu-i poate aduce vreun folos. Fiecare persoană trăieşte pentru ea însăşi ,iar pe calea sa prin viaţă va fi condusă prin experienţele care îi vor folosi spiritual.Va fi capabilă să ia aceste experienţe cu ea,când va trece în lumea cealaltă,şi aceste experienţe o ajută să înainteze mai departe în sus,spre acea înălţimea care este ţelul său.
Aceasta nu înseamnă că oamenii nu trebuie să meargă la biserică .Unii oameni au nevoie să meargă la biserică.Dar ei trebuie să fie capabili să-şi urmeze propriile lor investigaţii independente în legătură cu întrebările vieţii.Marile întrebări despre cine suntem,de unde venim şi unde ne ducem după moarte.Ei trebuie să fie capabili să caute răspunsuri la aceste întrebări.
Dacă cu adevărat îşi exersează intuiţiile,aceste întrebări nu îi vor lăsa în pace până nu vor afla răspunsul la ele.Totuşi, trebuie să fie răspunsuri care nu lasă goluri în explicaţii şi care nu cer credinţă oarbă.Oriunde se cere credinţă oarbă,acolo nu este cunoaştere şi drept urmare nu poate fi nici convingere care în final conduce la credinţă.
De pe site-ul de limbă engleză : www.kisol.com
Monday, April 28, 2008
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment