Fiecare clipa isi are cerul ei.Din el curg inspre oameni fire de aur, cate unul pentru fiecare om, clipa de clipa.
Omul de rand traieste pe pamantul clipei strivit de greutatea ei apasatoare, privind oriunde in alta parte, numai in sus nu...asteptand mereu o viata mai buna.
Iar viata curge pe langa om intre cerul si pamantul clipei.
Uneori el apuca firul de aur si se inalta in al noualea cer.
Atunci vede el clipa asa cum ii este data, cu nesfarsita ei bogatie.
Atunci vede el viata pe pamant in adevarata ei lumina.
Abia atunci omul de rand intrezareste nemurirea.
El renunta sa astepte o viata mai buna, primind-o asa cum se cuvine pe cea care ii este data.
Clipa e copilul vesniciei. Cand omul invata de la clipa candoarea, incepe cu adevarat sa traiasca.
Nemuritor, intre cer si pamant.
( Alina Rus )
Tuesday, May 13, 2008
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment