Povesti ( 1 )

Transformarea
Am cerut odatã, un buchet de flori si am primit un cactus plin de tepi, iar altã datã am cerut câtiva fluturi, dar am primit un pumn de viermi respingãtori,
Eram nedumerit si speriat, deziluzionat: lumea nu era cum credeam eu!
Dupã câteva zile, pe neasteptate, cactusul cel plin de tepi, a înflorit, iar viermii au devenit magnifici fluturi.
Viermele
Viermele a privit în jur: unele sãreau, altele cântau, multe zburau, putine alergau...toate insectele erau în continuã miscare si erau fericite. Numai el, sãrãcutul, era fãrã glas, fãrã picioare, fãrã aripi. Dar nu invidia pe nimeni, stia cã este un vierme si-si spunea:
-Fiecare are destinul sãu!
Si si-a început munca.În scurt timp, s-a înfãsurat într-un ghem de mãtase, s-a izolat de lume, apoi a stat linistit în gogoasa lui si a asteptat spunându-si:
-Încã putinã rãbdare!
La momentul cuvenit, din gogoasa de mãtase, a iesit un minunat fluture albastru metalizat, mare, diafan, care si-a întins frumoasele aripi gratioase si s-a înãltat în vãzduh, uitând cu totul, cã fusese cândva un vierme.
Firul de ceapa
Un înger n-avea pace în Cer din cauza chinurilor pãcãtosilor din Iad si cobora des, sã-i roage sã-si aminteascã binele fãcut în viatã.
-Poate totusi ai fãcut o cât de micã faptã bunã! Încearcã sã-ti amintesti! Îi ruga el pe pãcãtosi.
Într-un târziu o doamnã si-a amintit:
-Eu! Eu am dat unui cersetor o coajã de ceapã! Aceasta nu este o faptã bunã?
-Bineînteles cã este! S-a bucurat îngerul.
Apoi a alergat la Arhivele Cerului si a verificat povestea cu ceapa...A adus coaja de ceapã în Iad si i-a spus femeii:
-Tine-te bine de coaja de ceapã! Eu voi prinde celãlalt capãt si împreunã vom zbura în sus. Asa vei ajunge în Cer!
Zis si fãcut. Coaja de ceapã a rezistat si nu s-a rupt sub greutatea femeii. Dar alti pãcãtosi au prins de veste si degrabã s-au agãtat de picioarele femeii, pentru ca astfel sã scape si ei din Iad. O multime de oameni atârnau de picioarele si poalele ei, iar coaja de ceapã rezista, fãrã sã se rupã. Toti zburau spre Cer. Cînd femeia a privit în jos si a vãzut multimea de oameni, a început sã se teamã, cã ceapa se va rupe si ea va cãdea. Asa cã a început sã-i împingã pe ceilalti cu piciorul, încercând sã-i dea jos, si spunându-le:
-Voi rãmâneti acolo în Iad, pãcãtosilor! Cãci voi n-ati fãcut nici un bine!
În clipa aceea coaja de ceapã s-a rupt si cu totii au cãzut în Iad...
Ea pãcãtoasa, judecase pe altii... (dupã Doistoievski)