Dreptul de a fi

Am citit intr-o carte ca pentru un european sau american viata este aproape sinonima cu tineretea,si de aceea regreta cand vad ca anii trec peste ei. In schimb pentru cultura orientala, sinonima cu viata este varsta inaintata ,mai degraba decat tineretea.Pentru ca ei considera faptul ca la o varsta inaintata experientele stranse sunt multe in comparatie cu o varsta frageda.
Si cand ma gandesc ca atata lume din cultura occidentala se arata dezamagita,chiar si speriata , de gandul ca trebuie sa imbatraneasca.Dar in felul asta ei nu sunt constienti ca se opun vietii si cursului firesc al ei,deci se opun tocmai acelui lucru care e cel mai de pret pentru oricine : dreptul de a fi.
A fi nu presupune sa-ti traiesti doar anii tineretii ,ci sa strangi experiente in adancul sufletului tau ,experienta de viata,cuprinzand atat momentele fericite cat si cele nefericite,atat momentele traite in copilarie ,cat si cele traite la o varsta inaintata...
Tot ceea ce avem voie sa experimentam aici ne serveste unui scop...Si scopul este de a ne elibera drumul pentru a ajunge sa ne castigam dreptul de a exista mereu in Creatie...Personal si constient!Chiar si dupa moarte...Chiar si peste milenii! Si sa evitam o descompunere a personalitatii noastre,care devine inevitabila atunci cand nu avem suficient de mult respect fata de toate experientele vietii...care nu sunt decat pentru a ne fi de folos noua...celor ce am parasit candva Paradisul ,incostienti si lipsiti de personalitate proprie,dar care avem nevoie sa ne intoarcem in Paradis constienti de sine si cu o personalitate proprie dezvoltata ca urmare a experientelor traite de-a lungul mai multor vieti aici pe pamant,cat si a experientelor de viata avute in lumea cealalta,invizibila ochilor pamantesti,de unde apartinem de fapt...