Ganduri catre aproapele meu

Ganduri catre aproapele meu si catre mine insami

A sti exact unde ma aflu in Creatie,a nu ma pretui nici mai mult,nici mai putin decat valorez imi este mai necesar decat aerul pe care il respir,decat apa pe care o beau...Daca ma pretuiesc mai mult decat fac,orgoliul imi intuneca vederea,iar daca ma pretuiesc mai putin decat valorez,lipsa de incredere in mine insami imi intuneca bucuria de a trai. De aceea nu am nici o clipa de risipit si nici o suferinta nu e prea mare ca sa nu o pot suporta in schimbul dobandirii unei vederi clare. Caci ce garantie am ca privirea mea asupra lumii inconjuratoare,asupra semenilor mei si asupra mea insami nu e privirea unui nebun care traieste o iluzie daca eu mai simt inca urmele orgoliului meu si imi lipseste uneori bucuria de a trai?...
"Numai cei neprihaniti au dreptate". (Turgheniev )

Viitorul se naste in fiecare clipa a prezentului.Cu cat daruirea si iubirea din prezent sunt mai mari,cu atat cresc bucuria si pacea pe care viitorul le aduce .Daruirea totala a fiintei interioare pentru fiecare clipa ,pentru ca fiecare clipa traita sa fie pentru bine,pentru mai bine alunga cu totul atat teama de viitor cat si teama de trecut."Fara teama si fara de prihana..."

De ce omul care ajunge la sine insusi si isi implineste menirea primeste coroana vietii vesnice ? Pentru ca doar o vesnicie ii va ajunge ca sa laude Lumina asa cum se cuvine...
Nu ravnesc sa-i dau invatatura ,chiar cea mai curata ,chiar cea mai inalta pe care as fi in stare sa o dau,pe care celalalt ar putea-o primi. Ravnesc sa-i trezesc setea spiritului pentru ca sa soarba singur si netulburat din Apa Vietii.Ravnesc sa-l ajut sa-si dezlege aripile pentru ca singur sa se inalte frematand in zbor spre Lumina.Si toate acestea ravnesc sa le fac dupa ce eu insami am baut din Apa Vietii si dupa ce au insami m-am inaltat in zbor liber spre Lumina astfel incat pe mine insami sa ma daruiesc in chemarea mea fara cuvinte: "Vino si tu!Lumina este!"

Exista un loc unde suferinta si bucuria sunt acelasi lucru:eperienta care-l ajuta pe om sa se apropie de Lumina. Exista un loc unde aprecierea oferita de semeni ca si blamarea oferita de ei il lasa indiferent pe om.Exista un loc unde obstacolele sunt intampinate cu bucurie,pentru ca sunt cei mai pretiosi prieteni. Exista un loc unde se merge cu pasi mari catre sine insusi. Acel loc este inauntrul omului.Este locul unde exista nimic altceva decat lauda catre Lumina.Doar cine ajunge acolo poate fi fericit,caci atunci isi indeplineste menirea.Nevoia de a lauda Lumina cu fiecare suflare,cu fiecare gand , cu fiecare vorba si cu fiecare fapta este cea mai profunda nevoie a omului.Mai profunda decat nevoia de hrana , de apa, de aer, de a avea urmasi ,de dragoste pentru alt om,de bogatie,de apreciere,de putere...Dar cati isi recunosc profunzimile sufletului? Si dupa cate vieti? Mai bine mai tarziu decat niciodata...


In exterior ne deosebim precum degetele unei maini: unul e mic,altul e mare,unul e mijlociu,altul aratator,altul inelar .... In interior suntem precum degetele unei maini: daca sufera unul, suferim toti si sufera toata mana pentru ca ceea ce-i facem altuia vine apoi asupra noastra ...
ALINA RUS