Dragoste noua

Dragostea e totdeauna noua.Indiferent daca am iubit o data,de doua,de zece ori in viata - suntem mereu in fata unei situatii pe care nu o cunoastem.Iubirea ne poate duce in iad sau in rai, dar undeva ne duce totdeauna.Trebuie sa o acceptam,fiindca ea este hrana existentei noastre.Daca o refuzam,vom muri de foame vazand ramurile pomului vietii incarcate de roade, fara a cuteza sa intindem mana si sa culegem fructele.
Trebuie sa cautam dragostea acolo unde suntem,chiar daca asta ne-ar costa ceasuri,zile,saptamani de deceptii si tristete.
Caci in clipa in care pornim in cautarea iubirii,si ea porneste in intampinarea noastra.
Si ne salveaza.
(Din P. Coelho - La raul Piedra am sezut si am plans )

Cuvintele de mai sus ,extrase din cartea lui Coelho,sunt valabile in intregime pentru orice situatie de iubire pura ...indiferent ca este iubire pentru un prieten sau o prietena ,pentru copii,parinti sau pentru sot sau sotie...Pentru a avea voie sa traim avem nevoie de iubire,de iubire pentru semenii nostri. Si aceasta iubire ne salveaza , cum spune Coelho,ne pastreaza vii in interior si ne ofera un viitor spre care putem privi linistiti, cu incredere ... Iubirea ne alunga pana si teama de moarte , pentru ca ne permite sa devenim constienti de eul nostru interior, care poate dainui viu si constient de sine chiar si dincolo de limitele existentei terestre,dincolo de mormant...