Multumim,Mino Reitano !Va fi rasplatit pentru bunatatea , sinceritatea si pentru bucuria de a exista pe care a inspirat-o tuturor celor din jurul sau!
Pacea sa fie cu el !
La pace sia con lui !
Ciao , Mino !
Friday, January 30, 2009
Sunday, January 25, 2009
Saturday, January 24, 2009
Intrebari despre infinit
Am tradus un comentariu pe care l am vazut pe youtube cred, scris in engleza.Intrebarile despre infinit pe care le are respectiva persoana , le am si eu.
Mai intai insa, trebuie sa-mi marturisesc convingerea ca in Creatie totul se desfasoara dupa un fir logic... Asadar nu exista intrebari fara raspuns ,cat timp exista si un inteles logic.
Uite mai jos o traducere a intrebarilor din textul respectiv...
Ma intreb adesea . In stiinta, cercetatorii au incercat sa-si imagineze unde este limita in univers.Poate ceva sa fie infinit? De asemenea, ce am putea spune despre cea mai mica bucata de materie care exista ? Caci stiinta poate sa patrunda pana la nivelul unui atom sau poate chiar si pana la un nivel mai jos decat un atom.Dar se poate merge asa tot mai adanc ? In ce consta limita care hotaraste cat de mic este un lucru oarecare?Doar pentru ca stiinta nu-si poate imagina, nu inseamna ca n-ar putea exista intr-un atom,lucruri care sunt de un trilion de ori mai mici decat un atom.
Mai intai insa, trebuie sa-mi marturisesc convingerea ca in Creatie totul se desfasoara dupa un fir logic... Asadar nu exista intrebari fara raspuns ,cat timp exista si un inteles logic.
Uite mai jos o traducere a intrebarilor din textul respectiv...
Ma intreb adesea . In stiinta, cercetatorii au incercat sa-si imagineze unde este limita in univers.Poate ceva sa fie infinit? De asemenea, ce am putea spune despre cea mai mica bucata de materie care exista ? Caci stiinta poate sa patrunda pana la nivelul unui atom sau poate chiar si pana la un nivel mai jos decat un atom.Dar se poate merge asa tot mai adanc ? In ce consta limita care hotaraste cat de mic este un lucru oarecare?Doar pentru ca stiinta nu-si poate imagina, nu inseamna ca n-ar putea exista intr-un atom,lucruri care sunt de un trilion de ori mai mici decat un atom.
Thursday, January 22, 2009
Tuesday, January 20, 2009
Marea dovada a umilintei
A indeplini Vointa Creatorului in faptele noastre zilnice!!
Aceasta ar fi dovada ca avem umilinta , atat de necesara pentru a ne putea numi oameni cu adevarat .
Daca ne straduim sincer si cu toata puterea sa indeplinim Vointa Divina...
Aceasta e dovada ca avem umilinta !...
Aceasta ar fi dovada ca avem umilinta , atat de necesara pentru a ne putea numi oameni cu adevarat .
Daca ne straduim sincer si cu toata puterea sa indeplinim Vointa Divina...
Aceasta e dovada ca avem umilinta !...
Numai cei puri au dreptate !
Degeaba dam de mancare lupului.Intotdeauna se va uita in directia padurii.
Femeia nu numai ca este capabila sa inteleaga ce este sacrificiul,ci ea stie sa se sacrifice.
Adevarul este aerul fara de care nu se poate respira.
Numai cel ce iubeste are dreptul sa certe , sa indrepteze !
Numai cei puri au dreptate !
( citate Turgheniev ,1818-1883)
Femeia nu numai ca este capabila sa inteleaga ce este sacrificiul,ci ea stie sa se sacrifice.
Adevarul este aerul fara de care nu se poate respira.
Numai cel ce iubeste are dreptul sa certe , sa indrepteze !
Numai cei puri au dreptate !
( citate Turgheniev ,1818-1883)
Uite cum straluceste totul !
Am adormit.
- Hai, hai că avem de lucru!!!, am auzit nişte voci plăcute, calde şi vesele.
Oare cu mine vorbeau?!...
- Da, vino, trebuie să facem curăţenie.
In acel moment m-am văzut dormind. Totodată, ceva alb, ca o ceaţă, se desprinse de corpul meu şi porni în direcţia din care se auziseră vocile. Cu uimire am descoperit astfel că era un grup de îngeri, albi, formaţi din lumină condensată, de o strălucire vie.
- Să ne grăbim. Imediat răsare soarele şi noi trebuie să facem curat!
Eram pe strada Mihail Kogălniceanu, din Cluj. Îngerii au început a mătura strada. Mi-au dat şi mie o mătură. Şi atunci am vazut că acestea nu era ca cele obişnuite. Era formată din fire de lumină alb-strălucitoare. Pe unde dădeam cu ea, totul devenea transparent şi pur. În scurt timp, toată strada a devenit un culoar de lumină. Pur şi simplu, strălucea totul- asfaltul, copacii, clădirile... iar biserica din capătul străzii era ca un soare...abia i se vedea conturul din cauza puternicei lumini ce emama din ea.
Eram nespus de fericită.
- Va răsări soarele, iar noi trebuie să plecăm...
Am văzut însă chiar atunci că o poartă se deschide pe acea stradă şi iese un om. Avea în jur de 50 de ani, îmbrăcat în gri, cu pălărie. Şi-a ridicat fularul în jurul gâtului, era frig. Am simţit nevoia să-i spun
- Vezi ?!... Dar el parcă nici nu m-a auzit.
- Vezi cum străluceşte totul?!...am întrebat din nou.
În continuare însă el părea să un mă audă.
- Dar ce se petrece? Trezeşte-te, uită-te în jur, să vezi cum străluceşte totul!
-Nu are rost- am auzit vocea unui înger- nu te va auzi. Şi, oricum, el un vede strălucirea. Oamenii doar se simt mai bine trecând prin această curăţenie a dimineţii, li se vor vindeca poate unele boli mai uşoare, vor găsi răspunsuri la întrebări ce îi frământă, vor fi chiar fericiţi!!! Dar nu vor ştii de ce.
...M-am trezit.
Mergand apoi spre servici, am luat-o pe strada Mihail Kogălniceanu. De abia aşteptam să văd strălucirea. Dar... nimic. Strada era la fel de prăfuită, clădirile, copacii- la fel ca altă dată. Nici măcar biserica nu strălucea. M-am opit. Nu se poate! Aici totul trebuie să strălucească. Am fost chiar eu împreună cu îngerii. Dacă ceilalţi nu văd, este treaba lor. Dar eu ştiu. Ar trebui să văd! Îmi fixez privirea mult mai atentă, în special pe biserică. Dar nimic. Nici urmă de strălucire.
Da. Acum sunt şi eu un om simplu, adormit, ca acela pe care l-am zărit şi l-am strigat degeaba. Nu văd strălucirea.
Dar eu ştiu.
De câte ori trec pe acea stradă, îmi amintesc de lumina albă şi pură.
Atunci îmi amintesc şi de fericire!!!
Mari
( de pe site-ul angelinspir.ro )
- Hai, hai că avem de lucru!!!, am auzit nişte voci plăcute, calde şi vesele.
Oare cu mine vorbeau?!...
- Da, vino, trebuie să facem curăţenie.
In acel moment m-am văzut dormind. Totodată, ceva alb, ca o ceaţă, se desprinse de corpul meu şi porni în direcţia din care se auziseră vocile. Cu uimire am descoperit astfel că era un grup de îngeri, albi, formaţi din lumină condensată, de o strălucire vie.
- Să ne grăbim. Imediat răsare soarele şi noi trebuie să facem curat!
Eram pe strada Mihail Kogălniceanu, din Cluj. Îngerii au început a mătura strada. Mi-au dat şi mie o mătură. Şi atunci am vazut că acestea nu era ca cele obişnuite. Era formată din fire de lumină alb-strălucitoare. Pe unde dădeam cu ea, totul devenea transparent şi pur. În scurt timp, toată strada a devenit un culoar de lumină. Pur şi simplu, strălucea totul- asfaltul, copacii, clădirile... iar biserica din capătul străzii era ca un soare...abia i se vedea conturul din cauza puternicei lumini ce emama din ea.
Eram nespus de fericită.
- Va răsări soarele, iar noi trebuie să plecăm...
Am văzut însă chiar atunci că o poartă se deschide pe acea stradă şi iese un om. Avea în jur de 50 de ani, îmbrăcat în gri, cu pălărie. Şi-a ridicat fularul în jurul gâtului, era frig. Am simţit nevoia să-i spun
- Vezi ?!... Dar el parcă nici nu m-a auzit.
- Vezi cum străluceşte totul?!...am întrebat din nou.
În continuare însă el părea să un mă audă.
- Dar ce se petrece? Trezeşte-te, uită-te în jur, să vezi cum străluceşte totul!
-Nu are rost- am auzit vocea unui înger- nu te va auzi. Şi, oricum, el un vede strălucirea. Oamenii doar se simt mai bine trecând prin această curăţenie a dimineţii, li se vor vindeca poate unele boli mai uşoare, vor găsi răspunsuri la întrebări ce îi frământă, vor fi chiar fericiţi!!! Dar nu vor ştii de ce.
...M-am trezit.
Mergand apoi spre servici, am luat-o pe strada Mihail Kogălniceanu. De abia aşteptam să văd strălucirea. Dar... nimic. Strada era la fel de prăfuită, clădirile, copacii- la fel ca altă dată. Nici măcar biserica nu strălucea. M-am opit. Nu se poate! Aici totul trebuie să strălucească. Am fost chiar eu împreună cu îngerii. Dacă ceilalţi nu văd, este treaba lor. Dar eu ştiu. Ar trebui să văd! Îmi fixez privirea mult mai atentă, în special pe biserică. Dar nimic. Nici urmă de strălucire.
Da. Acum sunt şi eu un om simplu, adormit, ca acela pe care l-am zărit şi l-am strigat degeaba. Nu văd strălucirea.
Dar eu ştiu.
De câte ori trec pe acea stradă, îmi amintesc de lumina albă şi pură.
Atunci îmi amintesc şi de fericire!!!
Mari
( de pe site-ul angelinspir.ro )
Monday, January 19, 2009
Surasuri,energie si veselie...
Surasuri, energie si veselie... in gradinile pe care nimeni nu le stie !
Iata cat de aspra ne e pielea
Si un frig mare ne strabate inima.
Se chinuie pana si o lacrima
Din ochii nostri sa coboare.
Prea multe asteptari acolo-n coltz,
Bucurii ce inca nu ne apartin .
Acest timp inconciliabil
Joaca impotriva noastra ...
Iata cum se ajunge apoi,
Inchisi dup-o fereastra, noi !
Privitori cuprinsi de malinconie,
Incapabili de adevarata fericire...
Cate calatorii acum sunt amanate,
Valizele sunt goale de o eternitate !
Dar acea durere despre care tu
Nu stii ce e,
Numai ea nu te va abandona niciodata,
O , niciodata !
Ti as darui ochii mei
Sa vezi si tu ceea ce
Acum nu poti vedea ,
Energia, veselia,
Pentru a-ti smulge
Iar si iar surasuri...
( Nei giardini che nessuno sa - Renato Zero )
Sunday, January 18, 2009
Viitorul meu e asa
Viitorul meu se construieste din ceea ce am in adancul fiintei mele si nu din ceea ce imi ofera oamenii prin modul lor de a fi...
E adevarat ca ei pot sa ma influenteze.Dar daca accept sau nu ceea ce imi ofera acestia, depinde doar de interiorul meu cel mai profund...
Asadar ,daca aceasta TREBUIE ,atunci nebunia sa continue...pana la final!
Orice om de buna credinta are puterea sa nu se lase atins de ea !
Si cand esti viu in spirit , nici o noapte nu este fara de sfarsit ...
E adevarat ca ei pot sa ma influenteze.Dar daca accept sau nu ceea ce imi ofera acestia, depinde doar de interiorul meu cel mai profund...
Asadar ,daca aceasta TREBUIE ,atunci nebunia sa continue...pana la final!
Orice om de buna credinta are puterea sa nu se lase atins de ea !
Si cand esti viu in spirit , nici o noapte nu este fara de sfarsit ...
Thursday, January 15, 2009
Nefericirea de a fi ... roman
Prima data cand m-am dus in Suedia in 1990, unul dintre colegii mei
suedezi ma aducea la serviciu in fiecare
dimineata cu masina lui. Era in septembrie, era frig si fulguia.
Ajungeam foarte repede la intreprindere si el parca masina tot timpul
foarte departe de intrare. In fiecare dimineata vin in jur de 2 mii de
angajati cu masina la serviciu. In prima zi nu am facut nici un
comentariu, nici in a doua sau in a treia, dar in una din zilele ce au urmat, cu un pic mai multa incredere, l-am intrebat pe colegul meu:
- Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea este complet
goala cand ajungem si totusi tu parchezi la coada...
Iar el mi-a raspuns pur si simplu:
- Nu, dar cum noi ajungem foarte devreme, avem tot timpul sa mergem
pana la intrare, dar cei care ajung mai tarziu au mai multa nevoie sa
gaseasca locuri mai aproape de intrare, nu crezi?
Imaginati-va ce fata am facut. Si acest lucru a fost suficient ca sa-mi
schimb in profunzime mentalitatea.
suedezi ma aducea la serviciu in fiecare
dimineata cu masina lui. Era in septembrie, era frig si fulguia.
Ajungeam foarte repede la intreprindere si el parca masina tot timpul
foarte departe de intrare. In fiecare dimineata vin in jur de 2 mii de
angajati cu masina la serviciu. In prima zi nu am facut nici un
comentariu, nici in a doua sau in a treia, dar in una din zilele ce au urmat, cu un pic mai multa incredere, l-am intrebat pe colegul meu:
- Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea este complet
goala cand ajungem si totusi tu parchezi la coada...
Iar el mi-a raspuns pur si simplu:
- Nu, dar cum noi ajungem foarte devreme, avem tot timpul sa mergem
pana la intrare, dar cei care ajung mai tarziu au mai multa nevoie sa
gaseasca locuri mai aproape de intrare, nu crezi?
Imaginati-va ce fata am facut. Si acest lucru a fost suficient ca sa-mi
schimb in profunzime mentalitatea.
Sinceritate si idealuri
"Sinceritatea este un pericol numai pentru ignoranţi"
"Idealurile se aseamană cu stelele: nu poţi ajunge la ele, în schimb te poţi orienta".
( Constantin Tanase ,1880 - 1945, actor şi cupletist român, a fost o figură cheie în teatrul de revistă românesc)
"Idealurile se aseamană cu stelele: nu poţi ajunge la ele, în schimb te poţi orienta".
( Constantin Tanase ,1880 - 1945, actor şi cupletist român, a fost o figură cheie în teatrul de revistă românesc)
Documentar despre viata din lumea invizibila
Un film documentar splendid din punctul meu de vedere :
http://angelinspir.ro/documentare-video/marturii-despre-lumea-invizibila.html
Multumesc ,Andra !
http://angelinspir.ro/documentare-video/marturii-despre-lumea-invizibila.html
Multumesc ,Andra !
Un email exceptional
Am primit zilele trecute un email care suna cam asa :
In curand se implinesc 18 ani de cand am inceput sa lucrez la Volvo,
o intreprindere suedeza. A lucra cu ei este ceva foarte interesant.
Orice proiect aici ia 2 ani pentru a se concretiza, oricat de ingenioasa sau simpla ar fi ideea. Este o regula. In consecinta, stilul nostru rapid nu se incadreaza deloc cu termenele de scadenta intarziate ale suedezilor. Suedezii dezbat, si iar dezbat, organizeaza "n" sedinte, efectueaza evaluari, etc..., SI LUCREAZA ... dupa o schema mult mai incetinita.
Ceea ce este uimitor, este ca acest stil tot timpul da rezultate, in timpul lor (al suedezilor), astfel ca punand impreuna maturitatea necesitatii cu tehnologia potrivita, nu prea inregistreaza pierderi.
Pe scurt:
1) Suedia este de marimea unui singur stat din Mexic;
2) Nu are decat 2 milioane de locuitori;
3) Cel mai mare oras, Stockolm, abia daca are 500 de mii de locuitori,
asa ca o mica localitate din Mexic;
4) Mari intreprinderi cu capital suedez: Volvo, Scania, Ericsson,
Electrolux, ABB, Nokia, Nobel Biocare, etc.
Nimic rau in asta, nu-i asa? Pentru a avea o idee de importanta lor,
ajunge sa mentionez ca Volvo face motoarele propulsoare ale navetelor
de la NASA.
Poate se inseala suedezii, dar ei sunt cei care-mi dau mie salariul.
Trebuie sa mentionez ca nu cunosc un alt popor care sa aiba o cultura
colectiva ca a suedezilor. Va voi povesti o scurta istorie doar ca sa
va faceti o idee:
Prima data cand m-am dus in Suedia in 1990, unul dintre colegii mei
suedezi ma aducea la serviciu in fiecare
dimineata cu masina lui. Era in septembrie, era frig si fulguia.
Ajungeam foarte repede la intreprindere si el parca masina tot timpul
foarte departe de intrare. In fiecare dimineata vin in jur de 2 mii de
angajati cu masina la serviciu. In prima zi nu am facut nici un
comentariu, nici in a doua sau in a treia, dar in una din zilele ce au urmat, cu un pic mai multa incredere, l-am intrebat pe colegul meu:
- Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea este complet
goala cand ajungem si totusi tu parchezi la coada...
Iar el mi-a raspuns pur si simplu:
- Nu, dar cum noi ajungem foarte devreme, avem tot timpul sa mergem
pana la intrare, dar cei care ajung mai tarziu au mai multa nevoie sa
gaseasca locuri mai aproape de intrare, nu crezi?
Imaginati-va ce fata am facut. Si acest lucru a fost suficient ca sa-mi
schimb in profunzime mentalitatea.
Totul a pornit de la punerea in discutie a grabei si nebuniei generate
de globalizare, de dorinta de a avea in cantitate mare (nivelul vietii),
opus la a avea calitate, calitate de viata, sau calitate umana.Conform
revistei Business Week, muncitorii francezi, chiar daca lucreaza mai putin
(35 de ore pe saptamana), sunt mai productivi decat colegii lor americani sau britanici. Si germanii, care in multe intreprinderi au implantat saptamana de 28,8 ore de munca, au vazut productivitatea crescand cu un laudabil 20%. Aceasta atitudine ,numita "slow attitude", atrage atentia pana si americanilor,
discipolii lucrului rapid si imediat. Pe de alta parte, aceasta atitudine fara graba
nu inseamna sa se faca mai putin, nici sa se obtina calitate si productivitate mai mici, ci mai multa perfectiune, atentie la detalii si mai putin stres. Acest lucru inseamna o intoarcere la valorile familiei, ale prietenilor, ale timpului liber,
ale bunei comoditati, ale vietii in micile comunitati.
O intoarcere la AICI, prezent si concret, opus lui MONDIAL, indefinit
si anonim, inseamna a relua valorile esentiale ale fiintei umane, a
micilor placeri ale cotidianului, ale vietii simple si ale convietuirii,
ale religiei si credintei.
INSEAMNA UN MEDIU DE LUCRU MAI PUTIN COERCITIV, MAI VESEL, MAI RIDICAT
SI TOTUSI MAI PRODUCTIV,
MEDIU IN CARE TOTI OAMENII FAC CU PLACERE CEEA CE STIU EI MAI BINE SA
FACA.
E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E posibil
ca vechile proverbe: "Cu rabdarea trece marea" si "Graba
strica treaba",sa merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de nebunie. Nu ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul, statul sau tara noastra
sa inceapa a dezvolta programe serioase de calitate fara graba, chiar pentru a mari productivitatea si calitatea produselor si serviciilor,fara a pierde calitatea umana?
In filmul "Parfum de femeie" exista o scena de neuitat in care orbul
(interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde:
- Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul ii raspunde:
- Stii, viata se traieste intr-o clipa, si o ia la un tango. Cel mai
bun moment al acestui film este aceasta scena de 2 sau 3 minute.
Multi traiesc alergand dupa timp si il ajung doar cand mor, fie de un
infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare
pentru a ajunge la timp. Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in
viitor, si uita sa traiasca in prezent, care este unicul timp care
exista cu adevarat.
Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai
putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de
catre fiecare dintre noi. Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment
pentru ca, dupa cum zice John Lennon:
"Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam viitorul".
Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit.
Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate ca sa nu piarda timpul,
atat de valoros in aceasta lume globalizata.
In curand se implinesc 18 ani de cand am inceput sa lucrez la Volvo,
o intreprindere suedeza. A lucra cu ei este ceva foarte interesant.
Orice proiect aici ia 2 ani pentru a se concretiza, oricat de ingenioasa sau simpla ar fi ideea. Este o regula. In consecinta, stilul nostru rapid nu se incadreaza deloc cu termenele de scadenta intarziate ale suedezilor. Suedezii dezbat, si iar dezbat, organizeaza "n" sedinte, efectueaza evaluari, etc..., SI LUCREAZA ... dupa o schema mult mai incetinita.
Ceea ce este uimitor, este ca acest stil tot timpul da rezultate, in timpul lor (al suedezilor), astfel ca punand impreuna maturitatea necesitatii cu tehnologia potrivita, nu prea inregistreaza pierderi.
Pe scurt:
1) Suedia este de marimea unui singur stat din Mexic;
2) Nu are decat 2 milioane de locuitori;
3) Cel mai mare oras, Stockolm, abia daca are 500 de mii de locuitori,
asa ca o mica localitate din Mexic;
4) Mari intreprinderi cu capital suedez: Volvo, Scania, Ericsson,
Electrolux, ABB, Nokia, Nobel Biocare, etc.
Nimic rau in asta, nu-i asa? Pentru a avea o idee de importanta lor,
ajunge sa mentionez ca Volvo face motoarele propulsoare ale navetelor
de la NASA.
Poate se inseala suedezii, dar ei sunt cei care-mi dau mie salariul.
Trebuie sa mentionez ca nu cunosc un alt popor care sa aiba o cultura
colectiva ca a suedezilor. Va voi povesti o scurta istorie doar ca sa
va faceti o idee:
Prima data cand m-am dus in Suedia in 1990, unul dintre colegii mei
suedezi ma aducea la serviciu in fiecare
dimineata cu masina lui. Era in septembrie, era frig si fulguia.
Ajungeam foarte repede la intreprindere si el parca masina tot timpul
foarte departe de intrare. In fiecare dimineata vin in jur de 2 mii de
angajati cu masina la serviciu. In prima zi nu am facut nici un
comentariu, nici in a doua sau in a treia, dar in una din zilele ce au urmat, cu un pic mai multa incredere, l-am intrebat pe colegul meu:
- Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea este complet
goala cand ajungem si totusi tu parchezi la coada...
Iar el mi-a raspuns pur si simplu:
- Nu, dar cum noi ajungem foarte devreme, avem tot timpul sa mergem
pana la intrare, dar cei care ajung mai tarziu au mai multa nevoie sa
gaseasca locuri mai aproape de intrare, nu crezi?
Imaginati-va ce fata am facut. Si acest lucru a fost suficient ca sa-mi
schimb in profunzime mentalitatea.
Totul a pornit de la punerea in discutie a grabei si nebuniei generate
de globalizare, de dorinta de a avea in cantitate mare (nivelul vietii),
opus la a avea calitate, calitate de viata, sau calitate umana.Conform
revistei Business Week, muncitorii francezi, chiar daca lucreaza mai putin
(35 de ore pe saptamana), sunt mai productivi decat colegii lor americani sau britanici. Si germanii, care in multe intreprinderi au implantat saptamana de 28,8 ore de munca, au vazut productivitatea crescand cu un laudabil 20%. Aceasta atitudine ,numita "slow attitude", atrage atentia pana si americanilor,
discipolii lucrului rapid si imediat. Pe de alta parte, aceasta atitudine fara graba
nu inseamna sa se faca mai putin, nici sa se obtina calitate si productivitate mai mici, ci mai multa perfectiune, atentie la detalii si mai putin stres. Acest lucru inseamna o intoarcere la valorile familiei, ale prietenilor, ale timpului liber,
ale bunei comoditati, ale vietii in micile comunitati.
O intoarcere la AICI, prezent si concret, opus lui MONDIAL, indefinit
si anonim, inseamna a relua valorile esentiale ale fiintei umane, a
micilor placeri ale cotidianului, ale vietii simple si ale convietuirii,
ale religiei si credintei.
INSEAMNA UN MEDIU DE LUCRU MAI PUTIN COERCITIV, MAI VESEL, MAI RIDICAT
SI TOTUSI MAI PRODUCTIV,
MEDIU IN CARE TOTI OAMENII FAC CU PLACERE CEEA CE STIU EI MAI BINE SA
FACA.
E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E posibil
ca vechile proverbe: "Cu rabdarea trece marea" si "Graba
strica treaba",sa merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de nebunie. Nu ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul, statul sau tara noastra
sa inceapa a dezvolta programe serioase de calitate fara graba, chiar pentru a mari productivitatea si calitatea produselor si serviciilor,fara a pierde calitatea umana?
In filmul "Parfum de femeie" exista o scena de neuitat in care orbul
(interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde:
- Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul ii raspunde:
- Stii, viata se traieste intr-o clipa, si o ia la un tango. Cel mai
bun moment al acestui film este aceasta scena de 2 sau 3 minute.
Multi traiesc alergand dupa timp si il ajung doar cand mor, fie de un
infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare
pentru a ajunge la timp. Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in
viitor, si uita sa traiasca in prezent, care este unicul timp care
exista cu adevarat.
Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai
putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de
catre fiecare dintre noi. Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment
pentru ca, dupa cum zice John Lennon:
"Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam viitorul".
Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit.
Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate ca sa nu piarda timpul,
atat de valoros in aceasta lume globalizata.
Wednesday, January 14, 2009
Am ars in felul meu
Acum,aproape de final
Cand doar cortina sta sa cada,
Prietene ,iti spun clar,
Lasa-ti sufletul sa arda !
In viata am avut o stea!
Am mers pe sarma fara plasa,
Iar peste toate astea,peste toate
Am ars in felul meu !
Regrete , n-am avut deloc,
Sau le-am uitat a doua zi.
Talentul l-am purtat breloc,
Tristetea numai la ocazii !
M-am aruncat in foc,
Mi-a fost usor cand mi-a fost greu,
Dar peste toate astea, peste toate,
Am ars in felul meu !
Au fost si vremuri,stiti si voi,
Cand n-au prea existat eroi,
Dar si atuncea am stat drept,
Cand viata m-a luat de piept,
M-am increzut in Dumnezeu
Si-am ars in felul meu!
Am vrut, am ras ,am plans,
Mi-am facut plinul la noroc
Si-acum cand glasul imi este stins
Nu-mi mai pasa chiar deloc !
Gandesc la cei ce zic:
Florin va fi tanar,tanar mereu,
E adevarat , nu-i contrazic...
Am ars in felul meu !
(Am ars in felul meu - Florin Piersic )
Cand doar cortina sta sa cada,
Prietene ,iti spun clar,
Lasa-ti sufletul sa arda !
In viata am avut o stea!
Am mers pe sarma fara plasa,
Iar peste toate astea,peste toate
Am ars in felul meu !
Regrete , n-am avut deloc,
Sau le-am uitat a doua zi.
Talentul l-am purtat breloc,
Tristetea numai la ocazii !
M-am aruncat in foc,
Mi-a fost usor cand mi-a fost greu,
Dar peste toate astea, peste toate,
Am ars in felul meu !
Au fost si vremuri,stiti si voi,
Cand n-au prea existat eroi,
Dar si atuncea am stat drept,
Cand viata m-a luat de piept,
M-am increzut in Dumnezeu
Si-am ars in felul meu!
Am vrut, am ras ,am plans,
Mi-am facut plinul la noroc
Si-acum cand glasul imi este stins
Nu-mi mai pasa chiar deloc !
Gandesc la cei ce zic:
Florin va fi tanar,tanar mereu,
E adevarat , nu-i contrazic...
Am ars in felul meu !
(Am ars in felul meu - Florin Piersic )
Respectul adresat unui artist
In fata lui Florin Piersic orice roman ar trebui sa taca cateva clipe inainte de a i se adresa ! Acesta e respectul pe care il merita Florin Piersic...
Vai acelei tari care nu-si recunoaste si nu-si respecta valorile ! ...
Vai acelei tari care nu-si recunoaste si nu-si respecta valorile ! ...
Tuesday, January 13, 2009
Why do senseless events happen?
De ce se intampla evenimentele ce par fara sens?Eckhart incearca sa dea un raspuns ...
Why do senseless events happen?
Why do senseless events happen?
Monday, January 12, 2009
Singuratate
Singuratate, tainica gradina,
Cu freamat lin, cu dulce adapost,
Pribeagul suflet fara de hodina
De-atata vreme-n tara ta n-a fost...
M-au alungat valtorile pe-afara
Si-n goana lor eu n-am avut ragaz
Si vad cum noaptea-n giulgiu-i ma-nfasoara
Si-mi scrie moartea umbre pe obraz...
Din vremi uitate mintea azi coboara
Si-ti cer umil acuma, cand te-ascult:
Ori rasul meu curat de-odinioara,
Ori lacrimile mele de demult...
Autor: Octavian Goga
Cu freamat lin, cu dulce adapost,
Pribeagul suflet fara de hodina
De-atata vreme-n tara ta n-a fost...
M-au alungat valtorile pe-afara
Si-n goana lor eu n-am avut ragaz
Si vad cum noaptea-n giulgiu-i ma-nfasoara
Si-mi scrie moartea umbre pe obraz...
Din vremi uitate mintea azi coboara
Si-ti cer umil acuma, cand te-ascult:
Ori rasul meu curat de-odinioara,
Ori lacrimile mele de demult...
Autor: Octavian Goga
Dar de ce sa-mi fac griji pentru viitor ?
" Dar de ce sa-mi fac griji pentru viitor cand nu ma intereseaza decat prezentul care imi da mai mult decat am sperat !
"
( replica dintr-o piesa de teatru )
"
( replica dintr-o piesa de teatru )
Wednesday, January 07, 2009
Cand ninge peste Timisoara
Aceasta numesc eu magie...
O magie fara trucuri de aceasta data. E magie adevarata !
O magie fara trucuri de aceasta data. E magie adevarata !
Tuesday, January 06, 2009
Comunicare
Azi am citit una din afirmatiile cele mai frumoase posibile pe care cineva le poate face :
Comunicam,deci existam ...
Comunicam,deci existam ...
Monday, January 05, 2009
Perlele
Vuietul marii
Nesfarsita-i poezia,
Ca talazurile marii...
Spuma marii se petrece,
Vuietul e vesnicia.
Perla
-Patrunde miezul poeziei:
Ea sufletul ti-l umple...
O singura perla de va fi gasita
In scoica sufletului...
Acel suflet va fi salvat.
Siragul de perle
-Perle pe firul nemuririi,
Lucrurile mici sunt primele lucruri.
Aseaza-ti siragul de perle la gat
In fata Oglinzii.
Lacrima Oglinzii
Cea dintai privire in Oglinda
Ne orbeste:
Ochii se umplu de lacrimi
Si cioburi se preling cu ele...
Daca privim mai departe in ea,
Vedem din nou.
Iar sufletele noastre devin
Curate ca lacrima Oglinzii.
Taina lacrimilor
Viata si Moartea incep cu ele.
Viitorul aduce lacrimi
Pentru intreaga omenire...
Fericiti cei care rad si plang
In acelasi timp.
Tulburare
Nu mi-a venit sa cred
Cand am vazut Iubirea
Din fata ochilor mei...
Iubirea poarta totul in Ea,
Ochii sunt plini de lacrimi....
.........................................
Ochii vad Iubirea
Doar cand sunt plini de lacrimi...
Tot ce tulbura vederea
Prin lacrimi iese-afara...
Albul vesmant
Copilul Luminii se scufunda
In Apele Sacre,
Din adancuri sa culeaga perle...
Albeata lor stralucitoare-i faureste
Vesmantul vesnic.
Giulgiul mortii a tot
Ce a fost rau in el
Este la fel de alb.
( Alina Rus )
Nesfarsita-i poezia,
Ca talazurile marii...
Spuma marii se petrece,
Vuietul e vesnicia.
Perla
-Patrunde miezul poeziei:
Ea sufletul ti-l umple...
O singura perla de va fi gasita
In scoica sufletului...
Acel suflet va fi salvat.
Siragul de perle
-Perle pe firul nemuririi,
Lucrurile mici sunt primele lucruri.
Aseaza-ti siragul de perle la gat
In fata Oglinzii.
Lacrima Oglinzii
Cea dintai privire in Oglinda
Ne orbeste:
Ochii se umplu de lacrimi
Si cioburi se preling cu ele...
Daca privim mai departe in ea,
Vedem din nou.
Iar sufletele noastre devin
Curate ca lacrima Oglinzii.
Taina lacrimilor
Viata si Moartea incep cu ele.
Viitorul aduce lacrimi
Pentru intreaga omenire...
Fericiti cei care rad si plang
In acelasi timp.
Tulburare
Nu mi-a venit sa cred
Cand am vazut Iubirea
Din fata ochilor mei...
Iubirea poarta totul in Ea,
Ochii sunt plini de lacrimi....
.........................................
Ochii vad Iubirea
Doar cand sunt plini de lacrimi...
Tot ce tulbura vederea
Prin lacrimi iese-afara...
Albul vesmant
Copilul Luminii se scufunda
In Apele Sacre,
Din adancuri sa culeaga perle...
Albeata lor stralucitoare-i faureste
Vesmantul vesnic.
Giulgiul mortii a tot
Ce a fost rau in el
Este la fel de alb.
( Alina Rus )
Lacrimi
Copilaria mea pierduta
Demult, prin raristea de tei
Si-a dus, cu rasul ei navalnic,
Si-a dus si lacrimile ei...
De-atuncea nu mi-s umezi ochii,
Oricate vifore ma frang,
Vai, ma-nfior cand mintea-mi spune
De cata vreme nu mai plang.
Pesemne lacrimile mele
Acuma-n suflet se cobor,
Si-mpotmolindu-se-n adancuri
Isi sap-acolo taina lor...
Incet s-aseaza randuri-randuri
Sub valul jalnicei uitari,
Ca bobii de margaritare
In fundul nepatrunsei mari.
Acolo dorm pan’ cateodata
Mi le urneste-al vremii mers,
tesandu-le stralucitoare
In haina alb-a unui vers...
( O. Goga )
Demult, prin raristea de tei
Si-a dus, cu rasul ei navalnic,
Si-a dus si lacrimile ei...
De-atuncea nu mi-s umezi ochii,
Oricate vifore ma frang,
Vai, ma-nfior cand mintea-mi spune
De cata vreme nu mai plang.
Pesemne lacrimile mele
Acuma-n suflet se cobor,
Si-mpotmolindu-se-n adancuri
Isi sap-acolo taina lor...
Incet s-aseaza randuri-randuri
Sub valul jalnicei uitari,
Ca bobii de margaritare
In fundul nepatrunsei mari.
Acolo dorm pan’ cateodata
Mi le urneste-al vremii mers,
tesandu-le stralucitoare
In haina alb-a unui vers...
( O. Goga )
Friday, January 02, 2009
Numai daca te intorci si tu
Cauta-ma...Cum si cand si unde vrei...
Cauta-ma...E mai usor de oricand...
Cauta-ma... Dar nu doar cand ai nevoie...
Cu vointa si straduinta...Reinventeaza-ma!
De ma vrei atunci cauta-ma si mai mult !
Eu ma intorc numai daca te intorci si tu !
( Renato Zero - Cercami )
Cauta-ma...E mai usor de oricand...
Cauta-ma... Dar nu doar cand ai nevoie...
Cu vointa si straduinta...Reinventeaza-ma!
De ma vrei atunci cauta-ma si mai mult !
Eu ma intorc numai daca te intorci si tu !
( Renato Zero - Cercami )
Sa vezi lucrurile asa cum sunt
Fiecare vede ceea ce tu pari.Putini simt ceea ce tu esti !
(Machiavelli )
(Machiavelli )
Subscribe to:
Posts (Atom)
