" Lumanarea lumineaza in tacere fara sa faca zgomot, fara sa atraga atentia. Cu cat lumineaza mai mult, cu atat se miscsoreaza mai mult pe sine. Nu se inalta, ci se face tot mai mica. La fel, cel care se roaga o face in taina si cu smerenie. Si cu cat se apropie de Dumnezeu prin rugaciune, cu atat se vede pe sine tot mai mic si mai neinsemnat.
O lumanare aprinsa raspandeste caldura si lumina in jurul ei. Ea nu arde numai pentru sine, ci intotdeauna si pentru ceilalti. Din flacara ei se pot aprinde si alte lumanari, fara ca lumina ei sa i se imputineze. Ba chiar in acel loc se face mai multa lumina.
La fel cel care se roaga, se roaga si pentru cei apropiati, nu doar pentru sine. Iar marii practicieni ai rugaciunii se roaga pentru toti oamenii, pentru mantuirea intregii lumi. Lumina sufletului celui care se roaga indeamna tainic si alte suflete la rugaciune, si cand mai multe suflete se aprind laolalta, in acel loc lumina nu se risipeste, ci se inmulteste.
Intotdeauna o lumanare moare arzand, dupa ce si-a topit tot trupul si si-a inaltat flacara la cer. Asemenea si pe oameni, sfarsitul vietii ar trebui sa-i gaseasca in rugaciune. Cea mai frumoasa moarte este moartea unei lumanari. Ea moare dupa ce a topit in sine tot ce a fost pamantesc, si trupesc, si a devenit in intregime lumina. Ce minunat ar fi sa invatam sa murim ca o lumanare… "
Dar cea mai frumoasa rugaciune este orice fapta savarsita cu bucurie sincera. A-ti trai viata cu bucurie inseamna a te ruga cu adevarat... Pentru ca cel care reuseste sa-si traiasca viata cu bucurie, multumeste in acelasi timp prin faptele sale Tatalui Etern, pentru toata existenta de care are parte in Creatia Sa. Pentru bucurii atunci cand ele vin, cat si pentru tristeti si suferinte atunci cand acestea trebuie, au trebuit sau vor trebui sa vina peste el pentru a-l ajuta sa pretuiasca mai mult viata cu valorile si bucuriile ei.
cosmincozma13@yahoo.it
No comments:
Post a Comment