Gandurile sunt precum valurile

“Nu poţi împiedica drumul gândurilor, întocmai cum nu poţi opri valurile mării să se întoarcă la ţărm. "

Thomas Mann

cosmincozma13@yahoo.it

Cand raul se infrunta impreuna...

 Exista o pilda de intelepciune pe care am gasit-o in carticica numita "Absurditati la minut" de Anthony De Mello:

"Intr-o zi Maestru spuse:
Nu veti fi in stare sa va luptati cu "raul" pana cand nu veti intelege tot binele pe care acesta il genereaza.
Discipolii au ramas perplecsi, dar Maestru nu a venit de aceasta data cu nici o explicatie suplimentara.
A doua zi le-a citit o rugaciune care a fost gasita mazgalita pe o bucata de hartie in lagarul de concentrare Ravensbruck:
"Doamne, nu-ti aduce aminte doar de oamenii de buna-credinta, ci si de cei de rea credinta. Nu-ti aminti doar de suferinta la care ne-au supus. Adu-ti aminte inclusiv de fructele pe care le-a generat aceasta suferinta: prietenia care s-a nascut intre noi, loialitatea, umilinta, curajul si generozitatea noastra, de maretia sufleteasca pe care aceasta suferinta a inspirat-o. Iar cand va veni ziua judecatii pentru tortionarii nostrii, ingaduie ca aceste fructe sa fie rasplata si iertarea lor".


cosmincozma13@yahoo.it

Cine poate sa ne fure ceva din ceea ce noi oferim?

Daca un lucru care ti s-a dat cineva l-ar putea fura, cine vreodata ar putea sa-ti fure ceea ce tu ai dat?
( A. Saint Exupery)

cosmincozma13@yahoo.it

O carte interesanta a lui Robert Turcescu

Va recomand cartea " Dans de Bragadiru " de Robert Turcescu. Merita sa o cititi! Ca sa puteti sa va vedeti ca intr-o oglinda tara in care voi traiti. Cu putine lucruri bune si multe, multe altfel de lucruri...

Mai jos, un articol de Robert Turcescu:


Am aproape treizeci de ani. Am albit şi mă doare ficatul. De fapt, eu spun

că mă doare ficatul, pentru că prietenii mei, care au întotdeauna ceva mai

multe cunoştinţe medicale decît mine, au încercat să-mi bage în cap, de

nenumărate ori, că ficatul nu doare. Puţin îmi pasă; pe mine mă doare, în

fiecare dimineaţă, ceva în partea dreaptă şi am hotărît să spun că ficatul

meu doare. Mă doare.



Ieri m-am uitat în oglindă. Am cîteva riduri pe frunte şi cearcăne de om

care adoarme la ore tîrzii, cu telecomanda în mînă. Machieuza de la

televiziune îşi blestemă zilele ori de cîte ori ajung pe mîinile ei. Face ce

face însă şi iese bine. Farduri, pudră, anticearcăn cît încape şi, gata,

sînt ca nou. După 9 seara, fără mască, rămîn ca un clovn, împietrit în faţa

oglinzii. Nu contează. Producătorul mă bate pe umăr, cum mîngîi un cal ieşit

din cursă, şi-mi spune c-a fost bine. Cîteodată se strîmbă, şi-atunci îmi

vine să mă sinucid. Cînd îmi spune c-a ieşit foarte bine e sărbătoare.



Din cînd în cînd merg la cumpărături. Oamenii îşi dau coate şi m-arată cu

degetul sau copiilor. Copiii sînt bucuroşi că-l văd pe nenea cu bilele de la

televizor. Părinţii sînt uşor dezamăgiţi. Pentru unii sînt scund, pentru

alţii - prea gras. Am auzit spunîndu-se că aş fi prea brunet. Sau prea

încruntat. Pe unii îi miră că rîd.



Prietena mea vrea să mergem în vacanţă la munte. Teoretic, am putea încerca,

practic, e imposibil. Eu n-am concediu. Am frînturi de week-end şi dimineţi

în care mă ridic din pat ca Lazăr din mormînt. Dimineaţa mă doare cel mai

tare ficatul.



Am aproape treizeci de ani şi muncesc ca disperatul. Cîteodată mi se pare că

mişc munţii, de cele mai multe ori îmi vine s-o las baltă. Acum o săptămînă

am blocat zece minute o intersecţie pentru că nu mai înţelegeam cine sînt,

ce fac şi ce vreau. A fost o criză existenţială aparte, care a venit

neanunţată, fix în intersecţia din Obor. A trecut cînd a sunat telefonul. .

Citesc multe ziare şi din ce în ce mai puţine cărţi. La nici treizeci de ani



am ajuns să-i invidiez pe pensionari. Îi înnebunesc pe adolescenţii care mă

invită prin licee să le ţin prelegeri, explicîndu-le zeci de minute ce

fericire imensă ar trebui să simtă pentru simplul fapt că au timp.



Am făcut burtă şi mi-am luat casă. Mănînc la ore imposibile şi iubesc în

secvenţe derulate cu încetinitorul. N-am chef, dar trebuie. Prietenii mă

întreabă cît o să rezist, apoi mă compătimesc sincer. Eu zîmbesc strîmb,

minţindu-i că se poate. Unii mă cred, alţii mă suspectează că sînt deja dus

cu capul. Se ţes zvonuri cum că aş fi bolnav după glorie, înnebunit după

bani sau, pur şi simplu, nefericit.



Cîteodată îmi vine să mă mototolesc şi să mă arunc la coş. Alteori, cînd vin

scrisorile, mail-urile, rating-urile şi strîngerile de mîini, mi se pare că

merită. Dar ficatul tot doare.



Am aproape treizeci de ani şi un labirint m-a închis pentru totdeauna. Mi se

pare că merg, mi se pare că adun victorii, dar, de fapt, e o sumă tot mai

mare de înfrîngeri dureroase. Care se aşază una peste alta, într-un teanc

enorm, pînă la ceruri.



Mint. Mă mint pe mine, îmi mint părinţii şi copilul. Le spun, şi-mi spun, că

va fi bine. Tata mă crede, mama mă ştie, Ioana mă priveşte mirată. Pentru

ea, tata vorbeşte mai mult la televizor, în dialoguri bizare cu necunoscuţi.

Tata are cămăşi frumoase şi împarte bile. Una albă pentru cine ştie, una

neagră pentru cine nu ştie. Aşa e tata.



E decembrie. Dacă ar fi după mine, aş desfiinţa luna decembrie din calendar.

Vrei, nu vrei, decembrie te obligă să tragi linie şi să faci bilanţuri. Bile

albe şi negre. Zile mai bune sau mai proaste dintr-o viaţă de jurnalist pe

care-l doare şi ficatul.








cosmincozma13@yahoo.it

Care este esenta femeii?

Dincolo de forme

Formele corpului feminin... nu sunt
nici  continutul, nici esenta femeii!
Si astfel daca o privesc doar
din privinta corpului ei fizic,
nu am cum sa o pot vedea
cu adevarat asa cum e!
Si nici de cunoscut,
nici macar pentru o clipa
nu pot s-ajung sa o cunosc!
Si tot astfel, nici viata
nu pot s-ajung sa mi-o traiesc...
Ci traiesc o viata care nu este a mea!
Caci femeia inseamna viata...
Ea inseamna viata pentru tine
doar daca ai puterea sa o vezi
dincolo de forme...

cosmincozma13@yahoo.it