Your love - ( Ennio Morricone si Dolce Pontes )

Ma plimbam si tu erai acolo
langa mine, in noapte.
M-ai atins si mi-ai calmat teama,
ai schimbat intunericul in lumina.
Ma plimbam si te am vazut acolo
langa mine, asa ca odinioara.
Inima mea " a sarit " sa te aiba aproape,
Sa te simta aproape inca o data
Sa ti simta dragostea inca o data.
Puterea ta m a facut puternica
Desi viata ne-a tras pe fiecare in alta parte.
Si acum cand noaptea pare lunga
Dragostea ta straluceste in inima mea,
Dragostea ta straluceste in inima mea.


( Ennio Morricone si Dolce Pontes - Your Love)

Legende persane - povestea jocului de sah

POVESTEA JOCULUI DE SAH


























1. Bobul de grau


























Se povesteste in legendele vechi cum, intr-o zi cand regele Vishtaspa se intorcea victorios dintr-o campanie, a intalnit un grup de oameni stand in cerc sub un copac si ascultand cu mare atentie un batran venerabil asezat in mijlocul lor. Regele, care era in acea vreme un om tanar, a fost curios sa afle cine era batranul, asa ca a trimis un servitor sa afle.


























Acesta s-a apropiat de cercul de oameni, care i-au facut loc si a aflat ca batranul om era marele invatator Zarathushtra iar oamenii asezati in cerc in jurul lui erau discipolii sai. Toate acestea i-au fost aduse la cunostinta regelui Vishtaspa care, se spune ca a cerut ca inteleptul sa fie adus in fata lui.










"Mi s-a spus ca numele tau este Zarathushtra" a spus regele cand Invatatorul s-a aflat in fata lui, "si deasemenea mi s-a spus ca esti cel mai intelept om din lume. Daca este adevarat iti cer, in calitate de rege, imediat sa ma instruiesti si sa imi explici legile naturii si ale . Dar te rog sa fi explicit pentru ca ma grabesc sa ma intorc la palat unde sunt multe chestiuni de stat care ma asteapta".










Zarathushtra s-a uitat ganditor pentru un moment la rege si apoi s-a aplecat si a ridicat de pe jos un bob de grau. Tinandu-l cu respect intre degetul mare si aratator s-a inclinat adanc in fata regelui si i-a oferit grauntele. Regele l-a luat in mana iar marele intelept a explicat:










"Majestatea Ta, toate legile care guverneaza Raiul si Pamantul pot fi citite in ceea ce tii tu acum in mana. Fortele binelui si raului sunt acolo si toate intrebarile tale isi gasesc raspuns discutand asupra acestui bob de grau. Iti ofer aceasta carte pe care o poti lua cu tine si citi in voie".










Dar regele Vishtaspa, vazand zambetele de pe fetele discipolilor s-a gandit ca Zarathushtra radea de el. A aruncat grauntele de grau pe jos si s-a urcat mandru in sa.










"Am venit cu respect si ti-am cerut sfatul pentru ca mi s-a spus ca esti cel mai intelept om de pe pamant. Imi dau seama acum ca nu esti nimic mai mult dt un taran care nu a invatat bunele purtari. Iti ascunzi ignoranta in spatele unor exagerari. Am fost prost ca mi-am pierdut timpul aici". Asa a grait regele. Apoi si-a intors armasarul si a pornit inapoi.










In timp ce regele si suita sa se indepartau Zarathushtra a ingenuncheat si a ridicat bobul de grau: "o sa pastrez acest bob" si-a spus "pentru o zi cand regele va ave nevoie de el si bobul ii va fi profesor".










Multi ani au trecut si faima lui Zarathushtra a crescut cu fiecare an. La fel si faima regelui Vishtaspa: intotdeauna victorios in batalii, devenind tot mai bogat cu fiecare alianta, isi petrecea zilele in lux si abundenta. Dar noptile i-au devenit tot mai lipsite de somn cu cresterea faimei si a averii. "Traiesc in lux" gandea el "si totusi cine imi poate garanta ca va fi intotdeauna asa? Intr-un an recolta fermierilor este bogata, iar in anul urmator furtuni cumplite distrug tot. Oare voi fi intotdeauna binecuvantat cu victorii? Caderea mea va fi mai mare pe masura ce imi sporeste faima si averea? Sigur, legile care guverneaza saracii guverneaza si pe cei bogati – si cine este El cel care face aceste legi? Cum am sa inteleg vointa lui Dumnezeu, sa imi pot aprecia faima si sa stiu numarul zilelor ce mi-au fost date?










Noapte dupa noapte intrebarile acestea si altele ocupau mintea regelui Vishtaspa si ii tulburau somnul. Pana la urma gandindu-se la intalnirea avuta cu Marele Intelept cu ani in urma, a decis sa ceara din nou sfatul, de aceasta data in conditii diferite de cele pe care le impusese din saua calului in vremea cand era tanar.










"Mare invatator, vin umil in fata ta" i-a scris lui Zarathushtra. "Regret profund mandria si ignoranta tineretii si vad acum cat de prostesc a fost sa cer raspunsuri la asemenea intrebari majore intr-un timp atat de scurt. Te rog accepta regretele mele si fa-mi onoarea unei vizite, poate as putea invata de la tine, sau macar trimite unul dintre discipoli sa ma invete". Apoi a invelit scrisoarea impreuna cu o piatra pretioasa de mare valoare intr-o panza fina de in si le-a trimis invatatorului.










Dupa cateva zile mesagerul s-a intros de la Zarathushtra aducand raspunsul pentru rege: "Majestatea Ta este foarte bun, dar un gradinar nu are trebuinta de o piatra pretioasa asa ca ti-o trimit inapoi. Panza o voi pastra, va fi utila pentru a-mi proteja unele plante impotriva frigului iernii", impreuna cu scrisoarea, invelit intr-o frunza se gasea bobul de grau. "Sunt prea batran pentru a pleca departe de gradina mea" isi continua inteleptul scrisoarea, "dar regele este prea nobil pentru a primi pe unul dintre discipoli in locul meu. Asa ca nu trimit un discipol, ci chiar pe profesorul meu, cel care m-a invatat tot ce stiu despre univers".










*****************










Prin aceasta legenda persana (transmisa de secole ca Povesti ale Secolului X ale poetului persan FIRDAUSI) vechea Arta a Asha este legata de ceea ce cunoastem in ziua de azi sub denumirea de SAH, mentionat in istorie ca "Jocul regilor si regele jocurilor". Dar in timp ce azi sahul este un simplu joc, vechea Arta Asha nu este un joc; este un microcosmos complex intretesut cu macrocosmosul Vietii – un univers complet prin el insusi.










Cuvantul "SAH"


























Deriva din persanul "SHAH" insemnand Rege, cuvantul original fiind "ASHA", Ordinea Cosmica. Legenda povesteste ca Regele Vishtaspa al Persiei a devenit extrem de plictisit de viata, pentru ca a realizat tot ce si-a dorit: el era plin de triumf in razboaie, satul de vanatoare, obosit de intrigile si placerile de la curtea sa. Regele suferea de plictiseala si pana la urma a oferit o recompensa nelimitata celui care l-ar fi facut sa isi recapete interesul pentru viata. Nimeni nu a reusit pana cand a aparut Zarathushtra cu tabla de joc originala, diferita de cea de sah cunoscuta in zilele noastre: Arta Asha. El l-a invatat pe rege regulile jocului si cum sa il joace si, prin el a demonstrat regelui toate regulile universului si ale vietii. El le-a interpretat ca nimeni altul, asa cum nici un jucator de sah din zilele noastre nu ar putea si regele a fost foarte satisfacut, iar interesul sau pentru viata a renascut. Dupa aceea el l-a rugat pe Zarathushtra sa ii ceara orice si-ar dori si a promis ca dorinta ii va fi indeplinita. Zarathushtra a dorit sa il invete pe rege o lectie prin care sa nu mai fie megaloman incat sa creada ca poate oferi cuiva chiar orice isi doreste. Zarathushtra i-a spus regelui ca isi doreste un lucru simplu si modest: un bob de grau pe primul patratel al tablei, doua boabe pe cel de-al doilea, patratul lui 2 pe cel de-al treilea si tot asa pana cand toate cele 64 patratele vor fi pline cu boabe de grau in numar reprezentand patratul numarului de boabe de pe patratica anterioara a tablei de joc. Regele a ras si a promis ca ii va trimite lui Zarathushtra graul in cateva zile, gandindu-se ca a fost prost sa ceara cateva boabe de grau cand ar fi putut cere aur si o adevarata comoara.










Le-a spus oamenilor sai sa calculeze cantitatea de grau si sa I-o trimita lui Zarathushtra. A fost surprins cand, dupa cateva saptamani acestia au venit la el si I-au spus ca ar trebui sa trimita o cantitate de grau care nu exista in tot imperiul. Chiar daca ar fi adunat tot graul din tot imperiul ar fi fost a suta parte din a suta parte a cantitatii promisa lui Zarathushtra. Regele a fost socat sa auda acestea si si-a dat seama ca nu isi poate tine promisiunea. A trimis dupa Zarathushtra si I-a spus cat de rusinat este. Zarathushtra I-a spus ca nu vrea graul, ci ca a vrut doar sa il invete pe rege o lectie si apoi s-a retras inapoi in padurea lui. Aceasta este vechea legenda despre originea sahului – Arta Asha – ce duce sahul inapoi in Persia Antica.










Din pacate sahul azi este doar o amintire, o copie palida a originalei arte Asha, desi inca se mai poate observa o parte din simbolistica sumeriana.










Desi dovezile arheologice ale originii sahului pot lipsi, nu este nici o indoiala ca sahul isi are inceputul in est cu multe mii de ani in urma. Sahul original este Arta Asha si rolul sau a fost de a simboliza si exemplifica legile naturii si cosmosului, reprezentate de AHURAS (legile cosmice) si FRAVASHIS (fortele naturii) si de umbrele lor.










In Arta Asha se descopera un microcosmos: fiecare mutare reprezinta in miniatura batalia cosmica eterna intre bine si rau, intre lumina si intuneric.










Arta Asha reprezinta o punte vitala de intelegere intre conceptia atotcuprinzatoare, universala a lui Zarathushtra si practica, aplicarea zilnica a sistemului Ashaic de auto-analiza. A juca Arta Asha inseamna a aduce in prim-plan vasta conceptie universala a lui Zarathushtra si de a ii aplica regulile in viata de zi cu zi. Cu cat cineva ia parte mai mult la Arta Asha cu atat mai mult intelege rolul unic al OMULUI, personajul central pe tabla de joc, cel mai important dintre Fravashis, partenerul Creatorului si cel care trebuie sa desfasoare munca de Creatie pe Pamant.










Pe masura ce regulile Asha sunt invatate, este fascinant sa observam cum miscarile diverselor piese capata un sens vast si universal, pe masura ce denumirile moderne sunt inlocuite de cele stravechi, originale. De exemplu, Puterea si Pacea, asezate pe primul rand, la cele doua capete, au miscari de o infinita putere. Importanta lor este mai mica doar fata de cea a Pastratorului in asigurarea triumfului Luminii asupra Intunericului. Dragostea si Munca, la fel ca si Regele din jocul de sah, se muta dupa modele ingenioase, si sunt singurele piese ce pot fi mutate (pot sari) peste alte piese. In consecinta obstacole ce pot exista pentru alte forte nu exista pentru ele, amintind de cuvintele Bibliei: "Dragostea e mai puternica decat moartea" precum si de vechiul proverb roman: "Munca invinge tot raul". Creatorul poate fi mutat doar un patratel o data, in orice directie, in timp ce Pastratorul are o mare mobilitate si poate fi mutat pe orice distanta in orice directie. Aceasta simbolizeaza ca in timp ce crearea Universului a avut loc intr-un anumit moment in timp, restul eternitatii ii este dat Pastratorului pentru a face sa fie etern tot ceea ce a fost creat. Ceea ce Pionul Regelui este pentru sahul modern, in Arta Asha este Omul. Vin in minte vorbele lui Protagoras "omul este masura tuturor lucrurilor". Omul ocupa cea mai importanta pozitie pe tabla de joc: direct in fata Creatorului, simbolizand unitatea sa eterna cu Legea Legilor si rolul sau reprezentativ pentru Creator pe Pamant.


























3. ARTA ASHA










Nu trecuse mult timp cand, printre cei asezati in cerc in gradina lui Zarathushtra se regasea o persoana obisnuita mai mult cu ce numim azi cercurile regale. Dar el era preocupat acum sa priveasca un batran desenand forme pe nisip si sa il priveasca mutand deasupra acestor desene diverse pietricele, aidoma celor cu care copii s-au jucat de-a lungul timpurilor.










Una dintre aceste figuri reprezinta Unitatea a Tot: anotimpurile si energiile stelelor, pamantul si omul, punctele cardinale si elementele. Cu totul au fost desenate sapte linii paralele verticale intersectate de alte sapte linii, formand unghiuri drepte cu primele. In jurul lor a fost desenata cea mai stabila forma geometrica, patratul, asa ca desenul era compus intr-un patrat mare continand 64 de patratele mai mici, cate 8 pe fiecare latura. Acum Marele Intelept a demonstrat cum Universul este strabatut de fortele binelui si raului, si cum timpul poate fi impartit in zi si noapte. Si asa fiecare al doilea patratel a fost intunecat ca noaptea si patratele albe si negre alterneaza pe tot desenul.










Acum Marele Intelept a ales cu grija pietricele de forme ciudate, unele intunecate si altele albe. In total au fost alese 32 de pietricele, unele inalte, altele mai mici, asa cum reprezentau ele marile sau mai mici lectii ale Universului. 16 pietricele erau albe si 16 intunecate. 8 pietricele din fiecare grup de 16 erau aproape identice ca forma si inaltime iar celelalte 8 pareau ca formeaza 4 perechi de figuri identice. De fapt, fiecare dintre cele 16 pietricele era unica. Atunci el a inceput sa le denumeasca , si cu fiecare nume dat, el a aratat cum fiecare pietricica reprezinta o forta sau un agent din Univers, fiecare forta sau agent al luminii facand pereche cu unul intunecat. Fortele si agentii luminii el le-a numit Ahuras si Fravashis, ultimele fiind reprezentate de 8 pietricele mai mici, aproape identice. In opozitie cu acestea fiind fortele intunericului, printre acestea Daevas si Khrafstras. Din fiecare grup de 16 o piatra Ahura si o piatra Daeva fiind conducatorul celorlalte 15. Din fortele luminii conducatorul este Ahura Mazda, iar dintre cele intunecate Ahriman.










Fiecare dintre piese se misca in univers in modul ei ciudat si unic. Fravashis si Khrafstras de exemplu, intotdeauna se misca inainte, un patratel o data, cu exceptia primei miscari, cand le este permis sa mute doua patratele inainte, sau cand intalnind o forta straina in fata lor pe diagonala li se permite sa captureze acea forta mutand un patratel inainte si unul lateral. Desi cei 8 agenti par ca arata la fel, fiecare este denumit alrtfel. Printre Fravashis se regasesc Soarele, Apa, Aerul, Hrana, Omul, Pamantul, Sanatatea si Bucuria. De celalalta parte regasim Intunericul, Apa Murdara, Aerul Murdar, Hrana Infestata, Omul Inferior, Pamantul Arid, Boala si Tristetea.










Printre Ahuras si Daevas, Puterea si Pacea, si opusii lor intunecati Slabiciunea si Violenta, ce se muta numai in linie dreapta, vertical sau orizontal. Dragostea si Munca, si de asemenea Ura si Lenea se muta intr-o maniera diferita de toate celelalte: un patratel inainte si un patratel oblic. Intelepciunea si Viata Eterna, Ignoranta si Moartea se muta in linii drepte, intotdeauna oblice, una din fiecare pereche fiind asezata pe un patratel intunecat si una pe un patratel alb. Printre Ahuras – Pastratorul si printre Daevas – Risipitorul se muta cu mare forta si flexibilitate numai in linie dreapta dar in orice directie, in cele opt puncte ale compasului. Despre Ahura Mazda, Creatorul si despre Ahriman, Distrugatorul am vorbit deja. Fiecare poate muta in orie directie dar numai un patratel o data, conform vointei proprii a acelei puteri. Pentru ca inteleptul Rege intotdeauna va trimite agentii sai la lupta, in acest fel el putand planui mai bine apararile si atacurile.










Zi dupa zi, in acea gradina Marele Intelept a demonstrat cu pietricelele sale legile Universului si marea lupta dintre fortele luminii si cele ale intunericului. Si regele Vishtaspa a fost incantat sa invete o metoda prin care sa poata discerne nu numai fortele care guverneaza Universul dar, poate, intr-o zi, chiar vointa lui Dumnezeu.

Legende persane - povestea jocului de sah

LEGENDE PERSANE








- povestite de Paul Jordan-Smith -










POVESTEA JOCULUI DE SAH






1. Bobul de grau






Se povesteste in legendele vechi cum, intr-o zi cand regele Vishtaspa se intorcea victorios dintr-o campanie, a intalnit un grup de oameni stand in cerc sub un copac si ascultand cu mare atentie un batran venerabil asezat in mijlocul lor. Regele, care era in acea vreme un om tanar, a fost curios sa afle cine era batranul, asa ca a trimis un servitor sa afle.






Acesta s-a apropiat de cercul de oameni, care i-au facut loc si a aflat ca batranul om era marele invatator Zarathushtra iar oamenii asezati in cerc in jurul lui erau discipolii sai. Toate acestea i-au fost aduse la cunostinta regelui Vishtaspa care, se spune ca a cerut ca inteleptul sa fie adus in fata lui.


"Mi s-a spus ca numele tau este Zarathushtra" a spus regele cand Invatatorul s-a aflat in fata lui, "si deasemenea mi s-a spus ca esti cel mai intelept om din lume. Daca este adevarat iti cer, in calitate de rege, imediat sa ma instruiesti si sa imi explici legile naturii si ale . Dar te rog sa fi explicit pentru ca ma grabesc sa ma intorc la palat unde sunt multe chestiuni de stat care ma asteapta".


Zarathushtra s-a uitat ganditor pentru un moment la rege si apoi s-a aplecat si a ridicat de pe jos un bob de grau. Tinandu-l cu respect intre degetul mare si aratator s-a inclinat adanc in fata regelui si i-a oferit grauntele. Regele l-a luat in mana iar marele intelept a explicat:


"Majestatea Ta, toate legile care guverneaza Raiul si Pamantul pot fi citite in ceea ce tii tu acum in mana. Fortele binelui si raului sunt acolo si toate intrebarile tale isi gasesc raspuns discutand asupra acestui bob de grau. Iti ofer aceasta carte pe care o poti lua cu tine si citi in voie".


Dar regele Vishtaspa, vazand zambetele de pe fetele discipolilor s-a gandit ca Zarathushtra radea de el. A aruncat grauntele de grau pe jos si s-a urcat mandru in sa.


"Am venit cu respect si ti-am cerut sfatul pentru ca mi s-a spus ca esti cel mai intelept om de pe pamant. Imi dau seama acum ca nu esti nimic mai mult dt un taran care nu a invatat bunele purtari. Iti ascunzi ignoranta in spatele unor exagerari. Am fost prost ca mi-am pierdut timpul aici". Asa a grait regele. Apoi si-a intors armasarul si a pornit inapoi.


In timp ce regele si suita sa se indepartau Zarathushtra a ingenuncheat si a ridicat bobul de grau: "o sa pastrez acest bob" si-a spus "pentru o zi cand regele va ave nevoie de el si bobul ii va fi profesor".


Multi ani au trecut si faima lui Zarathushtra a crescut cu fiecare an. La fel si faima regelui Vishtaspa: intotdeauna victorios in batalii, devenind tot mai bogat cu fiecare alianta, isi petrecea zilele in lux si abundenta. Dar noptile i-au devenit tot mai lipsite de somn cu cresterea faimei si a averii. "Traiesc in lux" gandea el "si totusi cine imi poate garanta ca va fi intotdeauna asa? Intr-un an recolta fermierilor este bogata, iar in anul urmator furtuni cumplite distrug tot. Oare voi fi intotdeauna binecuvantat cu victorii? Caderea mea va fi mai mare pe masura ce imi sporeste faima si averea? Sigur, legile care guverneaza saracii guverneaza si pe cei bogati – si cine este El cel care face aceste legi? Cum am sa inteleg vointa lui Dumnezeu, sa imi pot aprecia faima si sa stiu numarul zilelor ce mi-au fost date?


Noapte dupa noapte intrebarile acestea si altele ocupau mintea regelui Vishtaspa si ii tulburau somnul. Pana la urma gandindu-se la intalnirea avuta cu Marele Intelept cu ani in urma, a decis sa ceara din nou sfatul, de aceasta data in conditii diferite de cele pe care le impusese din saua calului in vremea cand era tanar.


"Mare invatator, vin umil in fata ta" i-a scris lui Zarathushtra. "Regret profund mandria si ignoranta tineretii si vad acum cat de prostesc a fost sa cer raspunsuri la asemenea intrebari majore intr-un timp atat de scurt. Te rog accepta regretele mele si fa-mi onoarea unei vizite, poate as putea invata de la tine, sau macar trimite unul dintre discipoli sa ma invete". Apoi a invelit scrisoarea impreuna cu o piatra pretioasa de mare valoare intr-o panza fina de in si le-a trimis invatatorului.


Dupa cateva zile mesagerul s-a intros de la Zarathushtra aducand raspunsul pentru rege: "Majestatea Ta este foarte bun, dar un gradinar nu are trebuinta de o piatra pretioasa asa ca ti-o trimit inapoi. Panza o voi pastra, va fi utila pentru a-mi proteja unele plante impotriva frigului iernii", impreuna cu scrisoarea, invelit intr-o frunza se gasea bobul de grau. "Sunt prea batran pentru a pleca departe de gradina mea" isi continua inteleptul scrisoarea, "dar regele este prea nobil pentru a primi pe unul dintre discipoli in locul meu. Asa ca nu trimit un discipol, ci chiar pe profesorul meu, cel care m-a invatat tot ce stiu despre univers".


*****************


Prin aceasta legenda persana (transmisa de secole ca Povesti ale Secolului X ale poetului persan FIRDAUSI) vechea Arta a Asha este legata de ceea ce cunoastem in ziua de azi sub denumirea de SAH, mentionat in istorie ca "Jocul regilor si regele jocurilor". Dar in timp ce azi sahul este un simplu joc, vechea Arta Asha nu este un joc; este un microcosmos complex intretesut cu macrocosmosul Vietii – un univers complet prin el insusi.


Cuvantul "SAH"






Deriva din persanul "SHAH" insemnand Rege, cuvantul original fiind "ASHA", Ordinea Cosmica. Legenda povesteste ca Regele Vishtaspa al Persiei a devenit extrem de plictisit de viata, pentru ca a realizat tot ce si-a dorit: el era plin de triumf in razboaie, satul de vanatoare, obosit de intrigile si placerile de la curtea sa. Regele suferea de plictiseala si pana la urma a oferit o recompensa nelimitata celui care l-ar fi facut sa isi recapete interesul pentru viata. Nimeni nu a reusit pana cand a aparut Zarathushtra cu tabla de joc originala, diferita de cea de sah cunoscuta in zilele noastre: Arta Asha. El l-a invatat pe rege regulile jocului si cum sa il joace si, prin el a demonstrat regelui toate regulile universului si ale vietii. El le-a interpretat ca nimeni altul, asa cum nici un jucator de sah din zilele noastre nu ar putea si regele a fost foarte satisfacut, iar interesul sau pentru viata a renascut. Dupa aceea el l-a rugat pe Zarathushtra sa ii ceara orice si-ar dori si a promis ca dorinta ii va fi indeplinita. Zarathushtra a dorit sa il invete pe rege o lectie prin care sa nu mai fie megaloman incat sa creada ca poate oferi cuiva chiar orice isi doreste. Zarathushtra i-a spus regelui ca isi doreste un lucru simplu si modest: un bob de grau pe primul patratel al tablei, doua boabe pe cel de-al doilea, patratul lui 2 pe cel de-al treilea si tot asa pana cand toate cele 64 patratele vor fi pline cu boabe de grau in numar reprezentand patratul numarului de boabe de pe patratica anterioara a tablei de joc. Regele a ras si a promis ca ii va trimite lui Zarathushtra graul in cateva zile, gandindu-se ca a fost prost sa ceara cateva boabe de grau cand ar fi putut cere aur si o adevarata comoara.


Le-a spus oamenilor sai sa calculeze cantitatea de grau si sa I-o trimita lui Zarathushtra. A fost surprins cand, dupa cateva saptamani acestia au venit la el si I-au spus ca ar trebui sa trimita o cantitate de grau care nu exista in tot imperiul. Chiar daca ar fi adunat tot graul din tot imperiul ar fi fost a suta parte din a suta parte a cantitatii promisa lui Zarathushtra. Regele a fost socat sa auda acestea si si-a dat seama ca nu isi poate tine promisiunea. A trimis dupa Zarathushtra si I-a spus cat de rusinat este. Zarathushtra I-a spus ca nu vrea graul, ci ca a vrut doar sa il invete pe rege o lectie si apoi s-a retras inapoi in padurea lui. Aceasta este vechea legenda despre originea sahului – Arta Asha – ce duce sahul inapoi in Persia Antica.


Din pacate sahul azi este doar o amintire, o copie palida a originalei arte Asha, desi inca se mai poate observa o parte din simbolistica sumeriana.


Desi dovezile arheologice ale originii sahului pot lipsi, nu este nici o indoiala ca sahul isi are inceputul in est cu multe mii de ani in urma. Sahul original este Arta Asha si rolul sau a fost de a simboliza si exemplifica legile naturii si cosmosului, reprezentate de AHURAS (legile cosmice) si FRAVASHIS (fortele naturii) si de umbrele lor.


In Arta Asha se descopera un microcosmos: fiecare mutare reprezinta in miniatura batalia cosmica eterna intre bine si rau, intre lumina si intuneric.


Arta Asha reprezinta o punte vitala de intelegere intre conceptia atotcuprinzatoare, universala a lui Zarathushtra si practica, aplicarea zilnica a sistemului Ashaic de auto-analiza. A juca Arta Asha inseamna a aduce in prim-plan vasta conceptie universala a lui Zarathushtra si de a ii aplica regulile in viata de zi cu zi. Cu cat cineva ia parte mai mult la Arta Asha cu atat mai mult intelege rolul unic al OMULUI, personajul central pe tabla de joc, cel mai important dintre Fravashis, partenerul Creatorului si cel care trebuie sa desfasoare munca de Creatie pe Pamant.


Pe masura ce regulile Asha sunt invatate, este fascinant sa observam cum miscarile diverselor piese capata un sens vast si universal, pe masura ce denumirile moderne sunt inlocuite de cele stravechi, originale. De exemplu, Puterea si Pacea, asezate pe primul rand, la cele doua capete, au miscari de o infinita putere. Importanta lor este mai mica doar fata de cea a Pastratorului in asigurarea triumfului Luminii asupra Intunericului. Dragostea si Munca, la fel ca si Regele din jocul de sah, se muta dupa modele ingenioase, si sunt singurele piese ce pot fi mutate (pot sari) peste alte piese. In consecinta obstacole ce pot exista pentru alte forte nu exista pentru ele, amintind de cuvintele Bibliei: "Dragostea e mai puternica decat moartea" precum si de vechiul proverb roman: "Munca invinge tot raul". Creatorul poate fi mutat doar un patratel o data, in orice directie, in timp ce Pastratorul are o mare mobilitate si poate fi mutat pe orice distanta in orice directie. Aceasta simbolizeaza ca in timp ce crearea Universului a avut loc intr-un anumit moment in timp, restul eternitatii ii este dat Pastratorului pentru a face sa fie etern tot ceea ce a fost creat. Ceea ce Pionul Regelui este pentru sahul modern, in Arta Asha este Omul. Vin in minte vorbele lui Protagoras "omul este masura tuturor lucrurilor". Omul ocupa cea mai importanta pozitie pe tabla de joc: direct in fata Creatorului, simbolizand unitatea sa eterna cu Legea Legilor si rolul sau reprezentativ pentru Creator pe Pamant.






3. ARTA ASHA


Nu trecuse mult timp cand, printre cei asezati in cerc in gradina lui Zarathushtra se regasea o persoana obisnuita mai mult cu ce numim azi cercurile regale. Dar el era preocupat acum sa priveasca un batran desenand forme pe nisip si sa il priveasca mutand deasupra acestor desene diverse pietricele, aidoma celor cu care copii s-au jucat de-a lungul timpurilor.


Una dintre aceste figuri reprezinta Unitatea a Tot: anotimpurile si energiile stelelor, pamantul si omul, punctele cardinale si elementele. Cu totul au fost desenate sapte linii paralele verticale intersectate de alte sapte linii, formand unghiuri drepte cu primele. In jurul lor a fost desenata cea mai stabila forma geometrica, patratul, asa ca desenul era compus intr-un patrat mare continand 64 de patratele mai mici, cate 8 pe fiecare latura. Acum Marele Intelept a demonstrat cum Universul este strabatut de fortele binelui si raului, si cum timpul poate fi impartit in zi si noapte. Si asa fiecare al doilea patratel a fost intunecat ca noaptea si patratele albe si negre alterneaza pe tot desenul.


Acum Marele Intelept a ales cu grija pietricele de forme ciudate, unele intunecate si altele albe. In total au fost alese 32 de pietricele, unele inalte, altele mai mici, asa cum reprezentau ele marile sau mai mici lectii ale Universului. 16 pietricele erau albe si 16 intunecate. 8 pietricele din fiecare grup de 16 erau aproape identice ca forma si inaltime iar celelalte 8 pareau ca formeaza 4 perechi de figuri identice. De fapt, fiecare dintre cele 16 pietricele era unica. Atunci el a inceput sa le denumeasca , si cu fiecare nume dat, el a aratat cum fiecare pietricica reprezinta o forta sau un agent din Univers, fiecare forta sau agent al luminii facand pereche cu unul intunecat. Fortele si agentii luminii el le-a numit Ahuras si Fravashis, ultimele fiind reprezentate de 8 pietricele mai mici, aproape identice. In opozitie cu acestea fiind fortele intunericului, printre acestea Daevas si Khrafstras. Din fiecare grup de 16 o piatra Ahura si o piatra Daeva fiind conducatorul celorlalte 15. Din fortele luminii conducatorul este Ahura Mazda, iar dintre cele intunecate Ahriman.


Fiecare dintre piese se misca in univers in modul ei ciudat si unic. Fravashis si Khrafstras de exemplu, intotdeauna se misca inainte, un patratel o data, cu exceptia primei miscari, cand le este permis sa mute doua patratele inainte, sau cand intalnind o forta straina in fata lor pe diagonala li se permite sa captureze acea forta mutand un patratel inainte si unul lateral. Desi cei 8 agenti par ca arata la fel, fiecare este denumit alrtfel. Printre Fravashis se regasesc Soarele, Apa, Aerul, Hrana, Omul, Pamantul, Sanatatea si Bucuria. De celalalta parte regasim Intunericul, Apa Murdara, Aerul Murdar, Hrana Infestata, Omul Inferior, Pamantul Arid, Boala si Tristetea.


Printre Ahuras si Daevas, Puterea si Pacea, si opusii lor intunecati Slabiciunea si Violenta, ce se muta numai in linie dreapta, vertical sau orizontal. Dragostea si Munca, si de asemenea Ura si Lenea se muta intr-o maniera diferita de toate celelalte: un patratel inainte si un patratel oblic. Intelepciunea si Viata Eterna, Ignoranta si Moartea se muta in linii drepte, intotdeauna oblice, una din fiecare pereche fiind asezata pe un patratel intunecat si una pe un patratel alb. Printre Ahuras – Pastratorul si printre Daevas – Risipitorul se muta cu mare forta si flexibilitate numai in linie dreapta dar in orice directie, in cele opt puncte ale compasului. Despre Ahura Mazda, Creatorul si despre Ahriman, Distrugatorul am vorbit deja. Fiecare poate muta in orie directie dar numai un patratel o data, conform vointei proprii a acelei puteri. Pentru ca inteleptul Rege intotdeauna va trimite agentii sai la lupta, in acest fel el putand planui mai bine apararile si atacurile.


Zi dupa zi, in acea gradina Marele Intelept a demonstrat cu pietricelele sale legile Universului si marea lupta dintre fortele luminii si cele ale intunericului. Si regele Vishtaspa a fost incantat sa invete o metoda prin care sa poata discerne nu numai fortele care guverneaza Universul dar, poate, intr-o zi, chiar vointa lui Dumnezeu.

Come stai?

Ce mai faci?




Te deosebesti de omul comun.



Iti place sa traiesti cum esti,



iar de raspuns



iti raspunzi doar tie!









Ce mai faci?



Te deosebesti de tot ce poate fi comun,



Iti place sa traiesti cum vrei,



iar raspunsurile le pastrezi



pe toate, numai pentru tine!

Iubire frumoasa

Asadar iata ca pleci,


Nu glumesti, nu...

Maine ai sa pleci.

Te rog, nu...

Trebuie sa ma conving

Ca nu e nimic,

Dar mainile mele tremura...

Intr-un fel sau altul

Va trebui sa stiu sa indur...
Ce mi-a venit acum?

Poate imi vei scrie,

Dar e totuna,

Caci acum tu pleci,

Am inteles prea bine...

Daca tu trebuie, atunci du-te...

Mi se pare deja ca nu voi mai putea

Sa ma lipsesc de tine,

In timp ce minutele se scurg...

Poate maine voi alerga

In spatele trenului tau,

Tu nu ma uita...

Cat de banal e acum...

Sa mai dansam inca putin...

Dar e totuna,

Iubire frumoasa ca si cerul

Frumoasa ca si ziua,

Frumoasa precum marea,

Iubire, nu pleca. De ce e asa?

Nu cred sa fie drept

Daca tu pleci... daca tu pleci...

De ce e asa?

De ce se termina aici totul?

Mai e putin si vei pleca...

Un dans lent, e ultimul...

Si sa ma prefac

C-as fi nebun,

Sa plang, sa urlu

Si sa strig: Nu...

Nu, n-ar folosi...

S-a sfarsit tot...

"Dar daca tu cumva... "

Dar ea nu ma aude...

Iubire frumoasa ca un sarut

Frumoasa precum noaptea,

Frumoasa precum cerul,

Iubirea mea, tu nu pleca...

Nu, nu e drept daca e asa...

Esti frumoasa, stii!



Un dans lent, e ultimul...
 
( dupa Amore Bello - Claudio Baglioni )

Oana Pellea - Un om care se gandeste la moarte - fragment din Jurnal

Un om care se gandeste la moarte in fiecare zi nu poate fi decat FERICIT!




Doar asa intelegi si te bucuri cat de cat de clipa si de privilegiul de a fi in viata. Scrie si pe peretii manastirii
Tismana. Sunt cuvintele sfantului Antonie cel Mare: “Daca am trai fiecare zi ca si cand am muri azi, altfel ne-am bucura.”


Da, conteaza in viata la ce pereti te uiti si ce pereti descifrezi. Sunt alegeri . Citesti graffiti pe sub poduri, inscriptii in WC-uri, in ganguri, pe pereti de manastire, poezii unde nu te astepti, in baruri. Oricum, traim timpul in care esentele filozofice au devenit reclame! Pacatul este ca ele nu mai ajung la noi, ca nu le mai percepem decat ca pe niste reclame. Fiind pe toti peretii si falfaind pe cladiri, isi pierd sensul. Cuvantul nu mai are multa putere. "Traieste clipa" e doar un exemplu…

Interviu cu Martin Schott - ( in limba germana )

Die geheimnisvolle Macht der Gedanken

GralsWelt: Ohne Ihrem Buch vorzugreifen: Inwiefern besitzen Gedanken Macht? Und was ist daran geheimnisvoll?




Schott: Gedanken besitzen dahingehend Macht, daß sie allem, was Menschen schaffen, vorangehen. Kein Haus, kein Musikstück, kein Geschäftsabschluß ist möglich ohne vorhergehende Gedanken. Ebensowenig Übervorteilung, Betrug und andere Verbrechen. Man sieht, daß wir letztlich schon für unsere Gedanken Verantwortung tragen.



Die Macht der Gedanken liegt nun darin, daß sie zur Verwirklichung hindrängen. Sie sind wie eine Saat, die ausgebracht wird und von alleine aufgeht.



Geheimnisvoll ist diese Macht der Gedanken lediglich deshalb, weil sich die meisten Menschen nicht klar darüber sind, was Gedanken bewirken. Für sie bleibt so manche Auswirkung, die durch die Gedanken entsteht, ein Geheimnis.



GralsWelt: Der Volksmund sagt, die Gedanken seien frei …



Schott: Ja und nein! Ja, weil wir im Entschluß, welche Gedanken wir zeugen und nähren, frei sind. Es steht uns offen, was wir denken.



Nein, weil wir an die Folgen unserer Gedanken gebunden sind. Wir tragen die Verantwortung für die Auswirkung und die Rückwirkung des von uns Gedachten.



Stellen Sie sich einen Bogenschützen vor: Er ist frei im Entschluß, ob er einen Pfeil mit seinem Bogen abschießt oder nicht. Er ist auch frei darin zu wählen, auf welches Ziel er den Pfeil lenkt. Wenn der Pfeil den Bogen aber verlassen hat, ist die Entscheidung gefallen und der Pfeil auf seinem Weg. Es ist nicht mehr rückgängig zu machen. Genauso verhält es sich mit unseren Gedanken.



Wir sollten dabei auch bedenken, daß alles von uns Ausgehende – eben auch die Absicht unserer Gedanken – irgendwann auf uns zurückkommt. Darin sind wir dann nicht mehr frei. Wir können nicht wählen und sagen, diese gerechte Rückwirkung möchte ich haben und jene nicht. Ungeachtet dessen, was uns das Gesetz des Ausgleichs als Ergebnis unserer Gedanken bringt – Freude oder Leid – wir müssen damit leben, ob wir wollen oder nicht.



GralsWelt: Handelt Ihr Buch also vom sogenannten positiven Denken?



Schott: Nein, es handelt vom richtigen Denken.



GralsWelt: Worin liegt für Sie hier der Unterschied?



Schott: Es nützt uns nicht, gewollt gute Gedanken zu denken. Das würde nicht von innen kommen, sondern nur vom Verstand geleitet sein. Unsere Absichten müssen sauber sein! Wenn dies der Fall ist, werden auch nur entsprechende Gedanken aufkommen können.



Richtiges Denken, man kann auch sagen, das rechte Denken oder das gute Denken, ist also das, was aufbaut und fördert. Es gibt auch hier kein Patentrezept. Aber unser Gewissen wird uns dabei der beste Ratgeber sein. Wir müssen uns nur mühen, darauf zu hören. Im Grunde spüren wir dann genau, was gut und was schlecht ist. Es lohnt, sich damit eingehend zu beschäftigen!



GralsWelt: Gibt es wissenschaft­liche Untersuchungen, was Gedanken bewirken können?



Schott: Ja, mehrere! Eine der ganz aktuellen wird von dem Physiker und Psychologen Günther Haffelder vom Institut für Kommunikation und Hirnforschung mit Hilfe eines Positronen-Emissions-Tomo­graphen1 durchgeführt.



Eine Studie im Rahmen der Lehrbildung des Institutes bestätigt die Wirkung von Gedanken: Ein Schüler wird gebeten, sich an das Gerät anschließen zu lassen. Dann werden zwei Lehrern, die den Schüler nicht kennen, unterschiedliche Informationen gegeben.



Dem einen Lehrer wird vermittelt, daß der Schüler nur wenig begabt sei und die gestellte Aufgabe mit Sicherheit nicht werde lösen können. Dem anderen Lehrer wird das Gegenteil gesagt. Der Schüler sei hochintelligent.



In dem Moment, in dem der ungünstig eingestimmte Lehrer auch nur den Raum betritt, entsteht im Kopf des Schülers eine Blockade, die das Kind tatsächlich völlig außerstande setzt, die Aufgabe zu lösen.



Aber es gibt weitere wissenschaftliche Untersuchungen, die die Wirkung von Gedanken nachweisen. Einige davon habe ich in meinem Buch angeführt.



GralsWelt: Was hat Sie veranlaßt, ein Buch über dieses Thema zu schreiben?



Schott: Mich traf das Studium des Buches „Im Lichte der Wahrheit – Gralsbotschaft“ wie der Blitz. So auch der Hinweis darin, daß wir Menschen für das Kleinste unseres Denkens verantwortlich sind. Daß nichts davon verlorengeht und wir für alles Rechenschaft ablegen müssen, was wir gedanklich getan haben. Die Dimension des hier Gesagten wird einem erst nach und nach bewußt.



Gleichzeitig waren und sind mir die Hinweise und Ratschläge der Gralsbotschaft die besten Hilfen – für mich ganz persönlich. Nicht nur im Umgang mit meinen eigenen Gedanken, sondern für alle Lebensbereiche. Ich möchte unter keinen Umständen mehr darauf verzichten. Mit meinem Buch möchte ich möglichst viele Interessierte anregen, sich mit dieser Thematik zu befassen.

Oana Pellea- intreviu Romania Libera

29 Octombrie 2009

Oana Pellea: "Faptul ca am plecat din sistemul de stat mi-a permis sa beneficiez de o cariera internationala"














 Oana Pellea face parte din categoria actorilor romani care au cunoscut succesul in teatru si film atat in Romania, pe multe din scenele importante ale tarii, cat si in strainatate. Ea a jucat nu numai in filme apreciate deopotriva de critica si de public, dar si in proiecte teatrale cu care colinda lumea si in prezent. Talentul cu care actrita Oana Pellea tine o sala de teatru cu sufletul la gura, reusind sa o faca partasa la trairile personajului interpretat, este dublat de sinceritatea cu care aceasta isi afirma crezurile si de dorinta ei permanenta de a fi zi de zi un om mai bun. Lucru pe care nu i-a fost teama sa-l marturiseasca public intr-una din cele mai bine vandute carti aparute la Editura Humanitas anul acesta, respectiv "Jurnal. 2003-2009".



Vorbiti-ne putin despre cele doua premiere la care lucrati in prezent. Cat de solicitante si cat de aproape de suflet va sunt ele?





Oana Pellea: Nu imi place sa vorbesc deloc inainte de premiera.... Nu sunt superstitioasa. E vorba de altceva. Cand esti intr-un proces de constructie.... e mai bine sa faptuiesti decat sa vorbesti. Cred ca, in general, lucru­rile, faptele trebuie infaptuite, nu vorbite. Plus ca amandoua proiectele sunt in stadiul cat de cat de inceput. Primul proiect este dupa superba carte "Oscar si Tanti Roz" de Eric-Emmanuel Schmitt. Lucrez cu o trupa tanara si imi face placere. Om vedea... e un pariu greu.

Al doilea proiect va vedea lumina in aprilie. Stiu doar ca va fi un spectacol unde ma reintalnesc cu Profesoara mea de Aur, Sanda Manu, dupa 25 de ani. Pentru ca am simtit nevoia acestei reintalniri. Face bine sa te intorci in banca scolii. Face bine sa o iei de la zero, de ce nu? In general, face bine sa inveti tot timpul. Procesul asta de invatare, de innoire, slava Domnului, nu inceteaza niciodata.



Ce inseamna sa fii actor liber profesionist in Romania, unde lucrurile se misca destul de haotic? Ce v-a determinat, acum 10 ani, sa luati aceasta hotarare?





O.P.: E un act de curaj, asta ca sa am o exprimare eleganta! Daca e sa fiu cinstita... e aproape o incon­sti­enta.... pe care mi-am asumat-o... Dreptul de a fi liber se plateste intr-un fel sau altul peste tot in lume.... Este o libertate ce atarna greu.... Hotararea am luat-o acum 10 ani pentru ca lucram mult in straina­tate si nu puteam pretinde Teatrului Bulandra, unde eram angajata, si unde aveam cinci spectacole, sa tina cont de programul meu... Mi s-a parut de bun simt sa ma retrag din sistemul de stat si sa imi vad de drumul meu.... Sigur ca atunci am fost si "ajutata" sa inteleg acest lucru... In sensul ca mi s-a spus ca... incurc teatrul... ceea ce pana la urma era adevarat si foarte valabil ca observatie. In orice caz, este o hotarare care mi-a schimbat viata. Faptul ca am plecat din sistemul de stat mi-a permis sa beneficiez de o cariera internationala.



Si apropo de luarea unor hotarari, cate din hotararile pe care le luam in viata ne apartin si cate tin de destin, sansa, intamplare? Daca ar fi sa o luati de la capat ce ati schimba in destinul dumneavoastra?





O.P.: Eu incerc sa o iau zi de zi de la capat. Nu, nu as schimba nimic. Decat ca as multumi mult mai mult Cerului, lui Dumnezeu sau cui vreti dumneavoastra pentru sansa, privilegiul si fericirea de a avea langa mine doua Minuni ce s-au numit mama si tata.

Mint. As schimba ceva. Nu as mai fuma! Imi pare foarte rau ca am fumat atata amar de vreme. A fuma este o mare prostie! Credeti-ma! Viata e mult mai frumoasa fara tigara, cand tragi aer curat in plamani. Este o enorma voluptate a RESPIRA!



Ati jucat pe toate meridianele lumii. Ce resort v-a readus mereu si mereu inapoi, intr-o Romanie care "va doare", care "ne doare" pe foarte multi dintre noi?





O.P.: Ce te aduce inapoi ACASA? Nu stiu. Cred ca depaseste rationalul. Cand esti indragostita nu vezi ca cel de langa tine poate fi uratel, prostut si fara haz. Tu il vezi superb, inteligent si spiritual.... Dragostea e oarba cateodata, nu? Daca am declarat ca Romania face parte din fiinta mea, din organismul meu.... Poti sa explici de ce ti-e "drag" ficatul tau? Nu! E al tau si basta. Ti-e esential! Face parte din tine si atat. Asa si cu Romania pentru mine. Face parte esential din fiinta mea.



Credeti ca succesul schimba cu ceva raportul dintre modestie si mandrie, dintre luciditate si orgoliu, dintre prietenii?





O.P.: Succesul depinde pe ce teren se asaza. Si dupa cata munca vine.... Daca succesul aterizeaza pe un creier "in suferinta" s-ar putea ca posesorul sa o ia razna.... daca succesul mai si vine peste noapte, iar s-ar putea sa se catere ca iedera inspre orgoliu.... Daca insa succesul vine dupa o munca asezata, serioasa, continua si mai are si norocul de a "ateriza" intr-un suflet si intr-un creier cat de cat mobilat... atunci exista sanse ca posesorul sa ramana cu picioarele pe pamant si sa afirme in continuare ca modestia este o virtute si ca luciditatea e de bun simt. Trebuie sa fii foarte limitat ca sa te simti buricul pa­mantului.... A-ti da seama de mediocritatea ta cred ca este un semn de luminoasa luciditate. Si, in ultima instanta, de speranta personala.



Cum ati perceput succesele pe care le-ati avut in strainatate?





O.P.: Cum altfel decat cu mare bucurie. Toate premiile internationale obtinute si toate aplauzele stranse in 25 de ani de pe toate continentele, jucand in patru limbi, nu pot decat sa constituie averea sufletului meu. Stiti cate sali aplaudand in picioare am privilegiul sa fie imprimate pe retina mea?! Sunt un om implinit si fericit. Ultima sala in picioare a fost cea a Teatrului National Craiova unde am fost invitata pentru a primi un premiu de excelenta zilele trecute. Lumea aplauda in picioare, iar eu am ingenuncheat. Nu e patetic. E pur si simplu. E normal sa ingenunchezi in fata publicului inspre multumire. Mai ales ca am avut senzatia ca si tata era intr-un colt in sala si zambea.... Ne-am dezobisnuit sa facem gesturi frumoase si firesti din frica de a nu fi judecati. E pacat..... Dumnezeu e singurul ce ma poate judeca. Nu o sa renunt la credintele mele de frica de a nu fi judecata de semenii mei. Judecata altora e treaba lor, nu a mea.

Atata timp cat cineva nu face rau si nu deranjeaza in jur, e liber sa se comporte cum doreste.



Ce inseamna in Romania zilelor noastre a te adapta?





O.P.: De cand ne nastem si pana murim ne tot adaptam. Asta se numeste evolutie.

E una din legile Vietii!

Important e sa nu te calci pe sine in picioare. Sa nu-ti strivesti credintele si reperele vietii tale. Repet, atata timp cat nu deranjezi pe nimeni in jur si nu faci rau nimanui... ai libertatea totala de a hotari cum iti traiesti viata.



Ce-si doreste de la viata actrita Oana Pellea? Dar omul Oana Pellea? Catre ce tind aceste doua personaje din punct de vedere profesional, spiritual?





O.P.: Ce simplu ar fi daca s-ar trage o linie neta intre actrita si om.... Si mai simplu ar fi daca ar fi "perso­naje"... dar nu sunt.

Si actrita si omul sunt fiinte vii... cu carne, sange, vise, oase... ce mai... mult pamant si oleaca de vis.....

Nu are importanta ce-si doresc nici actrita, nici omul. Important e cum se parcurge drumul.... si din toata fiinta mea incerc sa-l parcurg VIU, curat si cu bucurie. Si cu o curiozitate pe care mi-o doresc din ce in ce mai avida.



Cum putem sa ne protejam sufletul intr-o lume in care consumul, banul, reusita materiala se situeaza pe primul loc?





O.P.: Nu stiu sa dau sfaturi. Dar cunosc oameni care reusesc asta cu prisosinta! Deci se poate!



Care sunt cei doi poli ai existentei dvs.?





O.P.: Doi? De ce doi poli? De ce doar doi? Nu stiu sa raspund... Eu vad o infinitate. Dar daca asa e intrebarea... Dumnezeu si restul.





Ce parere aveti despre cliseul folosit des in ultima vreme "femeia puter­nica, independenta"? Cum credeti ca ar trebui sa fie femeia zilelor noastre pentru a avea succes (sau pentru a fi un om implinit)?





O.P.: Offf. N-am impartit niciodata specia umana in femeie si barbat. Eu vorbesc tot timpul de suflete, de spi­rit... Si, in general, ma feresc de clisee. Femeia ar fi bine sa fie independenta, puternica etc., dar sa ramana femeie. Si barbatul sa fie puternic, independent, dar sa ramana barbat. Eu vad in jur din ce in ce mai putine femei si din ce in ce mai putini barbati in adevaratul sens al cuvantului. Vorbesc de frumusetea si delicatetea feminitatii si de virilitatea masculina reala, care implica protectie si delicatete si eleganta....





Vi s-a intamplat vreodata sa spuneti "punct si de la capat"? Ati avut curajul sa-l puneti in practica?





O.P.: In fiecare seara si in fiecare dimineata.



Spuneti intr-un interviu ca "regasirea lui Dumnezeu nu trebuie fortata. Ea se intampla cand trebuie sa se intample". Cand s-a intamplat in cazul dvs.?





O.P.: Cred ca am vorbit despre asta in Jurnal, cartea ce a aparut la Editura Humanitas.



Care este trasatura defi­nitorie a Oanei Pellea?





O.P.: Habar n-am!



Dar cea care va calauzeste in viata?





O.P.: Bucuria ca exist!

Nu e posibil sa ne indoim de Inviere

Duminica 9 aprilie

 " Nu e posibil sa ne indoim de Inviere "
Papa a declarat astazi acest lucru.
Se referea la invierea in trup a lui Iisus, adica la o intoarcere in trupul pamantesc precum cea a lui Lazar? Sau la Invierea din lumea Materiei a spiritului lui Iisus?
Pentru ca exista intr-adevar Inviere, dar este Invierea la viata eterna din Imparatia Spirituala, unde nimic nu este trecator, sortit descompunerii asa cum este cu lucrurile materiale.
 Corpul pamantesc al lui Iisus, si acum este ascuns in Israel, unde a ramas de cand cativa fideli ai lui Iisus l-au ascuns de actiunile arbitrare ale oamenilor rau intentionati.

Descoperirea momentului cand omul primitiv a devenit biped

Cercetătorii sud-africani susţin că au descoperit “veriga lipsă” dintre Australopitec şi Homo Habilis, strămoş al omului modern, această descoperire putând, în opinia specialiştilor, să revoluţioneze felul în care este percepută evoluţia speciei umane, informează dailymail.co.uk.


Scheletul fosilizat al unui copil, vechi de circa două milioane de ani, descoperit în Africa de Sud, aparţine unei specii complet noi, care a făcut legătura între strămoşii cu aspect de maimuţă antropoidă ai omului şi omul modern.



Oamenii de ştiinţă susţin, totodată, că această descoperire ar putea ajuta la descifrarea unuia dintre cele mai mari mistere din evoluţia speciei umane - identificarea momentului în care oamenii au devenit bipezi.



Cele mai multe dintre descoperirile arheologice anterioare din această perioadă au constat în mici fragmente de oase sau dinţi, însă de această dată, cercetătorii au descoperit un schelet aproape complet.



Scheletul a fost descoperit în Malapa Cave, din regiunea Sterkfontein din Africa de Sud, de profesorul Lee Berger, de la Universitatea Witwatersrand din Johannesburg.



Aceeaşi peşteră a fost declarată parte a patrimoniului UNESCO în 1994, după descoperirea unor fosile de Australopitec, vechi de 3,3 milioane de ani.

Importanta apei - Apa poate vindeca

Nu esti bolnav, doar ti-e sete








Într-o conferinta exceptionala pe care Masaru Emoto insusi a sustinut-o in Romania , ilustrind prin imagini rezultatele experimentelor sale, a spus: "Apa are puterea magica de a da nastere tuturor lucrurilor si de a pastra informatia.

In stadiul de fata, suntem aproape in totalitate apa, dupa nastere suntem peste 80 la suta apa, apoi sintem 70 la suta apa, pentru ca, dupa virsta de 60 de ani, sa devenim apa tot mai putin.



Ce se intimpla cind sintem doar 50 la suta apa? Ne ridicam la ceruri. (murim) !De ce nu putem trai fara apa?



Pentru ca ”ea transforma energia si informatia’’. Experimentele lui Emoto demonstreaza faptul ca apa asculta rugaciunile noastre, modificindu-si structura.







"Eu sint budhist, nu am crezut niciodata in rugaciune, pina cind am facut aceste experimente care mi-au schimbat viata", a mai spus Masaru Emoto la conferinta sustinuta in Romania.





Dar, aceleasi experimente demonstreaza ca apa asculta si muzica, asa cum reproduce structura emotionala a cuvintelor, precum si forma si structura emotionala a imaginilor.

Emoto a prezentat un esantion de apa care a ascultat simfonia a IX-a a lui Beethoven, precum si Lacul Lebedelor a lui Ceaikovschi.. "Cind apa din corpul nostru asculta o muzica frumoasa, se schimba corpul nostru. Muzica este o forma de vindecare, este medicamentul cel mai bun pe care l-a inventat specia umana. Va veni o vreme in care vom cumpara de la farmacie muzica vindecatoare", a mai spus Emoto. Asadar, trebuie sa bem mai multa apa, trebuie sa vedem imagini cit mai placute in jurul nostru, sa ascultam muzica vindecatoare si sa auzim - atit de la propria noastra constiinta, cit si de la cei din jur - cit mai multe cuvinte vindecatoare. Trebuie sa retinem ca aceleasi extraordinare experimente au aratat ca apa reproduce formele emotionale ale alimentelor pe care le mincam.





Ce se intimpla in corp cind bem sau nu bem apa?



Independent de Masaru Emoto, un medic arestat in trecut intr-un context politic in India, F. Batmanghelidj, autorul cartii "Nu esti bolnav, ti-e doar sete", a observat in inchisoare ca, atunci cind arestatii beau apa, multe dintre durerile corpului fizic dispareau.



Multi dintre ei aveau spasme ale stomacului despre care medicul credea ca sint cauzate de stresul din inchisoare. A inceput sa-i trateze pe acestia cu diferite feluri de apa: apa sarata, apa dulce, apa amara si surpriza colosala era ca, in 90 la suta din cazuri, spasmele stomacului dispareau. Medicul a constatat ca nu toate simptomele erau cauzate de stresul din inchisoare, dimpotriva; 90 la suta din ele erau cauzate de deshidratare. Observind faptul ca apa avea aceste efecte, el si-a spus ca nu putea fi la mijloc doar un efect Placebo. Cind a fost eliberat, el a infiintat o clinica si a efectuat nenumarate studii, vindecind si multi bolnavi.







"Ce se intimpla in corp cind bem apa?".



Ralph Vornehm a prezentat componenta de apa a fiecarui organ din corpul omenesc, incepind cu celulele, sîngele, neurotransmitatorii si terminind cu organele mai mari. Creierul are in componenta sa 90 la suta apa, ceea ce explica intr-un fel capacitatea acestuia de a transmite mesajele catre toate organele cu viteze uluitoare (daca ne gindim si la teoria lui Emoto). De asemenea, neurotransmitatorii - responsabili de transmiterea acestor mesaje - contin tot 90 la suta apa. Este de inteles de ce, cind nu bem apa, nu mai simtim cu timpul senzatia de sete.



Neurotransmitatorii deshidratati nu mai transmit corect mesajul "mi-e sete", asa incit setea incepe sa mistuie corpul, incep durerile (si ele semnale de deshidratare) si patologia multor organe..



Ralph Vornehm a spus ca "celulele corpului nostru nu se ating intre ele, pentru ca inoata in apa, la fel ca si nervii". Cind apa din corp este murdara, ce se intimpla? Celulele comunica printr-un sistem de tip bio-laser. Exista un tip de apa in interiorul celulei si alt tip de apa in afara ei. Schimbul intre acestea purifica celula si o ajuta sa functioneze corect. Daca nu bem apa regulat, celulele se intoxica. Cind membrana unei celule nu este bine hidratata, corpul declanseaza un mecanism de urgenta, ca forma de aparare si de hidratare.



Corpul se protejeaza de deshidratare cu ajutorul colesterolului. Membrana se imbraca intr-o pelicula protectoare, ca o crema, care impiedica uscarea. Ce este aceasta pelicula? Surpriza. Este colesterol. Corpul nostru se protejeaza de deshidratare cu ajutorul colesterolului. Studiile efectuate au aratat ca, in 90 la suta din cazuri,

colesterolul scade in 21 de zile de baut apa corect, ceea ce inseamna ca in 90 la suta din cazuri colesterolul este crescut din cauza deshidratarii.



Studiile facute pe celulele canceroase au aratat ca acestea nu mai comunica intre ele. Imaginile prezentate de Ralph Vornehm arata ca celulele deshidratate se afla intr-un fel de sfera intunecata, dupa care devin mutante si se ajunge la cancer.

Sarea este foarte importanta pentru organism, pentru ca aceasta efectueaza schimbul la nivel celular; apa merge in celula si in afara ei cu ajutorul sarii.







Aceasta inseamna ca a bea apa si a avea saruri naturale in organism este vital pentru sanatatea celulara. Pentru a se hidrata, singele trage apa din organele vitale.



Ce se intimpla la nivelul sistemului digestiv daca nu bem apa inainte de masa (o cana, cu o jumatate de ora inainte de masa)? Nu trebuie sa bem apa in timpul mesei. Corpul nostru are nevoie de singe pentru a efectua procesul digestiv, iar singele este compus 80 la suta din apa. Singele trebuie sa absoarba tot soiul de componente vitale pentru sanatatea sa.

Pentru a efectua corect procesul de digestie, singele trebuie sa fie hidratat corect inainte de masa. Altfel, singele se ingroasa si de aceea, pentru a se hidrata trage apa din corp. Remarcam, asadar, ca in organismul nostru fiecare

celula, fiecare componenta "lupta" pentru a-si intretine viata proprie, ceea ce face ca, in ultima instanta, sa conduca spre viata intregului organism.



Singele nu face exceptie de la acest principiu, asa incit - iata - vedem de ce este atit de important sa bem apa cu o jumatate de ora inainte de masa. Singele nu va mai extrage apa din organele vitale pentru a realiza procesul de digestie, iar corpul va ramine sanatos.



"Sint oameni care tusesc, ii apasa inima sau au colici dupa masa. Acele organe care ne dor dupa ce mincam sesizeaza ca nu au destula apa", spune Ralph Vornehm.



Cercetarile efectuate arata ca 90 la suta din durerile de stomac sint cauzate de deshidratare. Oamenii care au miscari greoaie sau cei "cu fata impietrita" au o proasta functionare a nervilor cauzata de lipsa apei in corp. La nivelul cartilagiilor, componenta apei este de 90%. Daca cartilagiul este deshidratat, incepe sa pocneasca. Oasele au nevoie de apa in aceeasi masura si multe dintre durerile de oase, precum si sindromul de alunecare al discului lombar sint cau de deshidratare.



Ce se intimpla cind luam un calmant pentru dureri sau cind avem un soc? Luam calmantul cu apa si ni se da apa cind sintem in stare de soc. De fapt, cind iei un calmant pentru durere, ceea ce calmeaza durerea este apa, nu calmantul. 90 la suta din durerile din corpul nostru sint semnale prin care corpul spune: "Te rog, am nevoie de apa!". Studiile arata ca tensiunea arteriala mare, problemele legate de vasele de singe sint cauzate de lipsa apei din corp.







Presupunem, insa, ca durerile sint mai mult decit o rugaminte ce corpul ne-o trimite. Durerea trebuie sa fie un mare strigat de ajutor, care s-ar putea traduce: "Ajutor, mi-e sete de nu mai pot !".

Vineri 29 ianuarie 2010

Oana Pellea implineste 48 de ani


Vineri, 29 Ianuarie 2010, ora 13:13 Comenteaza acest articol Demult de tot, Oana Pellea era "fiica lui Amza". A devenit insa una dintre cele mai apreciate actrite romance, cu roluri in filme straine, cu aparitii memorabile pe scenele teatrelor romanesti.



Oana Pellea implineste vineri 48 de ani. S-a nascut la 29 ianuarie 1962, in Bucuresti, dintr-un tata celebru, disparut prematur, Amza Pellea, si Domnica Mihaela. A studiat la Academia Romana de Teatru si Film si a terminat studiile in propmotia 1984, la clasa profesoarei Sanda Manu.



In perioada 1984-1987 a fost actrita la Teatrul din Piatra Neamt. A jucat la Teatrul Bulandra din 1987 pana in 1999 si a participat la numeroase turnee din America de Nord, America de Sud, Japonia si Europa. Din 1999, Oana Pellea este liber profesionista. Performantele sale notabile au inclus, printre altele, rolurile Masei din Trei surori a lui Cehov, a lui Lucius din "Iulius Cezar" de W Shakespeare - pentru care i-a fost acordat Premiul Criticii Internationale pentru "Cea mai buna actrita".



Alte roluri de scena importante au inclus: Julieta din Mefisto a lui Klaus Mann, Catarina din productia lui Mihai Maniutiu, Imblanzirea Scorpiei dupa Shakespeare si Drussila din Caligula a lui Albert Camus, Timpul din Poveste de iarna a lui Shakespeare, in regia Alex. Darie si altele. Peste 30 de roluri importante in teatru si 20 in film.



In 2006 a jucat alaturi de Clive Owen in filmul "Children of men", in regia lui Alfonso Cuaron, produs la studiourilor Universal Picture.

Interviu cu Oana Pellea

http://www.evz.ro/detalii/stiri/oana-pellea-sunt-foarte-credincioasa-dar-nu-habotnica-848262.html

Credinţa o ajută pe Oana Pellea să-şi sublimeze arta printr-un mesaj de iubire şi de totală dăruire.

Evz.ro: Ai un duhovnic? 
Oana Pellea: Sunt foarte credincioasă, dar nu habotnică. Am un duhovnic, care a împărtăşit-o pe mama. "Ai zis că mi-aduci un preot, ăsta e un prieten", mi-a spus mama, după ce el a împărtăşit-o. Da, duhovnicul meu e un spirit luminos. Îl cheamă Cătălin Savu. Slujeşte la Biserica "Cuţitul de Argint".

Când eşti la o răscruce, cum poţi să alegi drumul cel drept?Ai momente în viaţă când nu ştii ce să alegi. Spui doar atât: "Eu nu ştiu să aleg". Şi îi zici lui Doamne-Doamne să aleagă El pentru tine. Şi ajungi unde trebuie. Sunt lucruri care se întâmplă pur şi simplu. Minusurile sau ceea ce crezi că ţi se întâmplă rău sunt de cele mai multe ori un bine…

Eu sunt un om foarte norocos. Din această zdrobire de creier, pe care mi-a făcut-o viaţa, pierzându-i pe-ai mei, eu m-am trezit. Se putea să nu mă trezesc. M-am trezit însă cu adevărat! Şi bine e să ne facem timp să mai citim o carte şi să ne rugăm lui Doamne-Doamne să ne lumineze. 

O cădere te poate ridica cu adevărat?Prin căderi te ridici, ăsta a fost şi drumul meu. Nici eu n-am fost un om deschis, dar m-a luat viaţa de ciuf, m-a dat cu capul de toţi pereţii şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că s-a produs această deschidere. Există două categorii de actori: sunt actori care se suie pe scenă ca să se arate pe sine sau să caute o glorie a sinelui sau să-şi mângâie orgoliul. Alţii parcurg, invers, un drum spiritual şi ceea ce e important nu este să se arate pe ei, ci să parcurgă împreună cu spectatorul un drum. "A fi împreună cu spectatorul" e cel mai important pentru mine!
A parcurge un drum de înţelegere sau trăire împreună…

Cum poţi să râzi printre lacrimile unui clovn răstignit?Pentru că i-am avut pe Amza şi pe mama, în viaţa mea, mi se întâmplă ca 99% din timpul petrecut cu mine să râd. Înainte mă şi plictiseam. 
Jules Renard zice o chestie extraordinară: "A te plictisi este o lipsă de respect de sine". A trecut timp ca să înţeleg asta. Şi mai spune Renard un lucru extraordinar: "În singurătate, mă simt bine şi când sunt singur".

"Oscarul pentru smerenie"

Unde te duci în spectacolul „Mă tot duc…”?Spectacolul "Mă tot duc..." afirmă că eu cred în iubire şi în deschidere, şi în sensibilitate, şi în emoţie. 

Cum vezi succesul din luminile rampei?Am 25 de ani de când joc. Am cunoscut ceea ce înseamnă succes şi acasă, şi peste tot în lume, şi la Tokyo, şi la New York, şi la Londra, şi la Paris. Eu ca actriţă sunt absolut împlinită. Acum, drumul meu de căutare e altul. Profesional, nu mai am ce să-i cer lui Doamne-Doamne, pentru că am parcurs un drum absolut senzaţional. Am ajuns unde trebuia să ajung, chiar şi pe covorul roşu, la Londra, lângă cei mai mari actori. Drumul meu e acum spiritual. Nu-mi mai ajunge să stau pe o scenă pur şi simplu…Trecerea mea pe o scenă sau în viaţă trebuie să lase o urmă spirituală…

Crezi că vei câştiga un premiu Oscar? Cred că şi la 50 de ani, şi la 57 de ani, si la 87 de ani, se poate lua Oscarul… N-am nicio grabă. Oscarul ţi-l dai tu şi ţi-l dă viaţa. Fiecare avem Oscarul nostru. Depinde cu ce-l încarci tu. Unul e Oscarul comercial, dacă vrei să alegi drumul ăsta, Oscarul de plastic şi de silicon, Oscarul de ego, care explodează pe pereţi. 

Altul e Oscarul de calitate, Oscarul la care lucrezi în filigran, Oscarul de spiritualitate, Oscarul pentru smerenie… nu e numai ăla, "statuiul". "Statuiul"  îl ia numai cine întruneşte la un moment dat o serie de factori care tind spre chestia asta. Îţi trebuie mai multe, iar talentul e ultimul pe listă. Trebuie să vrea Dumnezeu. E ca la Loto. Îţi trebuie şansă, îţi trebuie conjunctură socială. E o prostie să-ţi doreşti Oscarul. El poate să fie în cărţi sau poate să nu fie în cărţi. Important este să-ţi doreşti Oscarul tău. Oscarul înseamnă de fapt excelenţă. Depinde în ce îţi doreşti a excela.

"Mama mi-a schimbat viaţa"
Nu ai un cult numai pentru tatăl tău, Amza Pellea, ci şi pentru mama ta. Cum te-a schimbat mama ta?Mama m-a schimbat enorm. Mama mi-a schimbat viaţa. Drumul cu mama e dublu faţă de cel parcurs cu tata. Tata a murit când aveam 21 de ani. Mama a murit când aveam 41 de ani. Mama a fost un fenomen şi a murit ca un fenomen uman, într-o explozie de spirit. Mama mi-a schimbat viaţa, dar mi-a schimbat şi moartea. Când o veni timpul, n-o să mai pot zice "au", pentru că pe ea nu am auzit-o niciodată zicând "au". A făcut haz şi de moarte. Trebuie să fii jumătate înger ca să poţi face asta. 

Mama m-a modificat enorm pentru că a schimbat în mine tot ce era nasol: eram şi uşor egoistă, şi uşor cu nasul pe sus, şi uşor plină de mine, şi foarte negativistă, şi foarte neîncrezătoare. Eram cu multe la minusuri. Dar am avut şansa de a o avea pe mama, am văzut un fenomen lângă mine. Mama mi-a schimbat tot unghiul de a privi lumea. De la mama am moştenit optimismul.

Cum ai "supravieţuit" morţii părinţillor?Am fost luată de umăr şi m-a ajutat Doamne-Doamne. A fost clar ajutorul de la Dumnezeu. Şi m-au ajutat şi ei de pe lumea cealaltă. Eu mă simt protejată de ei şi n-am deloc senzaţia că nu-i mai am. Cu siguranţă, nu-i mai văd, nu mai pot să-i ţin în braţe, nu mai pot să-i sărut. Şi asta te doare. Şi asta înseamnă dor. Simt însă că ei sunt tot timpul cu mine, că eu sunt ei. Asta e o certitudine. Moartea nu reuşeşte să te despartă de cei dragi.

Viaţa adevărată rămâne tot în casa de la munte?În continuare, nu-mi place Bucureştiul. Visul e acolo, visul e în vârf de munte, să mă urc în vârful muntelui. Să mă uit la "televizorul" cel mare, adică pe fereastra enormă de unde văd doar cerul şi muntele.  Acolo, sunt alături de tot ce-mi este drag mie: găini, câini, pisici, păsări, muzici, cărţi, linişti

Bunul simt

„Ce-mi place: BUNUL-SIMŢ. Să beau apă în dimineţile cu soare, la fereastră. Îmi potrivesc paharul în aşa fel, încât soarele să se reflecte în el – şi beau… soare. Mozart. Să râd. Să mă uit la cer. Să spăl vase. Să dorm. Orice animal şi orice floare. Când oamenii zâmbesc. Mirosul de vopsea şi de detergent. Copiii. Casele, obiectele vechi. Ţarina. Bucuria, pur şi simplu. Să stau în iarbă. Inteligenţa umorului. Să spăl geamuri. Să văd oameni fericiţi. Podurile caselor.

Să stau pe marginea apei. Sinceritatea. Mâncarea chinezească. Să stau acasă. Căldura. Să mă rog. Întunericul de la începutul spectacolului. Să întâlnesc oameni inteligenţi. Mirosul de curat. Iarna. Aventura spirituală. Ritmul. Ploaia. Armonia. Să fiu protejată şi să protejez. 

Dragostea. Zborul. Să dau valoare lucrurilor uitate. Albul şi negrul. Delicateţea. A dărui. Ciorapii de lână. Curiozitatea de a afla cine sunt. Modestia. Curajul de a plânge. Privirile senine. Senzaţia clară că fac parte dintr-un tot. Răsăritul. 
Responsabilitatea faptului că orice gând al meu poate salva sau distruge echilibrul omenirii. Să visez. Calmul. Lemnul. Happy-endul. Să-mi pun întrebări. Să înot. Briza. Certitudinea că nu există moarte. Să fac lucruri pe care nu le-am făcut niciodată. Prospeţimea tinereţii. Camerele mari. Misterul. Să fac torturi. Liberul-arbitru."
Oana Pellea