Dincolo de cuvinte
Voi scrie...despre puterea cuvintelor şi despre neputinţa lor.
Căci cine îi poate spune altuia ceea ce trebuie cu adevărat să ştie? Şi cum am primit noi cele mai puternice cuvinte care ne-au fost date vreodată?
'Iubiţi-vă aproapele ca pe voi înşivă!'
Cuvinte puternice, cuvinte de neînţeles. A venit Unul să le rostească pe Pământ şi a fost pus pe cruce pentru ele. Mulţi le-au auzit şi le-au spus altora. Puţini le-au trăit în cuget. Puterea lor s-a irosit în certuri, în crime şi războaie...
Ce înseamnă ele...fiecare trebuia să descopere singur. Câţi au reuşit?
Aşa că a venit încă Unul să ne descopere înţelesul lor într-un limbaj modern, pe înţelesul nostru. Pentru ultima dată.
Vă este permis să peregrinaţi prin Creaţie! Mergeţi în aşa fel, încât să nu produceţi suferinţă celuilalt pentru a vă satisface vreo dorinţă personală! Altfel, în covorul drumurilor voastre vor fi ţesute fire care vă vor reţine şi vă vor împiedica ascensiunea spre Înălţimile Luminoase ale activităţii conştiente şi pline de bucurie din grădinile tuturor Împărăţiilor Dumnezeului vostru!
Aceasta este legea de bază care conţine în ea totul pentru voi, tot ceea ce trebuie să ştiţi! Dacă o urmaţi, nimic nu vi se poate întâmpla. Veţi fi conduşi doar în sus de toate firele create de gândirea voastră, voinţa voastră şi de faptele voastre.
De aceea Fiul lui Dumnezeu a spus odinioară în toată simplitatea: 'Iubiţi-vă aproapele ca pe voi înşivă!' În fond, este exact acelaşi lucru."
Mulţi citesc aceste cuvinte, puţini le pricep. Cei care le citesc se contrazic între ei , fiecare crezând că le pricepe mai bine.
Cuvinte puternice, cuvinte de neînţeles. Deşi au fost scrise negru pe alb, deşi au fost scrise pe Cer din toată veşnicia. Dar cine poate citi ce scrie pe Cer? Şi cine le poate citi pe Pământ aşa cum au fost scrise?
Cuvinte mari. Mult prea mari pentru micimea noastră. Le micşorăm zi de zi , ceas de ceas, prin felul nostru de a fi. Iar apoi, când le-am micşorat destul cât să încapă în creierul nostru strâmt, încercăm să-i învăţăm pe alţii despre puterea lor.
Nu mă lăsaţi să fac la fel. Încercaţi să pătrundeţi dincolo de cuvinte...într-un ţinut care nu va putea fi descris de nimeni, niciodată. Un ţinut care se vrea descoperit de fiecare în parte. Acelaşi ţinut pentru fiecare spirit, văzut cu alţi ochi.
Căci cuvintele sunt cifrate, iar cifrul potrivit este spiritul omului viu. Numai el le scoate la lumină din negura vremii, din cartea scrisă negru pe alb...
Cele mai puternice cuvinte sunt vii, căci vin din veşnicie. Dar numai cel viu în spirit le poate aduce la viaţă pentru el însuşi.
Nevoia sa firească de Hrană şi Apă se potoleşte numai cu ele. Şi numai ele îi dau puterea să meargă pe Cale.
Despre Cale...Însuşi Învăţătorul Lumii ne învaţă că fiecare trebuie s-o descopere singur. Cuvintele Sale ne arată Calea, dar noi singuri trebuie să mergem pe ea, după ce le-am desluşit înţelesul. Diferit pentru fiecare în parte, viu de fiecare dată.
Acelaşi lucru spus cu alte cuvinte.
Şi totuşi, chiar dacă I-am şti pe de rost cuvintele, chiar dacă le-am recita zi de zi, ceas de ceas, acest lucru n-ar putea niciodată să ne apropie de Cuvânt. După cum n-am putea aduce nici marea mai aproape cu o găleată de nisip. În loc să înaintăm curajoşi ca să ne scăldăm în apă...
Neputincioasele cuvinte...ele nu pot să ne scalde în Cuvânt. Acest lucru este inefabil.
Inefabil...Aş vrea să scriu de-acum încolo doar acest cuvânt...pe plaja mea, din lumea mea, iar marea mea să-l şteargă şi să îl scrie-n vânt...
De ce înşiră scriitorii cuvinte? Precum mărgelele pe aţă în jocul cu mărgele de sticlă...Cineva şi-a dat seama despre ce vorbeşte şi a scris o carte cu acest titlu.
În cel mai bun caz, există un fir logic despre conţinut. Dar cum pot nişte cuvinte să cuprindă ceea ce nu se poate exprima în cuvinte? De câte cuvinte avem nevoie să pricepem ce vrea autorul să spună?
Încearcă să descrii ceva; ceva mereu îţi va scăpa, îmi spune vocea mea interioară.
Apropierea de Cuvânt descrie depărtarea...
Neputincioasele cuvinte. Ele nu pot - pentru nimeni, niciodată - decât să arate spre Cuvânt. Cum poate fi cuprins în cuvinte…Cuvântul care le cuprinde pe toate?
Cele mai mari cuvinte sunt cele mai simple. Ele nu-şi propun să fie mari. Ele sunt, pur si simplu, doar ceea ce sunt. Nimic altceva decât cuvinte.
Şi toate cuvintele mari se nasc dintr-Unul singur. Unic, atotputernic. Fericit cine-l găseşte!
Atunci să se agaţe de Cuvânt şi să urce spre Cer pe firul nemuririi.
Spiritul urcă pe Scara Celestă folosindu-se de mâini şi picioare. Mâinile se roagă, picioarele păşesc pe Cale. Natural, fără eforturi, ca şi cum ar cunoaşte singure drumul...dacă mintea nu intervine ca să inventeze mersul pe jos. Dar cine se mai încrede acum în spiritul său? Chiar şi cei plini de râvnă se târăsc în cârje...îşi bat capul cu cele mai simple lucruri. Deşi n-ar fi nevoie s-o facă, dacă şi-ar folosi picioarele să înainteze cu grijă, încotro văd cu ochii.
În ochii spiritului se reflectă lumina Raiului. Dacă-i deschide...
Ea se află dincolo de cuvinte, mai adevărată decât ar putea-o descrie toate cuvintele lumii, în toate limbile Pământului. Fiecare trebuie s-o descopere singur. Cu toţii avem de bătut cale lungă până la ea. Este destul să vrem.
........................................................................................................................................................................
Citesc ce am scris. N-aţi obosit de-atâtea cuvinte? Neputincioasele mele cuvinte...mi-aş dori să-i fiţi de folos, câtuşi de puţin, măcar unuia care caută Cuvântul.
No comments:
Post a Comment