Ajuta Doamne, necredintei mele
Cersesc o rugaminte fara sa ma deschid
Si nu mai vreau sa sufar ca si un caine, maine
Mai bine inlemnesc decat sa fiu lovit
Ajuta Doamne, necredintei mele
Asa cum niciodata nu am simtit c-o faci
Ajuta Doamne sa nu te las departe
Caci fara tine nu-s, dar nici nu vreau sa taci
Nu ma cruta Parinte, arata-mi tot ce-i rau
In mine si in lume, caci tu esti atot-zeu
Nu ma minti Parinte cum singur eu ma mint
Da-mi doar o mangaiere, sa tac si sa inghit.
Reda-mi jocul privirii si zambetul nestirii
Reda-mi speranta, Doamne, sa pot iar sa respir
Invata-ti TU, copilul, sa nu tanjeasca moartea
Caci necredinta firii e plina de venin.
( o poezie de pe blogul http://elzorab.blogspot.com )
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment