Luxul mortii

(...)
M-a izbit atunci un gand care nu era al meu, un gand strain si patrunzator ca un glont din alta lume. De ce e moartea gratis si pentru toti?

 Moartea e un lux, e luxul suprem al acestui Univers. Este singurul lucru perfect, neschimbator si nobil, singura transcendenta adevarata, singura punte de legatura cu Dumnezeu sau cu splendoarea Nefiintei.

De ce e manjita ea de trupul neinsufletit, de slujbele bisericesti, de lumanare, coliva si cosciug? Moartea sa fie doar pasul dincolo, acum esti si, intr-o strafulgerare, nu mai esti. Fara sa lasi vreo urma, fara pansamente, fara morfina, fara plosca si coma.

Si nu oricine pe lumea asta ar trebui sa-si permita luxul mortii. Acest privilegiu ultim sa-l aiba doar oamenii buni si frumosi la suflet. Numai ei sa moara. Ceilalti sa traiasca, daca nu vesnic, macar atatea milioane de zile pana cand vor ajunge sa le fie sila de ei insisi.
 (Cristian Tudor Popescu )