Trezire la realitate

   
 

 Un pustnic vazu odata intr-o padure un soim. Pasarea ducea spre cuibul sau o bucata de carne: sfasie carnea in multe bucatele si incepu sa hraneasca cu ea un pui de cioara ranit.

    Pustnicul se minuna de faptul ca un soim hranea un pui de cioara si se gandi: "Dumnezeu mi-a dat un semn. El nu uita nici macar de un pui de cioara ranit. Dumnezeu a facut ca un soim inspaimantator sa stie sa hraneasca o pasare lipsita de ocrotire dintr-o alta specie. Inteleg de aici cum Dumnezeu da tuturor fiintelor cele de care au trebuinta; si noi ne preocupam intr-atat de noi insine...De acum incolo voi inceta sa mai am grija de mine! Dumnezeu m-a facut sa pricep ce am de facut. Nu am sa-mi mai caut de mancare! Dumnezeu nu lasa in parasire pe nici una din creaturile sale: nu ma va abandona nici pe mine".

    Zis si facut: se aseza acolo in padure si nu se mai clinti din loc: se ruga si iar se ruga; nu facea nimic altceva. Ramase astfel timp de trei zile si trei nopti, fara a bea vreun strop de apa sau a lua vreo imbucatura de mancare. Dupa aceste zile, pustnicul era atat de slabit ca nu mai era in stare nici sa-si ridice mana.

    Cum era asa de lipsit de putere, adormi. Si iata ca in vis i se arata un inger.

    Ingerul il privi cu tristete si ii grai:"Este adevarat ca semnul era pentru tine. Dar tu trebuia sa inveti a urma pilda soimului!"

    Atunci Iisus intreba:

    "Care dintre acesti trei ti se pare ca a fost aproapele celui cazut intre talhari? Iar el a zis: Cel care a facut mila cu el. Si Iisus i-a zis: Mergi si fa si tu la fel.