Marturie a unui contemporan al lui Abd-ru-shin

 Mormantul din munti

Lectura micii brosuri m-a facut sa cad pe ganduri. Eram in mod deosebit atins
de felul  acestui om de a explica problemele vietii. De fapt, le explica?
Da, intr-o anumita masura. Dar ceea ce tocmai citisem depasea
ceea ce se intelege de obicei prin " explicatie ".

Un prieten imi adusese mica brosura. Intotdeauna ma interesasem
despre tot ce are legatura cu sensul vietii.  Dar nimic nu m-a putut
atinge precum cuvintele acestui om, numit Abdrushin. Aceasta voce
grava, care facu sa se nasca ca un fel de melodie in sufletul meu, mi
se parea ca o auzisem deja altadata, intr-un trecut indepartat si
am resimtit imensa iubire care emana din aceste " Foi ale Graalului ", o
iubire care trezeste binele din om in ciuda severitatii pe care o contin
cuvintele lui Abdrushin.


  Simteam clar ca ele erau " extrase ", si nu compuse si analizate in
maniera oamenilor. Ele se ridica ca o stanca neclintita.


 Si intr-o zi, m-am aflat in fata lui Abdrushin. Calomniile, pe care
ziarele le lansau impotriva lui, nu ma impiedicasera sa ma duc in
Tyrol, unde autorul Mesajului Graalului, traia retras in munti. Nu am
putut constata nimic ce ar fi putut fi fanatic in persoana sa, si nu mi-au auzit
urechile nici cuvinte unsuroase, nici obscuritate mistica.
Intelegerea si iubirea pentru tot ce traieste in Creatie, radia
literalmente din el.

 El a vorbit despre sensul vietii, despre formarea si evolutia spiritului uman. In fata ochilor mei, se derulara marile inlantuiri  ale " vietii ". Totul datoreaza prezenta sa originii supreme a tot ce exista, lui DUMNEZEU. Omul e singurul care se tine departe de legile naturii, nu vrea sa se insereze in ansamblu,  a pierdut drumul sau si traieste in deriva. Numai viata dupa legile de neschimbat ale lui Dumnezeu, legi explicate in Mesajul Graalului si conforme cu cuvintele lui Hristos ii va aduce din nou armonia si fericirea.
   In aceasta zi am invatat mult, si am intrevazut perspective infinite. M-am intors acasa, bulversat. Un adevar mi-a fost revelat, adevar care vrea sa se indrepte spre oamenii aflati in mare nevoie.


***


Ani s-au scurs de la vizita mea de neuitat in Tirol. Intre timp, razboiul se napusti pe deasupra intregului Pamant, raspandind distrugere si necaz. Vocea lui Abdrushin provenita din Adevar rasuna in zadar. Numai cativa rari oameni o ascultara. Necunoscut, neluat in considerare, Abdrushin a parasit acest Pamant.

***


Din nou am urcat muntele, ingandurat si trist. Gandurile mele nu au putut sa se linisteasca.
 Sa fie oare oamenii atat de rai pana la punctul de a refuza ajutorul care ii conduce cu o atentie plina de grija pe drumul Adevarului? Nu, nu este posibil sa fie asa! Ei nu sunt decat rataciti. Fondul lor nu este corupt, el pare doar umbrit de iubirea pentru ceea ce este pamantesc, trecator...
(...)
 Maini afectuoase construisera o piramida pentru a primi ramasitele pamantesti ale Maestrului. Acolo sus, pe munte, silueta ei tacuta si severa domina valea. Cu o mana marcata de emotie mangai cu dragoste piatra rece.

  Cat timp florile infloresc, cat timp apele canta si muntii se ridica catre infinit, vor fi oameni care sa asculte vocea lui Abdrushin si care sa urmeze drumul libertatii spirituale.

             Publicat in noiembrie 1951 de catre Alfred Gregoire in " La Communication "


( ( Traducere de pe site ul : http://oeuvre-de-abdrushin.over-blog.fr )

Marturii in legatura cu reformularea Mesajului Graalului ( Editia de ultima mana )

( Traducere a mea de pe site ul : http://oeuvre-de-abdrushin.over-blog.fr , imi cer scuze pentru eventuale imperfectiuni de traducere )


 Cateva marturii in legatura cu reformularea Mesajului Graalului de Abd-ru-shin.

E vorba de cateva marturii printre altele. Iata asadar cateva din cele mai cunoscute:

" Din cauza imaturitatii oamenilor, a devenit indispensabil sa fie schimbata ordinea prelegerilor in Mesaj, in asa fel incat , in noua forma, va fi mai accesibil oamenilor. "
         Cuvinte ale lui Abdruschin, pronuntate in septembrie 1937,
          relatate de catre Arthur Giese
         Cuvinte de asemenea relatate de catre Alfred Gregoire

"  Era in ultima mea vizita la Abdruschin in vara anului 1941 la Kipsdorf. Dupa o lunga plimbare, Abdruschin  ma conduse in biroul Sau si imi spuse, la inceputul unei lungi conversatii, ca El , inca o data , a remaniat Mesajul Graalului si ca ajunsese in prezent la sfarsitul acestei munci. Ca si cum dorea sa raspunda dinainte unei intrebari, Abdruschin adauga ca aceasta remaniere a Mesajului Graalului nu a modificat nimic din fondul continutului. Totusi inclusese in noua versiune expuneri publicate de catre El sau publicate in jurnale ( nota de traducere: adica in ziare, presupun ) dupa terminarea primei versiuni a Mesajului Graalului, de unde rezultau modificari in ordinea expunerilor. Mai tarziu, Abdruschin spuse ca apreciase ca necesar, datorita esuarii oamenilor, faptul de a modifica de asemenea numeroase pasaje ale textului. "
                             Daniel Swarovski de Wattens.
                                                                       3 juin 1975

" Am dat o noua ordine Mesajului si l-am impartit in trei volume. Mi-am indeplinit Misiunea Mea. Am cerut Tatalui permisiunea de a Ma intoarce in Patria Mea. "
                                  Cuvinte ale lui Abdruschin,
                                     relatate de catre un cuplu ( nota de traducere: care il vizitase pe Abdruschin )

Daca...

Daca am sti sa multumim cu adevarat din perceptia noastra intuitiva, deci din suflet, Domnului, dimineata cand ne trezim pentru noua zi care ne-o ofera, am trai acea zi fara nelinisti, fara temeri, fara sentimentul nesigurantei. Si seara daca I-am multumi Domnului pentru ceea ce am trait in timpul zilei si am putut invata de la acea zi, atunci am trai mai drept si fara apasarea grijilor si gandurilor pamantesti. Si cred ca am deveni intr-adevar liberi spirituali, si ne-am scalda atunci in Adevar.

Iubeste mai mult

"N-am timp sa ma preocup de ceea ce gandesc ceilalti despre mine, eu trebuie sa merg mai departe: iata esentialul." (V.van Gogh)

Mi-as spune mie: .....IUBESTE MAI MULT.....iata esentialul!

Mi-as spune mie: daca te calauzeste Iubirea in orice faci, spui sau gandesti....parerile celorlalti nu te afecteaza nici in bine, nici in rau. Am trait asta. Cam rar. Deci: iubeste mai mult.....

( preluat de pe blogul http://dor-a-da.blogspot.com/ )

Cum se inving gandurile rele din noi?

Mi-am adus aminte ce mi-a povestit o prietena. O lupta intre o armata si o vrajitoare. S-au luptat si s-au tot luptat. Vrajitoarea era mai puternica. La un moment dat cineva spune ca, ceea ce trebuie sa faca daca vor sa distruga vrajitoarea e sa se intoarca cu totii, sa nu se uite nici unul inapoi si sa plece incet ca si cum  ea nu ar exista. Si toata armata a facut asta. Vrajitoarea a inceput sa urle, sa-i strige, sa-i ispiteasca, dar....nu a durat mult si s-a dizolvat sau spulberat sau...a disparut in neant. Nu a mai primit importanta. Nu a mai contat.


 ( De pe blogul http://dor-a-da.blogspot.com/ , blogul lui Andra)

Tresarire

Tresarire

Inima tresare de dorul Tau,
Tresare de dorul puritatii, al dreptatii;
Tresare, si-mi spune ca pot iubi
Oricat de tare m-as indoi.
Inima...sopteste-mi increderea,
Sopteste-mi iubirea si pacea,
Sopteste-mi fericirea...
Muzica suava se aude...
E sufletul meu ce canta...
Canta pentru Tine, datorita Tie:
Iubirii ce ma copleseste.
Iubire din sufletul meu,
Iubire ce esti inca copil,
Ia-ma de mana si ma poarta
Acolo unde dorul se inalta,
Departe, in sus, spre ceruri,
Dincolo de ele...spre Lumina,
Ca sa aduc...un strop de acolo
Aici jos, pe pamant.
Sa fiu o picatura
Din fericirea ce exista acolo.
Sa fiu aici pe pamant,
Sa fiu astfel incat...
Recunostiinta si fericirea
Sa fie felul meu firesc de a fi.
Atunci voi fi...umilul om ce poate fi.


Spirite, eu cred in tine:
Tu esti vesel, luminos,
Porti iubire si candoare,
Radiezi in ce e pur.
Sti ca esti legat de Cer
Printr-un fir de Indurare.
Ajuta-ma te rog sa sparg
Crusta cea ingrozitoare.

...Zbor...

"Am cunoscut prea bine perfectiunea mortilor. N-am intalnit nimic mai usor decat moartea acelei prizoniere care, atunci cand am vazut-o, incepuse deja sa moara, respirand incet si ascunzandu-si tusea in cearceaf, asemenea unei gazele la capatul cursei, chinuindu-se deja, dar ignorand aceasta pentru ca-i placea sa zambeasca. Iar surasul ei era adiere deasupra unui rau, amintire a unui vis, urma lasata de o lebada, din ce in ce mai pura, mai pretioasa, mai greu de retinut, ajungand in cele din urma o linie simpla si neprihanita, atunci cand lebada si-a luat zborul."(Saint-Exupery)