Marturie a unui contemporan al lui Abd-ru-shin

 Mormantul din munti

Lectura micii brosuri m-a facut sa cad pe ganduri. Eram in mod deosebit atins
de felul  acestui om de a explica problemele vietii. De fapt, le explica?
Da, intr-o anumita masura. Dar ceea ce tocmai citisem depasea
ceea ce se intelege de obicei prin " explicatie ".

Un prieten imi adusese mica brosura. Intotdeauna ma interesasem
despre tot ce are legatura cu sensul vietii.  Dar nimic nu m-a putut
atinge precum cuvintele acestui om, numit Abdrushin. Aceasta voce
grava, care facu sa se nasca ca un fel de melodie in sufletul meu, mi
se parea ca o auzisem deja altadata, intr-un trecut indepartat si
am resimtit imensa iubire care emana din aceste " Foi ale Graalului ", o
iubire care trezeste binele din om in ciuda severitatii pe care o contin
cuvintele lui Abdrushin.


  Simteam clar ca ele erau " extrase ", si nu compuse si analizate in
maniera oamenilor. Ele se ridica ca o stanca neclintita.


 Si intr-o zi, m-am aflat in fata lui Abdrushin. Calomniile, pe care
ziarele le lansau impotriva lui, nu ma impiedicasera sa ma duc in
Tyrol, unde autorul Mesajului Graalului, traia retras in munti. Nu am
putut constata nimic ce ar fi putut fi fanatic in persoana sa, si nu mi-au auzit
urechile nici cuvinte unsuroase, nici obscuritate mistica.
Intelegerea si iubirea pentru tot ce traieste in Creatie, radia
literalmente din el.

 El a vorbit despre sensul vietii, despre formarea si evolutia spiritului uman. In fata ochilor mei, se derulara marile inlantuiri  ale " vietii ". Totul datoreaza prezenta sa originii supreme a tot ce exista, lui DUMNEZEU. Omul e singurul care se tine departe de legile naturii, nu vrea sa se insereze in ansamblu,  a pierdut drumul sau si traieste in deriva. Numai viata dupa legile de neschimbat ale lui Dumnezeu, legi explicate in Mesajul Graalului si conforme cu cuvintele lui Hristos ii va aduce din nou armonia si fericirea.
   In aceasta zi am invatat mult, si am intrevazut perspective infinite. M-am intors acasa, bulversat. Un adevar mi-a fost revelat, adevar care vrea sa se indrepte spre oamenii aflati in mare nevoie.


***


Ani s-au scurs de la vizita mea de neuitat in Tirol. Intre timp, razboiul se napusti pe deasupra intregului Pamant, raspandind distrugere si necaz. Vocea lui Abdrushin provenita din Adevar rasuna in zadar. Numai cativa rari oameni o ascultara. Necunoscut, neluat in considerare, Abdrushin a parasit acest Pamant.

***


Din nou am urcat muntele, ingandurat si trist. Gandurile mele nu au putut sa se linisteasca.
 Sa fie oare oamenii atat de rai pana la punctul de a refuza ajutorul care ii conduce cu o atentie plina de grija pe drumul Adevarului? Nu, nu este posibil sa fie asa! Ei nu sunt decat rataciti. Fondul lor nu este corupt, el pare doar umbrit de iubirea pentru ceea ce este pamantesc, trecator...
(...)
 Maini afectuoase construisera o piramida pentru a primi ramasitele pamantesti ale Maestrului. Acolo sus, pe munte, silueta ei tacuta si severa domina valea. Cu o mana marcata de emotie mangai cu dragoste piatra rece.

  Cat timp florile infloresc, cat timp apele canta si muntii se ridica catre infinit, vor fi oameni care sa asculte vocea lui Abdrushin si care sa urmeze drumul libertatii spirituale.

             Publicat in noiembrie 1951 de catre Alfred Gregoire in " La Communication "


( ( Traducere de pe site ul : http://oeuvre-de-abdrushin.over-blog.fr )