Care este rostul suferintei?

Am observat ca suferinta este de doua feluri. Uneori, oamenii sufera pentru Dreptate. Atunci, chiar daca sunt tristi, nespus de tristi, suferinta nu le tulbura sufletul.
Asa a suferit Iisus si toti cei care-au venit din Divin. Asa a suferit Krishna: in pofida atacului lui Lucifer, in pofida ororilor pe care le-a vazut in viitor, nu s-a lasat tulburat.
Suferinta lipsita de ura e nespus de mare. Pentru ca numai un suflet mare poate suferi pentru Dreptate.
"Fericiti cei care sufera pentru Dreptate..."
De aceea e bine sa ne intrebam, de fiecare data cand suferim: De ce sufar?
De cele mai multe ori nu suferim pentru Dreptate. De cele mai multe ori suferim pentru ca suntem nedrepti. Avand atitudinea gresita, ne impotrivim suferintei. Cu cat ne impotrivim mai mult, cu atat suferim mai tare, fie ca e vorba de suflet sau de corp.
Diferenta? Ne lasam tulburati si nu avem dreptate.
Acum vocea mea interioara ma intreaba: cum suferi cand iti pierzi copilul? Adevarul este ca...nu stiu. 
Dar suferinta bate mereu la usa sufletului, sa ne invete ceva despre lume si viata.
A fi senin inseamna sa-i deschizi usa. Sa nu te impotrivesti suferintei, sa o traiesti ca atare, cat poti de bine. Cu demnitate, constient ca va trece. Dupa un timp, suferinta care te apasa...pleaca. Si te indreapta. A fi senin inseamna a fi drept.
Daca stam corect in Creatie, suferinta ne intareste. Caci ni se da numai ce putem duce.
Frustrarea apare mai ales din vina celui care o simte. Cand suferinta lui contine frustrare, sa se roage. Sa ceara ajutor din Lumina, ca sa vada clar unde greseste. 
Doar actionand corect ne putem elibera de frustrare. 
( Alina Rus )