Si daca...poezia...

  Si daca...am vedea mai bine poezia vietii...
  Si daca am fi mai deschisi Luminii, am fi si mai sensibili in fata poeziei... Si poezia vietii ar iesi mai clara si mai evidenta inaintea ochilor nostri adeseori orbiti de intunericul si noaptea acestor zile... Spiritul ar sorbi din izvorul de Forta Vie si nu ar mai inseta asa cum face acum! In vremea acestor zile de seceta spirituala crunta...Spiritele oamenilor sufera de sete... Si oamenii nici macar nu sunt constienti de suferinta dinauntrul lor!
 Caci ce este viata fara poezie? Ce este viata fara sensibilitate? Ce este viata fara dragostea pentru ceea ce este pur, luminos, nobil si adevarat? Ce este viata traita fara poezie?
  As vrea sa fiu mereu constient ca sunt legat permanent cu... Acasa! Si acest Acasa pentru mine nu poate fi aici, ci doar in lumea cea mai buna din care candva eu am venit sa aduc un strop din ea aici jos,in Lumea de Materie, si aici jos pe Pamant! Si toti am venit dintr-o astfel de lume, din Lumea Spiritului, absolut toti,  buni si rai, dar cei mai multi am uitat de ea... 
  A venit primavara... O purtam noi si in suflet?


Eternitati imi flutura vesmantul;
Simt Dumnezeu cum ma primeste-n casa...
Mai sus!... Mai sus!... Cetatile de stele
Cuprind rotirea gandurilor mele,
Si, ca un san ocrotitor de mama,
O nazuinta proaspata ma cheama:
Neprihanita, mandra poezie,
Lumina alba, pururi adorata,
Asculta-ma cu ruga mea tarzie,
Si fa pe veci in minte sa-mi tresalte,
Stralucitoare, rece si curata,
Singuratatea culmilor inalte..


din poezia: Din larg, O Goga