Nu cred ca exista fericire adevarata cat timp noi acceptam nepasatori binele ce-l primim in fiecare zi, binele cotidian pe care Domnul il revarsa asupra noastra. Inkasii cand au construit templul acela care este ingropat sub un lac de cateva sute de ani, si este cel mai frumos facut vreodata pe Pamant, atunci cand l-au construit ei dimineata Ii multumeau Domnului pentru ca le mai da o zi de activitate, iar seara Ii multumeau Domnului pentru ca Isi lasase binecuvantarea Lui sa fie peste activitatea lor. Ei traiau multumind si respirau recunostinta... recunostinta catre Domnul.
Si noi avem parte de atata Indurare si nu ne gandim zile la rand la Cel Care ne da tot binele care se revarsa peste noi. Nu vrem sa vedem binele, faptul ca nu ne doare nici capul cand ne trezim, ca nu simtim dureri decat arareori, ca putem zambi bucurosi, ca nu rabdam foame si nici sete, ca dormim in locuri incalzite, ca suntem liberi si nu prizonieri, si nici sclavi, ca suntem protejati de Domnul de indata ce avem vointa sincera spre bine, pentru toate astea si pentru multe altele, pentru toate, noi nu ne gandim niciodata cu recunostinta la Tatal Luminii. Sau daca ne gandim, ne gandim arareori, o data sau de doua ori pe an. Inkasii se gandeau cel putin de 2 ori pe zi. Cand se trezeau dimineata si seara, dupa ce isi terminau activitatea. De aceea activitatea lor era binecuvantata, si astfel simteau fericire. Se simteau impliniti.
Nu exista fericire daca nu ne gandim la Domnul si la Vointa Lui cu recunostinta in fiecare zi!
Eu nu cred ca poate exista fericire fara recunostinta catre El.
Poate sunt unii care se considera fericiti pentru ca au bani destui, sotie frumoasa si copii frumosi. Ei se considera. Dar ei nu sunt fericiti cu adevarat cat timp le lipseste recunostinta sincera, zilnica si naturala catre Domnul.
Si de asta nu suntem nici noi, pentru ca nu trimitem ganduri de recunostinta catre Domnul in fiecare zi. Am putea ajunge ca tot ce facem sa fie un cantec de recunostinta, insa pentru aceasta e nevoie sa facem primii pasi, care constau in a ne gandi in fiecare zi la Dumnezeu, Cel Care e Izvorul tuturor bucuriilor si Izvorul Vietii din Creatie, al miscarii si al activitatilor constructive!
Nu simt recunostinta catre El in fiecare zi, nu sunt fericit. Aceasta este lege!
Daca simt recunostinta sincera si in mod natural, deci nu doar in mintea mea, in fiecare zi catre El, atunci sunt fericit, sau sunt pe cale de a deveni... fericit!
No comments:
Post a Comment