Viata e plina de surprize

Dragostea nu este datorie, ci implinire. 

In dragoste, ca sa nu primesti un refuz, trebuie sa stii sa ceri.
Nu cere ce nu poti da. Si da inainte sa ceri.
Apoi renunta la orice pretentie, caci dragostea inseamna daruire de sine.
Pretentiile si supararea merg mana in mana.
Omul se supara cand vrea sa-si impuna vointa si nu reuseste.
Cand pretentiile sale nu sunt indeplinite.
Motivele supararii se afla intotdeauna in el insusi. Niciodata in alta parte.
Supararea este reactia gresita la ceea ce tocmai se intampla.
Chiar daca - teoretic - avem intentii bune, supararea ne-arata ca...practica ne-omoara!
Nu degeaba se spune "Iadul e pavat cu intentii bune."
Supararea nu duce in rai.
Folosindu-ne vointa gresit...pierdem, chiar si atunci cand obtinem ce vrem.
Daca nu obtinem ce vrem, ne suparam pe lume si viata. Avem atatea motive!
Dar greselile se recunosc, nu se justifica. Avem datoria s-o facem.
Dupa aceea le indreptam pe ale noastre si le iertam pe ale altora.
De ce? Din dragoste.
Dragostea ne duce in al noualea cer. Dintr-o data.
Vointa corecta ne duce tot acolo. Pas cu pas. Cel mai greu este primul.
Cine-l face castiga mereu, chiar si atunci cand pierde.
Caci regula jocului este "Nu te supara, frate!"
Pierderea ne intristeaza, dar nu ne produce suparare. Si nu ne opreste din drum.
Supararea ne-o producem singuri.
Dragostea nu pierde niciodata si invinge totul. Cand pierde pe pamant, castiga in cer.
N-am invatat inca sa nu ma supar. Dar am invatat sa nu-mi pierd timpul justificandu-mi supararea.
De aceea ma supar rar si si imi trece repede.
Cand ma supar, caut motivele in mine insami. In mod surprinzator, chiar le gasesc!
Asa am descoperit ca...viata e plina de surprize!

Alina Rus