Ce se intelege prin umilinta interioara?

Adevărata smerenie nu se obţine prin austeritate sau prin recitarea unor mantre, ea vine din pierderea lucidă a interesului faţă de toate tentaţiile oferite de către ego. Este o cale simplă, omenească a bunului simţ, care este inocentă şi lipsită de orice pervertire. În ea înţelegi cu putere că egoul nu are nimic esenţial de oferit. 

O astfel de umilinţă(smerenie) se găseşte în credinţa că fericirea nu vine din exterior - de la bani, de la confort, din satisfacerea dorinţelor sexuale sau din obţinerea faimei. Atunci când această înţelegere este trăită în adâncul fiinţei, când ea te pătrunde până la oase, ego-ul nu mai are nimic altceva de oferit şi atunci se ofileşte şi cade precum o bucată de piele uscată. Atunci, într-adevăr spiritul din om nu mai este înlănţuit în jocurile sale meschine, omul a devenit cu adevarat Om, el nu mai are dorinte, frustari, nu mai are nimic de demonstrat, de realizat.

O astfel de smerenie aduce într-adevăr pacea interioară. Trecutul şi viitorul îşi pierd atracţia magnetică, iar atenţia este atrasă în mod spontan, fără efort, către momentul prezent, aici şi acum. O astfel de smerenie constienta îndepărtează tot ceea ce este fals şi astfel revelează şi dă viaţă puterii adevărate ce există în om.

 ( de pe balsampentrusuflet.blogspot.com )


 Prin ego a se intelege atitudinea egoista a omului. 
 Si nicidecum personalitatea proprie.
 Caci noi, spiritele umane, strabatem lumile materiei care se afla mult sub Paradis, pentru a dezvolta o personalitate proprie pe baza alegerilor pe care le facem prin vointa libera care ne este daruita. Avem nevoie sa ne intoarcem in Paradis cu o personalitate proprie care se incadreaza de buna voie in Legile Divine. Caci in acest scop am pornit candva din Paradis inconstienti de sine si lipsiti de o personalitate proprie.