Copacii - poezie

Copacii plang cand vine toamna..
Din vesteji frunze revarsa zbor
Cantand iluzii, izvor din suflet
Doar dintr-un zambet sters, calator..

Copacii tac cand vine iarna
Trosneste lemnul in calea ta
Si nici o viata nu-i inconjoara
Sa le-mprumute caldura grea

Copacii rad clar primavara
Inmiresmand priviri cu flori
Frunzisul proaspat in prag de seara
Dansand salbatic in cercul lor

Copacii casca in plinul verii
Arsi si uscati, alina dor
Prin fructe verzi, resturi de foame
Iubirii goale, de drag amor..

Copacii ne imbratiseaza
Cand stii sa ii asculti, sa-i strigi
In ei sta scrisa istoria lumii
Ultimii pasi, dar timpuri lungi..

Raluca

 

" ACELA CE RAMANE SUPUS SLABICIUNILOR SALE VA FI VESNIC SCLAV, CHIAR DACA AR FI REGE! "
ABD-RU-SHIN