De ce regina noptilor
E trista-ntotdeauna?
Au nu stiti voi ca mii de ani
Sunt azi de cand moare luna?
Ca cerul mandru si deschis
Ce stelele-si asterne
Nu e si el decat un vis
Al linistii celei eterne?
Ca [prin] a haosului vai
Plutind in voia sortii,
Revarsa-asupra lumii-ntregi
Durerea si farmecul mortii?
Un farmec dulce si adanc
Patrunde-atat de tare
De se ridica inspre ea
Seninele valuri de mare.
Si-nalta ochii inspre ea
Din umbra dulce mirii,
Caci au simtit adanc in vis
Ca moartea e sora iubirii.
Ca tot ce naste-n univers
Aceeasi [ lege ] il declina!
De-ar inceta totul din mers
S-ar naste... lumina...
...lumina!
( M Eminescu )
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment