Nevoia de incredere a omului

Apel la incredere

Nu mi se pare firesc ca noi oamenii, in general, si inclusiv eu, ne temem de suferinţă că s-ar putea apropia de noi si astfel sa ne insoteasca pe drumul existentei noastre pentru o perioada.

La fel, nu e deloc firesc ca noi sa ne lasam prinsi in mrejele luciferice ale orgoliilor, ale invidiei, ale egoismului, ale gandurilor impure! Si totusi o facem.

 Oridecateori vine suferinţa peste om e pentru ca să-l trezească tocmai din acest gen de atitudine. Atitudine care il duce incet, dar sigur, catre ceea ce poate fi mai rau pentru el: moartea spirituala .

 Si o data trezit din această atitudine de autoamăgire, omul se lasă din nou obosit repede de influenta apasatoare si obscura a norilor grei de ganduri impure care vuiesc peste omenire.

Numai o vointa proprie puternica, neclintita, ne poate scoate complet de sub influenta nefasta a ceea ce duce omul spre autodistrugere.

Cat de frumos si de inviorator e sa intalnim in viata de zi cu zi oameni care dau dovada de o vointa puternica si ferma de a pasi doar pe calea justa a demnitatii, a atitudinii corecte si a virtutii omenesti! Ei sunt rari, dar exista. Si tocmai pentru ca sunt rari, cu atat mai mare e bucuria cand ii intalnim.
 Cu toate acestea noi nu vrem sa ne gandim ca si noi insine, fiecare dintre noi, nu doar ca putem, ci trebuie sa fim astfel de oameni cu o vointa de fier, neclintita, oameni care privesc in jurul lor obiectiv, dar care, in mod deosebit şi inainte de toate, privesc obiectiv si sever in oglinda sufletului lor.
   Desigur ca pentru a avea fermitate in vointa e nevoie de eforturi repetate. Si asta presupune si caderi. Dar un om sincer cu el insusi si dornic sa invete, va folosi fiecare cadere de care a avut parte pe drumul sau, ca pe un pas inainte catre scopul spre care ravneste, catre telul pe care stie ca il are de atins. Si acest tel de atins este puterea de a actiona in orice situatie doar asa cum ne dicteaza constiinta cea mai profunda, si nu cum ne influenteaza gandurile impure care cauta sa se apropie de fiinta noastra interioara pentru a ne dauna. Si in cea mai mare parte a cazurilor chiar dauneaza, datorita indolentei noastre de a opune rezistenţă impurităţii gandurilor care astazi e mai raspandita decat oricand si e de gasit pretutindeni, la toate popoarele.

   Cati dintre noi cred cu adevarat in ei insisi, cati cred ca pot obtine puterea de a actiona in orice situatie, doar asa cum ne dicteaza constiinta noastra cea mai profunda?

    Daca nici macar incredere in capacitatile noastre nu vrem să avem, cum vom putea sa ajungem vreodata atunci să le folosim aceste capacitati spre binele nostru ?

     Insa increderea vine doar ca urmare a voinţei noastre libere. Si trebuie intr-adevar SA VREM pentru a o avea.
   
    Fara incredere in Puterea Binelui, nu exista nici un viitor!

    Si cine are incredere cu adevărat in Puterea Binelui, o lasă să se manifeste liberă in el si prin el! Liberă, netulburată de puterea gandurilor impure!