Libertate

Exista o libertate a corpului si o libertate a spiritului. Asa cum exista inchisori pentru corp, exista si inchisori pentru spirit. Cele mai periculoase sunt ultimele, pentru ca eliberarea din ele cere un efort personal serios, pe care putini oameni sunt dispusi sa-l faca.
Pe de alta parte, spiritul unui om poate fi liber chiar daca trupul sau e inchis dupa gratii.
Din pacate, in mod obisnuit, omul este prizonierul gandurilor sale.
Mintea lui gandeste deseori ce vrea ea si nu ce vrea el. Il poate inchide dupa gratiile sale, il poate tortura fara mila, fara ca omul sa poata misca un deget pentru a se elibera de-acolo. Pentru acest lucru ar trebui sa miste un gand. Dar gandurile sunt la fel de greu de urnit din loc precum muntii. De parca au fost acolo de la facerea lumii si nici un cutremur n-a putut inca sa-i doboare.
Uneori gandurile sunt monstri, nu munti. Iar monstrii din mintea omului au de obicei mai multe capete, precum balaurii din poveste. Si, precum balaurilor din poveste, daca le tai un cap, le cresc altele in loc.
Suntem prizonierii gandurilor noastre. Gandurile ne rod si ne framanta, ne inspaimanta si ne bat la cap, ni se ciocnesc in minte si ne asurzesc cu zgomotul lor...se infiltreaza peste tot si se vara care pe unde-apuca. Ele fac multe alte lucruri neplacute care ne rapesc toata linistea si ne fura intreaga bucurie de-a trai. De cele mai multe ori, gandurile rele sunt de nestapanit. Cu cat le acordam mai multa atentie, cu atat devin mai puternice, mai nesupuse, razand cu rautate de eforturile noastre disperate de-a le reduce la tacere.
Tacerea...Ce minunata poate fi uneori! Dar abia se naste un gand bun, firav, care aspira spre lumina precum un firicel de iarba primavara...si ogorul mintii e napadit de ganduri rele, care se napustesc asupra lui, ca plantele agatatoare ce sugruma fiecare gand bun inainte sa devina viguros si puternic.
De parca au prins radacini in interiorul mintii. Indata ce le smulgem cresc altele in loc, ca intr-o padure fermecata, fara sa le pese ca noi vrem sa facem ordine in ele si sa schimbam peisajul. Iar cele noi mai au si spini pe deasupra!
Asa ca...deseori ne simtim obositi. Mai e de mirare?
Credeti ca aceste descrieri reprezinta doar un crampei din imaginatia unui scriitor? Nicidecum. Ele reprezinta un crampei din viata. Procese reale, care au loc permanent in mintile  noastre, care nu se vad, dar exista. Sa nu credeti ca nu exista pentru ca nu le putem vedea...
Si atunci? Cum ne putem elibera de ele? Cum putem iesi din inchisoarea mintii?
Orice v-ar spune cineva, nu exista o reteta valabila pentru toata lumea.
Si orice v-ar spune cineva este doar teorie, fara valoare pentru voi in lipsa unui efort personal.
Daca insa sunteti dispusi sa-l faceti, veti primi tot ajutorul de care aveti nevoie. De unde?
De Sus, din Lumina, de unde vine intotdeauna orice ajutor.
Dar numai in masura in care vi-l doriti cu-adevarat, numai in masura in care va deschideti pe dinauntru ca sa-l primiti.
Dorul de Lumina face o bresa in interiorul mintii voastre. Ca o fanta prin care patrunde lumina...exact atat cat este deschiderea de mare, nu mai mult.
Cand patrunde putina lumina, odata cu ea vine putina liniste si pace.
Ce binecuvantare...o raza de lumina in bezna intunecata a mintii!
Va fi severa si rece, dar plina de o nespusa prospetime. Cu ajutorul ei veti trai pe pielea voastra inceputul...Continuati, fara teama!
Va lumina peste orori si suferinte, peste tablouri de groaza si scene de tortura. Sa nu va fie teama de ce veti vedea! Va trebuie curaj sa recunoasteti ca...stiti voi ce anume.
Recunoasterea! Cata gratie contine ea! Si cata oroare cand e prea tarziu!

( Alina Rus )