Despre Omul Nou

Despre Omul Nou

 Noul Om nu poate veni de nicăieri, trebuie să vină prin tine.
......
 Vechea minte era fie orientată către trecut, fie orientată către viitor – care de fapt nu sunt orientări într-adevăr diferite. Vechea minte era preocupată cu ceea ce nu este.

...... El va veghea, va observa, va vedea, va trăi şi va permite tot felul de experienţe. El va fi disponibil, el va fi multidimensional. El nu va căra scripturi în cap, el va căra doar alertă, conştientizare.

Vechiul Om trăia din teamă – chiar şi Dumnezeul lui nu era nimic altceva decât o creaţie din teamă. Templele lui, moscheile, gurudwaras-urile, bisericile – toate erau din teamă. El tremura, era înfricoşat. Noul Om va trăi din dragoste, nu din teamă, fiindcă teama serveşte moartea, dragostea serveşte viaţa. Şi dacă tu trăieşti din teamă, nu vei cunoaşte niciodată ce este viaţa, vei cunoaşte doar moartea, din nou şi din nou. Şi aminteşte-ţi, persoana care trăieşte din frică creează tot felul de situaţii în care ea trebuie să simtă tot mai multă frică. Frica ta crează situaţii, întocmai precum dragostea crează situaţii, dacă iubeşti vei găsi aşa de multe situaţii să fii iubitor, dacă esti speriat vei găsi aşa de multe situaţii să fii speriat. Dragostea va fi aroma noii conştientizări.

.....

 Şi nu spun că Noul Om nu va munci. El va munci, dar asta nu va fi dependenţa lui, el nu va fi dependent de muncă. Aceasta nu va fi un drog.
..........
 El nu va fi acumulativ. El nu va crede în a avea un cont gras în bancă şi el nu va crede în a fi într-un post înalt. Mai degrabă îi va plăcea să cânte un cântec, să cânte din flaut, la chitară, să danseze. Nu îi va plăcea să devină faimos. Îi va plăcea să trăiască, să trăiască autentic [...]

......

  Dar vechiul nu poate reuşi. Timpul, spiritul timpului nu va fi în favoarea lui – vechiul trebuie să moară.
........
Noul Om va fi creativ.
......

Noul Om obligatoriu va crea o nouă societate în jurul lui.
......

Orice este înlăuntrul lui va fi de asemenea şi pe dinafară. El va fi autentic. Aminteşte-ţi acest cuvânt, autenticitate – aceasta va fi religia Noului Om.
......
Noua conştientizare nu va accepta vorbăria fără sens.

......

Noul Om va respecta libertatea lui şi va respecta şi libertatea altora. Vechiul Om interferează constant, băgându-şi nasul în treburile tuturor, încercând să manipuleze, să critice, să condamne, să recompenseze, să pedepsească.

.............

Vechea lume a rămas fără individualitate – ea ura individualitatea! Îi plăceau doar oile, mulţimile – oameni purtându-se în acelaşi fel şi fiecare urmând aceeaşi rutină şi aceeaşi structură. Noul Om va permite tot felul de posibilităţi. Noul Om va iubi structurile lichide. El va fi uman, el va respecta fiinţele umane. Respectul lui va fi aproape religios. Noul Om va trebui să găsească noi forme de comunitate, de apropiere, de intimitate, de scop împărtăşit, fiindcă vechea societate nu va dispărea imediat – va mai persista. Va da tot felul de lupte cu noua societate – aşa cum se întâmplă întotdeauna. Are atât de multe interese vădite, nu poate să se ducă uşor. Se va duce doar când devine imposibil ca ea să mai rămână în existenţă.



............

Noul Om se va încrede doar în propria lui experienţă. Până nu cunoaşte, el nu se va încrede.
...................

Şi în cele din urmă, Noului Om o să-i placă să fie alături de natura elementară: de mare, de soare, zăpadă, flori, animale, păsări, de viaţă, de creştere.
..........


Doar o nouă conştientizare poate mântui omul din sclavia lui.

Şi noua conştientizare poate veni doar prin tine!




( Osho - secretul secretelor )

Am invatat

Am învățat să trăiesc. Există o diferență între a trăi și a exista.
Am învățat să fiu bună, tolerantă, temperată, umană, dar să nu uit că eu sunt cea mai importantă persoană din viața mea.
Am învățat să fiu îngăduitoare față de ignoranți și să fiu iertătoare cu cei răi și proști.
Am învățat că a aștepta după alții, înseamnă timp pierdut și amânări inutile.
Am învățat că nu are rost să mă zbat să fac parte dintr-o viață în care nu sunt dorită. Că aceia care nu caută apropierea de mine, nu îmi simt lipsa.
Am învățat să fiu mai rezervată în a mă implica sufletește. Să fac diferența între cei care mă iubesc și cei care doar mă folosesc. Am învățat că dacă cineva mă iubește cu adevărat nu îmi va da motive să mă îndoiesc de asta.
Am învățat că mai întâi trebuie să încerc să mă ajut singură și abia apoi (dacă nu reușesc), să strig după ajutor.
Am învățat să nu caut mereu vinovați pentru eșecurile mele și să îmi asum cu demnitate greșelile.
.............

Am învățat că trebuie să îmi protejez secretele și că trebuie să fiu selectivă în privința oamenilor în fața cărora mă pot destăinui, pentru că unii te ascultă doar pentru a afla informații despre tine, pe care mai târziu le vor folosi împotriva ta.
Am învățat că exhibandu-mi fragilitatea sufletească îmi asum riscul să se profite de vulnerabilitatea mea.
Am învățat că e doar de datoria mea să lupt pentru fericire și că nu am dreptul să depind de alții pentru asta.
Am învățat că am dreptul să fac doar ce vreau eu și că uneori n-ar trebui să mă intereseze ce vor alții.
Am învățat că rațiunea nu poate fi mereu în consens cu inima și că ambele pot fi supuse rătăcirilor.
Am învățat că a avea o relație, nu înseamnă neapărat a avea iubire, siguranță, sau familie și că doi oameni, deși formează un cuplu, nu înseamnă întotdeauna "împreuna”.
Am învățat să nu mai plâng după trecut și după cei care m-au abandonat. Că unii oameni te însoțesc o perioadă pe drumul tău, iar mai apoi aleg brusc alte drumuri. Că unii nu au fost decât niște umbre, care doar m-au privat de soare și de lumină.
Am învățat că viața înseamnă alegeri și că niciodată nu e prea târziu să o trăiesc așa cum doresc.
Am învățat că atunci când iubești, nu există distanțe care să nu poată fi parcurse.
Am învățat că iubirea și binele nu le pot oferi cu forța celor care nu le vor.
Am învățat să stau uneori doar eu cu mine și să nu mă mai simt singură. Și că de multe ori pot fi înconjurată de o mulțime de oameni și totuși să cunosc cea mai cumplită singurătate.
Am învățat să mă bazez pe propriile mele puteri, să cred în mine și să nu-i mai las pe alții să mă descurajeze, sau să îmi spună ce și cât pot.
Am învățat că valoarea reușitelor mele este direct proporțională cu lipsa de importanță pe care o acord lucrurilor și oamenilor care nu merită.
Am învățat că doar eu știu cel mai bine cine sunt cu adevărat, cum sunt, unde trebuie să ajung și că fiecare om mă poate vedea diferit. Că nu pot fi altfel, în funcție de cum ar vrea fiecare persoană.
Am învățat că oricât de bun ai fi, oamenii îți vor căuta defecte. Iar atunci când nu le vor găsi, le vor născoci. Pentru că unii nu suportă să vadă la alții un spirit superior.
Am învățat că lumea mă va judeca mai mult după prejudecăți proprii decât după calitățile mele obiective.
Am învățat că oricât de mult m-aș strădui, nu voi reuși să-i mulțumesc pe toți.
Am învățat că a fi acceptat de ceilalți nu e țelul meu în viață. Că îmi pot vedea de drum și fără să am aprobarea tuturor.
Am învățat să pierd, să uit, să iert și să ignor.
Am învățat că trebuie să existe și buni și răi, dar, că oricine se poate schimba neașteptat, atât în bine, cât și în rău.
Am învățat că omul rezonabil se adaptează lumii în care trăiește și că doar omul nerezonabil persistă în încercarea lui de a adapta lumea la el. Că dorințele, capriciile și nevoile mele, nu trebuie să fie o prioritate pentru toată lumea. Că în timp ce unii reprezintă o prioritate pentru mine, eu nu sunt decât o opțiune pentru ei.
Am învățat că nu sunt obligată să îmi ascund sentimentele și părerile față de ceilalți și că nu trebuie să-i menajez pe cei care nu suportă sinceritatea. Că adevărul spus direct îi va îndepărta doar pe cei nesinceri. Că atunci când spun o prostie mulți mă tolerează, iar când spun un adevăr majoritatea mă urăsc.
Am învățat că a fi asertivă înseamnă a fi liberă și că nimic nu e mai de preț ca libertatea.
Am învățat să îmi cunosc limitele, pentru că doar eu pot forța depășirea acestora.
Am învățat că uneori, un dialog cu mine însămi mă poate ajuta de o mie de ori mai mult, decât dacă aș discuta cu alte persoane.
Am învățat că atunci când o ușă se închide, o alta se deschide, dar totul e să nu-mi rup gâtul traversând holul dintre ele.
Am învățat că starea mea de dispoziție depinde doar de mine, nu de starea vremii, nici de toanele altora.
Am învățat să merg tot mai sigură pe propriile picioare, dar să nu uit niciodată cine m-a susținut să nu cad.
Am învățat că atunci când cineva îmi face brânci, trebuie să mă ridic cu spatele, altfel, ar trebui să îngenunchez și, numai Dumnezeu merită să stai în genunchi în fața Lui.
Am învățat să nu mai am așteptări. Pentru că oamenii nu se vor purta mereu echitabil și nu vor fi mereu recunoscători când îi ajut. Iar unii vor uita de îndată ajutorul oferit.
Am învățat că oamenii te resping dacă nu le faci mereu pe plac și te uită dacă nu mai au nevoie de tine.
Am învățat că proștii nu au acces la ironie și de aceea se vor opri la insultă.
Am învățat că dacă unii oameni mă vorbesc pe la spate, înseamnă că nu se află în poziția din care să îmi poată da peste nas.
Am învățat că cel mai mare compliment pe care îl pot face prostiei unora, este să mă dau la o parte că să o vadă toată lumea.
Am învățat să mă bucur de fiecare anotimp, să împart cu ceilalți, să zâmbesc oricui, să ascult oamenii. Am învățat despre stăpânirea de sine, despre cumpătare, modestie, virtute, ambiție și valori. Am învățat să iubesc.
Am învățat să fiu eu.

( http://www.irinab.com/2011/01/mai-am-de-invatat.html  )

De ce sunt rare anumite clipe?

 "Anumite gânduri sunt rugăciuni. Sunt clipe în care, oricum ar sta trupul, sufletul este în genunchi."
Victor Hugo


( citat preluat de pe www.facebook.com/Irina.Insomnii )

Puterea puritatii

Daca ar sti ce este puritatea, toti oamenii s-ar stradui s-o dobandeasca.

( Alina Rus )

De ce exista deosebire intre chipurile oamenilor?

Alexandru Vlahuta a scris urmatoarele cuvinte despre diferenta intre chipurile oamenilor:

Fiecare suflet îşi poartă chipul care i se potriveşte.
Dacă nu şi-l are de la început croit pe seama şi făptura lui,
singur şi-l modelează, din lăuntru în afară,
încetul cu încetul.

Nu e linie, nu e trăsătură cât de neînsemnată în figura unui om
care să nu corespundă unui anume gest sufletesc.

Mai întâi gura e modelată de mişcările şi de căldura cugetării,
de vorbele pe care le spune, şi mai ales de cele pe care nu le spune;
apoi ochii, ochii cari, învăluind formele de afară cu privirea sufletului
care se uită prin ei, capătă, cu vremea, caracterul, expresia fundamentală,
coloarea privirii, a undei acesteia de viaţă,
încărcată de dragoste sau de ură, de bunătate sau de răutate,
de lumină sau de întuneric,
după cuprinsul adâncului din care pleacă.

Şi toată faţa, cu liniile şi cu mişcările ei,
sfârşeşte astfel prin a fi opera firii noastre,
a sentimentelor şi gândurilor noastre.


"Oamenii nu sunt prizonierii sortii, ci doar ai propriei minti.."

Inceput de drum

 A te simti in siguranta, a te simti cu adevarat ocrotit...este lucrul cel mai frumos dintre toate!
"Dieu donne a ceux qui se donnent." - Dumnezeu le da celor ce se daruiesc pe sine.
Doar atunci cand dai totul, cand renunti la tine te simti ocrotit astfel. Doar cand te daruiesti Puritatii, cand O slujesti din toata fiinta ta poti sa te simti in siguranta.
Dumnezeu ocroteste puritatea. Nimic altceva nu avem de facut...decat sa fim astfel.
Cand noi insine ocrotim ceea ce este pur - si numai atunci - dobandim siguranta de sine. Devenim oameni realisti, care simt in sfarsit pamantul ferm sub picioare.
Binecuvantat fie el, pamantul umilintei noastre!
Laudat fie Domnul. Care l-a creat!

( Alina Rus )

O intrebare mereu actuala

Sunt eu cel care vreau sa fiu?

Conditia umana

Nu avem nevoie de oameni care ne spun ce sa facem, ci de oameni care fac ceea ce spun!
Cei din urma vor fi cei dintai si ei sunt mult mai rari decat credem cu totii.
Ei nu dau niciodata sfaturi inutile, ci merg voiosi pe Cale, lasandu-i pe ceilalti cocotati in copacul autosuficientei.
In nici un caz nu-si vor pierde timpul ca sa-i dea jos de acolo, pentru ca ei sunt oameni de treaba, prin urmare isi vad de treaba lor. Ei nu au timp de pierdut cu certuri si dispute. Cei care merg pe Cale uita sa se certe, uita ca vor sa aiba dreptate. La nevoie isi apara convingerile singuri impotriva tuturor, dar nu cauta niciodata sa le impuna. Ei practica binele in mod firesc, discret, ca pe a doua natura, fara sa se laude cu ceea ce fac, astfel incat "nici macar dreapta nu stie ce face stanga".
Deseori nebagati in seama, ei nu pretind ca stiu ce e util pentru altii. E atat de greu sa stii acest lucru! De cele mai multe ori omul nu stie ce ii este util lui insusi.
A face intotdeauna ce este corect, in toate imprejurarile vietii, a urma intotdeauna directia utila propriei evolutii...nu este deloc usor in ziua de azi. Si cine face acest lucru de bunavoie? Dar viata merge inainte si il impinge pe om de la spate. Norocul lui!
El are nevoie de experiente traite ca sa ajunga la cunoastere. Degeaba ii spune semenul sau ce sa faca, daca el insusi n-a ajuns la aceeasi concluzie! Caci numai propria lui traire ii va da puterea sa puna teoria in practica. Adevarata recunoastere devine intotdeauna fapta.
<<...Omul trebuie doar sa invete sa devina viu in interiorul sau, sa cantareasca si sa examineze ceea ce i se ofera; caci, intr-adevar, doar el singur raspunde pentru persoana sa. De indata ce se straduieste, el va percepe deja intuitiv cu exactitate ceea ce este corect.
...Intotdeauna depinde de fiecare om in parte, si numai de el, daca in interiorul sau merge in sus sau spre Intuneric. Daca privim corect, chiar si faptul ca omul merge o perioada pe cai gresite nu poate decat sa-i foloseasca; caci el recunoaste cum ar trebui sa nu actioneze si se va pazi pe viitor de acest lucru. El trebuie intotdeauna sa foloseasca fragmentele unui astfel de drum drept trepte care il vor conduce mai repede in sus. >> spune Abd-ru-shin in cartea "Intrebari si raspunsuri."
Dar majoritatea oamenilor judeca situatia dupa aparente, dupa formele exterioare ale actiunilor celor din jur, fara sa le perceapa intuitiv viata interioara.
Pana si ucenicii lui Iisus Christos au vrut sa-L indeparteze pe Acesta de Maria Magdalena cea pacatoasa. Dar ea L-a recunoscut de cum L-a vazut in mijlocul lor...chiar mai repede decat au facut-o ei insisi.
Cine se poate lauda ca stie cum va evolua un om? Nici cel mai intelept dintre intelepti nu stie ce va decide un om intr-o situatie data. El recunoaste clar doar consecintele deciziei luate, dar nu poate sti dinainte ce va decide semenul sau. Poate se va schimba la timp si-o va lua inaintea altora...care stau cocotati in copac! Iar fara cunoasterea de sine acestia nu vor cobori niciodata de la inaltimea lor inchipuita. De milenii intregi liberul arbitru al omului este conditionat de intelect. De aceea omul n-a inteles pe deplin nici unul din Mesajele trimise de Sus!
Mesajul lui Abd-ru-shin ii atinge numai pe cei umili in spirit, care vor sa devina cu adevarat oameni. Ei stiu ca nu e destul sa-l citeasca, ci trebuie sa-l puna in practica in viata de zi cu zi, adica sa coboare din copac si sa mearga pe Cale! Dar la ora actuala intelectul uman face ravagii in toate domeniile, chiar si in randurile celor care stiu sa citeasca!
Un om care merge pe cai gresite nu este intotdeauna ipocrit. Dar unul cocotat in copacul autosuficientei, care-i considera de sus pe cei care-o apuca pe astfel de cai...este ipocrit intotdeauna si incapabil de autoevaluare corecta. De la pretinsa lui inaltime, el nu poate evalua corect nici o situatie, nici o imprejurare. Ca sa faca acest lucru, el are nevoie de ingredientul de baza al oricarui om viu: umilinta!
Tocmai pentru ca umilinta este o insusire spirituala prin excelenta, ea pare sa lipseasca atat de mult in ziua de azi. Un om realist, cu picioarele pe pamant, este un om umil in spirit. El este capabil sa-L recunoasca pe Dumnezeu in Operele Sale asa cum este El in realitate si nu cum cred oamenii ca este.
<<Priviti numai cum se comporta toti oamenii in aceasta privinta! Ei cauta tot ce este posibil si chiar imposibil, insa in mod cu totul evident nu iau in considerare un punct, pe care il neglijeaza complet, tratandu-l ca basm, si nu-l mai introduc niciodata serios in adevaratul eveniment! Acest singur lucru reprezinta Legile inflexibile ale lui Dumnezeu, Vointa Sa, Care in pofida inflexibilitatii Sale, nu mai este respectata si nu mai este deloc pusa la baza evenimentelor!
Acest fapt vorbeste atat de inspaimantator de clar despre starea interioara a oamenilor...
...Asa cum se intampla aici, asa este si in fiecare caz, la fiecare gand, fiecare examinare, fiecare fapta! Privirea ramane atintita meditativ numai asupra a ceea ce este pamantesc, asupra planurilor celor mai joase; aceasta nu mai poate sa se ridice libera spre inaltime, nu mai doreste acest lucru! Ceea ce pentru o persoana fara restrictii ar insemna un inceput firesc - adica ar insemna ca ia in considerare in toate lucrurile mareata Vointa a Creatorului si ca isi formeaza concluziile numai pe baza Acesteia, pentru ca solutia corecta nu se poate afla decat in Ea - este alungat de omul din ziua de azi, si chiar de reprezentantii bisericii, pe taramul fanteziei! Acest lucru dovedeste ca ei pur si simplu nu se gandesc deloc sa puna Vointa la baza concluziilor lor. Dimpotriva, ei se supun chiar pe fata stiintei, deci intelectului pamantesc, se supun unei existente legate de ceea ce este pamantesc, devenind astfel adeptii acelui Antichrist in privinta caruia ei ar trebui sa avertizeze, insa pe care nu l-au cunoscut niciodata!
Puritatea Adevarului Divin in primul rand! Cel care se ascunde nu mai merita acest lucru.>> spune Abd-ru-shin in cartea "Intrebari si raspunsuri".
Pentru a fi inteles cu adevarat, Abd-ru-shin ii pune fiecarui cititor o singura conditie, cea mai severa dintre toate, dar absolut necesara pentru ca omul sa devina om: depasirea actualei conditii!
Caci omul zilelor noastre face parte dintr-o rasa subumana, nici om pe deplin, nici animal in intregime! O rasa care traieste in copacul autosuficientei, crezand ca duce o existenta umana plina de progres stiintific si dezvoltarea tehnologiei moderne. Dar actuala conditie umana e jalnica de-a dreptul si trebuie s-o depasim pana nu este prea tarziu! Vointa omului este conditionata de intelectul sau, de intelegerea ingusta, pamanteasca, asupra lumii si vietii, care il va impiedica intotdeauna sa recunoasca adevarul. Aceasta nu este o dovada de realism, ci dovada clara a incapacitatii de intelegere pentru orice om care gandeste liber, pe cont propriu.
<<Totusi, trebuie sa se inteleaga corect ce inseamna dominatia intelectului. Astfel, eu nu ma refer la vreo forma de guvernamant sau ceva asemanator, ci pur si simplu la situarea de bunavoie a fiecarui individ sub propriul sau intelect, ceea ce a provocat tot ceea ce este nesanatos in conditiile pamantesti si, din pacate, va mai continua sa faca acest lucru o vreme.>> spune Abd-ru-shin.
La vechiul cabinet medical in care lucram mai demult atarna un tablou plin de figuri umane cocotate intr-un copac, care se fugareau una pe alta pe crengi, cu atitudini subumane...un tablou al haosului. Intr-adevar, arta adevarata produce fiori...si uneori se vinde foarte bine. Am aflat de curand ca tabloul "Strigatul" al lui Edvard Munch s-a vandut la licitatie cu una din cele mai mari sume de pana acum. Se spune ca in vremuri de recesiune e bine sa investesti - in mod paradoxal - in opere de arta!
Imi amintesc si acum ce mult m-a impresionat acest tablou cand l-am vazut reprodus prima data intr-un album. In ochii mei a fost imaginea angoasei umane fara de leac, inceputul disperarii fara sfarsit...Daca acest artist a putut sugera - chiar si intr-o masura infima - groaza de care e cuprinsa creatura umana cazand prada mortii spirituale...tabloul lui este o autentica opera de arta, chiar daca nu este "frumos" in sensul obisnuit al cuvantului. Si poate nu e deloc intamplator faptul ca acest tablou s-a vandut atat de bine in zilele noastre...cand oamenii cheltuiesc in mod nechibzuit, cand nu stiu pe ce lume traiesc si de ce arta le produce o impresie atat de profunda.
Actuala conditie umana e inceputul mortii spirituale! Oameni morti in interiorul lor populeaza Pamantul si se afla deseori in fruntea progresului stiintific. Strigatul de groaza al multora va rasuna cand va fi prea tarziu!
Este aceasta o viziune sumbra a realitatii? Sau poate o viziune de cosmar, ca si unul din cele mai bine vandute tablouri din istoria artei?
Dar Abd-ru-shin ne spune ca...un strigat de groaza i-ar scapa celui capabil sa vada formele de ganduri care populeaza acum viata interioara a oamenilor.
Si atunci, ce este de facut?
Doar ce este util! Sfaturile inutile raman fara efect. Cei care le dau considera ca stiu ce e bine pentru ceilalti, dar in aceasta atitudine se afla deseori aroganta intelectuala si nu dorinta sincera de a fi de folos. Tocmai cei care impart "cu darnicie" sfaturi sunt cel mai putin dispusi sa le primeasca. Orice le-ai spune, ei o tin pe-a lor...La ce bun sa-ti mai bati gura de pomana? Cu totii stim ca e usor sa dai sfaturi, mai greu este sa le urmezi! De aceea, cand aproapele tau urmeaza o directie gresita, cel mai bun lucru pe care-l ai de facut este sa mergi tu insuti pe Cale; daca are bun simt, va recunoaste acest lucru, iar recunoasterea lui ii va fi de folos...in primul rand lui insusi; iar daca nu-l are, nu-i treaba ta...imi spune mie vocea mea interioara.
Usor de zis, greu de facut. De aceea avem nevoie de modele. Exemple luminoase care ne arata, prin felul lor de a fi, ca omul poate sta drept in aceasta lume stramba, daca vrea cu adevarat. Oameni la care sa ne putem uita - cu sinceritate deplina - de jos in sus! Dar pentru acest lucru este nevoie ca noi insine sa coboram din copac!
Oameni care starnesc incredere, cu simtul dreptatii si cu ochi luminosi, in stare sa-i inteleaga pe ceilalti corect, in stare sa dea sfaturi utile cand le sunt cerute. Cu siguranta multi le vom cere sfatul, cand vom vedea exemple in ei!
Unde sunt acesti oameni? intrebam noi, cei care avem atata nevoie de modele...
Aparent rasa umana a disparut demult de pe fata pamantului. Iar oameni ideali nu exista. Dar idealul continua sa existe, chemandu-ne...
Daca ne este dor de o lume mai buna, sa o facem mai buna noi insine, prin felul nostru de a fi. Sa devenim noi insine modelele dupa care tanjim, oameni care stau in lumina, care fac ceea ce spun! Fiinte umane care-si depasesc actuala conditie! Astfel incat ceilalti sa se poata incalzi la caldura sufletelor noastre...sau sa se invioreze de racoarea prospetimii ce emana din noi!
Asa erau oamenii candva, in vremurile demult apuse, cand tocmai coborasera din copac... Inainte sa-si paraseasca Dragostea Dintai, ca sa se autoglorifice pe sine, pe fata sau in ascuns!

( dr. Alina Rus )

sa traiesc azi o poveste

 mare e orasul...
 uita-te mai bine:
 are multe noutati...
 masini tot mai rapide,
 indivizi tot mai capabili...
 uita-te.. cate societati...
 cate? nimeni nu mai stie...
 oameni care castiga...
 Altii care mor...
 eu nu stiu...
 nu stiu ce as face...
 nu stiu ce as da...
 sa pot trai pe o insula a mea.

 uita-te ...
 acesta e orasul...
 cate lucruri doar aici
 le poti afla...
 uita-te cate " adevaruri ",
 toate in fata ta.
 oameni ce trec grabindu-se...
 de parca le lipseste mereu ceva...
 sa fie fericirea?...
 ce n-as face eu...
 ce n-as da eu...
 sa pot trai pe-un nor!

 eu nu vreau sa pierd,
 nu vreau sa ma grabesc
 fara sa am un rost...
 ce n-as face eu...
 ce n-as da...
 sa pot trai ca-ntr-o poveste
 viata mea!

  ce n-as da!...
  sa traiesc o poveste...
  adevarata ca si realitatea
  ce sta in fata mea...


 ( inspirat de cantecul italian: Vivere una favola )

De ce mint oamenii? ( in engleza )

WHY DO PEOPLE LIE?
Frequently, we see how lying has become a part of human life
today. The so-called contingency or social lies apparently are
essential. People hide themselves behind lies, unable to go on
without them. No longer are they able to recognize the truth!
Unfortunately, these people always find an excuse to justify a lie,
which is why lying occurs everywhere. Oddly enough, people do
not have any intuitive feelings concerning the act of lying, nor of
being deceived.
More noticed become those who make an effort to speak truly.
They have to put up with contempt, scoffing and even pity. Those
who are truthful are not considered to be real friends of the truth,
and are not said to think and speak fairly, which in fact is the case.
On the contrary, one nearly always hears, “He is awkward, rude,
and uncultured!”
People identify this righteousness with a lack of culture. In
short, people who speak the truth are considered to be those
whom it is better to avoid. Even people of good character will
describe truthful people as “less intelligent” and “aggressive,”
and shun them.
One thing is absolutely certain: a person who always tries
to speak the truth, everywhere, and who lives accordingly, is
disliked and constantly will face many obstacles in every aspect
of life.
Under the guise of good manners, countless people force
themselves to make things appear better and bypass them; in other
words, they lie because it brings them material advantages, and
consequently being highly esteemed by their peers.
53
These lies, easily recognizable as such, become evident by their
rudeness. Nevertheless, they are not as dangerous as half-truths,
which are considered legitimate but are nothing but lies!
Also, what terrible consequences may arise from so-called
“well-intentioned lies!” In the case of someone approaching death
who fearfully asks whether he is going to pass away, all around
him try to convince him that he will not die. People even reassure
him that he will be cured shortly, although they know it is an
outright lie.
Why not simply tell the dying person that any extra help is
physically impossible, and that, most likely, the end of his time on
Earth is near? It is obvious that we should convey certain serenity
to the dying person, however, not by denial of the truth!
An awareness by the dying person that he is going to pass
away offers him the chance to adapt to such a reality, and allows
him to put all his earthly affairs in order, which is perfectly natural.
At the same time, he also has an opportunity to meditate on his
departure, and thus, the fear of death loses its deepest impact. If
the dying person does not take advantage of this opportunity he
will be causing himself harm.
It is a different situation when a lie is told that gives this
person hope for living. After death, he refuses to abandon his
body, thus making his earthly departure more difficult. Afterwards,
in the hereafter, as he becomes aware that he is no longer
in his physical body, he will not be able to ascend due to his
doubt and suspicion.
The person who deceived him with such a lie will naturally
suffer from this act as well. The perpetrator of the lie may or may
not feel remorse, yet nevertheless he will bear the consequences.
A similar thing happens in daily interactions in society
when respect between two people is destroyed by a lie. The
reasons for the lie do not matter; reciprocal trust is destroyed,
which may never again be the same. The fear of being the
victim of a lie may remain forever between them. In the very
least, a long period of time will be necessary before the lost
trust can be regained.
54
These few cases are enough to show the devastating consequences
of lies that, despite good intentions, are used so that
people will not be considered “unpleasant” in life here on Earth. Is
all this really worth the trouble?
We modern human beings should try to remove all that is false
from our lives, and live according to the Laws of Creation where a
lie is impossible! Perhaps we need the courage to take this step,
but would the effort not be worth it?

    ( from THREADS OF FATE DETERMINE HUMAN LIFE - ROSELIS VON SASS )

Nevoia de timp si irosirea timpului

Timpul trece prea repede pentru a ne lamenta și a ne împovăra sufletele cu griji.
Timpul trece prea repede pentru a plânge după un trecut care nu mai poate fi schimbat.
Timpul trece prea repede pentru a amâna și a aștepta după alții.
Alergăm după vise incerte și ratăm excepționalul, cu fiecare clipă care trece.
Acordați mai mult timp sentimentelor și trăirilor, decât lucrurilor și problemelor legate de existență.
Trăiți intens fiecare clipă, căutați bucuria în lucrurile simple, zâmbiți, râdeți cu poftă, plângeți de emoții frumoase, apropiați-vă de oameni și iubiți!
Să aveți o zi frumoasă!

( de pe irinab.com )

Aparentele inseala

Am descoperit cei mai frumoși oameni, ascunși după chipuri aparent banale și în trupuri  bolnave, accidentate... Și am întâlnit oameni urâți, ascunși în trupuri frumoase, aparent perfecte.
Am simțit căldură de la oameni străini, distanți, așa cum am simțit răceală de la oameni apropiați. Am primit mângâiere, înțelegere și susținere de la oameni care aparent nu aveau nimic de oferit și am fost abandonată și respinsă de oameni care aveau totul și care îmi datorau foarte mult.
Am descoperit sensibilitate în oameni duri, puternici și implacabili, așa cum am găsit impasibilitate în oameni aparent umani, buni, perceptibili.
Oameni foarte bolnavi mi-au alinat mie suferințe minore, trecătoare, de multe ori închipuite, iar oameni sănătoși m-au tratat cu nepăsare când am fost bolnavă.
Am găsit prieteni adevărați în oameni pe care nu i-am văzut niciodată, așa cum am descoperit străini în prieteni apropiați.
Am simțit aproape de sufletul meu oameni care se aflau la mii de kilometri distanță, așa cum m-am simțit înstrăinată și îndepărtată de oameni care se aflau lângă mine.
Am fost iertată de oameni pe care i-am rănit și cărora le-am întors spatele și am fost condamnată, respinsă și abandonată de oameni cărora nu le-am greșit niciodată.
Am învățat de la oameni care aparent nu aveau studii și experiențe de viață, așa cum nu am învățat nimic de la oameni care știau totul...
M-au apropiat de Dumnezeu oameni fără credința și m-au îndepărtat de El oameni aparent foarte credincioși.
Am fost primită regește în case modeste și am fost tratată cu indiferență în vile somptuoase.
Au fost oameni care au împărțit cu mine din hrana lor puțină și modestă, așa cum oameni care aveau abundență de bunătăți nu mi-au oferit nici măcar un pahar cu apă.
Am primit iubire de la oameni cărora nu le-am oferit nimic și am fost dușmănită de oameni pe care i-am iubit și cărora le-am dăruit totul.
Viața m-a învățat să nu mă mai grăbesc să cataloghez, să evaluez și să aleg oamenii superficial, după false valori și după aparențe. Pentru că nu se știe niciodată cine este un om, cum este și ce are de oferit.

( Acelasi blog dragut - http://www.irinab.com/ )

De pe un alt blog dragutz

Niciodata nu voi privi cu mila un om care are un handicap fizic. Ci il voi privi zambind si cu respect. Cat timp are o inima buna, inseamna ca nu are niciun handicap.
Adevaratii handicapati sunt oamenii rai, egoisti si invidiosi. Cei care pot merge, dar nu fac niciun pas catre un suflet aflat in suferinta. Cei care au maini sanatoase, dar nu ofera nimic. Cei care vad, dar nu observa frumusetea si bunatatea oamenilor. Cei care aud, dar nu pot auzi cuvintele frumoase si sincere.
Acestia merita sa-i privesc cu mila.

http://www.irinab.com/

De ce nu exista azi oameni nobili si fericiti pe Pamant?

Articolul de mai jos al doamnei Alina Rus l-am mai publicat pe blog anul trecut in jurul sarbatorii Pastelui.
A fost scris cu titlul:

 De Florii


Joy Snell, o infirmiera clarvazatoare din secolul trecut, comunicand cu mentorul ei din lumea de dincolo, l-a intrebat pe acesta ce trebuie sa dobandeasca oamenii pentru a deveni copiii lui Dumnezeu. Iata care a fost raspunsul:

"-Adevar, cinste si corectitudine in felul de a fi, acel fel de a fi pe care oamenii il tin ascuns, dar care ii este totusi cunoscut lui Dumnezeu; simplitate in hotarare si o daruire decisa in slujba Lui, a Dumnezeului mare si bun, indiferent de masura in care acest lucru devine constient - ceea ce este rar la voi pe Pamant. Sub pretextul de a-L sluji pe Dumnezeu, de-a implini Vointa Sa, oamenii cauta mai degraba sa-si implineasca dorintele proprii. Cu o mana vor sa se tina de El, dar cu cealalta se agata de lucruri pamantesti, lipsite de valoare. Conceptia lor este ambigua, fidelitatea le este straina. Ei pot sa-i induca in eroare pe altii, insa mai degraba se inseala pe ei insisi, lucru care este fatal evolutiei lor spirituale. Dar pe Dumnezeu nu pot sa-L insele!
Straduiti-va sa realizati o daruire deplina in gandire fidela, in cuvinte si fapte. Abia atunci se ridica sufletele voastre peste lucrurile care le trag in jos, le intuneca privirea si vor sa le rapeasca lumina Dragostei lui Dumnezeu. Atunci vei fi tu - si oricine vrea sa invete de la El - indrumata in domeniul spiritual. Dezvoltati-va obiceiul de-a asculta acea voce gingasa, ascunsa, care se adreseaza sufletului vostru si care are ca efect o conducere sigura prin indrumarea care va este data. Atunci veti crede in masura in care ati primit indrumarea."

Aceste cuvinte luminoase sunt vrednice de a fi scrise pe coltul dinauntru al ochiului, pentru neincetata luare-aminte si transpunere practica in viata de zi cu zi. Ca orice mesaj luminos, ele se refera la conditia omului in Creatie, indiferent de religia sa pe Pamant.
Dintr-o experienta personala legata de fiintele Naturii, am ramas cu impresia unei diferente izbitoare intre ele si noi, oamenii acestui Pamant.
In ce consta aceasta diferenta? In faptul ca fiintele Naturii slujesc unui Singur Stapan, pe cand noi vrem sa slujim la doi deodata!
Lucru dealtfel imposibil. Dar noi nu recunoastem aceasta. Exact asa cum spunea mentorul din lumea de dincolo, conceptia noastra este ambigua, fidelitatea ne este straina. Suntem fiinte duale si nu oameni care lupta cinstit pentru ei insisi, cautand sa se invinga pe sine. Noi cautam mai degraba defectele altora! Pe care le gasim, desigur, pentru ca nici unul nu este destul de curat ca sa nu trebuiasca sa lupte. Dar facand astfel, noi pierdem timpul pe care-l avem pe Pamant, inselandu-ne in primul rand pe noi insine. In loc sa ne vedem fiecare de treaba.
In viata noastra interioara, noi deseori ne plasam deasupra semenilor nostri si nu alaturi de ei.
Indata ce nu le intelegem purtarea, suntem gata sa-i tinem de rau pentru simplul fapt ca sunt diferiti de noi, ca nu procedeaza la fel si nu ne impartasesc intru-totul opiniile. Pe care le consideram, desigur, corectitudinea intruchipata!
Iar daca le gasim vreun defect - lucru care n-ar trebui sa fie treaba noastra, ci treaba lor - suntem gata sa-i lapidam moral, fara sa le acordam nici circumstante atenuante, nici posibilitatea vreunei schimbari ulterioare. Pentru ca nu credem in schimbare, din moment ce ne risipim viata din cauza atitudinii gresite. De parca n-am auzit niciodata Cuvintele: "Cel fara de pacat s-arunce primul piatra!"
Unde sunt cei care cauta? Cei care cauta indrumare de Sus, cei care vor cu adevarat sa asculte?

"Insa cei care vor sa asculte nu sunt destul de severi cu ei insisi. Ei nu sunt destul de cinstiti fata de spiritul lor." spune Abd-ru-shin in Mesajul Graalului. Iar apoi continua:
"Fiul lui Dumnezeu a strigat deja odata catre voi, avertizandu-va: <<Iertati pe aproapele vostru!>> Stiti voi ce implica acest lucru?
...Cercetati-va mai intai pe voi si abia atunci il veti intelege pe aproapele vostru! Iar in intelegere se afla iertarea.
Insa cati oameni exista pe Pamant care fac astfel? Nici unul nu a absorbit in acest fel Cuvantul Fiului lui Dumnezeu. Nici macar acest singur Cuvant, cu atat mai putin intreaga Sa invatatura."

Candva i-am intrebat si eu pe mentorii din lumea de dincolo, asemenea lui Joy Snell: De ce nu exista pe Pamant acei oameni nobili, pe care ii dorim cu totii? Raspunsul a fost:
"Pentru ca nu vor destul. Este destul sa vrei."

Caci daca vrem cu adevarat, fiecare din noi putem implini Vointa lui Dumnezeu in viata noastra de zi cu zi, indiferent unde ne-a plasat destinul. Nu este nevoie sa fim slujitori ai vreunei biserici cand vrem sa servim Lumina. Putem fi oricine si putem face orice, atata vreme cat avem vointa cea buna, atitudinea corecta. Iar daca vreunul din noi se mai intreaba uneori ce inseamna vointa cea buna, raspunsul vine din experienta traita.
Este vointa care-l duce pe fiecare de-acolo unde se afla acolo unde vrea sa ajunga. De la teorie la practica.
Practic...asa se mai numeste fericirea!
Si iarasi se aude vocea mentorului, care-a povatuit-o pe Joy Snell:

-"Tu ai vazut ce poti sa obtii, dar fereste-te sa-ti neglijezi scopul vietii pamantesti in straduinta de a-ti atinge idealul, altfel nu vei invata bine principalele lectii ale vietii. Viata pamanteasca nu este data ca sa fie visata. In rezolvarea fidela a sarcinilor zilnice sufletul castiga rabdare, putere si statornicie."

Si nu este asa de usor cum credem sa ne insusim bine principalele lectii ale vietii. Putem suferi mult ca sa ne implinim destinul. Dar viata insasi ne este cel mai bun maestru, caci experientele prin care trecem marturisesc cum nu se poate mai clar daca stam corect sau gresit in Creatie. Si fiecare stie pana in varful unghiilor unde, cum si cand greseste, daca vrea cu adevarat sa stie.
In aceasta duminica de Florii, sa fim noi insine florile cu care-L intampinam pe Domnul.
Dar mai ales sa nu-L rastignim in Vinerea Mare! Sa-L ascultam si sa-L urmam fericiti in Invierea din materialitate!

<<Fericiti cei care sufera pentru Dreptate, caci Imparatia Cerurilor le va apartine.

A suferi pentru Dreptate inseamna a suferi pentru Adevar. A accepta totul, a invinge totul pentru a putea ramane adevarat, iata lucrul cel mai dur pentru om in timpul peregrinarii sale. Aceasta vrea sa spuna totul: a trai drept, a trai just pana in cele mai mici detalii; multe lupte, multe suferinte vor urma ca atare. Va fi experienta vietii, experienta veritabila in timpul intregii peregrinari a omului. Astfel trebuie sa fie drumul omului pentru ca sa-i ramana deschisa calea catre Imparatia Cerurilor.>>



( Alina Rus )

De unde vine fericirea?

" Nu locul unde ne aflam, nu aparentele exterioare ne fac fericiti; fericirea vine din suflet, din ceea ce fiinta umana simte in interior. "
                                 

“It is
not the place where we are, nor appearances that make us
happy; happiness comes from the soul, from what the
human being feels inside.”
Roselis von Sass

Stapanul vietii

http://www.lumea-graalului.ro/2012/05/03/stapanul-vietii/

A trai

....................Ce-l apasă pe un om vinovat? Propria lui vinovăţie! Ca să scape de apăsare, omul trebuie să-şi îndrepte vina. “Greşeala mărturisită e pe jumătate iertată”, însă recunoaşterea greşelii - în primul rând faţă de sine şi apoi faţă de alţii, dacă este cazul - reprezintă doar jumătate din ispăşire. Restul e faptă, altfel omul rămâne sclavul slăbiciunilor sale până când este prea târziu.
Dacă vrea să-şi elibereze conştiinţa, el trebuie să scape de slăbiciunea care a produs vina. Conştiinţa îl mustră ori de câte ori greşeşte, dar omul trece la fapte abia când începe s-o asculte. Din ce în ce mai mult, până în cele mai mici detalii! Când e vorba de eliberarea conştiinţei, fiecare detaliu contează şi orice amânare este greşită. Doar omul care lucrează sincer la el însuşi îi poate înţelege pe ceilalţi.
Abia când trece peste defectele altora el pune o piatră de hotar defectelor şi slăbiciunilor sale. Eliberarea spiritului de sub dominaţia intelectului înseamnă eliberarea de propriile slăbiciuni şi defecte. Altă cale nu există! Abia când spiritul e liber mustrările de conştiinţă încetează, căci defectele s-au desprins de el unul câte unul. Şi numai omul liber în spirit îşi iubeşte aproapele ca pe sine însuşi.
Dar mustrările de conştiinţă încetează şi atunci când omul îşi îngroapă conştiinţa în propria lui josnicie. Aşa că, la începutul dezvoltării conştiinţei, mai bine cu ele decât fără ele. Căci mustrările de conştiinţă apar doar la omul “cu frică de Dumnezeu”...
Doar întunericul produce apăsare! În timpul purificării conştiinţei viaţa interioară devine din ce în ce mai luminoasă. Loviturile sorţii sunt mult atenuate de stratul protector luminos care se formeaza în jurul omului. În soarta lui apar dezlegări simbolice, care nu-i produc suferinţă....pentru simplul motiv că el stă corect în Creaţie. El nu se mai opune Legilor Creaţiei, care îl poartă în sus, spre Lumină.
Dar iluminarea conştiinţei nu apare peste noapte: necesită devotament, credinţă şi adevărata iubire!
Căci omului îi este necesară viaţa lui, aşa cum este ea, cu tot ce conţine. Trăirea profundă a vieţii, cu bucuriile şi suferinţele ei, cu tot ce viaţa îi aduce...este pentru om nepreţuită. Ea îi dezvoltă conştiinţa şi îl apropie de Dumnezeu, Care vrea să conducă creatura umană spre adevărata viaţă. Viaţa eternă din Înălţimile Luminoase, unde nu există nici durere şi nici suferinţă, ci numai activitate bucuroasă în Slujba Luminii. De aceea bucuria de a trăi este cea mai vie dovadă că omul L-a găsit pe Dumnezeu!
Iar pentru ca omul să-i preţuiască valoarea, viaţa trebuie trăită pe deplin, cu toate suişurile şi coborârile ei, căci toate îi modelează sufletul. Cu cât le resimte mai profund, cu atât mai bine învaţă omul lecţiile aduse de ele. Şi cât de preţioase sunt lecţiile vieţii! Dar ele se învaţă numai pe propria piele.
Omul nu ştie ce crede că ştie; în văzul tuturor, secretul vieţii se păstrează cel mai bine...
El ştie de fapt atât cât pune în practică. De aceea ni s-a spus: <<După faptele lor îi veţi recunoaşte!>>
Omul care trăieşte în mod superficial, gândindu-se doar la ce-i face plăcere pe Pământ, cârtind neîncetat împotriva vieţii, preocupându-se mereu de defectele altora...se îndreaptă cu paşi mari înspre acel “prea târziu.” Căci Iubirea şi Dreptatea Divină sunt una şi nu pot fi despărţite. El nu poate să le nesocotească la nesfârşit: odată şi odată vine şi ceasul socotelilor.......................

(fragment din eseul Stapanul vietii, care urmeaza sa fie publicat pe blogul www.lumea-graalului.ro/ )
Alina Rus