Azi am citit undeva urmatorul indemn: Viata e frumoasa, fii si tu la fel !
Mai redau o data:
Viata e frumoasa, fii si tu la fel!
Friday, August 31, 2012
Din intelepciunea Asiei
Din intelepciunea asiatica :
"In life, you will always find what you are looking.
The only thing that matters is what you choose to see".
"In viata, veti gasi intotdeauna ceea ce cautati.
Singurul lucru care conteaza este ceea ce voi alegeti sa vedeti".
Cel care priveste toate cu usurinta, va avea multe greutati.
LAO-TSE
Fericirea nu este ceva gata facut, ea vine din faptele tale.
Daca poti ajuta, atunci ajuta. Dar daca nu poti face asta, atunci cel putin nu fa rau.
DALAI LAMA
Cel care cunoaste oamenii este intelept, cel care se cunoaste pe sine insusi este luminat. A-si impune vointa altora, inseamna forta. A-si impune vointa sie insusi inseamna forta superioara.
LAO-TSE
Toate traditiile religioase majore, poarta acelasi mesaj, care este dragoste, compasiune si iertare, singurele lucruri importante care ar trebui sa faca parte din viata noastra de zi cu zi.
Cand inveti sa devii tolerant, dusmanul tau iti e cel mai bun profesor.
Tine minte: sa nu obtii ce vrei, este adeseori un noroc incredibil.
Radacinile tuturor lucrurilor bune, stau in solul aprecierii lucrurilor bune.
Nu putem obtine pace in lume, pana nu facem pace in noi insine.
Acolo unde ignoranta este stapanul nostru, nu exista posibilitatea unei paci reale.
DALAI LAMA
Intotdeauna tinteste catre purificarea gandurilor tale si totul va fi bine. Intotdeauna tinteste catre o armonie completa a gandului, cuvantului si a faptei. Fericirea e atunci cand ceea ce crezi, ceea ce spui si ceea ce faci sunt in armonie.
Cei slabi nu pot ierta niciodata. Iertarea este atributul celor puternici.
Ghandi
Nu dusmanul lui il conduce pe om pe cai gresite, ci propria sa minte. Care este cel mai mare dusman al omului, daca nu propria sa minte? Ea este, de fapt, cea care il atrage pe drumurile pierzaniei.
Acela care traieste cautand placerile trecatoare, care nu-si controleaza simturile,
va fi coplesit si doborat. Cel ce isi apara mintea impotriva lacomiei, maniei si greselii se bucura de o pace solida si reala.
BUDDHA
Cel care ii controleaza pe altii poate fi puternic, dar cel care se stapaneste pe sine, este si mai puternic.
LAO-TSE
"In life, you will always find what you are looking.
The only thing that matters is what you choose to see".
"In viata, veti gasi intotdeauna ceea ce cautati.
Singurul lucru care conteaza este ceea ce voi alegeti sa vedeti".
Cel care priveste toate cu usurinta, va avea multe greutati.
LAO-TSE
Fericirea nu este ceva gata facut, ea vine din faptele tale.
Daca poti ajuta, atunci ajuta. Dar daca nu poti face asta, atunci cel putin nu fa rau.
DALAI LAMA
Cel care cunoaste oamenii este intelept, cel care se cunoaste pe sine insusi este luminat. A-si impune vointa altora, inseamna forta. A-si impune vointa sie insusi inseamna forta superioara.
LAO-TSE
Toate traditiile religioase majore, poarta acelasi mesaj, care este dragoste, compasiune si iertare, singurele lucruri importante care ar trebui sa faca parte din viata noastra de zi cu zi.
Cand inveti sa devii tolerant, dusmanul tau iti e cel mai bun profesor.
Tine minte: sa nu obtii ce vrei, este adeseori un noroc incredibil.
Radacinile tuturor lucrurilor bune, stau in solul aprecierii lucrurilor bune.
Nu putem obtine pace in lume, pana nu facem pace in noi insine.
Acolo unde ignoranta este stapanul nostru, nu exista posibilitatea unei paci reale.
DALAI LAMA
Intotdeauna tinteste catre purificarea gandurilor tale si totul va fi bine. Intotdeauna tinteste catre o armonie completa a gandului, cuvantului si a faptei. Fericirea e atunci cand ceea ce crezi, ceea ce spui si ceea ce faci sunt in armonie.
Cei slabi nu pot ierta niciodata. Iertarea este atributul celor puternici.
Ghandi
Nu dusmanul lui il conduce pe om pe cai gresite, ci propria sa minte. Care este cel mai mare dusman al omului, daca nu propria sa minte? Ea este, de fapt, cea care il atrage pe drumurile pierzaniei.
Acela care traieste cautand placerile trecatoare, care nu-si controleaza simturile,
va fi coplesit si doborat. Cel ce isi apara mintea impotriva lacomiei, maniei si greselii se bucura de o pace solida si reala.
BUDDHA
Cel care ii controleaza pe altii poate fi puternic, dar cel care se stapaneste pe sine, este si mai puternic.
LAO-TSE
Friday, August 24, 2012
De ce exista Ziua de Odihna?
Exista ca sa reflectam la ce am facut in timpul saptamanii trecute si in general in viata noastra. Sa tragem invataminte din greselile noastre, sa nu fim nevoiti sa repetam aceleasi erori la nesfarsit....
De aceea fiecare zi de duminica ar trebui sa fie o zi de duminica linistita!
De aceea fiecare zi de duminica ar trebui sa fie o zi de duminica linistita!
Thursday, August 23, 2012
Puterea cuvintelor
… nu vorbi fără să știi…
Amintirile mă poartă la vârsta de 14 ani, când o afirmație aparent nesemnificativă m-a făcut să realizez puterea cuvintelor. Într-o conversație, am exclamat convingătoare: “cea mai ușoară dintre boli e boala de piele, pentru că nu te doare nimic!” Am uitat în perioada următoare ceea ce am spus, dar… viața mi-a reamintit, căci după o perioadă scurtă… am primit… ceea ce am afirmat ca să văd cât de “ușor” e. Deci… am primit… o boală de piele. Aveam iritații pe tot corpul, ce nu numai că arătau urât, ci mă faceau să nu dorm nopțile, plângând, facându-mi răni de la scărpinat. Doctorii alergologi și dermatologi s-au străduit, dar nu știau ce e, după felul în care arătau. De asemenea, alifiile și leacurile naturiste precum și sfaturile “băbești” nu dădeau rezultate. Lunile de zile trăite așa au fost dureroase, epuizante fizic și psihic. Dar iată ca, într-o seară i-am zis mamei mele cât de greșită a fost afirmația mea, căci mi-o amintisem. I-am zis că, fiecare boală e dureroasă în felul ei. Pare greu de crezut că în următoarele zile, iritația mi-a dispărut așa cum apăruse? Și totuși… așa e!
Mulți ani mai târziu, citind cuvintele lui Abd-ru-shin despre cuvântul omenesc, această experiență dureroasă îmi apărea în gând, totodată cu bucuria recunoașterii și trăirii a cuvintelor de mai jos:
“Vouă oamenilor ca o mare grație, pentru maturizarea voastră în materialitatea densă, v-a fost dăruită de Creator capacitatea de a forma cuvinte!” (Abd-ru-shin)
“Cu darurile Celui Atotputernic nimeni nu are voie să se joace, fără să-și dăuneze cu aceasta…” (Abd-ru-shin)
“Utilizarea stă în mâna omului după voința sa liberă, însă el nu poate controla efectul…” (Abd-ru-shin)
“De aceea fiți mereu atenți la cuvântul vostru! Și răspundeți pentru cuvântul vostru!” (Abd-ru-shin)
… durerea rănirii aproapelui… prin cuvânt…
Fiul lui Dumnezeu Isus, avertiza: “Vorba voastră să fie Da sau Nu; căci ce trece peste aceasta vine de la rău!”
Există în jurul nostru persoane care ne plac și persoane care nu ne plac. Nu cred că suntem obligați să ne placă de toată lumea, dar… pentru fericirea noastră… suntem “obligați” – să zic așa – să nu le facem nici cel mai mic rău posibil! Uneori răutatea, izbucnind… cauți o persoană căreia “să i te descarci” cum ne place nouă oamenilor să numim bârfa și denigrarea semenului nostru. Într-o zi, nu m-am mai oprit din a denigra și a spune cât de mult mă enervează o anumită persoană. Sigur că, conștiința mă avertiza, “auzeam” cuvintele “nu murdări sau denigra pe aproapele tău”, dar eu continuam. În orice caz, această vorbărie inutilă nu mi-a adus satisfacția în a mă simți mai ușurată.
Noaptea… mi-a apărut în “vis” persoana pe care o denigrasem în ziua respectivă, cu ochi plini de durere și m-a întrebat așa: “De ce-mi faci una ca asta, de ce mă vorbești?, știi că mă doare atât de tare. Sufletul mi-e rănit, mă doare și mă simt slăbită.” Mi-a zis aceste cuvinte cu o privire… nu mustrătoare, ci plină de durere. Nu am avut cuvinte! M-am trezit. M-a durut atât de tare… Dacă mi-aș fi ascultat conștiința, nefăcând rău, nu aș fi suferit nici eu prin durerea resimtită în urma rănirii persoanei respective.
Orice cuvânt rău față de o altă persoană… e o rană, nu doar pentru ea ci și pentru noi, căci ce semănăm… culegem. Satisfacția egoului de a critica, de a denigra sau de a te crede mai bun… sunt iluzii. Egoul simte plăcere, dar sufletul simte durere. Durerea… durerea de a face rău aproapelui… e o trăire intensă și atât de mare… încât e greu de exprimat în cuvinte.
“Din discursuri provocatoare, din batjocoră și păgubire a semenilor voștri nu poate rezulta astfel niciodată ceva constructiv…” (Abd-ru-shin)
“Însă noblețe, pace, lumină și bucurie pot la rândul lor să răsară de asemenea numai din modul de gandire nobil, niciodată altfel.” (Abd-ru-shin)
… cuvintele de încurajare…
De curând am citit cartea “Cele cinci limbaje ale iubirii”. (Gary Chapman) Unul dintre cele cinci limbaje de iubire prezentate în carte este: “cuvintele de încurajare”.
Unii oameni au nevoie, dacă tot comunicăm între noi, de cuvinte de încurajare. Pe alții aceste cuvinte posibil să îi lase indiferenți. Cred că nu e nimic greșit, căci fiecare cu felul lui de a fi și de a reacționa la relațiile interumane. Dar referitor la sinceritatea sau nu a acestor cuvinte de încurajare sau la modul general de utilizare al cuvintelor… “Să nu vă închipuiți însă că promisiunile se împlinesc conform textului și că devin faptă, dacă vorbitorul nu poartă în același timp cele mai pure intenții în sufletul său, ci cuvintele formează ceea ce vibrează simultan cu ele, venind din profunzimea vorbitorului. Același cuvânt poate astfel să aducă două feluri de efecte, și vai acolo, unde el nu a vibrat cu adevărat în deplină puritate!” (Abd-ru-shin)
Fiecare om are trăirile lui, proprii și personale, trăiri ce-l duc la convingere și recunoaștere proprie asupra Legilor din Creație. Proprii, vii și întiparite în suflet, îmi sunt și cele de mai jos:
- când cineva mă critică, îmi scoate în evidență defectele și slabiciunile (fără supărare din partea mea, căci… sunt pe bună dreptate), mă doare, mă simt slabită și nu mă motivează deloc să mă autodepășesc. Astfel… îmi doresc să nu fac acest lucru nimănui;
- când cineva “îmi cântă în strună”, îmi spune cuvinte frumoase, nevenite din suflet sau atunci când nu e cazul… simt, și cuvintele trec pe lângă mine. Astfel… îmi doresc să știu să aleg mai bine tăcerea decât să spun ceva frumos în care nu cred sau care nu e de folos;
- când un om care iubește… mă mustră cu blândețe, simt iubirea dincolo de mustrare, ea mă înalță și mă face să-mi doresc să mă înving pe mine în slăbiciunile mele. Astfel… îmi doresc să iubesc și să fiu blândă;
- când un om care iubește… mă corectează, nu simt că o face pentru că se crede mai bun și nici ca să-mi scoată în evidență greșelile, ci simt iubirea ce vrea să fie de folos “creșterii” aproapelui. Astfel… îmi doresc, din nou… să iubesc.
… cuvintele… ne pot da aripi…
Visul unei păsări – scrisă de un băiat vietnamez la 14 ani
“Mă-ntrebi, ce am visat? Am visat că am devenit o pasăre.
Mă-ntrebi de ce am vrut să devin o pasăre? Am vrut, într-adevăr, să am aripi.
Mă-ntrebi de ce-am vrut să am aripi? Ele m-ar fi ajutat să zbor înapoi spre țara mea.
Mă-ntrebi de ce voiam să mă întorc acolo? Pentru că doream să regăsesc ceva de care mi-era dor.
Mă-ntrebi de ce anume mi-era dor? Îmi era dor de locul unde trăiam copil fiind.
Mă-ntrebi cum era locul acela? Acolo eram fericit… Aș vrea să zbor la fel ca o pasăre.”
… a fost povestea puterii cuvintelor în viața mea – o parte din poveste…
“Fiți atenți la vorba voastră! Vorbirea voastră să fie simplă și adevărată!” (Abd-ru-shin)
Autor: Andra Cristina Bălan
Articol preluat de pe
Tuesday, August 21, 2012
Picturile lui Mario Duguay
http://marioduguay.com/en/productscategories.php?cat=1192774494
Cred ca s-au publicat picturi noi in galeria pictorului de pe site. Chiar si aceasta mi se pare ca n-am mai vazut-o pana acum:
Cred ca s-au publicat picturi noi in galeria pictorului de pe site. Chiar si aceasta mi se pare ca n-am mai vazut-o pana acum:
Crucea Adevarului
Baza Crestinismului este Iudaismul, care ocupa un loc solid in istoria spirituala a dezvoltarii omenirii. Sa ne gandim la Cele Zece Porunci, la Predica de pe Munte, la rugaciunea " Tatal nostru ", toate acestea fiind Cuvinte Divine care au fost date poporului lui Israel, evreilor.
Si ei au origine spirituala identica si acelasi drum obisnuit prin Creatia materiala cu ale tuturor oamenilor.
Caci odinioara toti oamenii au venit in calitate de " graunte de spirit " din patria lor spirituala, din Paradis, in materie, lumea trecatoare a Creatiei, cu scopul de a se reintoarce apoi in patria lor spirituala ca personalitati pe deplin constiente dupa completarea dezvoltarii lor.
Dar majoritatea lor s-au abatut de la cale si nu au mai gasit atingerea scopului. Pentru acest motiv Dragostea lui Dumnezeu imensa s-a indreptat spre Pamant, in scopul de a vorbi direct fiintelor omenesti aproape pierdute si sa le spuna ca Adevarul poate veni numai de la Dumnezeu.
De aceea, sa punem la suflet cuvintele pe care Iisus le-a rostit oamenilor: " Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie "( Luca 9:23 ) sau "...luând crucea, vino şi urmează Mie" ( Marcu 10:21 ).
Prin Cruce, Iisus s-a referit la semnul Adevarului Divin, Crucea cu brate egale. Din descoperiri si excavari arheologice se constata ca aceasta Cruce este un simbol stravechi care era cunoscut pe Pamant inainte de Hristos, si care poate de asemenea fi vazuta in multe biserici, uneori incadrata intr-un cerc, alteori fara cerc. Ea nu trebuie confundata cu forma crucii suferintei de pe Golgota.
Acela care primeste aceasta Cruce, primeste Adevarul, dar nu o povara, asa cum este gresit interpretat.
Iisus nu a intentionat cu cuvintele Sale niciodata sa impuna asupra oamenilor o povara zilnica. Ba dimpotriva, El a dorit sa le faca viata mai usoara incurajandu-i sa traiasca conform Adevarului in fiecare zi, sa-L caute si sa-L recunoasca in Legile Creatiei, si sa-si adapteze viata lor zilnica la aceste Legi.
Acela care face astfel, se elibereaza pe el insusi de toata povara si vina, precum si de vina Golgotei, care conform cu Legile Eterne se intoarce acum, in acest timp, cu scopul de a fi rascumparata. Pentru el crucea Golgotei a suferintei va fi schimbata cu salvatoarea Cruce a Adevarului, care in mod victorios invinge tot Intunericul!
Herbert Vollmann
Extras din Capitolul 12; volumul 2 al cartii:
" O poarta se deschide "
Autorul si-a extras cunoasterea sa din lucrarea " In Lumina Adevarului, Mesajul Graalului " de Abd-ru-shin.
Traducerea in romana a articolului nu poate inlocui originalul, care a fost scris in limba germana. Plus ca eu am tradus din limba engleza din pacate.
www.graal.ro
Si ei au origine spirituala identica si acelasi drum obisnuit prin Creatia materiala cu ale tuturor oamenilor.
Caci odinioara toti oamenii au venit in calitate de " graunte de spirit " din patria lor spirituala, din Paradis, in materie, lumea trecatoare a Creatiei, cu scopul de a se reintoarce apoi in patria lor spirituala ca personalitati pe deplin constiente dupa completarea dezvoltarii lor.
Dar majoritatea lor s-au abatut de la cale si nu au mai gasit atingerea scopului. Pentru acest motiv Dragostea lui Dumnezeu imensa s-a indreptat spre Pamant, in scopul de a vorbi direct fiintelor omenesti aproape pierdute si sa le spuna ca Adevarul poate veni numai de la Dumnezeu.
De aceea, sa punem la suflet cuvintele pe care Iisus le-a rostit oamenilor: " Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie "( Luca 9:23 ) sau "...luând crucea, vino şi urmează Mie" ( Marcu 10:21 ).
Prin Cruce, Iisus s-a referit la semnul Adevarului Divin, Crucea cu brate egale. Din descoperiri si excavari arheologice se constata ca aceasta Cruce este un simbol stravechi care era cunoscut pe Pamant inainte de Hristos, si care poate de asemenea fi vazuta in multe biserici, uneori incadrata intr-un cerc, alteori fara cerc. Ea nu trebuie confundata cu forma crucii suferintei de pe Golgota.
Acela care primeste aceasta Cruce, primeste Adevarul, dar nu o povara, asa cum este gresit interpretat.
Iisus nu a intentionat cu cuvintele Sale niciodata sa impuna asupra oamenilor o povara zilnica. Ba dimpotriva, El a dorit sa le faca viata mai usoara incurajandu-i sa traiasca conform Adevarului in fiecare zi, sa-L caute si sa-L recunoasca in Legile Creatiei, si sa-si adapteze viata lor zilnica la aceste Legi.
Acela care face astfel, se elibereaza pe el insusi de toata povara si vina, precum si de vina Golgotei, care conform cu Legile Eterne se intoarce acum, in acest timp, cu scopul de a fi rascumparata. Pentru el crucea Golgotei a suferintei va fi schimbata cu salvatoarea Cruce a Adevarului, care in mod victorios invinge tot Intunericul!
Herbert Vollmann
Extras din Capitolul 12; volumul 2 al cartii:
" O poarta se deschide "
Autorul si-a extras cunoasterea sa din lucrarea " In Lumina Adevarului, Mesajul Graalului " de Abd-ru-shin.
Traducerea in romana a articolului nu poate inlocui originalul, care a fost scris in limba germana. Plus ca eu am tradus din limba engleza din pacate.
www.graal.ro
Friday, August 17, 2012
The Cross of Truth - Herbert Vollmann
HERBERT VOLLMANN
A Gate Opens
(The author has drawn his knowledge from
"In the Light of Truth: The Grail Message" by Abd-ru-shin)
CHAPTER 12; VOLUME II (EXCERPT)
THE CROSS OF TRUTH
The basis of Christianity is Judaism, which takes a firm place in the spiritual history of the development of mankind. Just let us think of the Ten Commandments, of the Sermon on the Mount, of the Lord's Prayer, all of them Divine Words that have been given to the people of Israel, to the Jews.
They too have the selfsame spiritual origin and the selfsame common road through material Creation as have all men.
For at one time all men came as "spirit-seed-grains" from their spiritual home, from Paradise, into the material, transient world of Creation, in order to return thence to their spiritual home as fully conscious personalities after the completion of their development.
But most of them strayed from the road and no longer found the goal. For that reason the immeasurable Love of God inclined to the earth, in order to speak directly to the almost lost human beings, and to tell them that the Truth can come only from God.
Therefore let us take to heart the words which Jesus spoke to men: "If any man will come after me, let him deny himself, and take up his cross daily, and follow me" (Luke 9, 23), or ". . . take up the cross, and follow me" (Mark 10, 21).
By the Cross Jesus meant the sign of Divine Truth, the equal-armed Cross. From discoveries and excavations it transpires that this Cross is an ancient symbol which was known on earth before Christ, and which can also be seen in many churches, sometimes encircled with a ring, sometimes without the ring. It must not be confused with the form of the Golgotha cross of suffering.
He who takes up this Cross takes up the Truth, but not a burden, as it is wrongly interpreted.
Jesus has never intended with His words to call upon men to take up a daily burden. On the contrary, He wanted to make their life easier by exhorting them to live up to the Truth every day, to look for and recognise It in the Laws of Creation, and to adjust their daily life to these Laws.
He who does so frees himself from all burden and guilt, likewise from the guilt of Golgotha, which according to the Eternal Laws now returns at this time in order to be redeemed. For him the Golgotha cross of suffering will be changed into the redeeming Cross of Truth, which victoriously conquers all Darkness!
A Gate Opens
(The author has drawn his knowledge from
"In the Light of Truth: The Grail Message" by Abd-ru-shin)
CHAPTER 12; VOLUME II (EXCERPT)
THE CROSS OF TRUTH
The basis of Christianity is Judaism, which takes a firm place in the spiritual history of the development of mankind. Just let us think of the Ten Commandments, of the Sermon on the Mount, of the Lord's Prayer, all of them Divine Words that have been given to the people of Israel, to the Jews.
They too have the selfsame spiritual origin and the selfsame common road through material Creation as have all men.
For at one time all men came as "spirit-seed-grains" from their spiritual home, from Paradise, into the material, transient world of Creation, in order to return thence to their spiritual home as fully conscious personalities after the completion of their development.
But most of them strayed from the road and no longer found the goal. For that reason the immeasurable Love of God inclined to the earth, in order to speak directly to the almost lost human beings, and to tell them that the Truth can come only from God.
Therefore let us take to heart the words which Jesus spoke to men: "If any man will come after me, let him deny himself, and take up his cross daily, and follow me" (Luke 9, 23), or ". . . take up the cross, and follow me" (Mark 10, 21).
By the Cross Jesus meant the sign of Divine Truth, the equal-armed Cross. From discoveries and excavations it transpires that this Cross is an ancient symbol which was known on earth before Christ, and which can also be seen in many churches, sometimes encircled with a ring, sometimes without the ring. It must not be confused with the form of the Golgotha cross of suffering.
He who takes up this Cross takes up the Truth, but not a burden, as it is wrongly interpreted.
Jesus has never intended with His words to call upon men to take up a daily burden. On the contrary, He wanted to make their life easier by exhorting them to live up to the Truth every day, to look for and recognise It in the Laws of Creation, and to adjust their daily life to these Laws.
He who does so frees himself from all burden and guilt, likewise from the guilt of Golgotha, which according to the Eternal Laws now returns at this time in order to be redeemed. For him the Golgotha cross of suffering will be changed into the redeeming Cross of Truth, which victoriously conquers all Darkness!
Tuesday, August 14, 2012
Soarele de dinauntrul omului
" Vorba buna, zambetul si fapta binefacatoare sunt raze ale soarelui rasfrante in sufletul omului! "
Nicolae Iorga
Nicolae Iorga
Sa respecti menirea de a fi tata sau mama!
Sa respecti menirea de a fi parinte! Cat de mult inseamna pentru un copil sa fie crescut de un parinte adevarat, nobiil si demn!
Prea frumoase cuvintele Irinei ca sa nu le public aici si eu:
Am observat că oamenii evită să vorbească despre persoanele dragi pe care le-au pierdut. Poate că durerea şi dorul îi împiedică… Eu simt nevoia să vorbesc despre oamenii dragi plecaţi, poate pentru ca astfel îmi alin dorul de ei… şi le arăt
( de pe pagina http://www.facebook.com/Irina.Insomnii )
Prea frumoase cuvintele Irinei ca sa nu le public aici si eu:
Am observat că oamenii evită să vorbească despre persoanele dragi pe care le-au pierdut. Poate că durerea şi dorul îi împiedică… Eu simt nevoia să vorbesc despre oamenii dragi plecaţi, poate pentru ca astfel îmi alin dorul de ei… şi le arăt
că nu i-am uitat.
Ziua de 13 august dintr-un an, a fost cea mai tristă zi din viaţa mea. A fost ziua în care l-am pierdut pe tata. Am fost luată prin surprindere, pentru că sufletul meu nu era pregătit să piardă omul la care avea limitat întreg universul. Tata a fost primul om pe care l-am cunoscut şi alături de care mi-am petrecut fiecare zi a copilăriei mele, până la vârsta de 15 ani. Doar noi doi. Am venit pe lume când el avea 50 de ani şi când credea că viaţa îl condamnase la o bătrâneţe tristă, în singurate.
Într-o zi, pe când ne aflam într-o călătorie cu trenul, l-am întrebat pe tata în joacă: „eu ce sunt?” Pentru că noi doi vorbeam foarte mult şi aveam tot felul de joculeţe ale noastre. „Tu eşti un vis.” – mi-a spus. Atunci a fost pentru prima dată când mi-a vorbit despre vise şi când m-a convins că ele pot deveni realitate. Iar eu eram visul lui devenit realitate.
Uneori mă întreb cum a avut tata atâta răbdare cu mine. Mă amuz ori de câte ori aud cântecul lui Dan Spataru – “Tu, eu şi-o umbrelă”, amintindu-mi cum tata mă dădea pe leagănul din curte, iar eu îi cântam ore în şir acest cântec, obligându-l ca după fiecare refren să spună: „pam-pam!” :)
Şi îmi amintesc discuţiile noastre lungi, răbdarea cu care îmi povestea şi îmi lămurea orice curiozitate.
Tata mi-a fost şi mamă şi prieten. A fost un om înţelept, blând, bun şi corect. M-a învăţat să trăiesc frumos, să fiu puternică şi încrezătoare... să mă stimez şi să fiu stăpână pe mine.
M-a învăţat să fiu demnă şi să nu permit nimănui să îmi spună cine sunt şi ce pot. M-a învăţat să fiu disciplinată şi să nu fac promisiuni pe care nu le pot îndeplini. Şi m-a învăţat că orice bine şi orice rău făcut este recompensat de viaţă.
M-a învăţat să preţuiesc oamenii, sentimentele şi amintirile, nu lucrurile... Să respect orice om, să nu fac ură de rasă şi să nu fac diferenţe pe criterii de condiţie socială, defecte fizice, convingeri religioase...
M-a învăţat să ţin un jurnal, în care să îmi exprim toate emoţiile şi în care să îmi descarc toate furiile interioare. Este adevărat că scopul jurnalului era ca el să aibă acces la stările mele, dorindu-şi să mă cunoască şi să mă poată ajuta. M-a învăţat să nu fiu egoistă, să nu trăiesc doar pentru mine şi să împart.
M-a învăţat să fiu liberă şi curajoasă, să fiu eu, asigurându-mă că vor pleca de lângă mine doar oamenii care nu vor putea ţine pasul cu mine şi care nu mă vor iubi cu adevărat.
M-a mai învăţat că un om nu e niciodată bătrân, dacă nu se abandonează bătrâneţii. Pentru că deşi trecuse de 60 de ani, el mi se alătură când mă jucam, când mă plimbam cu patinele şi când făceam năzbâtii copilăreşti. Iar când devenisem adolescentă, s-a alăturat grupului meu de prieteni, însoţindu-ne adesea la distracţii.
M-a învăţat că un părinte singur poate oferi toată dragostea unei familii. Că un bărbat poate educa singur o fetiţă şi că poate deveni eroul ei.
M-a învăţat multe, dar nu m-a învăţat să trăiesc fără el. Ani la rând, 13 august a fost o zi în care m-am izolat şi am plâns… deşi ştiam că tata nu ar fi vrut să plâng. Lacrimile mele udă florile pe care i le sădesc mereu în sufletul meu…
Cu timpul am realizat că el este încă alături de mine… Chiar dacă nu mai este prezent fizic, chiar dacă nu mă mai pot bucura de îmbrăţişările lui, de glasul lui, el este prezent în sufletul meu şi în conştiinţa mea. Îmi imaginez că este undeva, dincolo de nori şi că ne vom regăsi atunci când îmi voi încheia şi eu călătoria numită viaţa.
Am scris mult... iertaţi-mă. Şi totuşi am spus atât de puţin...
În sufletul meu am scris o carte întreagă despre tata şi cred că în fiecare zi mai adaug câte un gând.
Încă mă întreb dacă am făcut tot ce am putut pentru el, încă mă întreb dacă am fost copilul pe care l-a meritat… pentru că el a fost tatăl pe care l-am meritat.
I-aş cere iertare pentru toate momentele mele de decădere în care m-am purtat altfel decât m-a educat şi poate s-a ruşinat de mine. Mi-a vorbit cândva de echilibru… şi sper că balanţa faptelor mele înclină mai mult către cele bune. Iar dacă nu am reuşit mereu, nu voi da vina pe oameni care m-au influenţat, nu voi da vina pe conjuncturi care m-au forţat, dar aş putea da vina pe faptul că lipsa lui m-a dezechilibrat adesea...
Am să vorbesc mereu despre tata. Cu mândrie şi cu dragoste. Iar pentru el voi rămâne mereu acea fetiţă căreia el i-a arătat lumea…
Voi plânge mereu pe 13 august. Şi nu numai…
Ziua de 13 august dintr-un an, a fost cea mai tristă zi din viaţa mea. A fost ziua în care l-am pierdut pe tata. Am fost luată prin surprindere, pentru că sufletul meu nu era pregătit să piardă omul la care avea limitat întreg universul. Tata a fost primul om pe care l-am cunoscut şi alături de care mi-am petrecut fiecare zi a copilăriei mele, până la vârsta de 15 ani. Doar noi doi. Am venit pe lume când el avea 50 de ani şi când credea că viaţa îl condamnase la o bătrâneţe tristă, în singurate.
Într-o zi, pe când ne aflam într-o călătorie cu trenul, l-am întrebat pe tata în joacă: „eu ce sunt?” Pentru că noi doi vorbeam foarte mult şi aveam tot felul de joculeţe ale noastre. „Tu eşti un vis.” – mi-a spus. Atunci a fost pentru prima dată când mi-a vorbit despre vise şi când m-a convins că ele pot deveni realitate. Iar eu eram visul lui devenit realitate.
Uneori mă întreb cum a avut tata atâta răbdare cu mine. Mă amuz ori de câte ori aud cântecul lui Dan Spataru – “Tu, eu şi-o umbrelă”, amintindu-mi cum tata mă dădea pe leagănul din curte, iar eu îi cântam ore în şir acest cântec, obligându-l ca după fiecare refren să spună: „pam-pam!” :)
Şi îmi amintesc discuţiile noastre lungi, răbdarea cu care îmi povestea şi îmi lămurea orice curiozitate.
Tata mi-a fost şi mamă şi prieten. A fost un om înţelept, blând, bun şi corect. M-a învăţat să trăiesc frumos, să fiu puternică şi încrezătoare... să mă stimez şi să fiu stăpână pe mine.
M-a învăţat să fiu demnă şi să nu permit nimănui să îmi spună cine sunt şi ce pot. M-a învăţat să fiu disciplinată şi să nu fac promisiuni pe care nu le pot îndeplini. Şi m-a învăţat că orice bine şi orice rău făcut este recompensat de viaţă.
M-a învăţat să preţuiesc oamenii, sentimentele şi amintirile, nu lucrurile... Să respect orice om, să nu fac ură de rasă şi să nu fac diferenţe pe criterii de condiţie socială, defecte fizice, convingeri religioase...
M-a învăţat să ţin un jurnal, în care să îmi exprim toate emoţiile şi în care să îmi descarc toate furiile interioare. Este adevărat că scopul jurnalului era ca el să aibă acces la stările mele, dorindu-şi să mă cunoască şi să mă poată ajuta. M-a învăţat să nu fiu egoistă, să nu trăiesc doar pentru mine şi să împart.
M-a învăţat să fiu liberă şi curajoasă, să fiu eu, asigurându-mă că vor pleca de lângă mine doar oamenii care nu vor putea ţine pasul cu mine şi care nu mă vor iubi cu adevărat.
M-a mai învăţat că un om nu e niciodată bătrân, dacă nu se abandonează bătrâneţii. Pentru că deşi trecuse de 60 de ani, el mi se alătură când mă jucam, când mă plimbam cu patinele şi când făceam năzbâtii copilăreşti. Iar când devenisem adolescentă, s-a alăturat grupului meu de prieteni, însoţindu-ne adesea la distracţii.
M-a învăţat că un părinte singur poate oferi toată dragostea unei familii. Că un bărbat poate educa singur o fetiţă şi că poate deveni eroul ei.
M-a învăţat multe, dar nu m-a învăţat să trăiesc fără el. Ani la rând, 13 august a fost o zi în care m-am izolat şi am plâns… deşi ştiam că tata nu ar fi vrut să plâng. Lacrimile mele udă florile pe care i le sădesc mereu în sufletul meu…
Cu timpul am realizat că el este încă alături de mine… Chiar dacă nu mai este prezent fizic, chiar dacă nu mă mai pot bucura de îmbrăţişările lui, de glasul lui, el este prezent în sufletul meu şi în conştiinţa mea. Îmi imaginez că este undeva, dincolo de nori şi că ne vom regăsi atunci când îmi voi încheia şi eu călătoria numită viaţa.
Am scris mult... iertaţi-mă. Şi totuşi am spus atât de puţin...
În sufletul meu am scris o carte întreagă despre tata şi cred că în fiecare zi mai adaug câte un gând.
Încă mă întreb dacă am făcut tot ce am putut pentru el, încă mă întreb dacă am fost copilul pe care l-a meritat… pentru că el a fost tatăl pe care l-am meritat.
I-aş cere iertare pentru toate momentele mele de decădere în care m-am purtat altfel decât m-a educat şi poate s-a ruşinat de mine. Mi-a vorbit cândva de echilibru… şi sper că balanţa faptelor mele înclină mai mult către cele bune. Iar dacă nu am reuşit mereu, nu voi da vina pe oameni care m-au influenţat, nu voi da vina pe conjuncturi care m-au forţat, dar aş putea da vina pe faptul că lipsa lui m-a dezechilibrat adesea...
Am să vorbesc mereu despre tata. Cu mândrie şi cu dragoste. Iar pentru el voi rămâne mereu acea fetiţă căreia el i-a arătat lumea…
Voi plânge mereu pe 13 august. Şi nu numai…
( de pe pagina http://www.facebook.com/Irina.Insomnii )
Thursday, August 09, 2012
Wednesday, August 08, 2012
Puterea simplitatii si indreptarea greselii
"Am inchis usile sa nu intre greseala; m-a intrebat atunci Adevarul: acum pe unde sa intru eu?
E simplu sa fii fericit. Dar e foarte greu sa fii simplu."
Rabindranath Tagore
E simplu sa fii fericit. Dar e foarte greu sa fii simplu."
Rabindranath Tagore
Saturday, August 04, 2012
Puterea frumusetii
There is nothing that makes its way more directly into the soul than beauty.
~Joseph Addison
Nu exista nimic care sa-si faca drum in mod mai direct catre suflet decat frumusetea.
~Joseph Addison
Subscribe to:
Posts (Atom)
Am credinta ca v'am priceput, adica " am credinta ca v'am inteles "... Acestea au fost cuvintele ei la sfarsitul vietii adresate poporului roman.
Si noi ar trebui sa intelegem mai mult poporul roman, sa iubim ceea ce este de iubit, si este de iubit atat de mult in tot ceea ce are legatura cu Romania. Si asta in ciuda faptului ca din 1938 pana acum poporul roman a scazut calitativ... chiar daca cei de origine romana au devenit mai numerosi decat numarul romanilor din 1938....
Multi oameni de o anumita tinuta si o anumita calitate morala din poporul nostru au fost trimisi in inchisori si torturati de catre regimul romanesc. Cine poate spune suferinta lor? Nedreptatile la care au fost supusi ... Si cine poate spune cat a pierdut Romania pe plan uman prin faptul ca multi din cei aflati in elita societatii de dinainte de al doilea razboi mondial au fost trimisi mortii in mod infam, nedrept si dureros de catre alti romani care au preluat conducerea dupa razboi...
E de mirare atunci ca astazi regimul comunist cu torturile, cruzimea, asprimea fata de libertatea omului in decizie si in pareri, ingradirile sale de drepturi ale omului si toate nedreptatile perioadei comuniste, isi mai refrange inca si astazi influenta nefasta oglindindu-se chiar si in 2012 in faptele noastre si atitudinile noastre actuale...?
Cu siguranta, Romania are o parte frumoasa, profunda cum zicea Dan Puric, si aceasta parte frumoasa a Romaniei trebuie iubita... cat timp inca ea mai exista!
As vrea sa pot face mai multe pentru oamenii de buna-credinta din tara in care m-am nascut! Si cu siguranta, pot face... Fiecare putem face... Ajunge doar sa vrem!