Mereu mi-am dorit sa fiu la fata locului cand isi scoate freza din pamant un ghiocel. Cu toate ca nu le am deloc cu florile , imi pare-ntr-atat cunoscut de parca suntem neamuri.Am ratat sistematic aceasta minune si l-am gasit doar cand era de vanzare.Poate de-asta am refuzat sa-l tin in palma.I-am multumit uneori in gand pentru un serviciu pe care mi-l face generos si neconditionat de nimic dupa care se retrage discret, supunandu-se uitarii.Nu stiu ce mai inseamna el in prezent pentru oameni si daca minunea mai reverbereaza cat sa faca de-un bine general .Cert e ca el se comporta egal cu sine , mereu la fel , neschimbat.Prin urmare , daca intre timp s-a petrecut ceva , in noi , cu noi s-a petrecut si la el va trebui sa se raporteze oricine doreste sa renasca.Cine nu, nu.:)))
( Mircea Rusu )
Sunday, February 24, 2013
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment