Iubirea adevarata

Iubirea fata de toti oamenii, fara deosebire, inseamna a iubi fara a-i percepe pe unii prieteni si pe altii ca dusmani, ci a-i considera pe toti frati. Aceasta este cea mai inalta forma de iubire, pentru ca e asemeni iubirii divine.

Arsenie Boca

Cand problemele se transforma in solutii

http://blogoslovnic.blogspot.ro/2013/09/maidanezii-sunt-o-solutie-nu-o-problema.html

Iubeste animalele !

“Iubeşte animalele: Dumnezeu le-a dat gândire rudimentară şi bucurie netulburată. Nu le deranja bucuria, nu le hărţui, nu le priva de fericirea lor, nu lucra împotriva intenţiei lui Dumnezeu. Omule, nu te mândri cu superioritatea faţă de animale; ele nu au păcat, dar tu, cu măreţia ta, pângăreşti pământul prin existenţa ta şi îţi laşi urmele prostiei după tine !” 

Feodor Dostoievski

Atunci cand ne vom muta din aceasta viata

Un posibil scenariu :
.... Atunci cand ne vom muta din aceasta viata... sa luam cu noi amprenta energetica a tuturor realitatilor ce le am determinat.
Prin gand, fapta, lasitate, tacere...
Ma gandesc cu oroare cati vor cara cosmaruri dupa ei...

( Oana Pellea )

Comete necunoscute... tot mai numeroase !

Cat de greu e pt astronomi sa detecteze aparitia unei comete cu ani de zile inainte se poate deduce si din randurile de mai jos !

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/cometa-secolului-se-apropie-de-soare-187030.html

"Cometa secolului", C/2012 S1 (ISON), corp ceresc descoperit în 2012 de astronomii ruşi Vitali Nevski şi Artiom Novicionok, se apropie de Soare, după cum relatează publicaţiile electronice AstroNews şi CNews.

Cometa, care de la început s-a evidenţiat printr-o luminozitate neobişnuită, a dat naştere la diverse speculaţii privind un semn ce prevesteşte sfârşitul lumii.

La ora actuală, cometa zboară la o distanţă de aproximativ 621 milioane de km de Soare, aproape de orbita lui Jupiter. Astronomii NASA apreciază că din luna noiembrie ea va apărea la orizontul Terrei şi va putea fi văzută cu ochiul liber.

Primele studii ale orbitei cometei prevăd că va atinge periheliul (punctul cel mai apropiat de Soare) la 28 noiembrie 2013, la o distanţă de aproximativ 1.800.000 km de centrul Soarelui. Raza Soarelui fiind de 700.000 km, acest lucru semnifică faptul că această cometă va trece la aproximativ 1.100.000 km de suprafaţa Soarelui.

Orbita sa aproape parabolică sugerează faptul că ar fi putut ieşi direct din Norul lui Oort şi că nu a intrat niciodată în Sistemul Solar Intern. Calculele preliminare arată că această cometă va trece la circa 0,07 ua (10.000.000 km de Marte la 1 octombrie 2013 şi la aproximativ 0,4 ua (60.000.000 km) de Pământ la 26 decembrie 2013.

Cometa este înconjurată de un halou de gaz, format în urma evaporării gheţii de pe suprafaţa sa, şi are o luminozitate mare. “Nu am mai văzut până acum o cometă care să se apropie atât de mult de Soare”, a declarat astronomul Carl Hergenrother, de la Universitatea Arizona.

Cu cât se apropie mai mult de Soare, cu atât cometa străluceşte mai tare, deoarece la temperaturi ridicate gheaţa se topeşte mai rapid. Cometa ISON are o structură tipică, fiind alcătuită din praf şi resturi în amestec cu gheaţa, cu un nucleu solid.

Prima examinare detaliată a ISON este programată pentru 1 octombrie, când cometa se va afla la o distanţă de zece milioane de kilometri de Marte. Se aşteaptă ca telescopul HiRISE, de la bordul Mars Reconnaissance Orbiter, să realizeze fotografii de înaltă rezoluţie, împreună cu Hubble. De asemenea, vor face observaţii aparatul european Mars Express şi roverele NASA, Curiosity şi Opportunity.

Sursa: Agerpres

 

Omul sub nivelul animalelor

Omul cade in subsolul speciei animal atunci cind actioneaza doar din instinct, cand devine barbar si primitiv sau atunci cand perversiunea gandului sufoca orice urma de uman.

( Oana Pellea )

A treia oara pe Vomperberg

 Oare ce a simtit Iisus cand a fost arestat, luat prizonier si escortat de catre cei pentru care de fapt venise pe Pamant? Oare ce a simtit Iisus cand a recunoscut ca toata misiunea Sa trebuie sa se incheie asa? Desi El ar mai fi ramas pentru a raspandi Lumina Sa printre oameni, daca omenirea de atunci L-ar fi recunoscut Cine a fost El cu adevarat.
  Oare ce a simtit Fiul Omului cand I s-a intamplat acelasi lucru? Oare ce a simtit cand a fost arestat, smuls din mijlocul activitatii Sale plina de binecuvantare? Oare cat de dureros este din punct de vedere doar pur uman, nu divin, sa stii ca tu ai venit pentru oameni din Iubire, si apoi sa te vezi respins de ei si arestat ca sa nu iti poti continua munca ta plina de iubire pentru care ai fost trimis?
 Oare ce a simtit Dumnezeu cand era pe Pamant si omenirea in cea mai mare parte a ei  nerecunoscandu-L L-a respins?

Conditia umana

Nu avem nevoie de oameni care ne spun ce sa facem, ci de oameni care fac ceea ce spun!
Cei din urma vor fi cei dintai si ei sunt mult mai rari decat credem cu totii.
Ei nu dau niciodata sfaturi inutile, ci merg voiosi pe Cale, lasandu-i pe ceilalti cocotati in copacul autosuficientei.
In nici un caz nu-si vor pierde timpul ca sa-i dea jos de acolo, pentru ca ei sunt oameni de treaba, prin urmare isi vad de treabalor. Ei nu au timp de pierdut cu certuri si dispute. Cei care merg pe Cale uita sa se certe, uita ca vor sa aiba dreptate. La nevoie isi apara convingerile singuri impotriva tuturor, dar nu cauta niciodata sa le impuna. Ei practica binele in mod firesc, discret, ca pe a doua natura, fara sa se laude cu ceea ce fac, astfel incat "nici macar dreapta nu stie ce face stanga".
Deseori nebagati in seama, ei nu pretind ca stiu ce e util pentru altii. E atat de greu sa stii acest lucru! De cele mai multe ori omul nu stie ce ii este util lui insusi.
A face intotdeauna ce este corect, in toate imprejurarile vietii, a urma intotdeauna directia utila propriei evolutii...nu este deloc usor in ziua de azi. Si cine face acest lucru de bunavoie? Dar viatamerge inainte si il impinge pe om de la spate. Norocul lui!
El are nevoie de experiente traite ca sa ajunga la cunoastere. Degeaba ii spune semenul sau ce sa faca, daca el insusi n-a ajuns la aceeasi concluzie! Caci numai propria lui traire ii va da puterea sa puna teoria in practica. Adevarata recunoastere devine intotdeauna fapta.
<<...Omul trebuie doar sa invete sa devina viu in interiorul sau, sa cantareasca si sa examineze ceea ce i se ofera; caci, intr-adevar, doar el singur raspunde pentru persoana sa. De indata ce se straduieste, el va percepe deja intuitiv cu exactitate ceea ce este corect.
...Intotdeauna depinde de fiecare om in parte, si numai de el, daca in interiorul sau merge in sus sau spre Intuneric. Daca privim corect, chiar si faptul ca omul merge o perioada pe cai gresite nu poate decat sa-i foloseasca; caci el recunoaste cum ar trebui sa nu actioneze si se va pazi pe viitor de acest lucru. El trebuie intotdeauna sa foloseasca fragmentele unui astfel de drum drept trepte care il vor conduce mai repede in sus. >> spune Abd-ru-shin in cartea "Intrebari si raspunsuri."
Dar majoritatea oamenilor judeca situatia dupa aparente, dupa formele exterioare ale actiunilor celor din jur, fara sa le perceapa intuitiv viata interioara.
Pana si ucenicii lui Iisus Christos au vrut sa-L indeparteze pe Acesta de Maria Magdalena cea pacatoasa. Dar ea L-a recunoscut de cum L-a vazut in mijlocul lor...chiar mai repede decat au facut-o ei insisi.
Cine se poate lauda ca stie cum va evolua un om? Nici cel mai intelept dintre intelepti nu stie ce va decide un om intr-o situatie data. El recunoaste clar doar consecintele deciziei luate, dar nu poate sti dinainte ce va decide semenul sau. Poate se va schimba la timp si-o va lua inaintea altora...care stau cocotati in copac! Iar fara cunoasterea de sine acestia nu vor cobori niciodata de la inaltimea lor inchipuita. De milenii intregi liberul arbitru al omului este conditionat de intelect. De aceea omul n-a inteles pe deplin nici unul din Mesajele trimise de Sus!
Mesajul lui Abd-ru-shin ii atinge numai pe cei umili in spirit, care vor sa devina cu adevarat oameni. Ei stiu ca nu e destul sa-l citeasca, ci trebuie sa-l puna in practica in viata de zi cu zi, adica sa coboare din copac si sa mearga pe Cale! Dar la ora actuala intelectul uman face ravagii in toate domeniile, chiar si in randurile celor care stiu sa citeasca!
Un om care merge pe cai gresite nu este intotdeauna ipocrit. Dar unul cocotat in copacul autosuficientei, care-i considera de sus pe cei care-o apuca pe astfel de cai...este ipocrit intotdeauna si incapabil de autoevaluare corecta. De la pretinsa lui inaltime, el nu poate evalua corect nici o situatie, nici o imprejurare. Ca sa faca acest lucru, el are nevoie de ingredientul de baza al oricarui om viu: umilinta!
Tocmai pentru ca umilinta este o insusire spirituala prin excelenta, ea pare sa lipseasca atat de mult in ziua de azi. Un om realist, cu picioarele pe pamant, este un om umil in spirit. El este capabil sa-L recunoasca pe Dumnezeu in Operele Sale asa cum este El in realitate si nu cum cred oamenii ca este.
<<Priviti numai cum se comporta toti oamenii in aceasta privinta! Ei cauta tot ce este posibil si chiar imposibil, insa in mod cu totul evident nu iau in considerare un punct, pe care il neglijeaza complet, tratandu-l ca basm, si nu-l mai introduc niciodata serios in adevaratul eveniment! Acest singur lucru reprezinta Legile inflexibile ale lui Dumnezeu, Vointa Sa, Care in pofida inflexibilitatii Sale, nu mai este respectata si nu mai este deloc pusa la baza evenimentelor!
Acest fapt vorbeste atat de inspaimantator de clar despre starea interioara a oamenilor...
...Asa cum se intampla aici, asa este si in fiecare caz, la fiecare gand, fiecare examinare, fiecare fapta! Privirea ramane atintita meditativ numai asupra a ceea ce este pamantesc, asupra planurilor celor mai joase; aceasta nu mai poate sa se ridice libera spre inaltime, nu mai doreste acest lucru! Ceea ce pentru o persoana fara restrictii ar insemna un inceput firesc - adica ar insemna ca ia in considerare in toate lucrurile mareata Vointa a Creatorului si ca isi formeaza concluziile numai pe baza Acesteia, pentru ca solutia corecta nu se poate afla decat in Ea - este alungat de omul din ziua de azi, si chiar de reprezentantii bisericii, pe taramul fanteziei! Acest lucru dovedeste ca ei pur si simplu nu se gandesc deloc sa puna Vointa la baza concluziilor lor. Dimpotriva, ei se supun chiar pe fata stiintei, deci intelectului pamantesc, se supun unei existente legate de ceea ce este pamantesc, devenind astfel adeptii acelui Antichrist in privinta caruia ei ar trebui sa avertizeze, insa pe care nu l-au cunoscut niciodata!
Puritatea Adevarului Divin in primul rand! Cel care se ascunde nu mai merita acest lucru.>> spune Abd-ru-shin in cartea "Intrebari si raspunsuri".
Pentru a fi inteles cu adevarat, Abd-ru-shin ii pune fiecarui cititor o singura conditie, cea mai severa dintre toate, dar absolut necesara pentru ca omul sa devina om: depasirea actualei conditii!
Caci omul zilelor noastre face parte dintr-o rasa subumana, nici om pe deplin, nici animal in intregime! O rasa care traieste in copacul autosuficientei, crezand ca duce o existenta umana plina de progres stiintific si dezvoltarea tehnologiei moderne. Dar actuala conditie umana e jalnica de-a dreptul si trebuie s-o depasim pana nu este prea tarziu! Vointa omului este conditionata de intelectul sau, de intelegerea ingusta, pamanteasca, asupra lumii si vietii, care il va impiedica intotdeauna sa recunoasca adevarul. Aceasta nu este o dovada de realism, ci dovada clara a incapacitatii de intelegere pentru orice om care gandeste liber, pe cont propriu.
<<Totusi, trebuie sa se inteleaga corect ce inseamna dominatia intelectului. Astfel, eu nu ma refer la vreo forma de guvernamant sau ceva asemanator, ci pur si simplu la situarea de bunavoie a fiecarui individ sub propriul sau intelect, ceea ce a provocat tot ceea ce este nesanatos in conditiile pamantesti si, din pacate, va mai continua sa faca acest lucru o vreme.>> spune Abd-ru-shin.
La vechiul cabinet medical in care lucram mai demult atarna un tablou plin de figuri umane cocotate intr-un copac, care se fugareau una pe alta pe crengi, cu atitudini subumane...un tablou al haosului. Intr-adevar, arta adevarata produce fiori...si uneori se vinde foarte bine. Am aflat de curand ca tabloul "Strigatul" al lui Edvard Munch s-a vandut la licitatie cu una din cele mai mari sume de pana acum. Se spune ca in vremuri de recesiune e bine sa investesti - in mod paradoxal - in opere de arta!
Imi amintesc si acum ce mult m-a impresionat acest tablou cand l-am vazut reprodus prima data intr-un album. In ochii mei a fost imaginea angoasei umane fara de leac, inceputul disperarii fara sfarsit...Daca acest artist a putut sugera - chiar si intr-o masura infima - groaza de care e cuprinsa creatura umana cazand prada mortii spirituale...tabloul lui este o autentica opera de arta, chiar daca nu este "frumos" in sensul obisnuit al cuvantului. Si poate nu e deloc intamplator faptul ca acest tablou s-a vandut atat de bine in zilele noastre...cand oamenii cheltuiesc in mod nechibzuit, cand nu stiu pe ce lume traiesc si de ce arta le produce o impresie atat de profunda.
Actuala conditie umana e inceputul mortii spirituale! Oameni morti in interiorul lor populeaza Pamantul si se afla deseori in fruntea progresului stiintific. Strigatul de groaza al multora va rasuna cand va fi prea tarziu!
Este aceasta o viziune sumbra a realitatii? Sau poate o viziune de cosmar, ca si unul din cele mai bine vandute tablouri din istoria artei?
Dar Abd-ru-shin ne spune ca...un strigat de groaza i-ar scapa celui capabil sa vada formele de ganduri care populeaza acum viata interioara a oamenilor.
Si atunci, ce este de facut?
Doar ce este util! Sfaturile inutile raman fara efect. Cei care le dau considera ca stiu ce e bine pentru ceilalti, dar in aceasta atitudine se afla deseori aroganta intelectuala si nu dorinta sincera de a fi de folos. Tocmai cei care impart "cu darnicie" sfaturi sunt cel mai putin dispusi sa le primeasca. Orice le-ai spune, ei o tin pe-a lor...La ce bun sa-ti mai bati gura de pomana? Cu totii stim ca e usor sa dai sfaturi, mai greu este sa le urmezi! De aceea, cand aproapele tau urmeaza o directie gresita, cel mai bun lucru pe care-l ai de facut este sa mergi tu insuti pe Cale; daca are bun simt, va recunoaste acest lucru, iar recunoasterea lui ii va fi de folos...in primul rand lui insusi; iar daca nu-l are, nu-i treaba ta...imi spune mie vocea mea interioara.
Usor de zis, greu de facut. De aceea avem nevoie de modele. Exemple luminoase care ne arata, prin felul lor de a fi, ca omul poate sta drept in aceasta lume stramba, daca vrea cu adevarat. Oameni la care sa ne putem uita - cu sinceritate deplina - de jos in sus! Dar pentru acest lucru este nevoie ca noi insine sa coboram din copac!
Oameni care starnesc incredere, cu simtul dreptatii si cu ochi luminosi, in stare sa-i inteleaga pe ceilalti corect, in stare sa dea sfaturi utile cand le sunt cerute. Cu siguranta multi le vom cere sfatul, cand vom vedea exemple in ei!
Unde sunt acesti oameni? intrebam noi, cei care avem atata nevoie de modele...
Aparent rasa umana a disparut demult de pe fata pamantului. Iar oameni ideali nu exista. Dar idealul continua sa existe, chemandu-ne...
Daca ne este dor de o lume mai buna, sa o facem mai buna noi insine, prin felul nostru de a fi. Sa devenim noi insine modelele dupa care tanjim, oameni care stau in lumina, care fac ceea ce spun! Fiinte umane care-si depasesc actuala conditie! Astfel incat ceilalti sa se poata incalzi la caldura sufletelor noastre...sau sa se invioreze de racoarea prospetimii ce emana din noi!
Asa erau oamenii candva, in vremurile demult apuse, cand tocmai coborasera din copac... Inainte sa-si paraseasca Dragostea Dintai, ca sa se autoglorifice pe sine, pe fata sau in ascuns!

( dr. Alina Rus )

Baiat al strazii din Korea

Daca stiti engleza uitati-va la primele minute din acest video. S-ar putea sa nu va fi pierdut timpul !

Tanarul acela a fost orfan de mic, iar la varsta de 5 ani a fugit de la orfelinat pentru ca fusese batut. Iar de la 5 ani incepand a trait singur pe strazi, dormind pe trepte sau in wc urile publice.

Si-a castigat existenta de mic copil vanzand gume si bauturi energizante, timp de 10 ani pe strada .

Cu toate acestea cat de frumos canta! Si cata demnitate poarta de fapt cu sine!

De aceea, oricat de jos ar fi un om dpdv al rangului social, nu avem dreptul sa il dispretuim . Ci mai degraba, avem obligatia sa il ajutam, fie si numai cu un gest de bunavointa, daca mai mult nu simtim nevoia.

Radu Beligan - despre libertatea interioara

"A imbatrani, doamnelor si domnilor, este contrariul a ceea ce se crede in
mod curent.
In tinerete, la vremea cand nu ti-ai definit inca optiunile esti impovarat
de greutatea traditiei si a adevarurilor cu care ai fost indoctrinat.
Tanar fiind, crezi in ideile raspandite, in cele care alearga pe toate
drumurile, esti gata sa aderi la tot si la toate.
Cari in spinarea ta greutatea familiei, a traditiei, a grupului din care
faci parte, a societatii.
In ceea ce ma priveste, am trait inaintarea in varsta ca pe o detasare de
toate aceste poveri.
A imbatrani inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute.
Inseamna a deveni mai usor, mai liber, intr-un anumit sens, esti mai tanar
cand esti batran si mai batran cand esti tanar. Avea dreptate Picasso cand
spunea ca" iti trebuie mult timp ca sa devii tanar."

Radu Beligan

Spirit german

Când eram copilă, în oraşul în care locuiam era o bătrânică singură care îşi vindea merele din grădină în faţa porţii. De câte ori treceam cu tata pe lângă poarta ei, cumpăra mere. De câteva ori a cumpărat toate merele pe care le avea. Nu erau mere frumoase, erau mere obişnuite, chiar mici şi urâţele. 

Noi aveam o grădina mare cu pomi fructiferi, iar merele noastre putrezeau pe jos, de multe ori. Mai veneau cunoscuţi de-ai lui tata şi le luau ca să facă ţuică din ele. Eu nu mâncam mere din acelea fiindcă îmi plăceau doar golden şi bot de iepure, pe care tata mi le cumpăra din piaţă. 

Într-o zi, când tocmai trecusem pe lângă casa bătrânei și tata a cumpărat mere așa cum obișnuia, l-am întrebat de ce tot cumpără mere de la ea, dacă tot avem şi noi acasă şi nici măcar nu le mâncăm. 

„Ca să o ajutăm şi pe ea.”, mi-a spus tata. 

Nu îmi mai amintesc discuţia pe care am avut-o până acasă, dar îmi amintesc o frază pe care tata mi-a spus-o mie, sau poate şi-a spus-o lui, dar cu o tristeţe adâncă în glas: „Ar putea fi mama mea. Stă toată ziua în locul ăla să facă nişte bănuţi. N-are şi ea un copil să o ajute... Vezi, eu sunt norocos...” 

Anii au trecut, eu am crescut, iar tata a plecat la Cer. Într-o zi, m-am dus în oraşul meu natal să-i duc nişte flori lui tata... Nostalgia mi-a purtat paşii spre centrul oraşului, pe care nu îl mai văzusem de câţiva ani. Trecând și pe strada pe care avea acea bătrână casa, mare mi-a fost mirarea să văd că ea încă trăia şi încă vindea ceva în faţa porţii, dar nu mere, ci nuci. M-am apropiat cu emoție şi am cumpărat nuci de la ea, admirând-o. Mă legau de ea amintiri atât de dragi!
Avea același cântar vechi cu greutăți, doar mâinile ei îmi păreau mai îmbătrânite și mai nesigure. Și, așa cum a făcut mereu când ne punea în plus vreo două mere, mi-a pus și mie în plus câteva nuci. Am întrebat-o dacă îşi aminteşte de tata şi i-am spus cine eram. În loc de răspuns mi-a dăruit un zâmbet frumos, dar cu ochii înlăcrimaţi.
„Cum să îl uit, fata mea? Stai, te rog, aşteaptă-mă aici.”, mi-a spus.
Am aşteptat în faţa porţii şi, după câteva minute, bătrânica s-a întors cu un buchet de flori tăiate din grădina ei.
„Du-i de la mine florile astea! (mi-a spus). Ce om bun a fost!"
De atunci au mai trecut niște ani, iar eu, de câte ori merg în orașul meu natal, trec pe strada pe care locuia acea bătrânică și pe care mă plimbam adesea de mână cu tata. Pe bătrânică nu am mai văzut-o, poarta ei este mereu încuiată... dar pe tata, parcă îl simt încă ținându-mă de mână...

Nu ştiu dacă această poveste este frumoasă sau nu, nu ştiu dacă are un mesaj bun de transmis lumii, poate mă considerați prea siropoasă, dar pentru mine este o amintire foarte preţioasă, pe care am simţit nevoia să o împart cu voi... Cine știe, poate trezesc și în voi anumite amintiri...

Irina Binder

Tatal Irinei era de origine germana...Mai greu sa gasim romani care sa faca gesturi din astea. Mai greu. Dar putem totusi gasi si astfel de romani...