Conditia umana

Nu avem nevoie de oameni care ne spun ce sa facem, ci de oameni care fac ceea ce spun!
Cei din urma vor fi cei dintai si ei sunt mult mai rari decat credem cu totii.
Ei nu dau niciodata sfaturi inutile, ci merg voiosi pe Cale, lasandu-i pe ceilalti cocotati in copacul autosuficientei.
In nici un caz nu-si vor pierde timpul ca sa-i dea jos de acolo, pentru ca ei sunt oameni de treaba, prin urmare isi vad de treabalor. Ei nu au timp de pierdut cu certuri si dispute. Cei care merg pe Cale uita sa se certe, uita ca vor sa aiba dreptate. La nevoie isi apara convingerile singuri impotriva tuturor, dar nu cauta niciodata sa le impuna. Ei practica binele in mod firesc, discret, ca pe a doua natura, fara sa se laude cu ceea ce fac, astfel incat "nici macar dreapta nu stie ce face stanga".
Deseori nebagati in seama, ei nu pretind ca stiu ce e util pentru altii. E atat de greu sa stii acest lucru! De cele mai multe ori omul nu stie ce ii este util lui insusi.
A face intotdeauna ce este corect, in toate imprejurarile vietii, a urma intotdeauna directia utila propriei evolutii...nu este deloc usor in ziua de azi. Si cine face acest lucru de bunavoie? Dar viatamerge inainte si il impinge pe om de la spate. Norocul lui!
El are nevoie de experiente traite ca sa ajunga la cunoastere. Degeaba ii spune semenul sau ce sa faca, daca el insusi n-a ajuns la aceeasi concluzie! Caci numai propria lui traire ii va da puterea sa puna teoria in practica. Adevarata recunoastere devine intotdeauna fapta.
<<...Omul trebuie doar sa invete sa devina viu in interiorul sau, sa cantareasca si sa examineze ceea ce i se ofera; caci, intr-adevar, doar el singur raspunde pentru persoana sa. De indata ce se straduieste, el va percepe deja intuitiv cu exactitate ceea ce este corect.
...Intotdeauna depinde de fiecare om in parte, si numai de el, daca in interiorul sau merge in sus sau spre Intuneric. Daca privim corect, chiar si faptul ca omul merge o perioada pe cai gresite nu poate decat sa-i foloseasca; caci el recunoaste cum ar trebui sa nu actioneze si se va pazi pe viitor de acest lucru. El trebuie intotdeauna sa foloseasca fragmentele unui astfel de drum drept trepte care il vor conduce mai repede in sus. >> spune Abd-ru-shin in cartea "Intrebari si raspunsuri."
Dar majoritatea oamenilor judeca situatia dupa aparente, dupa formele exterioare ale actiunilor celor din jur, fara sa le perceapa intuitiv viata interioara.
Pana si ucenicii lui Iisus Christos au vrut sa-L indeparteze pe Acesta de Maria Magdalena cea pacatoasa. Dar ea L-a recunoscut de cum L-a vazut in mijlocul lor...chiar mai repede decat au facut-o ei insisi.
Cine se poate lauda ca stie cum va evolua un om? Nici cel mai intelept dintre intelepti nu stie ce va decide un om intr-o situatie data. El recunoaste clar doar consecintele deciziei luate, dar nu poate sti dinainte ce va decide semenul sau. Poate se va schimba la timp si-o va lua inaintea altora...care stau cocotati in copac! Iar fara cunoasterea de sine acestia nu vor cobori niciodata de la inaltimea lor inchipuita. De milenii intregi liberul arbitru al omului este conditionat de intelect. De aceea omul n-a inteles pe deplin nici unul din Mesajele trimise de Sus!
Mesajul lui Abd-ru-shin ii atinge numai pe cei umili in spirit, care vor sa devina cu adevarat oameni. Ei stiu ca nu e destul sa-l citeasca, ci trebuie sa-l puna in practica in viata de zi cu zi, adica sa coboare din copac si sa mearga pe Cale! Dar la ora actuala intelectul uman face ravagii in toate domeniile, chiar si in randurile celor care stiu sa citeasca!
Un om care merge pe cai gresite nu este intotdeauna ipocrit. Dar unul cocotat in copacul autosuficientei, care-i considera de sus pe cei care-o apuca pe astfel de cai...este ipocrit intotdeauna si incapabil de autoevaluare corecta. De la pretinsa lui inaltime, el nu poate evalua corect nici o situatie, nici o imprejurare. Ca sa faca acest lucru, el are nevoie de ingredientul de baza al oricarui om viu: umilinta!
Tocmai pentru ca umilinta este o insusire spirituala prin excelenta, ea pare sa lipseasca atat de mult in ziua de azi. Un om realist, cu picioarele pe pamant, este un om umil in spirit. El este capabil sa-L recunoasca pe Dumnezeu in Operele Sale asa cum este El in realitate si nu cum cred oamenii ca este.
<<Priviti numai cum se comporta toti oamenii in aceasta privinta! Ei cauta tot ce este posibil si chiar imposibil, insa in mod cu totul evident nu iau in considerare un punct, pe care il neglijeaza complet, tratandu-l ca basm, si nu-l mai introduc niciodata serios in adevaratul eveniment! Acest singur lucru reprezinta Legile inflexibile ale lui Dumnezeu, Vointa Sa, Care in pofida inflexibilitatii Sale, nu mai este respectata si nu mai este deloc pusa la baza evenimentelor!
Acest fapt vorbeste atat de inspaimantator de clar despre starea interioara a oamenilor...
...Asa cum se intampla aici, asa este si in fiecare caz, la fiecare gand, fiecare examinare, fiecare fapta! Privirea ramane atintita meditativ numai asupra a ceea ce este pamantesc, asupra planurilor celor mai joase; aceasta nu mai poate sa se ridice libera spre inaltime, nu mai doreste acest lucru! Ceea ce pentru o persoana fara restrictii ar insemna un inceput firesc - adica ar insemna ca ia in considerare in toate lucrurile mareata Vointa a Creatorului si ca isi formeaza concluziile numai pe baza Acesteia, pentru ca solutia corecta nu se poate afla decat in Ea - este alungat de omul din ziua de azi, si chiar de reprezentantii bisericii, pe taramul fanteziei! Acest lucru dovedeste ca ei pur si simplu nu se gandesc deloc sa puna Vointa la baza concluziilor lor. Dimpotriva, ei se supun chiar pe fata stiintei, deci intelectului pamantesc, se supun unei existente legate de ceea ce este pamantesc, devenind astfel adeptii acelui Antichrist in privinta caruia ei ar trebui sa avertizeze, insa pe care nu l-au cunoscut niciodata!
Puritatea Adevarului Divin in primul rand! Cel care se ascunde nu mai merita acest lucru.>> spune Abd-ru-shin in cartea "Intrebari si raspunsuri".
Pentru a fi inteles cu adevarat, Abd-ru-shin ii pune fiecarui cititor o singura conditie, cea mai severa dintre toate, dar absolut necesara pentru ca omul sa devina om: depasirea actualei conditii!
Caci omul zilelor noastre face parte dintr-o rasa subumana, nici om pe deplin, nici animal in intregime! O rasa care traieste in copacul autosuficientei, crezand ca duce o existenta umana plina de progres stiintific si dezvoltarea tehnologiei moderne. Dar actuala conditie umana e jalnica de-a dreptul si trebuie s-o depasim pana nu este prea tarziu! Vointa omului este conditionata de intelectul sau, de intelegerea ingusta, pamanteasca, asupra lumii si vietii, care il va impiedica intotdeauna sa recunoasca adevarul. Aceasta nu este o dovada de realism, ci dovada clara a incapacitatii de intelegere pentru orice om care gandeste liber, pe cont propriu.
<<Totusi, trebuie sa se inteleaga corect ce inseamna dominatia intelectului. Astfel, eu nu ma refer la vreo forma de guvernamant sau ceva asemanator, ci pur si simplu la situarea de bunavoie a fiecarui individ sub propriul sau intelect, ceea ce a provocat tot ceea ce este nesanatos in conditiile pamantesti si, din pacate, va mai continua sa faca acest lucru o vreme.>> spune Abd-ru-shin.
La vechiul cabinet medical in care lucram mai demult atarna un tablou plin de figuri umane cocotate intr-un copac, care se fugareau una pe alta pe crengi, cu atitudini subumane...un tablou al haosului. Intr-adevar, arta adevarata produce fiori...si uneori se vinde foarte bine. Am aflat de curand ca tabloul "Strigatul" al lui Edvard Munch s-a vandut la licitatie cu una din cele mai mari sume de pana acum. Se spune ca in vremuri de recesiune e bine sa investesti - in mod paradoxal - in opere de arta!
Imi amintesc si acum ce mult m-a impresionat acest tablou cand l-am vazut reprodus prima data intr-un album. In ochii mei a fost imaginea angoasei umane fara de leac, inceputul disperarii fara sfarsit...Daca acest artist a putut sugera - chiar si intr-o masura infima - groaza de care e cuprinsa creatura umana cazand prada mortii spirituale...tabloul lui este o autentica opera de arta, chiar daca nu este "frumos" in sensul obisnuit al cuvantului. Si poate nu e deloc intamplator faptul ca acest tablou s-a vandut atat de bine in zilele noastre...cand oamenii cheltuiesc in mod nechibzuit, cand nu stiu pe ce lume traiesc si de ce arta le produce o impresie atat de profunda.
Actuala conditie umana e inceputul mortii spirituale! Oameni morti in interiorul lor populeaza Pamantul si se afla deseori in fruntea progresului stiintific. Strigatul de groaza al multora va rasuna cand va fi prea tarziu!
Este aceasta o viziune sumbra a realitatii? Sau poate o viziune de cosmar, ca si unul din cele mai bine vandute tablouri din istoria artei?
Dar Abd-ru-shin ne spune ca...un strigat de groaza i-ar scapa celui capabil sa vada formele de ganduri care populeaza acum viata interioara a oamenilor.
Si atunci, ce este de facut?
Doar ce este util! Sfaturile inutile raman fara efect. Cei care le dau considera ca stiu ce e bine pentru ceilalti, dar in aceasta atitudine se afla deseori aroganta intelectuala si nu dorinta sincera de a fi de folos. Tocmai cei care impart "cu darnicie" sfaturi sunt cel mai putin dispusi sa le primeasca. Orice le-ai spune, ei o tin pe-a lor...La ce bun sa-ti mai bati gura de pomana? Cu totii stim ca e usor sa dai sfaturi, mai greu este sa le urmezi! De aceea, cand aproapele tau urmeaza o directie gresita, cel mai bun lucru pe care-l ai de facut este sa mergi tu insuti pe Cale; daca are bun simt, va recunoaste acest lucru, iar recunoasterea lui ii va fi de folos...in primul rand lui insusi; iar daca nu-l are, nu-i treaba ta...imi spune mie vocea mea interioara.
Usor de zis, greu de facut. De aceea avem nevoie de modele. Exemple luminoase care ne arata, prin felul lor de a fi, ca omul poate sta drept in aceasta lume stramba, daca vrea cu adevarat. Oameni la care sa ne putem uita - cu sinceritate deplina - de jos in sus! Dar pentru acest lucru este nevoie ca noi insine sa coboram din copac!
Oameni care starnesc incredere, cu simtul dreptatii si cu ochi luminosi, in stare sa-i inteleaga pe ceilalti corect, in stare sa dea sfaturi utile cand le sunt cerute. Cu siguranta multi le vom cere sfatul, cand vom vedea exemple in ei!
Unde sunt acesti oameni? intrebam noi, cei care avem atata nevoie de modele...
Aparent rasa umana a disparut demult de pe fata pamantului. Iar oameni ideali nu exista. Dar idealul continua sa existe, chemandu-ne...
Daca ne este dor de o lume mai buna, sa o facem mai buna noi insine, prin felul nostru de a fi. Sa devenim noi insine modelele dupa care tanjim, oameni care stau in lumina, care fac ceea ce spun! Fiinte umane care-si depasesc actuala conditie! Astfel incat ceilalti sa se poata incalzi la caldura sufletelor noastre...sau sa se invioreze de racoarea prospetimii ce emana din noi!
Asa erau oamenii candva, in vremurile demult apuse, cand tocmai coborasera din copac... Inainte sa-si paraseasca Dragostea Dintai, ca sa se autoglorifice pe sine, pe fata sau in ascuns!

( dr. Alina Rus )