Mircea Rusu
11 martie
Tete Zin avea locul lui la biserica si masa lui la bufet. Nimeni nu mai tine minte cand si de ce de parca asa trebuia sa fie. Fire tacuta si linistita , ii placea sa stea intre oameni . Albastriul ochilor lui lumina cald si egal pe fiecare. In viata satului , toate intamplarile se sfarseau la el . Si el le stampila functie de natura lor cu aceleasi cuvinte - " frumos si bun lucru s-o faptuit"- spunea pentru toate cate se petreceau bune in sat si fata i se lumina intens incat se-mbujorau obrajii celor din jur. Scandalurile, barfele de tot felul , invidiile si ura , pricinile toate , disputele politice aprinse la tuici in noapte , toate se desfasurau pana cand ajungeau la el. Tete Zin , astia s-or batut asara cu furcile pintru douazaci de ari de pamant . No spune dumneata , treaba-i asta? D- apai cine- s io sa judec ...este cine... Si toti judecatorii infocati se rusinau deodata ca prin farmec . La-nceput s-au mai gasit cativa care-l luau in ras si-l imitau rostindu-i vorbele , pitigaindu-le ...frumos si bun lucru s-o faptuit ...si radeau zgomotos ...Tete Zin aia ne pacalesc si aia ne spun minciuni ... pai bine-i...? D-apai cine-s io sa judec... este cine... Dar , lucru grozav s-a petrecut in cativa ani cu grupul ce-l lua in bascalie, fiecare a patit cate ceva rau sau foarte rau. Ba boli grele , ba accidente de masina , ba divorturi. Si nimeni n-a mai cutezat sa rada. Mai mult , copiii erau de mici invatati sa se raporteze la spusele lui tetea Zin. Pe cand l-au petrecut la cimitir , satul lor se golise de judecatori ai altora si fiecare facea in viata lui cate ceva care sa merite sa se spuna " frumos si bun s-o faptuit. Pe crucea lui de lemn sta scris Zin Teosiu- cine-s io sa judec ? Este cine. Niste lucrari de mare importanta nationala , de extractie din munti pe timpul comunismului , au ras de pe fata pamantului satul lor ca si cand n-ar fi fost niciodata iar satenii s-au dus in toate colturile zarii , care pe unde , sa poata trai. Iar tetea Zin a ramas o poveste spusa la un pahar , pe care n-o crede nimeni.
Tuesday, March 18, 2014
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment