Acel talisman cu adevarat norocos

De pe site ul:
http://www.graal.ro/articol%20talismanul.htm

Talismanul, aducătorul de noroc





La cumpăna dintre ani



În zilele noastre, mai ales la începutul unui nou an a
devenit un obicei să dăruim semenilor
noştri mascote „aducătoare de
noroc”, reprezentând purceluşi,
coşari, potcoave sau renumitul trifoi cu patru
foi. Chiar şi în timpul anului sunt procurate
talismane şi amulete care chipurile, posedă
o forţă magică capabilă să
împiedice răul şi să atragă
norocul.

Mulţi oameni ajung chiar până într-acolo,
încât folosesc simboluri ale comunităţilor
religioase, drept aducătoare de noroc. Şi
aici să amintim numai cununa (rozariul) din
spatele parbrizului unei maşini sau anumite
medalioane care se pun la gât. Şi fie ca
odată numai să-l lovească
„norocul” sau nenorocul pe posesorul
vreunui talisman şi tot rămâne să
reflectăm care ar fi putut fi cu adevărat
cauza pentru aceasta. Ca întotdeauna se spune –
din când în când relatează cineva – că
talismanul a acţionat. Dar de câte ori un
talisman nu a adus succesul aşteptat, se
află de asemenea. Se aude adesea părerea
susţinută în multe locuri: Norocul este ca o
pasăre greu de prins şi dacă nu
eşti atent, zboară repede de la tine. Sau:
Cine se sparge uşor? Norocul şi paharul!

Aşadar, asemenea aducători de noroc nu sunt
totuşi de încredere?

Să privim însă din altă
perspectivă dorinţa de a avea noroc. Fiecare
dintre noi a auzit desigur maxime de genul: „Cum
strigi în pădure, aşa îţi va
răspunde ecoul” sau: „Norocu-i cum
şi-l face omul”, sau: „Ceea ce
seamănă omul, aceea va culege”.

Dacă pătrundem sensul primelor expresii
amintite, se ajunge la impresia că omul nu va
obţine un noroc de durată, deoarece el este
expus unor oarecare „întâmplări”
necontrolabile. Din moment ce se spune: Norocul este
ca o pasăre greu de prins şi dacă nu
eşti atent, zboară repede de la tine, de
aici rezultă întrebarea: La ce ar trebui să
fim atenţi, pentru ca norocul să nu zboare
mai departe? Există un răspuns inteligibil
la această întrebare?

Să aprofundăm acum cel de-al doilea gen de
maxime. Nu ilustrează ele faptul că fiecare
om însuşi ţine în mână toate firele,
pentru a ajunge fericit? Şi îţi dai seama
imediat că aceste maxime au fost
„furate”, trăgând cu urechea la o
legitate care stă în spate. Dar care? Să
luăm în consideraţie anumite procese care au
loc în natură, precum circuitul apei. Reprezentat
în linii mari, simplificat, apa urcă din mare în
formă de aburi şi este purtată peste
uscat sub forma norilor, ea se condensează în
anumite locuri, cade sub formă de ploaie,
dăruind mare binecuvântare tuturor creaturilor
vii, pentru ca apoi să curgă din nou în
mare, punctul de plecare. Să luăm un bob de
sămânţă şi să-l punem în
pământ. După aceasta va urma
încolţirea, dezvoltarea şi creşterea,
coacerea şi rodirea multiplă din
acelaşi fel de sămânţă. Şi
din aceste roade cade sămânţă nouă
pe pământ – un circuit! Astrele
(Constelaţiile), inclusiv planeta noastră
Pământul se mişcă circular în univers.
Chiar şi în corpul nostru putem vedea că
sângele se mişcă într-un circuit.

Sistemul de rotaţie este divers folosit şi
în tehnică – fie amintit aici numai
circuitul electric sau multe alte mecanisme de
comandă la computere, etc.

Să vedem acum, ce exprimă această
legitate?

Evident că totul, pornind de la un anumit punct,
descrie un cerc, pentru ca închizându-l să
revină la punctul de plecare şi respectiv
să aibă efect retroactiv. Pe scurt, atunci
când vorbim de legea rotaţiei, trebuie să
luăm în calcul efectul retroactiv.

Acest principiu al cauzei şi efectului este
valabil nu numai pentru procesele vizibile ochilor
noştri, ci cu siguranţă şi pentru
cele invizibile. Cuvintele, gândurile şi
percepţiile noastre intuitive poartă de
asemenea forţă în sine, sunt formate şi
produc efecte acolo unde ating.

Dacă un om gândeşte şi se poartă
faţă de semenii săi într-un mod
altruist, plin de iubire şi nobleţe, atunci
simţim prezenţa sa ca fiind
plăcută şi binefăcătoare
pentru noi. Dacă însă din felul său de
a fi răzbat egoismul, invidia sau chiar
sentimente de ură, atunci el trezeşte
repulsie în semenii săi chiar la prima impresie.
Uneori trebuie să asistăm la scene
neplăcute în care cineva este atins, rănit
adânc în suflet de altcineva prin cuvinte jignitoare
rostite intenţionat în cel mai grosolan mod.

Ce bine este însă atunci când pot fi trăite
momente, fie individual, fie împreună cu
alţii, în care cuvinte bine intenţionate, de
apreciere şi susţinere, cuvinte pline de
iubire sunt capabile să ducă la înflorire
sufletul unui om, trezind entuziasm şi bucurie.

Noi experimentăm aşadar că vorbele,
gândurile şi percepţiile intuitive
poartă în sine forţă, fiind astfel
resimţite de cei din jurul nostru. Tocmai pentru
că formele de gânduri şi cuvintele
poartă în sine forţă, deci sunt formate
şi produc efecte, trebuie să ţinem
seama, conform principiului de rotaţie, de un
efect retroactiv absolut. Mai devreme sau mai târziu,
el vine. Cu siguranţă!



Făuritorul propriului noroc



Acum să începem să înţelegem de ce se
spune: „Cum îţi vei aşterne, aşa
vei dormi” sau „Norocu-i cum şi-l
face omul” sau „ceea ce seamănă
omul, aceea va culege”. Recunoaştem că
efectul reciproc valabil peste tot în Creaţie
este pentru noi toţi „aducătorul de
noroc”!

Numai un singur lucru trebuie făcut cu cea mai
mare vigilenţă, grijă şi
atenţie! Şi anume să vedem cu ce
alimentăm Legea circuitului! Deoarece stă în
mâna noastră ca prin propria voinţă
să gândim, să vorbim şi să
acţionăm bine sau rău.

Această capacitate liberă de decizie atrage
după sine şi răspunderea, deoarece
efectul reciproc ne aduce întotdeauna înapoi, în mod
incoruptibil, drept şi amplificat exact ceea ce
am voit noi odată. În acest fel voit de noi
înşine se va forma apoi anturajul nostru şi
raporturile în care trebuie să trăim.
Deoarece efectele retroactive trebuie să le
primim şi să le acceptăm, chiar
dacă vrem sau nu.

Chiar dacă se întâmplă ca un om să
simtă că poate nu a introdus întotdeauna
numai binele în acest circuit al semănatului
şi recoltei şi prin urmare trebuie să
experimenteze un timp nevoile şi grija, el nu are
voie să se descurajeze, să
deznădăjduiască. Căci cu fiecare
voinţă serioasă spre bine,
cultivată în fapte cu perseverenţă
şi tenacitate, se schimbă treptat şi
efectele retroactive, aşa încât în curând va
recunoaşte fericit şi mulţumit că
voinţa sa bună şi raporturile bune cu
semenii se răsfrâng asupra sa aducându-i roade
bogate în „şansele” care îi surâd.

Este clar că aici nu ajută îndoiala şi
bătaia de cap, scormoneala inutilă, ci doar
cunoaşterea despre efectul acestei
legităţi, şi de asemenea curajul de a
ajunge la o convingere proprie prin încercare în
trăire şi observare.

Adevărata fericire nu este dată de lucrurile
exterioare, cu caracter pur formal, de maşini
scumpe sau case mari şi nici de concedii lungi
şi zile de odihnă petrecute în comoditate.

Adevărata fericire se trăieşte în
interior, ea se naşte şi creşte din
propriile fapte. Ea este chiotul de bucurie,
eliberator al unui suflet uman care în activitate
plină de mulţumire îşi
îndeplineşte fidel îndatoririle şi
acţionează doar în iubire faţă de
lume şi de oameni.

Cuvintele „Iubeşte-ţi aproapele ca pe
tine însuţi” şi „Ceea ce ai
făcut aproapelui tău, ţi-ai făcut
ţie însuţi” devin brusc pentru noi
clare şi uşor de înţeles, dacă
punem la baza lor legea eternului circuit.

Cu această recunoaştere, fiecare om va
folosi viaţa sa pe Pământ cadoul scump ce
i-a fost dat de Creator, pentru ca în veselie şi
voie bună să răspândească în jurul
său numai pace, bucurie şi fericire.



A aduce fericire

A avea fericire



Atunci el nu va mai „dori să aibă
noroc”, nu îşi va mai pune în jurul gâtului
talismane aşa-zise „aducătoare de
noroc”, deoarece el însuşi, acel om a
devenit un aducător de noroc. Semănând
fericire şi bucurie şi prin urmare recoltând
fericire durabilă.





Jochann Pichler

Enya -Only Time

"Who can say when the roads meet,
That love might be,
In your heart."

Uite textul in intregime al cantecului:

Who can say
where the road goes
where the day flows
- only time
And who can say
if your love grows
as your heart chose
- only time

Who can say
why your heart sighs
as your love flies
- only time
And who can say
why your heart cries
when your love dies
- only time

Who can say
when the roads meet
that they might be
in your heart

And who can say
when the day sleeps
if the night keeps
all your heart

Night keeps all your heart

Who can say
if your love grows
as your heart chose
- only time
And who can say
where the road goes
where the day flows
- only time

Who knows - only time
Who knows - only time
song "Only Time" -- Enya

"Too often we are so preoccupied with
the destination, we forget the journey."
Author Unknown

Prin iubire am trait!
Ascultand si invatand,
Cantand si asteptand!
Renato Zero,cantautor italian

Tacere

Tăcerea



Tăcerea este esenţială pentru omul care
vrea să intre în contact cu adevăratul
său “eu” dacă vrea
să-şi recunoască şi
să-şi pună în valoare aspiraţiile
nobile care, în mod cu totul natural, se află în
adâncul fiinţei sale.



Tăcerea este cea care ne permite cel mai bine
să intrăm în contact cu Creatorul
vieţii, Dumnezeu. Ne permite să extragem din
“ceea ce nu este vizibil” toată
forţa, toată inspiraţia care ne sunt
necesare pentru a trăi în armonie, pentru a
trăi în modul cel mai profitabil pentru anturajul
nostru şi pentru noi înşine.



Pentru a profita de toată bogăţia pe
care o poate oferi tăcerea, nu este neapărat
să ne retragem definitiv din lume, nici să
ne izolăm un timp îndelungat. Putem trăi în
contact cu lumea care ne înconjoară,
maturizându-ne graţie experienţelor
trăite care decurg din această
legătură.



Dacă lumea ar fi evoluat în sensul Voinţei
Creatorului, oamenii ar fi fost înconjuraţi de
lucrări minunate, armonie, pace şi bucurie.
Totul ar fi atras după sine, în modul cel mai
firesc, o privire plină de
recunoştinţă către Dumnezeu,
sufletul plin de gratitudine. Ceea ce este bun şi
nobil s-ar fi deschis graţie acestui contact.



Însă, cum lumea de astăzi este departe de a
fi aşa, sunt necesare clipe de repaos, în care
omul să privească în el însuşi, să
se reculeagă în tăcere… timp necesar
pentru restabilirea contactului cu forţele pure
şi luminoase care provin din lumea de dincolo.



Prin lucrarea sa, Abd-ru-shin, menţionează
în diverse ocazii că forţa voinţei bune
duce la înălţarea spiritului şi în
consecinţă, poate să atenueze –
complet sau parţial, după caz –
diferite lovituri ale sorţii care decurg din
karma noastră.



“Forţa voinţei bune, scrie el,
formează un cerc în jurul tău în
măsură să dezintergeze răul care
te apasă, sau cel puţin să-l atenueze
într-o mare măsură, exact în acelaşi
mod în care pătura atmosferică
protejează globul pământesc.



Totuşi, forţa voinţei bune,
această protecţie puternică, este
întreţinută şi alimentată de
puterea tăcerii.



De aceea, vouă căutătorilor, vă
strig stăruitor încă o dată:



Păstraţi vatra gândurilor curată iar
apoi exersaţi, în primul rând, marea putere a
tăcerii, dacă vreţi să vă
înălţaţi.”





Guy Poulin

"Cel ce ramane aservit slabiciunilor sale, va fi vesnic sclav chiar
de-ar fi rege!"
ABD-RU-SHIN

Atlantida---(Alice)

Atlantida (cantec -Alice)

El,acum,traieste in Atlantida.
Cu o palarie plina de amintiri!
Are fata unuia care a inteles,
si un principiu de tristete
in adancul inimii!
Ascunde sub pat,
cutii de bere disperata,
si uneori se gandeste
ca e un erou!

El,acum,traieste in California.
De sapte ani!
Sub o veranda ,sa astepte norii!
A devenit un mare chitarist,
Si se bucura de o femeie numita Lisa,
iar cand ii spune:
"Tu esti cea cu care e de trait!"
i se formeaza un rid,
pe obrazul stang!

El,acum,traieste pe a treia raza.
Acolo a invatat sa nu mai puna intrebari
de genul:
"Cunoasteti cumva vreo domnisoara din Roma,
A carei infatisare sa aminteasca
de cedarea unui dig?
Eu o cunoscui intr-o zi!
Si ii invatai numele!Dar imi duse departe viciul
iubirii!".
Astfel se gandea ,omul in trecere,
in timp ce zbura inalt,pe cerul din Napoli!
Furati-i banii!Furati-i chiar si amintirile!
Dar lasati-i pentru totdeauna ,
dulcea sa curiozitate.
Spuneti-i ca am pierdut-o cand am inteles-o,
spuneti-i ca o iert ,pentru ca am tradat-o!



"Cel ce ramane aservit slabiciunilor sale, va fi vesnic sclav chiar
de-ar fi rege!" ABD-RU-SHIN.

Viata e acum!~~~

CERUL

De cate ori am privit cerul
Dar destinul meu e orb si nu stie...
ca nu este mila pentru cel ce nu se roaga si
abia apoi ,rugandu-se,se va convinge,
ca nu e doar o pata obscura
...CERUL...

(Renato Zero)

Celui Ce ma ajuta

Si daca aceasta lume innebuneste,
nu ma lasa sa ma pierd cu ea!

Marea absenta

Te-am pierdut pe tine.
Puteai sa te iubesti mai mult.
Te-am pierdut pe tine,
trebuia sa invingi tu...
Singura asa...
in marele joc al acelor "nu".
Si soarta pare asa miopa!Stiu...
Acum tacerea lucreaza...
Ce viata e ,
Capabila doar de necazuri...
Te-am pierdut pe tine,
asa nu ma voi vindeca nicicand,
bucati din mine,
risipite oriunde,aici si acolo.
E iubire dezvoltata
doar pe jumatate...
Esti muzica mai mult decat oricand,
voce a gandurilor mele,
te presimt,te inventez,
asa de prezenta si atat de mult a mea,
nici cruzime,nici ipocrizie
...si pare ca e de-ajuns a suferi...

februarie---(Alice)

Transparenta ca sufletul
o zi de februarie alinea in imensitati albastre
campurile goale,
muntii,marea...
A sosit vara,e plina ca un corp,
a acoperit totul,
fiecare colt era un cuib...
Apoi s-a intors februarie,
asadar era intoarcerea care facea din timp un nimic,
un bine si un rau.
Si in acel cerc
iubirea pentru noi insine gasea ca totul i se asemana.
Apoi s-a intors februarie....

Come stai?---(Vasco Rossi)

Ce mai faci?
Te deosebesti de omul comun.
Iti place sa traiesti cum esti,
iar de raspuns
iti raspunzi doar tie!

Ce mai faci?
Te deosebesti de tot ce poate fi comun,
Iti place sa traiesti cum vrei,
iar raspunsurile le pastrezi
pe toate, numai pentru tine!

mica piatra---(Eros Ramazzotti)

Ajunse in timpuri de razboi,venind de pe valuri.
Atingand pamantul,se cobori de pe vas
si toti ii vazura umanitatea .
Ea privi acei ochi visatori,asa de vii si asa de penetranti,
si pe loc incepu sa-l iubeasca!
Si simti ca-i cresc aripile
cand in final,ii stranse mainile!
Ea simti in stomac
ca o bataie de aripi de fluturi!~

Noaptea aceea scalda fericirea
in lacrimi fierbinti,
pe care le lasa sa cada in mare
si adauga sare la sare...
ea ii spunea :
tu esti ...esti dragostea mea,
si toata viata mea e pentru tine!
Insa el ii raspundea:
am in buzunar o mica piatra,
o am pentru a construi pacea
acolo unde nu e!
Asa...eu am sa o duc cu mine
unde ma va duce aceasta speranta
dinauntru,care nu ma abandoneaza nicicand!
Eu o voi purta cu mine,
cu toata greutatea
ce o are mica piatra
care intr-o zi poate
va fi asezata!
El pleca....caci destinul sau
in fata oricarui vant
e mai puternic!
Pleca cu toate bagajele sale,
renuntand la ea....
In acea noapte ,
se ridica pana la cer
toata rasuflarea ei,
pe care o smulse din profunzimea abdomenului
pentru a-i striga numele!....
Mica piatra se aseza...

Plange telefonul----(Domenico Modugno)

- Alo, asculta , mama e langa tine?
Trebuie sa-i spui mamei
ca e cineva care...

 Cine esti, domnul de data trecuta?
 Ma duc sa o chem, insa e la baie
 Nu stiu daca poate veni.


- Spune-i ca sunt aici,
spune-i ca e important,
ca am sa astept...

 Dar tu i-ai facut ceva mamei mele?
 Cand suni tu imi spune mereu:
"Spune-i ca nu sunt acasa!"

-Spune-mi stii sa scrii deja?
E frumoasa casa ta?
La scoala cum iti merge?

Bine. Dar pentru ca mama mea lucreaza
e o vecina care ma duce la scoala.
Si in carnet am o singura semnatura,
ceilalti o au si pe cea a tatalui lor. Eu nu.

-Spune-i ca sunt aici, ca sufar de 6 ani,
scumpo e chiar varsta ta...

Ei, Nu! Eu am cinci ani.
Dar tu o cunosti pe mama mea?
Nu mi-a vorbit nicicand de tine...
Asteapta sa o chem...


Plange telefonul
pentru ca ea nu va veni,
chiar daca strig "Te iubesc"
stiu ca nu ma va asculta...


-Vara mergeti sa stati la hotel Riviera?
Iti place marea?

Oh,da. Mult. Stii ca stiu sa inot?
Dar spune-mi cum de cunosti tu hotelul Riviera...
Ai fost si tu?

-Spune-i ca eu cu durerea mea suntem aici! Si va iubesc pe amandoua.

Ne iubesti!?
Dar eu nu te-am vazut niciodata,
si ce ai? De ce ti-ai schimbat vocea?
Tu plangi...
 De ce?

Plange telefonul,
pentru ca ea nu va veni,
chiar daca strig "te iubesc",
stiu ca nu ma va asculta.
Plange telefonul,
pentru ca nu primesc mila,
si nimeni nu imi va raspunde.


  - Fa-o sa mai stea un pic...

  Dar iese afara...

  - Opreste-o!...

  A plecat deja....

 - Daca a plecat,
   atunci adio!...

  La revedere domnule.

 - Ciao, micuto!


( Domenico Modugno - Piange il telefono )

Suntem singuri?

Singur impotriva omenirii!...
Dar singur...cu adevarat singur...
nu am fost niciodata pana acum.
Chiar daca oamenii sunt toti impotriva mea,
chiar daca in jurul meu nu e nimeni cu care
sa pot impartasi ideile mele...
sau sa mi le aprecieze,
sa vada justetea lor,
sa ma incurajeze pentru a le aplica
in practica!
Chiar daca modul meu de a ma comporta
pare cu totul iesit din comun...
si nu mai e nimeni sa poata fi comparat cu mine
in vreun fel,
Eu nu sunt singur,cu adevarat singur
nu pot fi!
Insa e adevarat ca ma pot simti singur...
...intre ei, toti!
cosmin cozma

06 MAI 1992---(Andrea Boccelli)

06 MAI 1992,

Draga tata,
e inutil sa discutam,
de acord nu vom fi nicicand.
Ce e asa ciudat in toate astea?
Doar sunt 30 de ani ce ne separa!
Sau o fi poate,
teama in tine
de a nu mai gasi forta
pentru a fi alaturi de mine,
daca obstacolele ma vor opri.

Nu te ingrijora,asculta-ma:
Voi avea probleme!
Voi infrunta infami,
dar nimic nu ma va speria,
nimic nu ma va corupe!
Nimic in lume
nu ma va face sa uit ca
pot sa inving,
si vreau sa o fac in felul meu.
Vreau sa o fac asa cum imi doresc eu!

Stiu bine ca pentru tine e dificil
sa justifici
aceasta idee incapatanata de a lupta,
sa folosim imposibilul...stiu!

Ti se va parea de necrezut,
insa cu cat mai mult ma gandesc,
cu atat mai mult inteleg
ca ma aseaman tocmai cu tine.
Si nu stii cat as vrea
ca forta sa nu te abandoneze niciodata,
pentru a te avea aici,
si sa nu ma opresc
NICIODATA.

Pe curand,
fiul tau.