incredibila romantica

Si cum e acuma cand...
ai ramas singura,doar tu,
sa speri in ceva mai bun,
sa te gandesti chiar si la
marea iubire...
esti de nevindecat
romantica.
Un pic isterica,
dar simpatica
si desigur unica.
Cum e acuma cand...
nu mai e nici macar el cu tine,
el care avea ganduri mari
prin minte,
el care apoi ca si cum nimic
nu s-ar fi intamplat,
a zis :
"Gata."
Esti incredibila romantica
un pic nevrotica,
dar nu patetica...
desigur unica...

Pentru tine,Cosmin si spre eliberarea ta de slabiciuni!

A fi natural
"A fi natural este cel mai usor lucru din lume de-indata ce uiti de tine insuti, de impresia pe care doresti s-o faci." — Dale Carnegie

Odata ce renunti a mai incerca sa fii altcineva decat esti si dai la o parte toate acele conceptii prostesti, gresite despre cine crezi ca ar trebui sa fii, iti acorzi tie insuti posibilitatea de a deveni persoana care esti menita sa fii. Iti permiti tie insuti sa fii natural. Si cand faci lucrul acesta, intregul univers observa.
Kate Novack

Ingerii (Vasco Rossi)

Ceea ce se simte,
nu se poate explica aici.
Ai o surpriza
pe care nici macar nu ti-o imaginezi.
Inapoi nu merge nimeni,
dar daca incepi sa zbori
tu nu vei mai cadea...
Vezi lanuri de grau,acoperisuri,case
si toate periferiile...
Vezi cate lucruri
sunt cu adevarat niste nimicuri...
Si de aici...
si de aici...
aici nu coboara ingerii,
inconjurati de licurici
si sunete de greiere.
Hey de aici...
Hey de aici...
Aici nu mai vezi
acele veri...
...acele veri ce au fost candva ...

Aici e logic,
Sa-ti schimbi de mii de ori
ideea...
Si cat de usor e sa-ti pierzi
chiar si speranta!
Aici?
Aici nu ai vreo scuza,
care sa-ti poata tine moralul sus.
Aici noaptea e neagra,
si ti se pare ca in ea
esti numai tu...
Iti traiesti viata mereu riscand,
si continui sa fumezi tigari Lucky Strike.
Si singur iti dai seama ca
tu le vei blestema !
Si de aici...Privind de aici:
Aici nu coboara niciodata ordinea...
Sa ti-arate drumul bun...
Hey de aici!...hey de aici!...
AICI NU MAI COBOARA INGERII!!!

DUPA UN CANTEC DE VASCO ROSSI

Dar ordinea se va instala...in ciuda a tot ce i se opune!Iar drumul drept si bun ne e aratat :Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!~
"In Univers actioneaza o Lege Eterna:ca numai dand se poate primi atunci cand este
vorba de valori durabile!Ca o mostenire sacra a Creatorului sau,aceasta Lege actioneaza
profund,strabatand intreaga Creatie.A da dezinteresat,a ajuta acolo unde este nevoie
si a avea intelegere atat pentru durerea aproapelui,cat si pentru slabiciunile sale,inseamna a primi,fiindca acesta este drumul simplu si adevarat
spre Cel mai Inalt!"
din "In Lumina Adevarului,Mesajul Graalului",Abd-ru-shin.

Treziti-va poeti!

Treziti-va poeti,
stingeti televizorul,
v-au jignit destul!
Nimeni aici nu va mai crede
daca toata acea splendida sinceritate
se pierde...
Si daca ironia si vulgaritatea
nu fac rima,
voi nu taceti, nu va resemnati
nu va inchinati,vreodata,
nu va vindeti.
Daca veti ramane vii,singur nu voi fi:Eu nu!

Iata-va aici
Si voi pe afis.
Iata-va aici
jumatati de adevar.
Iata-va aici,
palizi si obositi.
Absenti mai mult decat oricand.
Voi printi,voi eroi,voi sfinti!~
Esti viata planificata,
Omologata si de aceea sterila.
Stiintifica manie
sa clonezi o poezie
pentru a nu mai trebui sa o scrii!

Iar tu...
respiri cu greutate,
acel sentiment l-ai respins de-acum,
pentru a fi bancherul care iata ai ajuns sa fii.
Pentru ca uiti acel frumos apus de soare
si dorul de a sta alaturi de un prieten,
De ce esti tu mereu nemultumitul:
DE CE?

Si as jura ca existai odinioara,
poate o fi ca memoria ma inseala,
dar parfumul poetilor nu cred
ca-l voi uita vreodata!
Iata-te aici,poete,
descult si nepieptanat,
vorbind precum un rege.
Iata-te aici,
tu dai palme omenirii,
pentru ca esti inca tu,
numai si numai tu:
Verbul!

Esti deja
perfectiune absoluta
punand accentul unde vrei,
in univers esti
spectator atent,tu,
pentru ca gandul adevarat sa nu se mai piarda iar...

Astfel...
cand intalnesti poetii
incredinteaza-le suferintele si relele tale.
Tu poti sa-le pui in palme
sufletul tau
pentru a transmite
din fii in fii
esenta existentei tale ...
si apoi,
pentru ca un nou poet sa se trezeasca:
si sa te trezeasca!

Svegliatevi poeti,Renato Zero.Dall'album "La curva
dell'angelo" 2001

Timpul pentru lucrurile spirituale

Nu avem timp pentru cele spirituale



Cât de puţin timp alocă omul problemelor de natură spirituală, deşi el însuşi, adevăratul său eu, este o parte a acestor evenimente spirituale chiar şi numai pentru că originea sa este în Ţinutul Spiritual. Acolo se găseşte Paradisul, patria sa, pe care a părăsit-o în aspiraţia sa de a deveni conştient.



Chiar şi pe Pământ omul care emigrează într-o altă ţară, nu-şi uită patria sa natală sau cel puţin îşi aminteşte de ea din când în când; uneori îl cuprinde dorul după patria sa natală.



Cât despre patria sa spirituală care se găseşte în Înalt, în Paradis, el nu mai ştie nimic. Nu o mai simte. În acest timp, cuprins de un dor necontenit, spiritul aşteaptă ca în orice moment toate zidurile întunecate ridicate în jurul lui din vina oamenilor să fie în sfârşit distruse pentru a putea privi liber spre Lumină.



Pentru lucrurile materiale şi cele pământeşti vremelnice, omul are întotdeuna timp suficient; pe de altă parte, nu-i mai rămâne timp pentru o explorare şi o cercetare spirituală, care este totuşi atât de importantă pentru ascensiunea sa din această lume de materie perisabilă, destinată să fie pentru el doar un loc tranzitoriu de studiu, investigaţie şi dezvoltare.



Omul poate agonisi bunuri materiale şi să le folosească din plin, însă nu trebuie să plaseze bunurile materiale deasupra profitului spiritual, singurul care îi poate procura valorile eterne.



Numai aceste valori, pe care el este capabil să le dobândească prin trăiri interioare autentice, îi conferă în lumea de dincolo un sprijin sigur, o siguranţă de neclintit şi o credinţă adevărată în Dumnezeu. Valorile pământeşti dobândite cu ajutorul intelectului rămân în urma lui la decesul său şi pier ca şi creierul care dă naştere intelectului.



Tocmai intelectul este cel care adesea înăbuşe aspiraţia arzândă a spiritului spre Înalt, el este cel care înlătură toate posibilităţile de a răzbate până la conştiinţă şi de a face bogate experienţele trăite pretinzând că nu are timp pentru aşa ceva.



Omul, în ciuda necesităţii activităţilor sale pământeşti, poate lua avânt pentru a-şi rezerva întotdeauna suficient timp pentru cele spirituale! Îi va aduce astfel spiritului său un câştig imens; dacă în cercetările sale spirituale caută, de exemplu, răspuns problemei originii spiritului uman, a misiunii sale în Creaţie, a vieţii de după moarte, a forţei de natură spirituală datorită căreia el există, a liberului său arbitru, a responsabilităţii sale, a destinului său sau numeroaselor sale vieţi pământeşti.



Nu este timp pentru cele spirituale! Aceasta nu poate fi altceva decât o scuză leneşă a intelectului care, după natura lui, nu este deloc în măsură să înţeleagă ceea ce este de natură spirituală. Într-adevăr, câmpul său de activitate este cel pământesc.



Totuşi spiritul, care este veşnic, nu cunoaşte această scuză. El are întotdeauna timp pentru ceea ce este spiritual şi de mult timp eforturile sale durează înspre a menţine treaz dorul său după Înălţimile Luminoase.





Herbert VOLLMANN

Din “Sensul profund al lucrurilor”

Don-t break my heart

Sometimes I feel so empty
So deserted and so lonely
And no one can take that pain away

Don't break my heart

The anger and the fury
And the fears living inside me
Should you love me
Would you love them just the same

Don't break my heart
Don't break my heart
I've been strong and brave
Sometimes I lost my faith
And too many times
Threw caution to the wind

So if you tried to understand me
Would you crucify or damn me
Or stand by me
Like smoke around the flame

Don't break my heart
Don' break my heart
I'e been strong and brave
Sometimes lost my faith
And so many times
Saw love come to an end

It' not a question of pride
It' not the tears that I'e cried
It' not a question of pride

Don't break my heart
Don't break my heart
I'e been strong and brave
Sometimes lost my faith
And so many times
Saw love come to an end

It's not a question of pride
It's not the tears that I've cried
It's not a question of prïde

Lupta vietii

Traiesc acei ce vor sã lupte,
Iar cei fricosi se plâng si mor.
.
De-i vezi murind, sã-i lasi sã moarã,
Cãci moartea e menirea lor.






Lupta Vietii

George Cosbuc
.
Copiii nu-nteleg ce vor:
A plânge-i cumintia lor.
.
Dar lucrul cel mai las în lume
E un bãrbat tinguitor.
.
Nimic nu-i mai de ris ca plinsul
In ochii unui luptãtor.
.
O luptã-i viata; deci te luptã
Cu dragoste de ea, cu dor.
.
Pe seama cui ? Esti un nemernic
Cînd n-ai un tel hotaritor.
.
Tu ai pe-ai tãi ! De n-ai pe nimeni,
Te lupti pe seama tuturor.
.
E tragedie-nãltãtoare
Cînd, biruiti, ostenii mor,
.
Dar sint eroi de epopee
Când bratul li-e biruitor.
.
Comediant e cel ce plânge
Si-i un neom, cã-i dezertor.
.
Oricare-ar fi sfirsitul luptei,
Sã stai luptind, cãci esti dator.
.
Traiesc acei ce vreau sã lupte,
Iar cei fricosi se plâng si mor.
.
De-i vezi murind, sã-i lasi sã moarã,
Cãci moartea e menirea lor.

Eu doream sa te apar

Eu vroiam sa te apar
de acest timp dificil.
Nu ne-am supus lumii,
asa cum de mici
spargeam cu picioarele balti,
cu mamele care veneau sa ne ia de acolo.
Povestea noastra se sfarseste aici,
dar oriunde va merge a ta...
tu ramai inauntrul meu,
eu am jurat vietii,
vei merge alaturi de mine
oriunde va merge strada mea.
Vei trai dupa usa vecina,oriunde voi avea eu casa.
Vei face dragoste cu mine
oricine ar fi mireasa mea.
As fi vrut sa te ascund,
ca ceilalti sa nu ne mai gaseasca.
Pentru ca apoi sa te descopar mai fragila in intimitatea ta,
cand te inroseai asa confuza
cu picioarele in haina ta cazuta.
In aceasta seara am incetat sa mai exist,
continua tu pentru mine...
Tu ramai inauntrul meu,
Eu am jurat vietii,
Vei merge cu mine alaturi,
oriunde va merge strada mea.
Vei trai dupa usa de alaturi oriunde voi avea casa mea,
vei face dragoste cu mine
oricine ar fi mireasa mea.

Am mers pe strazi
insotit de soarele din ochii tai,
e suficient un moment pentru a ne desparti...pentru a ma lovi.
Ce frumoasa liniste pe inaltimile muntilor,
iar tu imi racesti inima si sufletul,
e suficient un singur moment pentru a ne desparti....

Pentru aceasta prea multa iubire,pentru noi
si aceasta frumoasa durere
te rog sa nu o faci!
Visez la ceva bun,
care sa-mi lumineze lumea,
bun ca si tine...
Caci am nevoie ,de ceva adevarat
care sa-mi lumineze cerul,
tocmai cum esti tu!
Am vazut soarele in ochii tai
apunand seara,
e suficient un moment pentru a ne desparti...sa loveasca in mine!

Ce frumoasa liniste pe maluri de mare!
Imi racesti inima si sufletul,
e suficient un moment pentru a ne desparti!...
Si unde vor merge zilele si unde vom merge noi?
Fugile si reintoarcerile?
Te rog nu, te rog sa nu o faci!
Visez la ceva bun,
care sa-mi lumineze lumea,
bun ca si tine...
Caci am nevoie ,de ceva adevarat
care sa-mi lumineze cerul,
tocmai cum esti tu!

Visul

As vrea sa am perechea ta de aripi
tocmai ca azi-noapte in visul meu,
eram pierdut...in paradis!
Si ochii imi doream sa nu-i mai deschid!

Sufletul pretios

A fost odata o femeie inteleapta care calatorind in munti a gasit o piatra pretioasa
intr-un rau.In ziua urmatoare a intalnit un alt calator care flamanzise,si ea isi deschise sacul pentru a-si imparti hrana sa cu el.Calatorul flamand vazu piatra pretioasa si intreba femeia daca ar putea sa-i dea lui acea piatra.Si femeia fara sa ezite i-o inmana.Calatorul pleca bucurandu-se de frumoasa comoara pe care tocmai o primise.Stia ca piatra era atat de valoroasa incat sa-i asigure siguranta zilei de maine pentru toata viata sa.Dar numai dupa cateva zile mai tarziu s-a intors sa-i inapoieze piatra, femeii care i facuse acest pretios cadou.

"M-am gandit,"spuse el,"ca piatra e intr-adevar valoroasa,dar ti-o inapoiez in speranta ca tu poti sa-mi oferi ceva mult mai pretios.
Vreau sa imi oferi ceea ce porti tu in tine,si ti-a dat puterea sa-mi dai piatra.

TACEREA si roadele tacerii (Ohiyesa-din cultura civilizatiei pieilor rosii)

Tãcerea.
>
> Când eram copil am învãtat cum sã dãruiesc; am
> pierdut acest har de când am ajuns în rândul celor
> civilizati. Duceam o viatã fireascã întru totul.
> Acum totul e artificial în viata mea. Pe atunci
> fiecare pietricicã mi se pãrea a fi nepretuitã,
> fiecare copac un lucru dinaintea cãruia se cuvenea
> sã mã înclin cu adâncã piosenie. Acum mã închin
> împreunã cu Oamenii Albi în fata unui peisaj
> zugrãvit al cãrui pret e socotit în dolari! Asa
> încât indianul e remodelat, aidoma stâncilor care
> sunt prefãcute în pulbere si turnate apoi în blocuri
> artificiale ce pot fi zidite în zidurile societãtii
> moderne.
> Primii americani contopeau mândria cu o neasemuitã
> smerenie. Trufia era strãinã firii si învãtãturilor
> lor. Ei n-au pretins niciodatã cã puterea de a
> folosi vorbirea articulatã e o dovadã de
> superioritate fatã de vietãtile necuvântãtoare!
> Dimpotrivã, socoteau cã e un dar primejdios. Credeau
> profund în tãcere - semn al unui desãvârsit
> echilibru. Tãcerea e cumpãnirea absolutã a trupului,
> a mintii si a spiritului. Cel care-si pãstreazã
> firea e întotdeauna calm si netulburat de furtunile
> existentei si nu asemenea unei frunze, tremurând pe
> ramurã si nici asemenea undei alergând pe oglinda
> strãlucitoare a helesteului ; aceasta e, în cugetul
> înteleptului care nu stie sã scrie, atitudinea si
> purtarea idealã în viatã.
> Dacã-l întrebi: "Ce e tãcerea?", el îti rãspunde: "E
> Marele Mister; sfânta tãcere e glasul Misterului".
> Dacã-l întrebi: "Care sunt roadele tãcerii?", el va
> spune: "Aceste roade sunt: stãpânirea de sine,
> adevãrata îndrãznealã, puterea de a îndura
> greutãtile, rãbdarea, demnitatea si adâncul respect
> fatã de altii. Tãcerea e piatra de temelie a
> caracterului"
>
> OHIYESA.
>
> (Ohiyesa, tribul Santee Sioux, The Soul of The
> Indian, Boston, 1911)
> _________________
> Clipa de gheata iti e data
> Ca sa schimbi
> Inghetul pe care -l starneste in tine.
> Dar tu,in loc sa te schimbi,
> Vrei doar sa treaca mai repede.
> Ea trece si revine apoi,
> Pentru ca tu sa inveti
> Din evidenta ei."
> Alina Rus
> _________________
> 'Esti crestin sau evreu?'
> 'Sunt om!' fu replica lui Mohammed.

Abd-ru-shin catre poporul sau

În timpul unei prime încarnari - din timpul lui Moise si faraonilor Sethi I si Ramses II - Abd-ru-shin adresându-se poporului sau - Ismainii - le-a dat aceste porunci: „Ajutati-va aproapele, faceti-l sa progreseze; îi dati astfel ceea ce trebuie sa-i dati, caci voi oamenii trebuie sa folositi peregrinarile voastre pentru a obtine maturitatea prin contactele dintre unii si altii. Nu v-ar servi la nimic sa nu faceti rau la nimeni izolându-va si fugind de oameni. Va neglijati astfel datoria voastra!

Cerul cunoasterii se va deschide însa pentru a binecuvânta pe acela care, unindu-se cu oamenii, se va putea detasa din nou. Într-adevar, legea cauzei si a efectului îi va permite sa faca experiente din tot ceea ce avea nevoie si, în acelasi timp, el va putea sa-si ajute aproapele sa progreseze.” („Rezonantele mileniilor trecute”).