"Eu nu ma mai pot suporta pe mine insumi." Acesta era gandul care continua sa se deruleze in mintea mea.Apoi ,dintr-odata , am sesizat ciudatenia lui.
"Sunt eu o fiinta sau doua ? Daca eu nu ma mai pot suporta pe mine insumi,atunci trebuie sa existe doua fiinte in mine: < eu > si < mine insumi >, cu care < eu > nu mai pot trai." "Poate ca ", m-am gandit eu, "numai una dintre ele este reala."
Din cartea Puterea prezentului - Eckhart Tolle
Wednesday, March 12, 2008
Sfarsitul suferintei
Imi place foarte mult definitia extrem de simpla pe care Buddha o da iluminarii: "sfarsitul suferintei ".Nu este supraomenesc in ea,nu-i asa?Desigur,ca definitie,este incompleta .Ne spune doar ce nu este iluminarea: nu este suferinta.Dar ce ramane atunci cand nu mai exista suferinta? Buddha pastreaza tacerea asupra acestui subiect,iar tacerea lui inseamna ca acest lucru trebuie descoperit pe cont propriu.El foloseste o definitie negativa pentru ca mintea sa nu o transforme intr-o credinta sau intr-o realizare supraomeneasca,un obiectiv imposibil de atins.In ciuda acestei precautii,majoritatea budistilor cred si azi ca iluminarea este pentru Buddha,nu pentru ei,cel putin nu in aceasta viata.
Eckhart Tolle, Puterea prezentului ( The Power Of Now )
Exact ca si noi, crestinii ...
In adancul sufletului...cine crede ca il poate iubi pe aproapele sau ca pe sine insusi?
Si cine chiar face asta?
Cat e de actuala si acum replica lui Esop:
Cata lume si nici un om!
Eckhart Tolle, Puterea prezentului ( The Power Of Now )
Exact ca si noi, crestinii ...
In adancul sufletului...cine crede ca il poate iubi pe aproapele sau ca pe sine insusi?
Si cine chiar face asta?
Cat e de actuala si acum replica lui Esop:
Cata lume si nici un om!
Friday, March 07, 2008
Ce este dependenta ?
De pe pagina : http://kisol.com/faq/questionsandanswers.htm#addiction
Ce este dependenţa?
Dependenţa sau înclinaţia spre o substanţǎ oarecare este tendinţa de a folosi acea substanţǎ fǎrǎ ca cel ce a devenit dependent sǎ poatǎ controla acest impuls.Este ca şi cum persoana nu ar putea fi capabilǎ sǎ gǎseascǎ voinţa de a învinge aceastǎ dorinţǎ puternicǎ de a folosi substanţa.
Înclinaţia spre dependenţǎ diferǎ de la o fiinţǎ umanǎ la alta.Şi de asemenea puterea de a produce dependenţa variazǎ de la o substanţǎ la alta.
Persoana ,aşa cum face de obicei cu toate lucrurile,începe doar prin a gusta sau a experimenta o anumitǎ substanţǎ.Dacǎ acea substanţǎ este pe placul sǎu,mai ales dacǎ îi permite sǎ evadeze temporar din cadrul problemelor sau apǎsǎrilor pǎmânteşti de orice fel,sau dacǎ doar se delecteazǎ cu rezultatul sau senzaţia pe care acea substanţǎ i-o oferǎ,el va continua atunci sǎ facǎ pe mai departe uz de acea substanţǎ.
Aceastǎ gustare sau experimentare,ca toate lucrurile în Creaţie încolţeşte şi creşte şi se transformǎ într-o dorinţǎ puternicǎ ,iar aceastǎ dorinţǎ puternicǎ dacǎ nu este controlatǎ în acest stadiu,creşte în slǎbiciune pentru ceva sau poftǎ.Este în acest punct când intervin de obicei ceilalţi factori de influenţǎ.De fapt aceşti ceilalţi factori pot sǎ intervinǎ chiar înainte de dorinţa puternicǎ,în mod deosebit la stadiul de îndemn.Aceşti ceilalţi factori de influenţǎ sunt suflete din lumea de dincolo,cu o slǎbiciune similarǎ pentru a experimenta aceeaşi substanţǎ.
Aceste suflete se ataşeazǎ ele însele de persoanǎ şi se delecteazǎ cu substanţa respectivǎ prin aceastǎ persoanǎ.Este în acest stadiu când colectivul lor vor sǎ o facǎ pe persoanǎ sǎ continue în aceastǎ direcţie şi pot sǎ o influenţeze decisiv,mai ales dacǎ persoana nu se strǎduieşte suficient în a-şi aduna voinţa pentru a opri aceastǎ dorinţǎ puternicǎ.
O întreagǎ hoardǎ de suflete se poate ataşa de persoanǎ şi ele continuǎ sǎ-o impulsioneze sǎ experimenteze substanţa.Voinţele lor nu sunt încǎ atât de puternice precum cele ale persoanei de pe Pǎmânt ,dacǎ aceasta într-adevǎr vrea sǎ facǎ uz de propria voinţǎ pentru a se opri.Dar din nou şi din nou persoana nu face uz de voinţa ei şi alunecǎ înapoi în aceastǎ folosire excesivǎ,în acest abuz.
Acesta este motivul pentru care va fi întotdeauna posibil sǎ se învingǎ abuzul de substanţǎ de îndatǎ ce mecanismul este cunoscut persoanei de pe Pǎmânt,astfel încât ştie cǎ ea poate de fapt sǎ învingǎ aceastǎ problemǎ printr-o arzǎtoare dorinţǎ din interior,care poate atunci sǎ-i dea acel ajutor care vine din Luminǎ. Voinţele celor din lumea de dincolo nu sunt decisive pentru nimic,ci ei pot doar influenţa şi va fi persoana de pe Pǎmânt cea care va învinge întotdeauna de îndatǎ ce se roagǎ realmente pentru ajutorul din partea Luminii.
O singurǎ voinţǎ arzǎtoare în direcţia bunǎ poate face o armatǎ de aceste suflete sǎ disparǎ fǎrǎ urmǎ.Insǎ rugǎciunea şi dorinţa de a fi ajutat trebuie sǎ vinǎ mai întâi de la omul însuşi.In schimb ,dacǎ încǎ continuǎ sǎ foloseascǎ substanţa spre propria plǎcere şi nu vrea cu adevǎrat sǎ schimbe lucrurile,va fi imposibil pentru Luminǎ sǎ aducǎ ajutor.
Totuşi ,atunci când cu adevǎrat îşi doreşte sǎ renunţe la dependenţǎ,indiferent pentru ce substanţǎ ar fi ,rugǎciunile sale şi dorinţele sale se vor uni cu ajutorul din Luminǎ. Nici o altǎ cale nu este deschisǎ pentru spiritul uman decât cea a rugǎciunii arzǎtoare şi a dorinţei pentru ajutor.Am auzit cu toţii vorbindu-se despre diferite metode,dar ajutor adevǎrat vine întotdeauna odatǎ cu dorinţa individului unitǎ cu ajutorul din Luminǎ,indiferent de cât de mult a învǎţat individul sǎ-şi deschidǎ intuiţia.
Dacǎ prin ruptura pe care dependenţa a adus-o în viaţa sa,individul este atunci condus sǎ se vadǎ pe sine însuşi aşa cum este cu adevǎrat şi dacǎ este atunci dezgustat prin aceasta,umilinţa sa şi dorinţa de schimbare vor fi de ajuns pentru ca ajutorul sǎ ajungǎ la el.Aceasta înseamnǎ cǎ în interior el a învǎţat din toate experienţele şi s-a schimbat el însuşi.
Existǎ diverse motive sociale pentru a porni pe acest drum,dar acest articol se referǎ la cazul particular când individul vrea cu adevǎrat sǎ opreascǎ dependenţa.
Cunoaşterea este cheia.Dacǎ realizeazǎ mecanismul din spatele dependenţei şi intelege ca voinţa sa este de fapt decisivǎ,mulţi vor face într-adevǎr efortul în aceastǎ direcţie.Alt pericol care este întotdeauna prezent este lenea.Aceasta poate face mulţi oameni sǎ se întoarcǎ la greşelile anterioare.Trebuie evitatǎ cu orice preţ.Trebuie sǎ realizǎm absoluta realitate a importanţei liberei voinţei.
Mediul pǎmântesc şi circumstanţele în care ne aflǎm noi înşine sunt urmarea deciziilor noastre proprii.Nu este de nici un folos sǎ încercǎm sǎ blamǎm pe alţii pentru patimile noastre.Faptul cǎ existǎ persoane care vând droguri reprezintǎ în întregime un cu totul alt subiect.
Motivul principal pentru lipsa de schimbare este împotrivirea individului sǎ accepte rǎspunderea şi sǎ accepte faptul cǎ în orice situaţii pǎmânteşti se aflǎ el însuşi,sunt propriile sale lucrǎri care l-au condus acolo.Dar dacǎ acceptǎ aceastǎ realitate cu bunǎ credinţǎ ,va fi condus întotdeauna afarǎ din acele circumstanţe.
Dacǎ totuşi,îi blameazǎ pe alţii,el îşi adaugǎ vinǎ şi îşi face salvarea dificilǎ.De aceea,cunoaşterea cǎ dependenţa poate fi învinsǎ de cei care vreau într-adevǎr aceasta ,este foarte importantǎ.Persoana totuşi,trebuie sǎ-şi gǎseascǎ ocupaţii în alte direcţii astfel încât mintea sa sǎ nu fie în mod constant trasǎ înapoi în direcţia care conduce spre o recǎdere în dependenţǎ.
Cu aceastǎ dorinţǎ spre schimbare,acest impuls sau înclinaţie care se apropie de intuiţie ,scade treptat pentru cǎ dorinţa de schimbare va tǎia alimentarea înclinaţiei cu putere.Furnizarea de putere pentru împlinirea poftei a venit din dorinţa individului pentru substanţǎ.Aceasta a hrǎnit anterior înclinaţia şi a fǎcut-o puternicǎ. Dar de îndatǎ ce omul ia o decizie şi se bazeazǎ pe aceastǎ decizie,atunci puterea dependenţei asupra lui este eliminatǎ.
Este un drum lung şi un proces dificil,dar treptat va fi victorios atât timp cât nu permite voinţei sale sǎ slǎbeascǎ.Acesta e momentul când e nevoie ca persoana sǎ aibǎ ocupaţii în alte direcţii.Aceste ocupaţii pot sǎ implice schimbarea completǎ în circumstanţele pǎmânteşti ale persoanei,schimbarea asociaţiilor şi aşa mai departe.El trebuie sǎ vadǎ ce l-a împins spre aceastǎ dependenţǎ în primul rând, trebuie sǎ se strǎduiascǎ sǎ înţeleagǎ înainte de a putea sǎ se mişte înainte,altfel va cǎdea din nou.
Dacǎ anturajul sǎu l-a împins spre dependenţǎ ,atunci el trebuie sǎ facǎ schimbǎrile necesare.Dacǎ a fost dorinţa sa sǎ scape de presiunea dependenţei atunci trebuie sǎ realizeze cǎ atât timp cât trateazǎ şi ezitǎ cu acea presiune sau problemǎ,nu va rezolva nimic.Oricare ar fi circumstanţele care l-au condus la dependenţǎ,el trebuie sǎ se strǎduiascǎ , sǎ înţeleagǎ şi sǎ facǎ schimbǎrile potrivite.
Ce este dependenţa?
Dependenţa sau înclinaţia spre o substanţǎ oarecare este tendinţa de a folosi acea substanţǎ fǎrǎ ca cel ce a devenit dependent sǎ poatǎ controla acest impuls.Este ca şi cum persoana nu ar putea fi capabilǎ sǎ gǎseascǎ voinţa de a învinge aceastǎ dorinţǎ puternicǎ de a folosi substanţa.
Înclinaţia spre dependenţǎ diferǎ de la o fiinţǎ umanǎ la alta.Şi de asemenea puterea de a produce dependenţa variazǎ de la o substanţǎ la alta.
Persoana ,aşa cum face de obicei cu toate lucrurile,începe doar prin a gusta sau a experimenta o anumitǎ substanţǎ.Dacǎ acea substanţǎ este pe placul sǎu,mai ales dacǎ îi permite sǎ evadeze temporar din cadrul problemelor sau apǎsǎrilor pǎmânteşti de orice fel,sau dacǎ doar se delecteazǎ cu rezultatul sau senzaţia pe care acea substanţǎ i-o oferǎ,el va continua atunci sǎ facǎ pe mai departe uz de acea substanţǎ.
Aceastǎ gustare sau experimentare,ca toate lucrurile în Creaţie încolţeşte şi creşte şi se transformǎ într-o dorinţǎ puternicǎ ,iar aceastǎ dorinţǎ puternicǎ dacǎ nu este controlatǎ în acest stadiu,creşte în slǎbiciune pentru ceva sau poftǎ.Este în acest punct când intervin de obicei ceilalţi factori de influenţǎ.De fapt aceşti ceilalţi factori pot sǎ intervinǎ chiar înainte de dorinţa puternicǎ,în mod deosebit la stadiul de îndemn.Aceşti ceilalţi factori de influenţǎ sunt suflete din lumea de dincolo,cu o slǎbiciune similarǎ pentru a experimenta aceeaşi substanţǎ.
Aceste suflete se ataşeazǎ ele însele de persoanǎ şi se delecteazǎ cu substanţa respectivǎ prin aceastǎ persoanǎ.Este în acest stadiu când colectivul lor vor sǎ o facǎ pe persoanǎ sǎ continue în aceastǎ direcţie şi pot sǎ o influenţeze decisiv,mai ales dacǎ persoana nu se strǎduieşte suficient în a-şi aduna voinţa pentru a opri aceastǎ dorinţǎ puternicǎ.
O întreagǎ hoardǎ de suflete se poate ataşa de persoanǎ şi ele continuǎ sǎ-o impulsioneze sǎ experimenteze substanţa.Voinţele lor nu sunt încǎ atât de puternice precum cele ale persoanei de pe Pǎmânt ,dacǎ aceasta într-adevǎr vrea sǎ facǎ uz de propria voinţǎ pentru a se opri.Dar din nou şi din nou persoana nu face uz de voinţa ei şi alunecǎ înapoi în aceastǎ folosire excesivǎ,în acest abuz.
Acesta este motivul pentru care va fi întotdeauna posibil sǎ se învingǎ abuzul de substanţǎ de îndatǎ ce mecanismul este cunoscut persoanei de pe Pǎmânt,astfel încât ştie cǎ ea poate de fapt sǎ învingǎ aceastǎ problemǎ printr-o arzǎtoare dorinţǎ din interior,care poate atunci sǎ-i dea acel ajutor care vine din Luminǎ. Voinţele celor din lumea de dincolo nu sunt decisive pentru nimic,ci ei pot doar influenţa şi va fi persoana de pe Pǎmânt cea care va învinge întotdeauna de îndatǎ ce se roagǎ realmente pentru ajutorul din partea Luminii.
O singurǎ voinţǎ arzǎtoare în direcţia bunǎ poate face o armatǎ de aceste suflete sǎ disparǎ fǎrǎ urmǎ.Insǎ rugǎciunea şi dorinţa de a fi ajutat trebuie sǎ vinǎ mai întâi de la omul însuşi.In schimb ,dacǎ încǎ continuǎ sǎ foloseascǎ substanţa spre propria plǎcere şi nu vrea cu adevǎrat sǎ schimbe lucrurile,va fi imposibil pentru Luminǎ sǎ aducǎ ajutor.
Totuşi ,atunci când cu adevǎrat îşi doreşte sǎ renunţe la dependenţǎ,indiferent pentru ce substanţǎ ar fi ,rugǎciunile sale şi dorinţele sale se vor uni cu ajutorul din Luminǎ. Nici o altǎ cale nu este deschisǎ pentru spiritul uman decât cea a rugǎciunii arzǎtoare şi a dorinţei pentru ajutor.Am auzit cu toţii vorbindu-se despre diferite metode,dar ajutor adevǎrat vine întotdeauna odatǎ cu dorinţa individului unitǎ cu ajutorul din Luminǎ,indiferent de cât de mult a învǎţat individul sǎ-şi deschidǎ intuiţia.
Dacǎ prin ruptura pe care dependenţa a adus-o în viaţa sa,individul este atunci condus sǎ se vadǎ pe sine însuşi aşa cum este cu adevǎrat şi dacǎ este atunci dezgustat prin aceasta,umilinţa sa şi dorinţa de schimbare vor fi de ajuns pentru ca ajutorul sǎ ajungǎ la el.Aceasta înseamnǎ cǎ în interior el a învǎţat din toate experienţele şi s-a schimbat el însuşi.
Existǎ diverse motive sociale pentru a porni pe acest drum,dar acest articol se referǎ la cazul particular când individul vrea cu adevǎrat sǎ opreascǎ dependenţa.
Cunoaşterea este cheia.Dacǎ realizeazǎ mecanismul din spatele dependenţei şi intelege ca voinţa sa este de fapt decisivǎ,mulţi vor face într-adevǎr efortul în aceastǎ direcţie.Alt pericol care este întotdeauna prezent este lenea.Aceasta poate face mulţi oameni sǎ se întoarcǎ la greşelile anterioare.Trebuie evitatǎ cu orice preţ.Trebuie sǎ realizǎm absoluta realitate a importanţei liberei voinţei.
Mediul pǎmântesc şi circumstanţele în care ne aflǎm noi înşine sunt urmarea deciziilor noastre proprii.Nu este de nici un folos sǎ încercǎm sǎ blamǎm pe alţii pentru patimile noastre.Faptul cǎ existǎ persoane care vând droguri reprezintǎ în întregime un cu totul alt subiect.
Motivul principal pentru lipsa de schimbare este împotrivirea individului sǎ accepte rǎspunderea şi sǎ accepte faptul cǎ în orice situaţii pǎmânteşti se aflǎ el însuşi,sunt propriile sale lucrǎri care l-au condus acolo.Dar dacǎ acceptǎ aceastǎ realitate cu bunǎ credinţǎ ,va fi condus întotdeauna afarǎ din acele circumstanţe.
Dacǎ totuşi,îi blameazǎ pe alţii,el îşi adaugǎ vinǎ şi îşi face salvarea dificilǎ.De aceea,cunoaşterea cǎ dependenţa poate fi învinsǎ de cei care vreau într-adevǎr aceasta ,este foarte importantǎ.Persoana totuşi,trebuie sǎ-şi gǎseascǎ ocupaţii în alte direcţii astfel încât mintea sa sǎ nu fie în mod constant trasǎ înapoi în direcţia care conduce spre o recǎdere în dependenţǎ.
Cu aceastǎ dorinţǎ spre schimbare,acest impuls sau înclinaţie care se apropie de intuiţie ,scade treptat pentru cǎ dorinţa de schimbare va tǎia alimentarea înclinaţiei cu putere.Furnizarea de putere pentru împlinirea poftei a venit din dorinţa individului pentru substanţǎ.Aceasta a hrǎnit anterior înclinaţia şi a fǎcut-o puternicǎ. Dar de îndatǎ ce omul ia o decizie şi se bazeazǎ pe aceastǎ decizie,atunci puterea dependenţei asupra lui este eliminatǎ.
Este un drum lung şi un proces dificil,dar treptat va fi victorios atât timp cât nu permite voinţei sale sǎ slǎbeascǎ.Acesta e momentul când e nevoie ca persoana sǎ aibǎ ocupaţii în alte direcţii.Aceste ocupaţii pot sǎ implice schimbarea completǎ în circumstanţele pǎmânteşti ale persoanei,schimbarea asociaţiilor şi aşa mai departe.El trebuie sǎ vadǎ ce l-a împins spre aceastǎ dependenţǎ în primul rând, trebuie sǎ se strǎduiascǎ sǎ înţeleagǎ înainte de a putea sǎ se mişte înainte,altfel va cǎdea din nou.
Dacǎ anturajul sǎu l-a împins spre dependenţǎ ,atunci el trebuie sǎ facǎ schimbǎrile necesare.Dacǎ a fost dorinţa sa sǎ scape de presiunea dependenţei atunci trebuie sǎ realizeze cǎ atât timp cât trateazǎ şi ezitǎ cu acea presiune sau problemǎ,nu va rezolva nimic.Oricare ar fi circumstanţele care l-au condus la dependenţǎ,el trebuie sǎ se strǎduiascǎ , sǎ înţeleagǎ şi sǎ facǎ schimbǎrile potrivite.
Acceptati prezentul
Acceptati prezentul asa cum e!Nu va impotriviti clipei prezente, caci ea e cel mai pretios maestru pentru oricine. Incercati sa faceti acest lucru mereu...
Wednesday, March 05, 2008
Si visele se pot implini...
Persoana care scrie articole pe blogul adelasamy.blogspot.com este din Romania?
Da?Asadar nu suntem un popor depravat de tot.
Mi-au placut cuvintele acestea despre implinirea viselor :
VISUL SI OBSTACOLELE
Viata mi-a demonstrat de atatea ori ca atunci cand ai un vis mare in care crezi cu intensitate apar in calea ta multe obstacole. Fiecare obstacol depasit inseamna un lucru invatat fara de care nu poti sa ajungi acolo unde ti-ai propus. Sub ce forma apara aceste dificultati? De cele mai multe ori oamenii sunt cei care incearca sa te opreasca din drumul tau. Unii nu cred in ceea ce visezi si doresc sa te aduca cu picioarele pe pamant, spun ei. Altii iti pun piedica fara sa stie, prin indiferenta.
Cand apar astfel de situatii te enervezi, te intristezi si te gandesti ce rost au toate acestea. In timp realizezi ca ai invatat sa le depasesti si ca fara ele visul nu ar mai avea valoare. Este ca atunci cand iti doresti un obiect foarte mult si il primesti cadou de ziua ta. In primele momente te bucuri si apoi il arunci intr-un colt si te indrepti spre altceva.
Este un lucru curios faptul ca marimea visului tau este direct proportionala cu marimea obtacolelor. Asa ca de fiecare data cand intervine o problema stiu ca exista pentru a-mi testa credinta in visul meu si in mine si pentru a-mi oferi lectii din care sa invat. Cu cat situatia este mai grava cu atat lucrez mai intens la depasirea lor si de multe ori descopar idei si cai care ma aduc mai aproape de visul meu.
Pentru o corabie valuri si vantul par initial obstacole. Fiecare val pe care-l depaseste o aduce mai aproape. Forta vantului demonstreaza puterea corabiei. Desi, la prima vedere pare ca se da o lupta intre natura si corabie, ulterior se observa ca vantul ajuta corabia sa inainteze, iar valurile o poarta spre destinatie.
Corabia ta cat de rezistenta este?
Da?Asadar nu suntem un popor depravat de tot.
Mi-au placut cuvintele acestea despre implinirea viselor :
VISUL SI OBSTACOLELE
Viata mi-a demonstrat de atatea ori ca atunci cand ai un vis mare in care crezi cu intensitate apar in calea ta multe obstacole. Fiecare obstacol depasit inseamna un lucru invatat fara de care nu poti sa ajungi acolo unde ti-ai propus. Sub ce forma apara aceste dificultati? De cele mai multe ori oamenii sunt cei care incearca sa te opreasca din drumul tau. Unii nu cred in ceea ce visezi si doresc sa te aduca cu picioarele pe pamant, spun ei. Altii iti pun piedica fara sa stie, prin indiferenta.
Cand apar astfel de situatii te enervezi, te intristezi si te gandesti ce rost au toate acestea. In timp realizezi ca ai invatat sa le depasesti si ca fara ele visul nu ar mai avea valoare. Este ca atunci cand iti doresti un obiect foarte mult si il primesti cadou de ziua ta. In primele momente te bucuri si apoi il arunci intr-un colt si te indrepti spre altceva.
Este un lucru curios faptul ca marimea visului tau este direct proportionala cu marimea obtacolelor. Asa ca de fiecare data cand intervine o problema stiu ca exista pentru a-mi testa credinta in visul meu si in mine si pentru a-mi oferi lectii din care sa invat. Cu cat situatia este mai grava cu atat lucrez mai intens la depasirea lor si de multe ori descopar idei si cai care ma aduc mai aproape de visul meu.
Pentru o corabie valuri si vantul par initial obstacole. Fiecare val pe care-l depaseste o aduce mai aproape. Forta vantului demonstreaza puterea corabiei. Desi, la prima vedere pare ca se da o lupta intre natura si corabie, ulterior se observa ca vantul ajuta corabia sa inainteze, iar valurile o poarta spre destinatie.
Corabia ta cat de rezistenta este?
Rugaciunea adevarata
Rugaciunea adevarata...
" Rugaciunea adevarata inseamna o viata traita in rugaciune, alaturi de Mine si intru Mine. Numai cine traieste o asemenea viata poate cunoaste viata eterna, si acela nu va mai vedea, simti sau gusta moartea!
Se poate spune ca cei care isi traiesc viata in conformitate cu cuvantul Meu se roaga necontenit. La fel, cei care Ma poarta in inimile lor se roaga continuu, caci gandurile lor sunt directionate intotdeauna catre Mine si catre iubirea Mea, si tot ce fac acestia, ei imi consacra Mie, iar bucuria lor cea mai mare este sa se afle intr-o comuniune continua cu Mine si sa-Mi serveasca prin iubirea din inimile lor. Asta inseamna sa te rogi in inima ta, fara incetare. Oricine procedeaza asa, va cunoaste binecuvantarea si gratia Mea."
Din Cartea Domnului despre Viata si Sanatate - J. Lorber si G. Mayerhofer
" Rugaciunea adevarata inseamna o viata traita in rugaciune, alaturi de Mine si intru Mine. Numai cine traieste o asemenea viata poate cunoaste viata eterna, si acela nu va mai vedea, simti sau gusta moartea!
Se poate spune ca cei care isi traiesc viata in conformitate cu cuvantul Meu se roaga necontenit. La fel, cei care Ma poarta in inimile lor se roaga continuu, caci gandurile lor sunt directionate intotdeauna catre Mine si catre iubirea Mea, si tot ce fac acestia, ei imi consacra Mie, iar bucuria lor cea mai mare este sa se afle intr-o comuniune continua cu Mine si sa-Mi serveasca prin iubirea din inimile lor. Asta inseamna sa te rogi in inima ta, fara incetare. Oricine procedeaza asa, va cunoaste binecuvantarea si gratia Mea."
Din Cartea Domnului despre Viata si Sanatate - J. Lorber si G. Mayerhofer
Adevarata credinta
Din Cartea Domnului despre Viata si Sanatate - J. Lorber si G. Mayerhofer:
Adevarata credinta:
"Nu este ceva rau sa purtati discutii despre Mine si despre imparatia Mea. Dar mult mai bine ar fi daca ati lucra din greu pentru instaurarea ei pe pamant. Asa cum este firesc, cunoasterea vine inaintea actiunii. Dar odata ce stiti ce aveti de facut, va trebui sa treceti la actiune. Chiar si la cea mai mica actiune va exista o reactie; in schimb, simpla cunoastere, nedublata de actiune, nu poate da nastere vreunei reactii.
La ce i-ar folosi unui olar sa cunoasca la perfectiune arta olaritului, daca nu ar aplica-o niciodata in viata, facand macar un vas, cat de simplu? Credinta este si ea o stiinta, dar a inimii. Atata vreme cat nu faceti nimic, ea ramane insa o cunoastere moarta. Teoria nu poate prinde viata decat prin practica!"
Adevarata credinta:
"Nu este ceva rau sa purtati discutii despre Mine si despre imparatia Mea. Dar mult mai bine ar fi daca ati lucra din greu pentru instaurarea ei pe pamant. Asa cum este firesc, cunoasterea vine inaintea actiunii. Dar odata ce stiti ce aveti de facut, va trebui sa treceti la actiune. Chiar si la cea mai mica actiune va exista o reactie; in schimb, simpla cunoastere, nedublata de actiune, nu poate da nastere vreunei reactii.
La ce i-ar folosi unui olar sa cunoasca la perfectiune arta olaritului, daca nu ar aplica-o niciodata in viata, facand macar un vas, cat de simplu? Credinta este si ea o stiinta, dar a inimii. Atata vreme cat nu faceti nimic, ea ramane insa o cunoastere moarta. Teoria nu poate prinde viata decat prin practica!"
Tuesday, March 04, 2008
Sa nu te plangi
Si daca prin ceea ce traiesti tu
nu ai obtinut succes,
nu te plange!
In mod sigur undeva tu ai gresit!
Intreaba de Vointa divina
si traieste conform ei!
Succesul nu-ti va mai lipsi!
nu ai obtinut succes,
nu te plange!
In mod sigur undeva tu ai gresit!
Intreaba de Vointa divina
si traieste conform ei!
Succesul nu-ti va mai lipsi!
Monday, March 03, 2008
Vei avea...
Vei avea zâmbete pe faţa ta
Precum sunt in august
greierii şi stelele,
Poveşti fotografiate şi
Tunete de avioane supersonice
Ce ne fac sǎ ridicǎm fruntea spre cer,
Si întunericul în zori
Ce se face de argint la fereastrǎ.
Vei avea un telefon aproape,
Care deja înseamnǎ cǎ aştepţi,
Spumǎ de cai înnebuniţi
Ce se urmǎresc în mare,
Şi pantaloni albi sǎ-i imbraci
Cǎci deja e varǎ...
Si un tren pentru America
Fǎrǎ opriri...
Vei avea douǎ lacrimi mai dulci
Sǎ-ţi umezeascǎ faţa,
Un soare care se ucide
Şi pescari de scoici,
Şi zǎpada din munţi,
Şi ploaia care cade pe coline,
Şi o femeie fragedǎ
Şi o tânǎrǎ durere,
Strǎzi de frunze în flǎcǎri
Ce-ţi incendiazǎ inima.
Vei avea un scaun unde sǎ te odihneşti
Şi ore goale precum un ou de ciocolatǎ,
Şi un prieten care te va fi dezamǎgit
Trǎdat şi apoi minţit...
Vei avea ....Vei avea....Vei avea
Timpul tǎu pentru a merge departe.
Vei pǎşi uitând,
Te vei opri visând.
*Baglioni Claudio -Avrai*
Precum sunt in august
greierii şi stelele,
Poveşti fotografiate şi
Tunete de avioane supersonice
Ce ne fac sǎ ridicǎm fruntea spre cer,
Si întunericul în zori
Ce se face de argint la fereastrǎ.
Vei avea un telefon aproape,
Care deja înseamnǎ cǎ aştepţi,
Spumǎ de cai înnebuniţi
Ce se urmǎresc în mare,
Şi pantaloni albi sǎ-i imbraci
Cǎci deja e varǎ...
Si un tren pentru America
Fǎrǎ opriri...
Vei avea douǎ lacrimi mai dulci
Sǎ-ţi umezeascǎ faţa,
Un soare care se ucide
Şi pescari de scoici,
Şi zǎpada din munţi,
Şi ploaia care cade pe coline,
Şi o femeie fragedǎ
Şi o tânǎrǎ durere,
Strǎzi de frunze în flǎcǎri
Ce-ţi incendiazǎ inima.
Vei avea un scaun unde sǎ te odihneşti
Şi ore goale precum un ou de ciocolatǎ,
Şi un prieten care te va fi dezamǎgit
Trǎdat şi apoi minţit...
Vei avea ....Vei avea....Vei avea
Timpul tǎu pentru a merge departe.
Vei pǎşi uitând,
Te vei opri visând.
*Baglioni Claudio -Avrai*
Cand moartea spirituala nu ne poate ajunge
Oricat de lunga este iarna,primavara in mod sigur va sosi!Tot asa dupa noapte vine zi!Si dupa ploaie ,sigur apare si soarele!
O singura noapte este fara de sfarsit si un singur rau
nu se va termina niciodata,noaptea si raul mortii spirituale!
Cat timp noaptea mortii spirituale nu te-a cuprins,vei putea sa speri si continua sa speri!
O cale de iesire in mod sigur este de gasit!
O singura noapte este fara de sfarsit si un singur rau
nu se va termina niciodata,noaptea si raul mortii spirituale!
Cat timp noaptea mortii spirituale nu te-a cuprins,vei putea sa speri si continua sa speri!
O cale de iesire in mod sigur este de gasit!
Atunci cand florile infloresc
Si daca florile aici inca inforesc,
trebuie sa fie undeva ascunsa
si speranta!
trebuie sa fie undeva ascunsa
si speranta!
Saturday, March 01, 2008
Prezentul ma leagana
Inainte-napoi
Prezentul ma leagana
In bratele sale.
Sunt un copil care sta
Pe genunchii Timpului.
Surazand,
Merg inainte prin lume...
Prezentul imi surade-napoi.
(A.R.)
Prezentul ma leagana
In bratele sale.
Sunt un copil care sta
Pe genunchii Timpului.
Surazand,
Merg inainte prin lume...
Prezentul imi surade-napoi.
(A.R.)
Tu vezi paiul din ochiul fratelui tau....
Motto:
Si ridicam ziduri inalte.
De ce asa?...N-as sti sa spun!
( Renato Zero )
Tu vezi paiul din ochiul fratelui tau si nu bagi in seama barna din ochiul tau!
Povestirea de mai jos ne poate duce cu gandul tocmai la fraza de mai sus.
Zidul
Într-un deşert aspru şi stâncos trăiau doi pustnici. Găsiseră două grote situate foarte aproape una de cealaltă.
După ani şi ani de rugăciune şi sălbatice renunţări, unul dintre cei doi pustnici era convins că ajunsese la desăvârşire.
Celălalt era şi el pios, dar totodată bun şi înţelegător. El se oprea întotdeauna să vorbească cu puţinii pelerini ce veneau încolo, adăpostindu-i şi hrănindu-i pe aceia care se rătăceau pe acolo sau pe cei care doreau să se ascundă. "Acesta este timp pierdut pentru meditaţie şi rugăciune" gândea cel dintâi pustnic, căruia nu-i plăceau desele - chiar dacă nu îndelungate - absenţe ale celui de-al doilea.
Pentru a-l face să înţeleagă în mod concret cât este de departe încă de sfinţenie, se hotărî să pună câte o piatră la gura propriei sale grote ori de câte ori celălalt avea să comită vreo greşeală.
După câteva luni, în faţa grotei sale se înălţa un zid de pietre, cenuşiu şi sufocant. Şi el era închis înăuntru.
Uneori construim ziduri de jur împrejurul inimilor noastre, folosind pentru aceasta pietricelele de zi cu zi ale resentimentelor, ranchiunelor, tăcerilor, problemelor nerezolvate, supărărilor.
Datoria noastră cea mai de seamă este aceea de a împiedica formarea unor astfel de ziduri în jurul inimilor noastre.
Şi mai cu seamă aceea de a încerca să nu devenim "o piatră în plus în zidurile altora ".
(Bruno Ferrero)
Si ridicam ziduri inalte.
De ce asa?...N-as sti sa spun!
( Renato Zero )
Tu vezi paiul din ochiul fratelui tau si nu bagi in seama barna din ochiul tau!
Povestirea de mai jos ne poate duce cu gandul tocmai la fraza de mai sus.
Zidul
Într-un deşert aspru şi stâncos trăiau doi pustnici. Găsiseră două grote situate foarte aproape una de cealaltă.
După ani şi ani de rugăciune şi sălbatice renunţări, unul dintre cei doi pustnici era convins că ajunsese la desăvârşire.
Celălalt era şi el pios, dar totodată bun şi înţelegător. El se oprea întotdeauna să vorbească cu puţinii pelerini ce veneau încolo, adăpostindu-i şi hrănindu-i pe aceia care se rătăceau pe acolo sau pe cei care doreau să se ascundă. "Acesta este timp pierdut pentru meditaţie şi rugăciune" gândea cel dintâi pustnic, căruia nu-i plăceau desele - chiar dacă nu îndelungate - absenţe ale celui de-al doilea.
Pentru a-l face să înţeleagă în mod concret cât este de departe încă de sfinţenie, se hotărî să pună câte o piatră la gura propriei sale grote ori de câte ori celălalt avea să comită vreo greşeală.
După câteva luni, în faţa grotei sale se înălţa un zid de pietre, cenuşiu şi sufocant. Şi el era închis înăuntru.
Uneori construim ziduri de jur împrejurul inimilor noastre, folosind pentru aceasta pietricelele de zi cu zi ale resentimentelor, ranchiunelor, tăcerilor, problemelor nerezolvate, supărărilor.
Datoria noastră cea mai de seamă este aceea de a împiedica formarea unor astfel de ziduri în jurul inimilor noastre.
Şi mai cu seamă aceea de a încerca să nu devenim "o piatră în plus în zidurile altora ".
(Bruno Ferrero)
Subscribe to:
Posts (Atom)
