Omul care venea din poveste

Omul care venea din poveste traise deja multe in mijlocul oamenilor zilelor noastre,in mijlocul celor care nu pricep sensul povestilor.
Si i se paru ca starea rea in care se aflau acesti oameni,il atinse in parte si pe el.Atunci abia,el se alarma in sinea sa si isi spuse:Trebuie sa imi apar valorile mele,fara sa tin cont daca cineva dintre ei se va face capabil in final sa priceapa sensul povestilor.
De atunci,valorile sale spirituale,sunt singurul lucru care il poarta prin existenta sa pe Pamant,indiferent de cine si de cati dintre cei aflati aici ,vor reusi vreodata sa-i inteleaga aceste valori.

Eliberarea de negativism

Cei mai multi oameni descopera ca le este greu sa creada in posibilitatea unei stari de constiinta complet eliberate de orice forma de negativism.Si cu toate acestea,tocmai ea este starea de eliberare despre care ne vorbesc toate invataturile spirituale.Este promisiunea salvarii,nu intr-un viitor iluzoriu,ci chiar acum si aici.

(Eckhart Tolle .The Power of Now )

Visator sau realist?

Cineva mi-a spus:
"Nu rade de visele cuiva. Un om fara vise nu are prea multe."

Instinct de supravietuire

Cand simti timpul de-acum si vesnicia totodata,
Simti ca esti si nu esti in acelasi timp.
Atunci vrei sa fii.
Atunci incepe noul.

(A.R.)

Sa traiesc o poveste

Iata o poveste al carui inteles avem nevoie sa-l traim in fiecare zi!

Motto:
Lupta impotriva raului prin forta.Dar sprijina bunatatea omului,prin incredere.

Tragand un mic carut,in urma lor,Kwai Chang si
Ho-Fong,doi tineri preoti de vreo 15 ani,din templul
Shaolin,se indreptau spre sat,cand un batran,ce statea
la marginea drumului ii saluta:
"Buna ziua,tineri preoti.Unde mergeti voi?"
"Mergem sa cumparam de mancare pentru templul
nostru",raspunse Kwai Chang.
"A...Ma bucur ca preotii au bani in aceste vremuri
grele...Dar am auzit ca erau niste banditi pe drumul
principal.Ar fi mai bine sa-l ocoliti,urmand cararea
de la piciorul dealului."
Batranul parea demn de incredere...Atunci Kwai Chang
raspunse:
"Multumesc,venerabile domn.Vom urma sfatul pe care ni
l-ati dat."
Si aceasta facura...
Dar,dupa ce parasira drumul principal si traversara o
padure,deodata,din tufisuri,hoti isi facura aparitia
si se napustira spre ei.
"Asteptati!Suntem de la manastire!Opriti-va!",striga
Kwai Chang.
Insa acest strigat nu-i opri deloc,si fura jefuiti...
+++

La intoarcerea la manastirea Shaolin,cei doi tineri
preoti povestira nefericita intamplare maestrului Kan.

"Ne-au luat banii,carutul,hainele.Tot ce aveam
valoros",explica Kwai Chang.
"In afara de ceea ce e de neinlocuit...vietile
voastre.",raspunse maestrul Kan.
Ho-Fong interveni:
"Am meritat-o ,am avut incredere intr-un strain."

Kwai-Chang adauga:
"Era un batran cu fata blanda si parea sa aiba un comportament
ales..."
"Aduceti-le haine!",ordona maestrul Kan,si apoi
intorcandu-se spre Ho-Fong,il intreba:
"Ho-Fong ,ce lectie ai invatat tu din aceasta
intamplare?"
"Sa nu ne incredem niciodata in straini."
Apoi intorcandu-se spre Kwai Chang:
"Kwai Chang,ce lectie ai desprins tu din aceasta
intamplare?"
"Sa fim pregatiti pentru neprevazut."
Atunci adresandu-se din nou spre Ho-Fong,maestrul Kan
ii spuse:
"Ho-fong,maine dimineata,cand te vei fi odihnit,vei
parasi templul."
"Cand pot sa ma intorc,maestre Kan?"
"Aici la noi,niciodata."

Fara un cuvant,Ho-Fong se inclina cu respect in fata
maestrului Kan,apoi dupa o
privire de despartire inspre Kwai Chang,parasi
incaperea.

Maestrul Kan se adresa atunci lui Kwani Chang:
"Esti ingrijorat din cauza prietenului tau Ho-Fong?"
"Nu inteleg de ce trebuie sa plece si eu
nu...",raspunse Kwai Chang,"atata timp cat si eu sunt
vinovat de a-l fi crezut pe batran."
"Noi nu pedepsim increderea.Daca construind o casa,un
dulgher bate un cui si acel cui se indoaie,dulgherul
nu va mai avea incredere in celelalte cuie si
se va opri sa construiasca casa?"
"Trebuie asadar,sa oferim increderea noastra...chiar
daca existenta raului ne este adesea amintita?"
"Lupta impotriva raului prin forta.Dar sprijina
bunatatea omului,prin incredere.In acest fel,suntem
pregatiti in fata raului,dar incurajam binele."
"Si acest bine ,este recompensa increderii noastre?"
"Atunci cand ne batem pentru un ideal, nu cautam
recompensa.Dar increderea aduce uneori o magnifica recompensa,
mai formidabila decat binele."
"Ce lucru poate fi mai minunat decat binele?",intreba
intrigat Kwai Chang.
Atunci ,maestrul Kan raspunse:
"IUBIREA ..."
Si se retrase lasandu-l pe Kwai Chang sa mediteze la
aceasta Perla a Intelepciunii...

Sa inteleg o poveste

Am să-ţi spun o poveste — zise Zedka —. Un mare vrăjitor, vrând să distrugă un regat, a turnat o băutură vră­jită în puţul de unde beau toţi locuitorii lui. Oricine bea din apa aceea înnebunea.
A doua zi de dimineaţă, a băut din ea toată populaţia şi toţi şi-au pierdut minţile, afară de rege, care avea un puţ doar pentru el şi pentru familia lui, la care vrăjitorul nu putea să ajungă. Alarmat, regele a încercat să ţină în frâu poporul, luând o serie de măsuri de siguranţă şi de sănătate publică: dar poliţaii şi inspectorii băuseră din apa otrăvită şi socoteau că deciziile regelui erau o absurditate, hotărând să nu le respecte cu nici un chip.
Când luară cunoştinţă de acele decrete, locuitorii regatu­lui rămaseră încredinţaţi că suveranul înnebunise, şi acum scria lucruri fără sens. Strigând, o porniseră spre castel şi-i ceruseră să abdice.
Disperat, regele a fost de acord să părăsească tronul, dar regina l-a oprit, zicând: „Să mergem acum şi noi până la fân­tână şi să bem din ea. Astfel vom fi şi noi la fel ca ei.”
Zis şi făcut: regele şi regina au băut din apa nebuniei şi-au început numaidecât să îndruge lucruri fără noimă. Su­puşii lor s-au căit pe loc de vreme ce regele dovedea atâta înţelepciune, de ce să nu-l lase să-şi cârmuiască ţara?
Şi ţara a trăit mai departe în pace, deşi locuitorii ei se comportau în chip foarte diferit de vecinii lor. Regele a putut să cârmuiască până la sfârşitul zilelor sale.

Te conduc in Africa

I-am povestit vantului,
i-am povestit ca
o sa te duc in Africa!
I-am povestit totul,
chiar si ceea ce tu nu stii.

Mango,cantautor italian.

Zilele de luni

Mie personal zilele de luni imi aduc bucurie,dar imi plac
versurile scrise de Vasco Rossi:

Luni
(vasco rossi)

Iubita m-a lasat...
e vina mea!
Examenul l-am picat,
si asa ca nu voi mai pleca,
voi petrece toata vara aici!
Inclusiv zilele de luni!
Pe alea le urasc cel mai tare...
nu stiu de ce,dar asa e!
Urasc zilele de luni...
Oh,zilele de luni!
Iubita mi-a lasat o valiza
plina cu....
cu "urari de bine":
sa mi se franga gatul
pana vine!
Pentru ca miercuri...
ea poate se intoarce iar la mine:
sa-si ia lucrurile pe care...spune ea...
le-a uitat !Foarte bine !
Asa sa faci!DAR VINO LUNI...

Si acum gata!Ies afara!
Numai sa imi gasesc pantalonii,
si ma duc sa-mi inec...
toate durerile ...
Deoarece sa fii...sa fii singur,
face rau chiar si celor duri.
Ei nu o spun dar...
vorbesc cu peretii uneori!
Puternici totusi, acei duri!

Iubita m-a lasat...
e vina mea!
A pus mana pe mine si politia...
Mi-au spus :

Va rugam, asezati-va jos linistit!
Veti petrece cateva zile la noi aici!
Dar o sa vedeti ca probabil veti iesi
inainte sa fie luni!

Vreau sa raman aici!
Urasc acea zi!...

Si acum, gata!Ies afara!
Numai sa-mi gasesc si pantalonii!
Merg sa-mi inec durerile...
Pentru ca sa fii ... sa fii singur,
face rau chiar si celor duri!
Ei nu o spun insa...
plang la pereti uneori!
Buni totusi acei duri!

Adevarul si realitatea

Adevarul nu e o ipoteza,
nu e o dogma.
Adevarul nu e o notiune hindusa,
nici crestina,
nici mahomedana.

Adevarul nu e al meu,
nici al vostru.

Adevarul nu apartine cuiva,
insa toti apartin Adevarului.

Adevarul inseamna "ceea ce e":
acesta e semnificatul exact al cuvantului.

Deriva din radacina latina:vera.
Vera inseamna:
ceea ce e.
In engleza sunt unele cuvinte
care deriva din radacina latina vera:
was,were,
deriva din vera.
Vera inseamna:
Ceea ce e ,fara interpretare.

Cand intra in scena interpretarea,
atunci ceea ce cunosti este realitatea,
nu Adevarul.
Aceasta este diferenta intre realitate si adevar.
Realitatea e Adevarul interpretat.
De aceea,in momentul in care raspunzi intrebarii:
"Ce e Adevarul?",
raspunsul tau devine realitatea
si nu mai e Adevarul.
Intervine interpretarea ,
mintea ii da culorile sale.
Si realitatile sunt atatea cate sunt mintile.
Sunt multe realitati,
Adevarul e unul,
pentru ca il cunosti doar cand mintea e absenta.

( articol tradus din limba italiana)

Mohammed si Said

" Mohammed era emotionat.Acest copil il recompensa pe
deplin pentru binefacerile pe care i le facuse.
In fiecare zi,consacra putin din timpul sau liber
pentru a instrui tanarul baiat care invata cu zel si
intelegea cu usurinta.In locul plimbarilor solitare pe
care le facuse mereu,acum il purta adesea pe Said cu
el si ii arata minunatiile naturii.
Cu aceasta ocazie ,copilul il intreba intr-o zi:
"Cine sunt acesti draguti oameni mici care ma saluta
si imi fac semne ?I-am vazut deja adesea insa,in cea
mai mare a timpului,fug la apropierea noastra."
"Oameni mici?",intreba Mohammed."Eu nu vad nimic.Unde
ii vezi?"
Said arata spre o pajiste presarata cu cateva
pietre.Mohammed se uita atent in aceasta directie ,dar
nu percepu cea mai mica forma.Era ca si cum valuri gri
pluteau aici-si-acolo.
El clatina din cap.Nu vedea ce anume ar fi putut
copilului sa-i se para ca niste mici
oameni.Totusi,nedorind sa-l infricoseze,nu il
contrazise mai mult atunci cand copilul adauga:
"Voi ,oamenii mari,poate pentru ca sunteti prea
inteligenti ,de aceea nu puteti vedea micile fiinte.
Mama spunea ca numai copiii pot sa vada ingerii.Micile
fiinte sunt poate un pic ca ingerii."
Incepand din aceasta zi,Said indica in mod fidel
unde erau micii oameni de fiecare data cand ii
vedea,asa incat Mohammed sfarsi prin a fi complet
familiarizat cu micile fiinte pe care el nu putea sa
le vada."

Se spune ca...

Furtuna poate distruge floarea,dar nu poate afecta samanta.
Cine iubeste cu adevarat ,iubeste lumea intreaga,nu doar un individ particular.
Cu cat mai mult reusim sa ne iubim pe noi insine si sa ne ingrijim de viata care ne inconjoara cu o inima deschisa si sincera,cu atat mai mult reusim sa traim intr-un loc placut. (BROOKE MEDICINE EAGLE)
Daca privesti inapoi ,vei intelege ca momentele vietii tale traite cu adevarat, sunt cele in care ai facut ceva in numele iubirii. (HENRY DRUMMOND)
Iubirea nu cauta sa se satisfaca pe sine si nici nu se preocupa de sine,dar ii linisteste pe ceilalti,si construieste un paradis in disperarea infernului. (WILLIAM BLAKE)
De fapt,suntem dupa cum iubim.Iubirea e masura pentru starea noastra. (WILLIAMS SLOANE COFFIN)

Maica Teresa de Calcutta

Motto:
" A uimit intreaga lume prin cererea insistenta de a renunta la dineul ceremonial si de a dona suma economisita, 6.000 de dolari, saracilor din Calcutta. " Si ati inteles bine,nu?I-a uimit!I-a uimit pe ceilalti oameni prin ceva atat de firesc.
Cat de nefireasca e omenirea de azi!A FI FIRESC ii uimeste!...Si eu apartin de ea,de acest fel de omenire...Si vreau sa simt rusine pentru asta...Omenire care vrea sa fie vazuta drept...normala!Nebunii se vad normali intre ei... pe Pamantul zilei de azi.


Pe 26 august 1910 se nastea in Skopje, Macedonia Agnes Gonxha Bojaxhiu, mezina unei familii cu trei copii. In adolescenta, Agnes s-a alaturat unei organizatii locale de tineret, Sodality. La 17 ani a raspuns primei sale chemari de vocatie si a devenit calugarita misionara. A intrat intr-un ordin irlandez, Surorile din Loretto, o comunitate cunoscuta pentru lucrarile de misionariat in India. La intrarea in ordin, si-a ales numele de Tereza, dupa Sfanta Tereza de Lisieux.


A plecat in Calcutta, unde preda geografia si catehismul la un liceu a carui directoare a devenit in 1944. In curand insa s-a imbolnavit de tuberculoza si a fost trimisa la Darjeeling pentru odihna si recuperare. In tren spre Darjeeling, a auzit pentru a doua oara chemarea vocatiei. "Trebuia sa parasesc manastirea si sa lucrez cu cei sarmani, traind printre ei. Era un ordin. Stiam unde trebuia sa fiu, dar nu stiam cum sa ajung acolo."

A inceput cu o scoala in care ii invata carte pe copiii saracilor. De asemenea, a invatat notiuni elementare de medicina si a inceput sa faca vizite la cei saraci si bolnavi. In 1949, i s-au alaturat cateva din fostele sale eleve. Impreuna, au inchiriat o camera in care ii ingrijeau pe sarmanii pe care spitalele nu ii primeau si care altfel ar fi murit pe strazi. In 1950, grupul a fost acceptat de biserica drept congregatie din Dioceza Calcutta. Se numeau "Misionarele caritatii".

In 1952 s-a deschis prima " Casa pentru muribunzi" in Calcutta. De-a lungul timpului, Misionarele caritatii au crescut de la 12 la cateva mii, ajutandu-i pe "cei mai saraci dintre saraci" in 450 de centre din intreaga lume. Maica Tereza a fondat multe camine pentru cei aflati pe moarte, din Calcutta pana in New York si Albania. A fost un pionier in crearea caminelor pentru bolnavii de SIDA. Timp de peste 45 de ani, a purtat de grija celor sarmani, grav bolnavi si nedoriti de nimeni.

Maica Tereza a devenit cunoscuta in intreaga lume prin eforturile ei umanitare neobosite. Munca sa i-a adus numeroase premii, printre care premiul pentru pace decernat de Papa Ioan XXIII si premiul Nobel pentru pace in 1979. A uimit intreaga lume prin cererea insistenta de a renunta la dineul ceremonial si de a dona suma economisita, 6.000 de dolari, saracilor din Calcutta. Acesti bani ar fi ajuns timp de un an pentru mancare.

Incepand din 1980, au inceput sa se infiinteze camine pentru dependenti de droguri, prostituate, femei batute - si inca mai multe orfelinate si scoli pentru copiii saraci. In 1985 Maica Tereza a infiintat primul asezamant pentru victimele SIDA in New York. Mai tarziu, s-au mai deschis astfel de case si in San Francisco si Atlanta. Maica Tereza a primit Medalia Libertatii, cea mai inalta distinctie civila americana.

In 1991, Maica Tereza s-a intos pentru prima oara in Albania sa nativa si a deschis un camin in Tirana. Deja infiintase 168 de case de ajutor in India. A luptat impotriva avorturilor - "Va rog, nu omorati copilul. Eu vreau copilul, dati-mi copilul mie ",a spus la un mic dejun National Prayer, sponsorizat de Senatul si Camera Reprezentantilor din Statele Unite.

In ultimii 20 de ani ai vietii, nici ea - considerata o adevarata sfanta - n-a fost scutita de probleme de sanatate. A avut doua atacuri de cord, iar la al doilea i-a fost instalat un pacemaker. A avut malarie si a fost tratata pentru o infectie serioasa la plamani. Nimic n-a oprit-o insa sa isi continue calatoriile in intreaga lume - Etiopia, Cernobal, Armenia - si sa aduca liniste si iubire celor bolnavi.

Maica Tereza a murit pe 5 septembrie 1997, in manastirea ei din India. In 2003, a fost beatificata de Papa Ioan Paul al II-lea. Ordinul fondat de ea ingrijeste in continuare saracii din lumea intreaga.

Primavara-poveste sau realitate?

Primavara e un dar divin. Natura il aduce pe lume, laudandu-L pe Domnul.
Primavara se uita la lume cu ochi de copil. Privirea ei mangaie copacii si florile. Cand primavara infloreste in inima, din ea se revarsa bucuria.
Primavara are ochi senini. Dand ochii cu ea, privirea se pleaca sfioasa, inima se inalta la Cer.
Traind primavara, inima e plina de culori...
Primavara incanta ochii si stapaneste inima. Cand primavara e stapana inimii, ea o duce pe taram de basm.
Acolo stapaneste viata.
Acolo inima e una cu primavara. Si primavara rade din toata inima.
Bucuria e darul inimii pentru Domnul Tuturor Lumilor.
Primavara ii spune inimii povestea vietii sale.
Niciodata nu a fost mai reala.

(Alina Rus)