Documentar in franceza despre Viata dupa Moarte

 Purtatori de Cruce din Canada au realizat un documentar postat pe youtube despre viata dupa moarte. Este in franceza.
 Un reportage interessant sur le sujet de la vie apres la mort.

http://www.youtube.com/watch?v=06vyO8qVeqA

Viata dupa moarte - reportaje pe youtube

http://www.youtube.com/watch?v=nnegYkfUGF8&feature=related  ( e in franceza )

In romana:
http://www.youtube.com/watch?v=uMJrCQZoXp8&feature=PlayList&p=AC833BAE24067C2F&index=0&playnext=1





http://www.youtube.com/watch?v=czZ9xF0zs6s ( in engleza )

Bucuria de a trai

 


Am preluat articolul de pe graal.ro, cu titlul " Unde exista viata, exista speranta " . Iar viata exista aici cat si dincolo de moarte:

Aşezată pe patul ei de spital, cu un ziar alături, ea privea afară pe fereastră. O pasăre era sus, pe o ramură de copac. În ciuda frigului, trecătorii traversau strada cu grijă printre autoturismele în mişcare. Ştiau ei oare cât de norocoşi sunt, în ciuda tuturor acelor rele despre care citise în ziar. Autor: Diane Labrosse Cu câteva luni mai înainte, cînd, îmbolnăvindu-se, a consultat un medic, diagnosticul acestuia a fost cancer. A început tratamentul, dar nici o veste bună nu îi fusese dată. Starea sa s-a înrăutăţit şi nu i-au fost date speranţe. Sperând încă într-un miracol, ea se străduia să obţină rezultate pozitive. La început era foarte supărată, însă această stare i-a trecut demult. Avea credinţă în Dumnezeu şi credea că trebuie să existe un scop în tot ce i se întâmpla. Nu ştia cu exactitate care ar putea fi acest scop, dar viaţa ei s-a schimbat chiar mult din momentul în care doctorul i-a dat acea veste rea. Trăia acum fiecare zi ca şi cum ar fi un dar preţios. Îşi trăgea cât mai multă forţă din relaţiile cu rudele sale şi din sprijinul prietenilor săi. Chiar şi cea mai mică atenţie ce-i era uneori oferită de către cei străini, o întărea. Fie aceasta grija vreunei infirmiere adeseori extenuate, dar atente, sau a vreunui voluntar ce îi aducea ziarul sau vreun zâmbet ce-i era adresat de vreun trecător pe culoar. Aceste zâmbete şi căldura umană erau ceea ce ea preţuia cel mai mult. Cât de ciudat este, se gândea ea, cum priorităţile şi tot ce este de preţ în viaţă se pot schimba rapid deîndată ce moartea ne bate la uşă. De aceea i-a fost greu să înţeleagă actele disperate ale oamenilor care se zbat în greutăţi financiare, aşa cum citise într-un articol din acel ziar. Un bărbat şi-a ucis familia înainte de a-şi lua şi el viaţa. Durerea sa trebuie să fi fost adâncă, dar totuşi... Ea putea să înţeleagă ce înseamă să ţi se tragă covorul de sub picioare, aşa cum i s-a întâmplat şi ei la aflarea bolii de care suferă şi dificultăţile financiare la care era supusă familia sa, chiar dacă a beneficiat de o poliţă de asigurare pentru boală. Propria sa familie avea acum datorii. Şi cu economia aceasta instabilă, ei cu toţii aveau emoţii legate de slujba soţului ei. Cel puţin până acum au avut noroc în această privinţă. Totuşi, oamenii aceştia puşi în faţa ruinii, a prăbuşirii economice aveau totuşi ceva ce ea îşi dorea cu ardoare. Ei aveau în continuare şansa unei vieţi lungi şi totuşi în supărarile şi grijile lor ei nu puteau vedea bogăţia acestor vremuri prin care treceau pe pământ. Pierderile şi consecinţele cumplite ale acestor pierderi îi copleşeau. Îşi dorea să îi poată ajuta, să îi facă să înţeleagă ceea ce bunica ei îi povestise despre oamenii care au supravieţuit Marii Crize din anii de început ai secolului XX. Timp de mulţi ani oamenii s-au luptat să supravieţuiască şi să iasă din criză, aşa cum a fost şi în cazul familiei sale. Mătuşile şi unchii ei au prosperat apoi şi s-au bucurat de o viaţă însorită alături de numeroşii lor copii, pe care bunica ei i-a iubit atât de mult, până a trecut în lumea de dincolo. În ciuda tuturor dificultăţilor, ei au supraviaţuit şi au avut o viaţă fericită. Aceşti oameni au, cu siguranţă, o viaţă întreagă înaintea lor. Şi există speranţă dincolo de criza vieţilor lor prezente şi a stilului lor de viaţă. Oricum, ei trebuie să privească mai departe de aspectele materiale ale vieţii şi de sentimente lor de pierdere. Ei trebuie să se deschidă in interior, înspre spiritul lor [...]. Însă înainte de toate, ei au o viaţă întreagă de trăit înaintea lor. Totul poate fi reconstruit, deoarece atâta timp cât există viaţă, există şi speranţă. Ea işi dorea cu ardoare să le poată spune cât de mare preţ are această viaţă. Este ceva ce nu poţi cumpăra. Şi când o ai, eşti bogat dincolo de orice imaginaţie. Trebuie să priveşti doar Soarele de după furtună, ziua de după noapte, curcubeul de după ploaie. Trebuie să te ridici deasupra greutăţilor şi a mâhnirii şi să sapi adânc în interiorul tău până la acea parte de neînfrânt din om, spiritul său. Ce mult îşi dorea să poată împărtăşi cu ei că adevărata putere nu stă decât în viaţa spirituală. Dumnezeu este atotputernic şi ne putem oricând întoarce la El atât în vremuri bune cât şi în vremuri de restrişte, atîta timp cât suntem puri în interiorul nostru. El ne iubeşte cu o iubire curată şi dreaptă şi ne va da întotdeauna numai ceea ce ne va ajuta să ne înălţăm şi ceea ce foloseşte spiritului. Dumnezeu de asemenea ne iartă necondiţionat atunci când noi, oamenii, avem aspiraţia de a ne îndreapta şi începem să urmăm Voinţa Sa. Din acest motiv, în vremuri de restrişte, ne putem întotdeauna bizui pe Dumnezeu în a răzbi, aşa cum bine se zice: „Domnul îi ajută pe cei care se ajută singuri.” Şi aşa, privind pasărea din copac, trecătorii de pe stradă, ea speră ca o rază de Lumină să le lumineze zilele tuturor celor care se confruntă cu greutăţi, şi să le permită să vadă chiar şi pentru un moment, că fiecare secundă a vieţii lor este un dar şi o binecuvântare de la Dumnezeu.

Cum pot sa devin un invingator intotdeauna?

My greatest glory lies not in never having fallen,but in rising when I fall...
ALWAYS a winner!!!

 Cea mai mare glorie a mea nu consta in faptul ca nu am cazut niciodata, ci in faptul ca m am ridicat atunci cand am cazut... 

Intotdeauna un invingator!

Poezie

Echilibrul celor fara de cuvinte

"…pe străzi vom merge printre ei, iar ei ne vor vorbi de libertate…”

m-am trezit în dreptul unei uşi
deschise
tăceri ciudate
din alte lumi
creează un echilibru
neînţeles
încă…
atingerea unei clipe
de iubire
ia forma unei dureri
nerostite…
———————
inaccesibila
vindecare
ruinează
suflete pierdute…

maia

Un dusman sincer

Lucrul ce imi lipseste cel mai mult
Tu stii ce e ...
...Un dusman adevarat !
Dar sa fie indeajuns de sfidător
Pentru a nu-mi sta in fata ca un simplu martor mut.
Sa-mi arate severitate justa
Si demnitatea pe care o are un soldat.
Un dusman capabil sa duca confruntarea
Si nu sa fuga de mine dezorientat.
Am vazut deja " subiecti "...invartindu-mi-se
Pe la spate...Amatori daca vrei,
Nicidecum eroi ...
As fi chiar fericit sa-i pot intalni !
Caci dusmanii daca mi se intampla
Sa-i aleg , ma straduiesc sa ii salvez
Sau mai adanc in jos eu ii imping!

Vreau un dusman sincer...
Il vreau pe cel mai infam
Care ar putea sa fie !
Sa aflam impreuna ca suntem
Dificili,drastici,inflexibili!
Caci de-acum prietenii abia daca mai arata
Ca sunt vii...Cocaină , " frumoasă treabă " tu !
Se prefac că le e bine,
Sună numai cand le convine...
Un serviciu de urgente
Pentru ei e casa mea!

Sunt eu cel mai de incredere
Dusman al meu...Cel mai intolerant!
Si de oglindă de-acum nu ma mai tem ,
Nici daca ar putea sa taie...
Daca prietenilor le prezinti un defect cu sinceritate
Ii vei face sa roseasca,
Cand le expui insa calitatea ,
Le place atat de mult sa auda!

Vreau un dusman sincer!
Il vreau pe cel mai infam
Care ar putea fi !
Sa fie si incapatanat...
Caci prietenii de azi
Nu se mai arata vii,
Lipiti de un televizor
Sau in fata unui computer !

Ce nemilos sfarsit, prietenii mei !
Cate trenuri am pierdut,
Cate oportunitati...

Un dusman sincer!
Adevarat! Adevarat! Adevarat!
Un dusman pe care sa-l stimez!
Vreau! Vreau! Vreau !
Mai bine daca raman treaz...
Mai bine ! Mai bine ! Mai bine !

( dupa Renato Zero - Un Nemico Sincero )

Marturie a unui contemporan al lui Abd-ru-shin

 Mormantul din munti

Lectura micii brosuri m-a facut sa cad pe ganduri. Eram in mod deosebit atins
de felul  acestui om de a explica problemele vietii. De fapt, le explica?
Da, intr-o anumita masura. Dar ceea ce tocmai citisem depasea
ceea ce se intelege de obicei prin " explicatie ".

Un prieten imi adusese mica brosura. Intotdeauna ma interesasem
despre tot ce are legatura cu sensul vietii.  Dar nimic nu m-a putut
atinge precum cuvintele acestui om, numit Abdrushin. Aceasta voce
grava, care facu sa se nasca ca un fel de melodie in sufletul meu, mi
se parea ca o auzisem deja altadata, intr-un trecut indepartat si
am resimtit imensa iubire care emana din aceste " Foi ale Graalului ", o
iubire care trezeste binele din om in ciuda severitatii pe care o contin
cuvintele lui Abdrushin.


  Simteam clar ca ele erau " extrase ", si nu compuse si analizate in
maniera oamenilor. Ele se ridica ca o stanca neclintita.


 Si intr-o zi, m-am aflat in fata lui Abdrushin. Calomniile, pe care
ziarele le lansau impotriva lui, nu ma impiedicasera sa ma duc in
Tyrol, unde autorul Mesajului Graalului, traia retras in munti. Nu am
putut constata nimic ce ar fi putut fi fanatic in persoana sa, si nu mi-au auzit
urechile nici cuvinte unsuroase, nici obscuritate mistica.
Intelegerea si iubirea pentru tot ce traieste in Creatie, radia
literalmente din el.

 El a vorbit despre sensul vietii, despre formarea si evolutia spiritului uman. In fata ochilor mei, se derulara marile inlantuiri  ale " vietii ". Totul datoreaza prezenta sa originii supreme a tot ce exista, lui DUMNEZEU. Omul e singurul care se tine departe de legile naturii, nu vrea sa se insereze in ansamblu,  a pierdut drumul sau si traieste in deriva. Numai viata dupa legile de neschimbat ale lui Dumnezeu, legi explicate in Mesajul Graalului si conforme cu cuvintele lui Hristos ii va aduce din nou armonia si fericirea.
   In aceasta zi am invatat mult, si am intrevazut perspective infinite. M-am intors acasa, bulversat. Un adevar mi-a fost revelat, adevar care vrea sa se indrepte spre oamenii aflati in mare nevoie.


***


Ani s-au scurs de la vizita mea de neuitat in Tirol. Intre timp, razboiul se napusti pe deasupra intregului Pamant, raspandind distrugere si necaz. Vocea lui Abdrushin provenita din Adevar rasuna in zadar. Numai cativa rari oameni o ascultara. Necunoscut, neluat in considerare, Abdrushin a parasit acest Pamant.

***


Din nou am urcat muntele, ingandurat si trist. Gandurile mele nu au putut sa se linisteasca.
 Sa fie oare oamenii atat de rai pana la punctul de a refuza ajutorul care ii conduce cu o atentie plina de grija pe drumul Adevarului? Nu, nu este posibil sa fie asa! Ei nu sunt decat rataciti. Fondul lor nu este corupt, el pare doar umbrit de iubirea pentru ceea ce este pamantesc, trecator...
(...)
 Maini afectuoase construisera o piramida pentru a primi ramasitele pamantesti ale Maestrului. Acolo sus, pe munte, silueta ei tacuta si severa domina valea. Cu o mana marcata de emotie mangai cu dragoste piatra rece.

  Cat timp florile infloresc, cat timp apele canta si muntii se ridica catre infinit, vor fi oameni care sa asculte vocea lui Abdrushin si care sa urmeze drumul libertatii spirituale.

             Publicat in noiembrie 1951 de catre Alfred Gregoire in " La Communication "


( ( Traducere de pe site ul : http://oeuvre-de-abdrushin.over-blog.fr )

Marturii in legatura cu reformularea Mesajului Graalului ( Editia de ultima mana )

( Traducere a mea de pe site ul : http://oeuvre-de-abdrushin.over-blog.fr , imi cer scuze pentru eventuale imperfectiuni de traducere )


 Cateva marturii in legatura cu reformularea Mesajului Graalului de Abd-ru-shin.

E vorba de cateva marturii printre altele. Iata asadar cateva din cele mai cunoscute:

" Din cauza imaturitatii oamenilor, a devenit indispensabil sa fie schimbata ordinea prelegerilor in Mesaj, in asa fel incat , in noua forma, va fi mai accesibil oamenilor. "
         Cuvinte ale lui Abdruschin, pronuntate in septembrie 1937,
          relatate de catre Arthur Giese
         Cuvinte de asemenea relatate de catre Alfred Gregoire

"  Era in ultima mea vizita la Abdruschin in vara anului 1941 la Kipsdorf. Dupa o lunga plimbare, Abdruschin  ma conduse in biroul Sau si imi spuse, la inceputul unei lungi conversatii, ca El , inca o data , a remaniat Mesajul Graalului si ca ajunsese in prezent la sfarsitul acestei munci. Ca si cum dorea sa raspunda dinainte unei intrebari, Abdruschin adauga ca aceasta remaniere a Mesajului Graalului nu a modificat nimic din fondul continutului. Totusi inclusese in noua versiune expuneri publicate de catre El sau publicate in jurnale ( nota de traducere: adica in ziare, presupun ) dupa terminarea primei versiuni a Mesajului Graalului, de unde rezultau modificari in ordinea expunerilor. Mai tarziu, Abdruschin spuse ca apreciase ca necesar, datorita esuarii oamenilor, faptul de a modifica de asemenea numeroase pasaje ale textului. "
                             Daniel Swarovski de Wattens.
                                                                       3 juin 1975

" Am dat o noua ordine Mesajului si l-am impartit in trei volume. Mi-am indeplinit Misiunea Mea. Am cerut Tatalui permisiunea de a Ma intoarce in Patria Mea. "
                                  Cuvinte ale lui Abdruschin,
                                     relatate de catre un cuplu ( nota de traducere: care il vizitase pe Abdruschin )

Daca...

Daca am sti sa multumim cu adevarat din perceptia noastra intuitiva, deci din suflet, Domnului, dimineata cand ne trezim pentru noua zi care ne-o ofera, am trai acea zi fara nelinisti, fara temeri, fara sentimentul nesigurantei. Si seara daca I-am multumi Domnului pentru ceea ce am trait in timpul zilei si am putut invata de la acea zi, atunci am trai mai drept si fara apasarea grijilor si gandurilor pamantesti. Si cred ca am deveni intr-adevar liberi spirituali, si ne-am scalda atunci in Adevar.

Iubeste mai mult

"N-am timp sa ma preocup de ceea ce gandesc ceilalti despre mine, eu trebuie sa merg mai departe: iata esentialul." (V.van Gogh)

Mi-as spune mie: .....IUBESTE MAI MULT.....iata esentialul!

Mi-as spune mie: daca te calauzeste Iubirea in orice faci, spui sau gandesti....parerile celorlalti nu te afecteaza nici in bine, nici in rau. Am trait asta. Cam rar. Deci: iubeste mai mult.....

( preluat de pe blogul http://dor-a-da.blogspot.com/ )

Cum se inving gandurile rele din noi?

Mi-am adus aminte ce mi-a povestit o prietena. O lupta intre o armata si o vrajitoare. S-au luptat si s-au tot luptat. Vrajitoarea era mai puternica. La un moment dat cineva spune ca, ceea ce trebuie sa faca daca vor sa distruga vrajitoarea e sa se intoarca cu totii, sa nu se uite nici unul inapoi si sa plece incet ca si cum  ea nu ar exista. Si toata armata a facut asta. Vrajitoarea a inceput sa urle, sa-i strige, sa-i ispiteasca, dar....nu a durat mult si s-a dizolvat sau spulberat sau...a disparut in neant. Nu a mai primit importanta. Nu a mai contat.


 ( De pe blogul http://dor-a-da.blogspot.com/ , blogul lui Andra)

Tresarire

Tresarire

Inima tresare de dorul Tau,
Tresare de dorul puritatii, al dreptatii;
Tresare, si-mi spune ca pot iubi
Oricat de tare m-as indoi.
Inima...sopteste-mi increderea,
Sopteste-mi iubirea si pacea,
Sopteste-mi fericirea...
Muzica suava se aude...
E sufletul meu ce canta...
Canta pentru Tine, datorita Tie:
Iubirii ce ma copleseste.
Iubire din sufletul meu,
Iubire ce esti inca copil,
Ia-ma de mana si ma poarta
Acolo unde dorul se inalta,
Departe, in sus, spre ceruri,
Dincolo de ele...spre Lumina,
Ca sa aduc...un strop de acolo
Aici jos, pe pamant.
Sa fiu o picatura
Din fericirea ce exista acolo.
Sa fiu aici pe pamant,
Sa fiu astfel incat...
Recunostiinta si fericirea
Sa fie felul meu firesc de a fi.
Atunci voi fi...umilul om ce poate fi.


Spirite, eu cred in tine:
Tu esti vesel, luminos,
Porti iubire si candoare,
Radiezi in ce e pur.
Sti ca esti legat de Cer
Printr-un fir de Indurare.
Ajuta-ma te rog sa sparg
Crusta cea ingrozitoare.

...Zbor...

"Am cunoscut prea bine perfectiunea mortilor. N-am intalnit nimic mai usor decat moartea acelei prizoniere care, atunci cand am vazut-o, incepuse deja sa moara, respirand incet si ascunzandu-si tusea in cearceaf, asemenea unei gazele la capatul cursei, chinuindu-se deja, dar ignorand aceasta pentru ca-i placea sa zambeasca. Iar surasul ei era adiere deasupra unui rau, amintire a unui vis, urma lasata de o lebada, din ce in ce mai pura, mai pretioasa, mai greu de retinut, ajungand in cele din urma o linie simpla si neprihanita, atunci cand lebada si-a luat zborul."(Saint-Exupery)