" Sa nu uiti niciodata ca viata e... pe zile. Si sa-ti traiesti ziua asta. Noi tot timpul facem planuri mari. Facem... Si pleaca ziua. Ziua asta o ratam. Eu stiu doar atata: ca nu exista decat Acum. "
( Oana Pellea )
Fragment din interviul dat Eugeniei Voda:
Oana Pellea: Si pleaca ziua. Ziua asta o ratam. Eu stiu doar atata: ca nu exista decat Acum.
Eugenia Voda: Majoritatea oamenilor cred ca traim tot timpul cu ideea ca exista maine... maine... maine...
Oana Pellea: Da. Si cu senzatia ca intr-o zi...: " Acuma.", "Eu acuma am sa muncesc.", "Acum trag", " Acum e pentru copii." "Acuma o sa invat.", " Acuma iau asta", " Lasa ca stau mai mult la birou ca sa...", " Pentru ca o sa vina o zi cand o sa traiesc...". Nu vine... niciodata!... Surpriza: Nu vine niciodata!
Sunday, December 19, 2010
A creste invatand
IN TIMP INVETI
(Jorge Luis Borges)
****
Dupa un anumit timp,
omul invata sa perceapa diferenta
subtila intre a sustine o mana
si a inlantui un suflet,
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,
si asa, omul incepe sa invete...
ca saruturile nu sunt contracte
si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi,
si invata sa-si construiasca toate drumurile
bazate in astazi si acum,
pentru ca terenul lui ' maine '
este prea nesigur pentru a face planuri ...
si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina
si-si impodobeste propriul suflet,
in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori,
si invata ca intra-devar poate suporta,
ca intra-devar are forta,
ca intra-devar e valoros,
si omul invata si invata ... si cu fiecare zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de
cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe,
iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,
si ca cel care nu lupta pentru ei,
mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,
pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,
e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi
poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi vei plange
dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi
umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
asta va determina ca in final,
ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate,
cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
si acum s-au dus si nu mai sunt...
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa
ceri iertare,
sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,
sa spui ca ai nevoie,
sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.
Dar din pacate,
toate se invata doar cu timpul...
(Jorge Luis Borges)
****
Dupa un anumit timp,
omul invata sa perceapa diferenta
subtila intre a sustine o mana
si a inlantui un suflet,
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,
si asa, omul incepe sa invete...
ca saruturile nu sunt contracte
si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi,
si invata sa-si construiasca toate drumurile
bazate in astazi si acum,
pentru ca terenul lui ' maine '
este prea nesigur pentru a face planuri ...
si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina
si-si impodobeste propriul suflet,
in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori,
si invata ca intra-devar poate suporta,
ca intra-devar are forta,
ca intra-devar e valoros,
si omul invata si invata ... si cu fiecare zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de
cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe,
iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,
si ca cel care nu lupta pentru ei,
mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,
pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,
e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi
poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi vei plange
dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi
umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
asta va determina ca in final,
ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate,
cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
si acum s-au dus si nu mai sunt...
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa
ceri iertare,
sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,
sa spui ca ai nevoie,
sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.
Dar din pacate,
toate se invata doar cu timpul...
Saturday, December 18, 2010
Poezia s-a nascut in Cer...
Poezia s-a nascut in Cer...
Poezia s-a nascut in Cer
Din Cuvantul fara de prihana,
Poezia-flacara si ger,
Poezia-foame, dar si hrana...
Poezia s-a nascut in Cer
Si aici ne-a fost trimisa noua,
Poezia-Doamne, ce mister!
Poezia-seceta si roua...
Setea noastra sfanta de vazduh,
Poezia-Adevar si Duh.
( Nicolae Nicoara-Horia )
Poezia s-a nascut in Cer
Din Cuvantul fara de prihana,
Poezia-flacara si ger,
Poezia-foame, dar si hrana...
Poezia s-a nascut in Cer
Si aici ne-a fost trimisa noua,
Poezia-Doamne, ce mister!
Poezia-seceta si roua...
Setea noastra sfanta de vazduh,
Poezia-Adevar si Duh.
( Nicolae Nicoara-Horia )
Friday, December 17, 2010
Despre Mesajul Graalului - Editia de ultima mana
Celor care se indoiesc de autenticitatea Editiei de ultima mana a Mesajului Graalului:
Abd-ru-shin nu a lasat nici un document semnat de mana Sa care sa valideze astfel Editia de ultima mana a Mesajului Graalului. Fara indoiala ca daca Abd-ru-shin ar fi facut acest lucru, nimeni nu ar fi putut pretinde contrariul. Situatia ar fi fost atunci diferita, dar in fond, poate ca nu! De fapt, daca ne oprim putin sa reflectam, cum poate indoiala sa se strecoare astfel si apoi sa se instaleze in sufletul uman? Oare nu exista suspiciunea si neincrederea deja in acest suflet? Fie si doar intr-o mica masura sau doar ca samanta! Oricine este vizat in privinta aceasta, ar trebui sa se cerceteze pe el insusi, caci daca a absorbit cum trebuie Mesajul Graalului, el va gasi cu siguranta ajutorul si mijlocul de a-si recunoaste aceasta slabiciune, si de asemenea va gasi si calea de a putea sa se lupte cu ea pentru a se elibera.
Daca omul isi poate recunoaste propriile slabiciuni, asa cum este cea a indoielii, a suspiciunii si a neincrederii, atunci era nevoie de un document scris de mana lui Abd-ru-shin pentru a dovedi autentiticitatea Editiei de ultima mana?
( Inspirat de pe site ul de limba franceza http://oeuvre-de-abdrushin.eklablog.fr .)
Abd-ru-shin nu a lasat nici un document semnat de mana Sa care sa valideze astfel Editia de ultima mana a Mesajului Graalului. Fara indoiala ca daca Abd-ru-shin ar fi facut acest lucru, nimeni nu ar fi putut pretinde contrariul. Situatia ar fi fost atunci diferita, dar in fond, poate ca nu! De fapt, daca ne oprim putin sa reflectam, cum poate indoiala sa se strecoare astfel si apoi sa se instaleze in sufletul uman? Oare nu exista suspiciunea si neincrederea deja in acest suflet? Fie si doar intr-o mica masura sau doar ca samanta! Oricine este vizat in privinta aceasta, ar trebui sa se cerceteze pe el insusi, caci daca a absorbit cum trebuie Mesajul Graalului, el va gasi cu siguranta ajutorul si mijlocul de a-si recunoaste aceasta slabiciune, si de asemenea va gasi si calea de a putea sa se lupte cu ea pentru a se elibera.
Daca omul isi poate recunoaste propriile slabiciuni, asa cum este cea a indoielii, a suspiciunii si a neincrederii, atunci era nevoie de un document scris de mana lui Abd-ru-shin pentru a dovedi autentiticitatea Editiei de ultima mana?
( Inspirat de pe site ul de limba franceza http://oeuvre-de-abdrushin.eklablog.fr .)
Monday, December 06, 2010
Pt un prieten ce se indreapta spre Acasa
Va multumesc, dl. Vasile Boitor pentru ca ati facut parte din acest popor! Azi e mai sarac cu un om bun... E mai sarac cu un Om, cu O mare! Dar se va imbogati cu altii... cel putin la fel de buni ca dvs. Caci oameni buni se vor naste pe Pamant cat timp inca aici nu este totul pierdut!
Mie insa imi va fi dor de dvs. pana in ziua cand o sa va revad din nou... Caci voi avea grija sa-mi traiesc viata atat de drept incat sa-mi fie permis sa va revad. De-acum am un motiv serios sa ma gandesc la lumea de dincolo ca la o lume a prietenilor mei... Acasa, pentru mine e acolo! Iar aici sunt doar in trecere... O trecere care va trece... si tot ce trebuie sa fac eu este sa am grija sa fie o trecere dreapta trecerea mea prin viata! Atunci sigur o sa va revad... Multumesc Tatalui Ceresc ca a permis ca eu sa va cunosc!
Mie insa imi va fi dor de dvs. pana in ziua cand o sa va revad din nou... Caci voi avea grija sa-mi traiesc viata atat de drept incat sa-mi fie permis sa va revad. De-acum am un motiv serios sa ma gandesc la lumea de dincolo ca la o lume a prietenilor mei... Acasa, pentru mine e acolo! Iar aici sunt doar in trecere... O trecere care va trece... si tot ce trebuie sa fac eu este sa am grija sa fie o trecere dreapta trecerea mea prin viata! Atunci sigur o sa va revad... Multumesc Tatalui Ceresc ca a permis ca eu sa va cunosc!
Sunday, November 28, 2010
Saturday, November 27, 2010
Oana Pellea la Profesionistii
http://www.youtube.com/watch?v=BsiRjcVB-5Q&feature=related
Oana Pellea a dat un interviu Eugeniei Voda la Tvr in 2008.
In sfarsit cineva caruia ii multumesc l-a postat pe Youtube. Interviul e postat pe parti...
Oana Pellea a dat un interviu Eugeniei Voda la Tvr in 2008.
In sfarsit cineva caruia ii multumesc l-a postat pe Youtube. Interviul e postat pe parti...
Sora iubirii
De ce regina noptilor
De ce regina noptilor
E trista-ntotdeauna ?
Au nu stiti voi ca mii de ani
Sunt azi de cand moare luna ?
Ca cerul mandru si deschis
Ce stelele-si asterne
Nu e si el decat un vis
Al linistei cele eterne ?
Ca prin a haosului vai
Plutind in voia sortii ,
Revarsa-asupra lumii-ntregi
Durerea si farmecul mortii ?
Un farmec dulce si adanc
Patrunde-atat de tare
De se ridica inspre ea
Seninele valuri de mare,
De-nalta ochii inspre ea
Din umbra dulce mirii,
Caci au simtit adanc in vis
Ca moartea e sora iubirii .
Ca tot ce naste-n univers
Aceea si declina
De-ar inceta totul din mers
S-ar naste lumina , lumina !
( M Eminescu - De ce regina noptilor? )
De ce regina noptilor
E trista-ntotdeauna ?
Au nu stiti voi ca mii de ani
Sunt azi de cand moare luna ?
Ca cerul mandru si deschis
Ce stelele-si asterne
Nu e si el decat un vis
Al linistei cele eterne ?
Ca prin a haosului vai
Plutind in voia sortii ,
Revarsa-asupra lumii-ntregi
Durerea si farmecul mortii ?
Un farmec dulce si adanc
Patrunde-atat de tare
De se ridica inspre ea
Seninele valuri de mare,
De-nalta ochii inspre ea
Din umbra dulce mirii,
Caci au simtit adanc in vis
Ca moartea e sora iubirii .
Ca tot ce naste-n univers
Aceea si declina
De-ar inceta totul din mers
S-ar naste lumina , lumina !
( M Eminescu - De ce regina noptilor? )
De ce asa, domnule Popescu?
Si nu oricine pe lumea asta ar trebui sa-si permita luxul mortii. Acest privilegiu ultim sa-l aiba doar oamenii buni si frumosi la suflet. Numai ei sa moara. Ceilalti sa traiasca, daca nu vesnic, macar atatea milioane de zile pana cand vor ajunge sa le fie sila de ei insisi.
(Cristian Tudor Popescu )
De ce asa, domnule Popescu? Poate pentru ca intuiti si dvs ca pentru oamenii buni si frumosi la suflet se pregatesc dincolo satisfactii reale si netrecatoare intr-o lume mai buna cu o viata mai de calitate decat este aceasta pe care fiecare trebuie sa o induram pana la sfarsit cu demnitate si incredere in puterea noastra de a aduce un strop de bine in plus in viata semenilor nostri, langa care insasi Puterea Vietii ne-a asezat. Pentru un timp. Si nu in mod intamplator. Caci nimic nu e intamplator... nimic nu e lasat de Sus la voia intamplarii... Chiar daca oamenii cred uneori ca tot ce li se intampla e rodul intamplarii, ei nu-si dovedesc cu aceasta decat ignoranta in a recunoaste Legile eterne care guverneaza intreaga lume, inclusiv vietile oamenilor. Si care sunt intotdeauna conduse de o logica infailibila. Doar oamenii sunt cei care adeseori se arata prea necunoscatori in a recunoaste logica evenimentelor din vietile lor.
(Cristian Tudor Popescu )
De ce asa, domnule Popescu? Poate pentru ca intuiti si dvs ca pentru oamenii buni si frumosi la suflet se pregatesc dincolo satisfactii reale si netrecatoare intr-o lume mai buna cu o viata mai de calitate decat este aceasta pe care fiecare trebuie sa o induram pana la sfarsit cu demnitate si incredere in puterea noastra de a aduce un strop de bine in plus in viata semenilor nostri, langa care insasi Puterea Vietii ne-a asezat. Pentru un timp. Si nu in mod intamplator. Caci nimic nu e intamplator... nimic nu e lasat de Sus la voia intamplarii... Chiar daca oamenii cred uneori ca tot ce li se intampla e rodul intamplarii, ei nu-si dovedesc cu aceasta decat ignoranta in a recunoaste Legile eterne care guverneaza intreaga lume, inclusiv vietile oamenilor. Si care sunt intotdeauna conduse de o logica infailibila. Doar oamenii sunt cei care adeseori se arata prea necunoscatori in a recunoaste logica evenimentelor din vietile lor.
Friday, November 26, 2010
Vei avea...
Pentru dvs dl. Boitor Vasile si pentru toti cei care mi-au mangaiat vreodata sufletul cu prezenta lor.
Caci pentru oamenii buni si calzi la suflet moartea fizica nu e dusmanul vietii. Si viata nu se poate termina vreodata. Doar ca din cand in cand pentru fiecare din copiii ei, ea isi schimba cantecul. Si daca un cantec se sfarseste, e doar pentru ca un altul sa poata sa inceapa! Pentru oamenii curati,adevarati, viata e asa... E darnica din belsug cu fiii ei si plina cu surprize placute si neasteptate! Si lasa suferinta sa-i ajunga uneori doar pentru a face liber astfel in ei drumul ce duce din nou spre bucurie!
Vei avea surasuri pe chipul tau
Precum stelele si greierii in august,
Vei avea povesti fotografiate
Dintr-un album frumos-legat in piele,
Vei avea tunete de avioane supersonice
Care sa te faca sa-ti ridici sus fruntea.
Vei avea intunericul in zori,
Cand se face de argint
De partea cealalta de fereastra.
Vei avea un telefon aproape
Ceea ce inseamna ca vesti bune tu astepti...
Vei avea cai innebuniti
Alergand prin mare...
Vei avea pantaloni albi
Pe care sa-i imbraci
Cand se face cald afara.
Vei avea un tren ce duce-n America
Fara opriri intermediare.
Vei avea pe obrazul tau
Doua lacrimi mai dulci decat celelalte,
Vei avea un soare
Ce vrea sa moara
Ce vrea sa moara
Cand se lasa seara.
Vei avea pescari de scoici,
Si zapada de pe munti,
Si ploaia de pe dealuri.
Vei avea o inghetata pe bat
Care sa te racoreasca intr-o zi de vara.
Vei avea o femeie tanara
Care sa-ti bucure inima,
Si-o tanara durere
Care sa-ti mistuie inima.
Vei avea strazi cu frunze in flacari
Care sa-ti incendieze inima.
Vei avea un scaun pe care sa te asezi,
Si ore goale precum ouale de ciocolata,
Si un prieten care sa te fi
Dezamagit, tradat si inselat!
Vei avea... Vei avea... timpul tau
Pentru a pasi inainte.
Vei pasi uitand,
Te vei opri visand.
Vei avea... Vei avea...
Vei avea aceeasi speranta trista ca a mea.
Si vei simti ca nu ai iubit niciodata
Indeajuns de mult!
Daca iubire tu vrei, iubire vei avea!
Vei avea cuvinte noi pe care sa le cauti
Cand se lasa seara...
Si o suta de scari pe care sa le urci
Facand sa rasune balustrada…
Vei avea Craciun cu miros de brad,
Colinde si lumanari aprinse.
Vei avea un loc de munca
Care sa te faca sa transpiri.
Vei avea dimineti incarcate
De emotii si de roua.
Vei avea jocuri electronice
Si pietrele din strada.
Vei avea amintiri, umbrele
Si chei pe care sa le poti uita.
Vei avea mangaieri
Pe care sa le oferi cainilor.
Si va fi mereu ca o zi de duminica
Ziua de maine.
Vei avea cuvinte pastrate in tine
Si maini care sa cotrobaiasca
Prin buzunarele vietii.
Vei avea un aparat de radio
Unde sa auzi stirea
Ca razboiul s-a sfarsit!
Ca razboiul s-a sfarsit!
Vei avea, vei avea timpul tau
Pentru a inainta prin viata.
Si vei pasi uitand, te vei opri visand!
Vei avea... Vei avea...Vei avea...
Aceeasi speranta trista ca a mea
Si vei simti ca niciodata nu ai iubit
ISuficient de mult!
Dar pentru ca iubire vrei, iubire vei avea!
( dupa Claudio Baglioni- Avrai )
Saturday, October 02, 2010
Minunat
E adevarat, credeti-ma
Chiar s-a intamplat,
Intr-o noapte, pe o punte,
Privind apa obscura
Cu blestemata dorinta
De a ma arunca acolo,
Dintr-odata
Cineva imi veni la spate
Poate un inger,
Imbracat in trecator,
Ma lua de brat
Si imi zise:
Minunat…E minunat...
Dar cum nu iti dai seama
De cat de frumoasa
Este viaţa?
Minunata…Minunata…
Chiar si durerea ta
Se poate vindeca .
Minunat…
Dar uita-te in jurul tau
Cate daruri ti-au fost oferite:
Frumusetea marii
Este un dar si pentru tine!
Tu spui: eu n-am nimic pe lume.
Ti se pare nimic soarele?
Viata? Iubirea?
Minunat,
Binele unei femei
Care te iubeste doar pe tine,
Minunat.
Ti se pare nimic
Lumina unei dimineti,
Imbratisarea unui prieten?
Chipul unui copil?
Minunat…E minunat!
Noaptea se sfarsise
Si te simteam din nou
Gust sublim al vietii!
Minunat, minunat,
Minunat…
( Dupa cantecul Domenico Modugno - Meraviglioso )
Friday, October 01, 2010
Recunoasterea greselii
" Ce simplu e cand ne recunoastem greselile si le indreptam totodata, nu-i asa?
Dar sa nu uitam ca greseala recunoscuta e doar pe jumatate iertata. Cealalta jumatate tine de indreptarea ei.
Si cand nu e doar o singura greseala, ci o slabiciune, un defect sau o inclinatie care o alimenteaza...? Si nu un singur defect, ci lanturi intregi care ne leaga de pamant, de materie...?
Iubirea si vointa sunt una. Nu doar la Domnul, ci si la om. Si ele sunt una cu puritatea, adica una cu candoarea. Spiritul e plin de candoare si candoarea e floarea sufletului. Intunericul vrea mereu sa o calce-n picioare, caci fara ea, sufletul sterp se pleaca in fata lui. Sterp, fara rod, fara iubire, fara vointa...
Noi ne-am legat de intuneric. Pentru toti cititorii Mesajului - de fapt pt. toti oamenii - urgenta spirituala consta in dezlegarea de intuneric. Mesajul incepe cu aceste cuvinte, primul volum incepe cu ele, sunt primele cuvinte care vin de la Domnul catre om!
Cine nu vrea, n-are decat. Asa e Iubirea! "
( Alina Rus )
Fara frica de moarte
Am văzut cum cineva care, mulţumesc lui Dumnezeu este mama… am văzut cum cineva poate muri superb. Cum se poate lupta cineva cu cancerul cinci ani. Cum poate o femeie superbă pierde pe rând, în cinci ani, un sân, părul, un braţ, o claviculă, un omoplat şi în final doi plămâni- cu zâmbetul pe buze. Ăsta e un inventar făcut de ea la spital, după care m-a întrebat: “ Nu-ţi se pare puţin cam mult? Gata. Sunt un om căruia îi place viaţa, dar fără astea toate e cam greu, n-are rost!”
Hai că ne-am minţit frumos, îmi spune mama, vorbind de toată perioada în care nu am vrut nici una dintre noi să recunoaştem că vine timpul despărţirii.
Am văzut cum poţi face moartea frumoasă pentru că ea a redus-o la ce e, de fapt: cel mai natural lucru posibil. Nimic înspăimântător, dimpotrivă. Am văzut cum poţi bate moartea la fund, râzând de ea şi luând-o peste picior. Am văzut cum se poate ca tu, murind, să dai încredere şi curaj celor din jurul tău. Am văzut cum ultimele zile ale mamei mele au fost cele mai frumoase şi luminoase din viaţa mea, pentru că aşa a vrut ea. Am văzut cum durerea poate fi batjocorită prin voinţă şi spirit. Am văzut cum carnea mamei mele a fost îngenuncheată şi a pierdut lupta faţă de spiritul ei. Am văzut cum un spirit poate exploda într-o cameră de spital. Aveam senzaţia, în noaptea agoniei, că spiritul ăsta superb şi liber se luptă să iasă din forma aceea strâmtă şi meschină. Şi am văzut cum, în momentul ieşirii, forţa va fi atât de mare, încât va dărâma pereţii rezervei, pe urmă ai spitalului, pe urmă ai spitalului, pe urmă va acoperi Bucureştiul- dar Bucureştiul e mic. Va acoperi ţara, dar ţara e mică, Europa, dar e mică, Pământul, dar e mic, galaxia, dar e pitică…
Prin felul în care a ales să trăiască şi să moară, mama m-a făcut părtaşă la un miracol al vieţii, şi acum al morţii ei.
Bun, un om îşi poate face viaţa frumoasă, pentru cei din jurul său şi pentru el, fiindcă alege s-o facă aşa. Dar moartea? Câţi reuşesc să-şi facă moartea superbă? “
( din cartea “Oana Pellea – Jurnal” )
Subscribe to:
Posts (Atom)
