De ce asa, domnule Popescu?

Si nu oricine pe lumea asta ar trebui sa-si permita luxul mortii. Acest privilegiu ultim sa-l aiba doar oamenii buni si frumosi la suflet. Numai ei sa moara. Ceilalti sa traiasca, daca nu vesnic, macar atatea milioane de zile pana cand vor ajunge sa le fie sila de ei insisi.
 (Cristian Tudor Popescu )


 De ce asa, domnule Popescu?  Poate pentru ca  intuiti si dvs ca pentru oamenii buni si frumosi la suflet se pregatesc dincolo satisfactii reale si netrecatoare intr-o lume mai buna cu o viata mai de calitate decat este aceasta pe care fiecare trebuie sa o induram pana la sfarsit cu demnitate si incredere in puterea noastra de a aduce un strop de bine in plus in viata semenilor nostri, langa care insasi Puterea Vietii ne-a asezat. Pentru un timp. Si nu in mod intamplator. Caci nimic nu e intamplator... nimic nu e lasat de Sus la voia intamplarii... Chiar daca oamenii cred uneori ca tot ce li se intampla e rodul intamplarii, ei nu-si dovedesc cu aceasta decat ignoranta in a recunoaste Legile eterne care guverneaza intreaga lume, inclusiv vietile oamenilor. Si care sunt intotdeauna conduse de o logica infailibila. Doar oamenii sunt cei care adeseori se arata prea necunoscatori in a recunoaste logica evenimentelor din vietile lor.