Petrache Lupu

„Eu n-am venit aci de voia mea, ci trimis de o putere. Eu nu sunt nici vraci, nici prezicător, nici babă, nici doftor, să lecuiesc pe cineva de beteşuguri ori boale, ci Dumnezeu iartă fiecăruia după cuget şi pocăire!"

http://ro.wikipedia.org/wiki/Petrache_Lupu

Alta viziune

Citind articolul de mai jos, mi-am amintit cum scrie in Evanghelie ca Iisus l-a numit Ilie pe Ioan Botezatorul, deci astfel se deduce din Biblie ca  si Iisus credea in reincarnare. Dar bisericile crestine de azi refuza sa accepte aceasta concluzie logica din cuvintele redate in Biblie pe care le-ar fi spus Iisus referindu-se la Ioan Botezatorul.

11. Şi L-au întrebat pe El, zicând: Pentru ce zic fariseii şi cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?
12. Iar El le-a răspuns: Ilie, venind întâi, va aşeza iarăşi toate. Şi cum este scris despre Fiul Omului că va să pătimească multe şi să fie defăimat?
13. Dar vă zic vouă că Ilie a şi venit şi i-au făcut toate câte au voit, precum s-a scris despre el.
Marcu 9, 11-13.


Uite articolul cu viziunea:

Sfântul Ilie s-a arătat la locul numit „Cot"Abia s-a stins ecoul minunii de la Maglavit şi alta a fost semnalată în comuna Gura-Vulcănii (jud. Dâmboviţa). „Moşul" s-a arătat Mariei Oprea Constantin Vlad, în grădina din fundul curţii. Un martor a relatat cele petrecute în „Calendarul minunilor de la Maglavit". Despre ce-i spusese „Moşul", femeia nu a povestit. Cică nu ar fi avut dezlegare. Într-un caiet însă, soţul ei a notat vorbele celui care i se arătase la sapă, la locul numit „Cot". „Mi-a zis: «Ce faci, femeie?». Eu i-am răspuns: «Ce să fac Tată ceresc, sap dar este rea tare, că nu vrea Dumnezeu să ne dea ploaie». «Sfântul» mi-a răspuns: «Cum să mai dea Dumnezeu ploaie, femeie, când pământul şi apele sunt spurcate şi mai multe din partea femeiască»".La a doua întâlnire, ţăranca trebăluia prin curte, înfigând nişte pari pentru fasole. Vizitatorul a întrebat-o dacă răspândise vestea venirii sale pe pământ. „Am fost şi-am spus, dar mulţi nu m-au crezut", a răspuns Maria Vlad. Atunci „Moşul" i-a poruncit să tăinuiască prima convorbire, dar să îndemne consătenii la rugi. În fine, a treia oară, într-o vineri, stătea cu picioarele într-un nor „alb lucitor". Atunci i-ar fi mărturisit femeii că era Sfântul Ilie. După ce a ascultat spovedania Mariei, preotul din sat a scris un raport către protoiereul judeţului. Şi a menţionat în text minunile săvârşite la „Cot". O femeie căreia i se „ţinea lumânarea" - aflată deci în pragul morţii - s-a vindecat cu apă de acolo. Un băiat din Căprioara scăpase de paralizie. Un rahitic din Ghineşti, mut şi cu „gâtul umflat", şi-a revenit complet. Iar Floarea Becu, o ţărancă din Uluni care a strigat în gura mare că totul era o minciună, a leşinat imediat, în mijlocul uliţei. Semn că Sfântului Ilie nu-i picaseră bine vorbele ei.

Citeste mai mult: adevarul.ro/cultura/istorie/minune-sarlatanie-maglavitt-1_50b9e8b17c42d5a663acc955/index.html

Alt articol despre minunea de la Maglavit

Comuna Maglavit este la 10 kilometri nord de Calafat . Denumirea satului ar proveni fie din moglo vite - multe vite, fie de la magla vit - ceata groasa.
Un ciobanas sarac si cu vorba stricata a fost vizitat de o viziune vreme de trei zile, asa cum ii sta bine unei minuni. "Mosu’", cum i-a spus Petre Lupu, l-a vizitat pe oierul gangav si i-a transmis din tainele lumii, iar vestea a adus in Maglavit puhoaie de oameni, dar si puternicii zilei.
DORU COBUZ

Era ziua de vineri, 31 mai 1935. Petre Lupu, un tanar de 27 ani, care era pe camp cu oile, a primit o vizita misterioasa. Pe campia unde ciobanasul isi pastea oile, langa o salcie, a aparut un batran in alb. "Mosu’" plutea la doua palme de pamant si viziunea l-a speriat pe tanar. A incercat sa fuga, dar s-a impiedicat. Viziunea i-a vorbit ciobanasului si i-a incredintat misiunea sa transmita un indemn la pocainta oamenilor. La sfarsit, "Mosu’" i-a spus lui Petrache sa se duca in sat, la preotul Nicolae Bobin si sa spuna ce i s-a intamplat. Petre Lupu nu a avut curaj sa faca ceea ce i s-a spus, dar exact o saptamana mai tarziu, vineri, 7 iunie, viziunea i s-a aratat din nou ciobanasului. Nici de data aceasta tanarul nu si-a respectat promisiunea de a transmite preotului satului mesajul.

In urmatoarea zi de vineri, 14 iunie, la fel ca si datile celelalte, in jurul orei 18:00, ciobanasul a avut viziunea. Ciobanasul a muls oile si prepara urda si branza. In stana erau alti doi tineri, care au asistat la cele patimite de Petrache: Ionita Savescu si Percea Nicolae. Cei doi sateni au fost surprinsi sa-l vada pe Petrache vorbind catre nicaieri, iar la un moment dat, ciobanasul a fost impins de cineva si a cazut imprastiind laptele.

Petrache a povestit vizitele pe care le-a primit de-a lungul a trei saptamani, iar cazatura, a povestit Petrache, a fost momentul cand viziunea, "Mosu’" cum ii spunea, l-a mustrat ca nu s-a dus sa povesteasca preotului Bobin cele intamplate, iar el a vrut sa plece pentru a scapa de ocara batranului din vazduh.

Aceasta a fost ziua care avea sa schimbe istoria comunei doljene si viata ciobanasului Petre Lupu. Vestea viziunilor unui om simplu de la Dunare a facut inconjurul Romaniei. Satul a devenit repede loc de pelerinaj pentru preacredinciosi sau pentru cei in suferinta care veneau la Maglavit pentru a-si afla alinarea. Ziarele isi mareau tirajele de fiecare data cand scriau despre cele intamplate si despre minunile pe care oamenii le povesteau.

Satenii isi amintesc ca zeci de mii, sute chiar de oameni erau zilnic in campia de la Dunare unde ciobanasul a primit vizita "Mosului". Pe ulitele satului au aparut siruri nesfarsite de carute, trasuri, masini de oras si multimi de oameni care veneau de la zeci de kilometri pe jos.

Rar cineva l-a vazut pe Domnul, iar romanii veneau cu speranta pentru a-l vedea pe ciobanasul care povestea cu detalii, cu vorba lui groaie, cele trei viziuni. Oamenii treceau pe rand pe langa ciobanas pentru a fi binecuvantati si impreuna ii ascultau cuvantarile tinute intr-un foisor de langa preotul Bobin: "Pocaiti-va, ca se apropie imparatia cerurilor si vai de cel ce va fi gasit in pacate!".

STEAUA DE LA RASARIT. Cu chipul sau slab, transfigurat de ganduri prea mari pentru un om asa mic cum era el, ars de soare, cu camasa ciobaneasca si o palariuta pe varful capului, Petrache Lupu a martirizat aproape ani de-a randul in soarele verii de dimineata pana seara fara sa transpire. El dadea oamenilor indemnul pocaintei si prorocea pacatele care aveau sa vina peste lume: "Daca nu va pocaiti, din steaua mare care vine de la Rasarit va curge mult sange pe pamantul asta si va fi foamete mare si multa suferinta".

Vestea unei minuni cum au fost prea putine a miscat intreaga tara, dar nu numai. La Maglavit au venit oameni din intreaga lume pentru a-l vedea pe ciobanasul care vorbea cu vorbele grozavei viziuni. Petrache Lupu a fost plimbat prin tara pentru a duce grozavele lui viziuni poporului, vizitat de episcopi si mitropoliti si politicienii tarii.

Salcia langa care Petrache l-a vazut prima oara pe "Mosu’" a devenit loc de pelerinaj si ea: lacrimile sale bolnavii le strangeau una cate una stand in genunchi ore intregi pentru a-si unge trupul in suferinta. Oamenii povesteau de minunea ce au primit-o sau vazut-o la Maglavit: ologi care aruncau carjele si plecau pe picioarele lor sau orbi care vedeau lumina soarelui pe malul Dunarii dupa ce primeau cu credinta semnele lui Dumnezeu.

VORBA CEA MARE. In timpul razboiului, Petrache Lupu a fost dus cu avionul pana la cotul Donului pentru a sfinti trupele romane, din ordinul personal al lui Antonescu, se spune. Acolo, intre nori, ciobanasul a prorocit spre spaima celor care l-au ascultat sfarsitul: "Razboiul asta va fi pierdut!".

Venirea comunistilor a insemnat si izolarea ciobanasului de la Maglavit. Oamenii mai veneau la Maglavit doar pe ascuns, iar omul ii primea in casa lui si le dadea binecuvantarea si povestea viziunile sale.

Si tot zicea Petrache, sfantul de la Maglavit, cum ii spuneau oamenii, ca la 14 septembrie ’52 va da oamenilor "vorba cea mare" lasata de "Mosu’". Oamenii numarau zilele, dar intr-o noapte, la 1 august, o masina a intrat in colbul satului, cum nu se mai intamplase de mult. Petrache i-a asteptat pe vizitatorii nocturni imbracat curat in curte. Acestia l-au urcat in masina, dar motorul nu a vrut sa porneasca decat dupa ce "sfantul" a coborat si s-a rugat. Oamenii s-au uitat la masina care a disparut in noapte, luandu-l pe Petrache din sat. S-a inapoiat abia prin octombrie. Nimeni niciodata nu l-a convins pe ciobanas sa spuna "vorba cea mare". Dar securistii l-au ridicat de-a lungul anilor de mai multe ori pe omul din Maglavit, desi nu ii aduceau nici o vina. Era dus departe de sat pentru cateva saptamani. Niciodata nu spunea prea multe despre ce a patit. Oamenii povestesc ca era batut si aruncat in gropi cu serpi sau tinut pe gratare de fier, dar se pare ca puternicii zilei il consultau si ei pe satean.

UN OM SIMPLU. Mihai (68 de ani), fiul lui Petrache Lupu, spune mai departe invatatura fara urma de minune primita de la tatal sau: sa fii bun si cinstit. Mai-marii zilei si taranii veneau potop la tatal sau. Generalul Sitichiu, trimisul special al regelui Mihai, care a venit sa-l boteze in numele Maiestatii Sale pe campia plina de oameni, dar si suferintele prin puscarii ale lui Petrache Lupu, un om simplu, care nu a luat nimic de la nimeni, care nu a gresit nimanui.

Petre Lupu a fost casatorit cu Veta Lupu, care a murit insa in 1966 si langa care se odihneste si el de 10 ani incoace. Intre timp insa s-a recasatorit, dar in afara de o casuta mai mica ca multe altele din sat nu a strans nimic pe lumea asta.

Aurica Lupu, femeia lui Mihai, mangaie fotografiile cu evlavie si povesteste cele patite si auzite din sat pe baza "sfantului": "Intr-o zi, prin ’65, m-a oprit un militian la Livezeni si mi-a cerut buletinul. Cand a vazut ca am buletin de Maglavit, m-a luat la sectie. Tare imi era frica, dar in birou la el, militianul m-a intrebat de socrul meu, daca mai traieste si ce mai face". "Sa stiti ca pe mine m-a dus mama la Maglavit cand eram mic, ca eram moale de la brau in jos si acolo m-am facut bine. Eu am acasa fotografia lui Petrache Lupu in perete", i-a marturisit ofiterul femeii.


PAZA PROCESIUNII
Pe vremea cand la Maglavit se scurgeau multimi de oameni in cautarea minunii, satenii faceau o afacere cu transportul cu caruta pana la gara si inapoi. Razboiul a fost sustinut, spun satenii fara sa clipeasca, cu bani pe care ii lasau oamenii aici, la Maglavit. Saci intregi erau dusi chiar de sateni cu carutele la tren. In schimb, ciobanasul nu a castigat niciodata bani dintre cei donati de credinciosi. "Au luat altii, dar au fost loviti de blesteme", spune Gheorghe Zglimbea. Minunea de la Maglavit, povestesc localnicii, a fost pazita strasnic de semne neomenesti. Nu exista om in sat care sa nu-ti povesteasca despre Florea Fantana, omul care a sfidat dumnezeirea si a vrut sa arda icoanele pictate dupa viziunile lui Petrache. Fantana a orbit. Partidul a vrut sa-l ajute si l-a purtat pe om la cei mai mari medici ai vremii, dar nimic nu l-a ajutat pana ce batranele din familie nu au fost ascultate. Florea Fantana si-a recapatat partial vederea dupa ce s-a inchinat in manastiri. Iar astfel de intamplari oamenii stiu multe.


VERDICT
Minunile au starnit nu doar interesul credinciosilor. In vreme s-a vorbit ca preotul din sat ar fi pus la cale totul pentru a atrage credinciosii sau ca Petrache Lupu nu ar fi fost prea sanatos. Oameni de stiinta au venit la fata locului pentru a studia salcia plangatoare a lui Petrache. O explicatie au gasit ei, dar nu suficienta pentru a opri credinciosii sa-si ia puterea sufleteasca din lacrimile pomului. Nimeni n-a indraznit sa taie pomul, care s-a uscat acum. Neurologul Gheorghe Marinescu si profesorul Parhon l-au consultat pe ciobanas. Verdictul lor: omul era perfect sanatos.


PROFETIE
"Daca nu va pocaiti, din steaua mare care vine de la Rasarit va curge mult sange pe pamantul asta si va fi foamete mare si multa suferinta" - Petrache Lupu

Vineri 31 mai 1935 , Minunea de la Maglavit

Nu e sfânt, dar oamenii i se închină ca unui trimis al Domnului. Rămăşiţele pământeşti ale lui Petrache Lupu, ciobanul despre care se spune că ar fi vorbit cu Dumnezeu au fost dezgropate vineri din cimitirul din Maglavit. Vor fi mutate în mănăstire, aşa cum şi-a dorit, în timpul vieţii, Petrache. Aşa vor şi mii de credincioşi, care au pornit deja pelerinajul la mormântul lui.

Şi acum plâng oamenii când îşi amintesc povestea. Şi o cred toţi, fără excepţie. Este povestea Minunii de la Maglavit. Era vineri, 31 mai 1935. Petre Lupu avea 27 ani şi era pe câmp cu oile. Era mut din naştere.

Legenda spune că Dumnezeu i s-a arătat tânărului. A apărut lângă o salcie. I-a spus ciobanului că oamenii trebuie să se pocăiască, şi că el trebuie să transmită mesajul preotului din sat. Viziunea s-a repetat timp de 3 vineri la rând. După ultima, băiatul a început să vorbească.

Din acel moment, viaţa ciobanului şi a comunei avea să fie alta. Mii de oameni au venit în pelerinaj la Maglavit. Ologii aruncau cârjele, orbii îşi recăpătau vederea. Oamenii vorbeau, ziarele scriau. Iar fostul cioban predica.
?Dacă nu vă pocăiţi, din steaua mare care vine de la Răsărit va curge mult sânge pe pământul ăsta şi va fi foamete mare şi multă suferinţă? spunea Lupu.

Petrache a trăit aproape 90 de ani. A trecut prin multe. Se spune că Antonescu l-a dus cu avionul să sfinţească trupele române. Şi că pe vremea comuniştilor ar fi fost săltat de multe ori. Cert este că fostul cioban a fost privit de oameni ca un trimis al Domnului.

Aşa a fost şi după moarte, deşi Biserica Ortodoxă a rămas circumspectă cu privire la povestea lui Petrache. Sătenii au reuşit să construiască o mănăstire pe locul unde Petrache ar fi avut viziunile. Acolo vor să-l îngroape mâine.

La deshumare au fost zeci de oameni. Au plâns, s-au rugat şi au însoţit coşciugul. Mâine vor fi mai mulţi. De peste tot. Toţi cei care cred în Minunea de la Maglavit.

http://www.antena3.ro/romania/petrache-lupu-omul-care-a-vorbit-cu-dumnezeu-a-fost-deshumat-video-72619.html

Cine a fost Petrache Lupu?

http://ro.wikipedia.org/wiki/Petrache_Lupu

Petrache Lupu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Petrache Lupu rugându-se.

Petrache Lupu (n. 14 octombrie 1907; d. 14 decembrie 1994) a fost un cioban din comuna Maglavit, care a pretins că a vorbit cu Dumnezeu.
„Dacă nu vă pocăiți, din steaua mare care vine de la Răsărit va curge mult sânge pe pământul ăsta și va fi foamete mare și multă suferință.”
—Petrache Lupu

Muzica romaneasca - Mircea Vintila - Fat-Frumos

Mircea Vintila - Fat-Frumos ( de neratat auditia )

Muzica romaneasca de calitate - Mircea Vintila  canta versuri de A. Paunescu.


Făt-Frumos

Oameni, oameni, fraţii mei,
Disperaţii, fericiţii,
V-aţi spălat de superstiţii,
De demoni şi dumnezei.
Însă-i nu-i destul folos
Dacă peste tot ce este
V-aţi spălat şi de poveste,
L-aţi pierdut pe Făt-Frumos.
Vin la voi acum plângând,
Gura-mi sângeră ca rana,
Unde este Consânzeana,
În ce bolţi, pe ce pământ?
Mă ridic plângând de jos,
Ca la un pierdut examen,
Unde vă e basmul, oameni.
Ce-aţi făcut cu Făt-Frumos?
Făt-Frumos n-a existat,
N-a stat nimănui în cale,
Era numai visul moale
Al vreunui trist băiat.
Mai visaţi de vreţi să fiţi
Fericiţi cu capu-n pernă,
Feriţi epoca modernă
De rigizi şi scofâlciţi.
Din prea mult entuziasm
Să nu spargeţi Voroneţul,
Daţi-i voi mai mare preţul,




Oameni, mai râvniţi la basm.
Voi, care aveţi copii,
Nu-i lăsati sub gând satanic,
Să respire sterp, mecanic,
Ca şi când nu ar fi.
Doborâţi himera jos,
Oameni, reveniţi în lume,
Pe umana noastra culme
Regăsiţi pe Făt-Frumos.
Făt-Frumos şi toţi ai lui,
Fiincă unde nu-i poveste
Lume nu-i şi om nu este
Şi, de fapt, nimica nu-i.
El venea la noi pe jos
Şi ni l-au răpit piraţii,
Vameşi vigilenţi, redaţi-i
Actele lui Făt-Frumos.
Daţi-i viaţa înapoi,
Ochii mari, mişcarea buzii,
Făt-Frumosul din iluzii
Şi frumos numai prin voi.

https://www.youtube.com/watch?v=fsa2zNuMu3E

Pe facebook - Mircea Rusu

Mircea Rusu
11 martie


Tete Zin avea locul lui la biserica si masa lui la bufet. Nimeni nu mai tine minte cand si de ce de parca asa trebuia sa fie. Fire tacuta si linistita , ii placea sa stea intre oameni . Albastriul ochilor lui lumina cald si egal pe fiecare. In viata satului , toate intamplarile se sfarseau la el . Si el le stampila functie de natura lor cu aceleasi cuvinte - " frumos si bun lucru s-o faptuit"- spunea pentru toate cate se petreceau bune in sat si fata i se lumina intens incat se-mbujorau obrajii celor din jur. Scandalurile, barfele de tot felul , invidiile si ura , pricinile toate , disputele politice aprinse la tuici in noapte , toate se desfasurau pana cand ajungeau la el. Tete Zin , astia s-or batut asara cu furcile pintru douazaci de ari de pamant . No spune dumneata , treaba-i asta? D- apai cine- s io sa judec ...este cine... Si toti judecatorii infocati se rusinau deodata ca prin farmec . La-nceput s-au mai gasit cativa care-l luau in ras si-l imitau rostindu-i vorbele , pitigaindu-le ...frumos si bun lucru s-o faptuit ...si radeau zgomotos ...Tete Zin aia ne pacalesc si aia ne spun minciuni ... pai bine-i...? D-apai cine-s io sa judec... este cine... Dar , lucru grozav s-a petrecut in cativa ani cu grupul ce-l lua in bascalie, fiecare a patit cate ceva rau sau foarte rau. Ba boli grele , ba accidente de masina , ba divorturi. Si nimeni n-a mai cutezat sa rada. Mai mult , copiii erau de mici invatati sa se raporteze la spusele lui tetea Zin. Pe cand l-au petrecut la cimitir , satul lor se golise de judecatori ai altora si fiecare facea in viata lui cate ceva care sa merite sa se spuna " frumos si bun s-o faptuit. Pe crucea lui de lemn sta scris Zin Teosiu- cine-s io sa judec ? Este cine. Niste lucrari de mare importanta nationala , de extractie din munti pe timpul comunismului , au ras de pe fata pamantului satul lor ca si cand n-ar fi fost niciodata iar satenii s-au dus in toate colturile zarii , care pe unde , sa poata trai. Iar tetea Zin a ramas o poveste spusa la un pahar , pe care n-o crede nimeni.

Poezia clipei ...

 Cânt ca privighetorile oarbe.
 Nu ştiu, eu sorb cântecul sau el mă soarbe.
 Atât de sus ne-nălţăm câteodată...
 Sufletu-mi arde de-o flacără înfricoşată.

 Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu,
 aşa arde sufletul meu.
 Cred în zâne, în sfinţi şi minuni
 prieteni, nu-mi împletiţi cununi.
 Cântecul e-n mine ca-n voi tăcerea
 îi bănuiesc uneori puterea,
 însă nu ştiu nimic şi mă-nchin smerit
 îngerului lângă mine ivit.

 Fă-mă să cânt despre oameni şi suferinţi,
 şoptesc cu buzele reci, fierbinţi,
 despre săraci, despre copii şi foame...
 Şi-n mijlocul cereştii mele spaime,
 întrezăresc cuvintele de foc,
 cu care-ar trebui să creez lumea, s-o pun la loc.

 Apoi rămân singură. Nu ştiu nici eu
 de ce mi-a vorbit din stufişul aprins Dumnezeu.

 Cânt -Magda Isanos

Ai incredere in tine

Trust yourself. Create the kind of self that you will be happy to live with all your life. -Golda Meir

Ai incredere in tine. Creeaza-ti acel fel de a fi cu care tu ai putea fi fericit sa traiesti toata viata ta. - Golda Meir

Women's rights, Women's equality

http://www.kisol.com/legal/womenrights.htm

There is still a widespread belief that women are not equal to men. Even though many people still try to convince themselves otherwise, this thinking is still well-rooted among many men even in the most developed countries. Though most genuine men have a deep respect for genuine women, there is still a lot of conflict in the intuitive perception about the real role of women and whether indeed they are equal.

Women themselves are not sure of the answer to this question and those who feel distinctly within themselves that they are equal are not altogether clear about what this really means. Because of a lack of clarity about their own roles, it is difficult for these women who want to fight for equality to speak with conviction about this issue.

Since most women really do not understand themselves or their real roles in this Creation, then it is difficult for them to speak in any convincing manner about any of the issues that concern them. Those who try to speak out do not understand the issues at all and are once again as usual using the intellect to try to understand an issue which clearly goes beyond the capacity of this implement to understand.

Women assert that they are equal to men and curiously enough when asked in what way are they equal they cite that they can do all that men do; they can be doctors, lawyers and so on and that because of these factors they are equal or should be considered equal.

In short what they are saying is that the criteria that should be used to judge their equality is their ability to perform in masculine spheres of activity and to imitate men. In fact they base their equality on being able to perform as men do in their (men's) traditional areas of activity.

What, however, they have failed to realise is that in trying to do this they must behave like men. It is impossible for them to carry out these activities and still remain women in the real sense of the word. Therefore, through all these they acquire masculine characteristics which condition has now become a plague among the feminine gender.

By moving away from what they should be, they have introduced a dangerous imbalance into the rhythm of society. As a result we no longer have many real women in society in the real sense of the word. What we have in many cases are "pseudomen" and then men.

When women engage in this kind of activity, they have to suppress their own natural female characteristics and in the course of time these characteristics sever themselves altogether. A terrible imbalance is then the result.

What women should have realised is that they are indeed equal but in another way. Their strength lies elsewhere. They are given completely different abilities from men and they are both meant to develop their abilities as they were given to them purely (male developing their male characteristics and female theirs) without any form of willful mixing of the characteristics whatsoever. In this way they were meant to complement each other and bring harmony into the entire Creation.

As it is, however, all we have is a one-sidedness where almost everyone wants to be a "man". The consequences we already have before us. This imbalance which has been going on for a long time now robs every creature, especially men of the power that they should normally have received through women. Lacking this help he is then not able to work constructively on this earth. He is lost because the core of support has been eaten away.

This imbalance must be restored for there to be peace. Unless women really rediscover themselves and do what their intuitions bid them to do, it will be a very difficult future indeed. It is not the aim here to discuss specific roles for women. Every woman who follows her intuition knows exactly what she ought to do or be. She needs no further directions.

• Abd-ru-shin, In the Light of Truth: The Grail Message. Verlag der Stiftung Gralsbotschaft. Stuttgart, Germany.

Un om al strazii ... Un Om...

Un om al strazii care stie ca in viata e nevoie sa te gandesti si la cei de langa tine...
De neratat... priviti pana la final... lectie de viata adevarata.


http://www.wimp.com/winningticket/

Leopoldina Balanuta despre: Cel mai important lucru pe lume

„Arta nu se face numai de către creatori. Ea se face şi de cei care o îndrumă, şi de cei care o gustă, adică de public.”
● „Dacă a lupta înseamnă a da din coate, nu mă interesează să lupt. Nici atitudinea de conjunctură nu e o formă de luptă pentru mine. Pentru că nu cred în ceva menit să răspundă unui moment, nu să dureze în timp. Cel puţin aspiraţia asta trebuie să o avem: să dureze ceea ce facem. Chiar şi aşa cum este perisabilă arta asta a mea, dacă o fac cu credinţă ea rămâne în amintirea unor oameni; şi dacă oamenii aceeia au fost mai buni cinci minute e bine, şi vezi, uite aşa se leagă şi devine verigă în lanţul acesta al umanităţii râvnite.”
● „Dacă aş fi pusă să decid în materie de pictură sau muzică, mi-ar fi cu neputinţă să depăşesc stadiul lui: îmi place sau nu-mi place. Dar asta nu paote fi un criteriu în artă.”
● „Am fost trasă de urechi să merg dreaptă şi nici în ziua de azi nu merg dreaptă. Mi s-a spus că nu ştiu să mă îmbrac, că sunt şleampătă, că n-am nicun lucru de valoare în casă. Dar eu nu m-am supărat. La mine astea intră într-o zonă neutră. Nu contează. Ceea ce contează pentru mine, lucrul pe care trebuie să-l spun ca să mă fac bine înţeleasă, este puterea de a aştepta. De la lucrurile mici la lucrurile mari. De la autobuzul 31 la un rol minunat. Pentru mine aşteptarea e sinonimă cu speranţa. Chiar şi ceea ce fac, meseria mea, ce este altceva decât un fel de a oferi oamenilor puterea să spere? Dar să nu mă înţelegeţi greşit. Nu e vorba de o aşteptare pasivă, ci o pregătire pentru ceea ce urmează să se întâmple. Chiar şi acel ultim lucru care i se poate întâmpla omului are nevoie de pregătire. Pentru mine aşteptarea este un sentiment puternic şi pozitiv. Aşteptarea este pregătire.”
● „Cel mai important lucru pe lume nu este să ai ci să dai. Căci cea mai grozavă formă de luptă nu este pentru a avea ci pentru a da.”
Citatele sunt extrase din volumul „Actorul în căutarea personajului”, de Andrei Băleanu și Doina Dragnea, apărut la Editura Meridiane în1981
Leopoldina Balanuta recita din arta lui Eminescu