Doar dupa Vointa Sa!

Nemultumit!Sunt iar nemultumit.
Dar felul in care am fost indrumat pana acum in viata, trebuie sa ma faca sa simt recunostinta!Recunostinta fata de Cel Care a permis si a vrut sa fiu calauzit!
De unde vine nemultumirea mea asadar?Vine din urmarile faptelor mele gresite si rele,insa nu voi mai trai ca un nemultumit,pentru ca nu e cazul sa o fac!
Am atatea motive sa multumesc si sa ma bucur pentru ceea ce-mi daruieste viata in fiecare zi!Cum pot sa recompensez macar un pic?
Bucurandu-ma de binele ce-l am, si straduindu-ma cu seriozitate sa dau dovada de curaj,cand e necesar!Si daca nu-l am asa cum as vrea,ma pot ruga si in final il voi avea :
"Ajuta-ma ,Doamne,sa actionez intotdeauna doar dupa Vointa Ta!"

Timpul

Ce se ascunde,
dincolo de zidurile unei case,
adanc in sufletul oamenilor
sau pe fata celui ce tace?
Ce e in spatele unei usi
larg deschisa catre viata,
ce e in misterul
unei stele disparute?
Ce e dincolo de insultele
ce s-au imprimat pe fata ta,
ce e dincolo de blestemele
celui care crede in Paradis?
Ce e dincolo de ochii tai
pierduti privind spre soare?
Ce e dupa oglinda
ce se umple cu amintiri?

E timpul!E timpul!
Ce stranguleaza stelele,
si apoi le arunca in fundul marii!
Timpul! Timpul!
Ce vine impreuna cu soarele,
in fiecare zi,si apoi dispare?
Timpul,timpul!Timpul...
trantind usa,
dupa ziua incheiata!

Ce e dincolo de ai tai fii ?
In fiecare zi tot mai inalti,
in fiecare zi tot mai indepartati,
in fiecare zi tot mai absenti.
Ce e dincolo de vara aceasta?
Vara aceasta ,de-acum trecuta,
dincolo de un fior venit din soare,
dincolo de un moment de viata?
Si ce e in acel suflet
plin cu malinconie
sau ce e in spatele zgomotului
facut de o motocicleta?
Ce e acolo sus pe deal
sau in coltul unei case?
Ce anume ramane treaz
si nu se odihneste
nici o noapte?
E timpul ,timpul,
stand pe aripi de destin
ca un copil asezat pe trepte!
Timpul!Timpul...
care isi lasa urma peste ochii tai,
si in fiecare zi iti adude
o provocare noua!
Timpul,timpul...
Spionand de la ferestre,
cautand dureri trecute
si-nchizand ferestre
de cladiri abandonate!
Timpul,timpul!
E timpul...

(dupa Ricardo Cocciante/ Il Tempo)

Niciodata...nimeni...

Daca ceea ce ti-e dat,cineva ar putea fura,cine iti va fura ceea ce tu dai?"
A. Saint-Exupery

Nu trebuie sa fìi niciodata suparat

Aceste cuvinte mi le-a scris unul din prietenii mei.Cat de onorat trebuie sa ma simt daca am ajuns sa am prieteni care gandesc asa!Multumesc ,Florin!


Nu trebuie sa fìi niciodata
Suparat pe cineva.
Nu se merita.
Viata e prea scurta!
Cat se poate
Fii prieten cu toti,
Chiar si cu unii care te jignesc!
Dar tine cont de cei
Care iti vor binele!

Unul dintre o mie

Daca esti cazut la pamant,
sa nu te tarasti vreodata.
Daca iti vor spune:
esti terminat,
nu trebuie
sa-i crezi!

Trebuie sa te bazezi numai pe tine!

Unul dintr-o mie reuseste!

Dar cat de dura e inaltarea!
In joc este viata!

Nu ai crezut nicicand in mine,
dar va trebui sa-ti schimbi ideea!

Viata e precum mareea!

Daca esti la pamant,
sa nu te tarasti vreodata!
Daca iti vor spune: esti terminat,
tu sa nu-i crezi.
Cat timp clopotul nu bate pentru tine
tu ridica-te si mergi!

Grija

Te voi feri de teama!
Te voi proteja de tulburarile
pe care de azi incepand
le vei intalni in calea ta.
Te voi proteja
de nedreptatile si de vicleniile
timpului tau,
de esuarile pe care prin natura ta
in mod normal le vei atrage !
Te voi ridica din durere
si din caderile de moral,
din obsesiile maniilor tale.
Voi depasi curentii gravitationali,
spatiul si lumina
pentru a nu te mai lasa
sa imbatranesti.Si te vei
vindeca de toate maladiile,
pentru ca esti o fiinta speciala,
si eu,voi avea grija de tine.

Rataceam pe campurile din Tennesse
(cum am ajuns la voi,oare?).

Nu ai flori albe pentru mine?

Mai rapide decat vulturii,
visele mele strabat marea!

Iti voi aduce ,inainte de toate,
tacerea si rabdarea.
Vom strabate impreuna caile
care duc la esenta.
Parfumurile de iubire
vor imbata corpurile noastre.
Vantul linistit de august,
nu va calma simturile noastre!
Voi impleti firele tale de par
precum parti dintr-un cantec.
Cunosc legile lumii,
si le voi impartasi cu tine!
Voi depasi curentii gravitationali,
spatiul si lumina ,
pentru a nu te lasa
sa imbatranesti!
Te voi salva
din orice malinconie,
pentru ca esti o fiinta speciala
si eu voi avea grija de tine...
Eu da,voi avea grija de tine!

Ce este un tel spiritual?

Un tel spiritual este intotdeauna ceva ce contine in el valori promovatoare.Prin asta trebuie mereu sa-l recunoasteti!Valori eterne ,nimic trecator.De aceea,orice v-ati decis sa intreprindeti,orice va straduiti sa atingeti,nu uitati sa va intrebati inainte de toate ce fel de valori aduceti si gasiti in ceea ce infaptuiti!Nu este prea greu,daca vreti cu adevarat!
IN LUMINA ADEVARULUI,MESAJUL GRAALULUI.

SEMNUL CELEI MAI MARI SLABICIUNI

Omul are nevoie de obstacole pentru a atinge telul;numai astfel isi aduna el,intr-adevar,fortele,lucru pe care nu mai e in stare sa-l faca atunci cand vede ca telul sta simplu in fata lui!
La prima vedere , acest mod de a actiona pare a fi ceva maret,insa nu este decat semnul celei mai mari slabiciuni!Asa cum un corp slabit are nevoie de stimulente pentru a-si mai indeplini activitatea,tot astfel spiritul uman,pentru a atinge un oarecare scop,are nevoie ca stimulent de constientizarea faptului ca trebuie sa invinga un obstacol si sa-si adune astfel toate fortele!"
IN LUMINA ADEVARULUI ,MESAJUL GRAALULUI.

Stolen Child

Where dips the rocky highland
Of Sleuth Wood in the lake
There lies a leafy island
Where flapping herons wake
The drowsy water-rats
There we've hid our faery vats
Full of berries
And of reddest stolen cherries

CHORUS

Come away, O human child
To the waters and the wild
With a faery, hand in hand
For the world's more full of weeping
Than you can understand.

Where the wave of moonlight glosses
The dim grey sands with light
By far off furthest Rosses
We foot it all the night
Weaving olden dances
Mingling hands and mingling glances
Till the moon has taken flight
To and fro we leap
And chase the frothy bubbles
Whilst the world is full of troubles
And is anxious in its sleep.

CHORUS

Where the wandering water gushes
From the hills above Glen-Car
In pools among the rushes
That scarce could bathe a star
We seek for slumbering trout
And whispering in their ears
Give them unquiet dreams
Leaning softly out
From ferns that drop their tears
Over the young streams

CHORUS

Away with us he's going
The solemn-eyed
He'll hear no more the lowing
Of the calves on the warm hillside
Or the kettle on the hob
Sing peace into his breast
Or see the brown mice bob
Round and round the oatmeal chest.

CHORUS

For he comes, the human child
To the waters and the wild
With a faery, hand in hand
For the world's more full of weeping
Than you can understand.

(LOREENA MCKENNIT-STOLEN CHILD)

Femeia- tunet

Femeia cea precum un tunet
Francesco de Gregori

Am sa arunc aceasta
enorma inima a mea,
printre stele ,intr-o zi!
Jur ca am sa o fac!
Si dincolo de albastrul cortului,
prin albastru ,voi zbura!
Cand femeia,cea precum un tunet
din aur si argint va deveni,
fara sa mearga in statie,
ultimul tren il va lua!
Si din gura tunetului
un cantec va exploda:
"Si cu mainile,iubire,
de maini te voi lua,
si fara sa rostesc cuvinte,
in inima mea te voi purta!
Si nu o sa-mi fie frica,
daca nu voi fi frumoasa,
asa cum spui tu,
si vom zbura in cer,
in carne si oase,
si jos nu ne vom mai intoarce!
Si fara foame,si fara sete,
si fara aripi,si fara sa stim dinainte unde,
vom zbura departe!"
Astfel ,femeia precum un tunet,
cu enormul ei mister,zbura!
Complet singura,spre un cer negru
ea porni!
Toti isi inchisera ochii,
in momentul precis in care ea disparu!
Altii jurara si tot jurara
ca ea nu ar fi fost printre ei vreodata.
"Si cu mainile,iubire,
de maini te voi lua,
si fara sa rostesc cuvinte,
in inima mea te voi purta!
Si nu o sa-mi fie frica,
daca nu voi fi frumoasa,
asa cum vrei tu,
si vom zbura in cer,
in carne si oase,
si jos nu ne vom mai intoarce! "
(Francesco de Gregori-La Donna Cannone)

Tuturor prietenilor mei ,va multumesc ca existati!

Octavian Paler a plecat din mijlocul nostru,de curand.Eu vreau sa va repropun spre lecturare cuvintele lui de mai jos:

Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri
mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi,
dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe
accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai
putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa
medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana la luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa
facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si
pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul,dar nu si
prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata,dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor
rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior. Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,pentru
ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti
acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati!”

P.S.: Totusi se pare ca cuvintele acestea nu apartin lui Octavian Paler! Dupa cum marturiseste el insusi intr-una din cartile sale. I-au fost atribuite, desi nu-i apartin.

Si din nou imi schimb casa

Si din nou imi schimb casa,
din nou se schimba lucrurile,
din nou schimb luna si cartierul,
precum se schimba orizontul,timpul,modul de a trai.
Schimb locul si imi cer scuze,
dar aici nu e nimeni ca si mine!

Dar sa stii unde mergi,
e ca si cum ai sti ce sa spui,
ca si cum ai sti pe ce rana mainile sa-ti pui,
si eu nu stiu nici macar daca am inteles
cand te-am pierdut,
aici infloresc trandafirii,
dar in casa este iarna,nu insa si afara!

Si se invarte,in cerc se invarte si se invarte,
se intoarce iarasi primavara,
si ma gaseste ca nu am savarsit nimic,
eu iubirea o aveam in minte,
dar am cunoscut numai lume...
Si pot doar sa merg inainte,
cat timp nimeni nu e ca mine!

Si se invarte,in cerc se invarte si se invarte,
ne intoarcem iar in primavara,
si descopar ca nu am inteles nimic,
de aceea eu diseara imi dau la spalat
haina mea pentru iubire,
schimb femeia si schimb umorul,
schimb numarul si cartierul
cat timp nimeni nu e ca mine!

(E di nuovo cambio casa-Ivano Fossati)

Adevar incontestabil

Dacă vrei să conduci oamenii, atunci sunt întotdeauna două drumuri: drumul cel lat şi drumul cel strâmt. Dacă îl preferi pe cel lat, mulţi te vor urma. Dacă îl preferi pe cel strâmt, puţini vor merge cu tine. Cel lat duce rareori în sus …

(Povestitorul -Michael S. HOPPE şi Harriet E. HOPPE)