Click aici pentru a viziona un film interesant de pe youtube despre importanta hranei pentru om:
Mancarea conteaza
Wednesday, March 28, 2012
Sunday, March 25, 2012
Ce este viata?
http://nevoiadeadevar.blogspot.com/
Viata este o stare de spirit!...
Ce stare de spirit am eu acum?
Viata este o stare de spirit!...
Ce stare de spirit am eu acum?
Saturday, March 24, 2012
Utopie sau realitate
Fiecare zi e o zi in plus pentru a iubi, pentru a visa, pentru a trai. Nu e utopie, ci realitate pentru aceia ce merita sa devina fericiti.
Calea fericirii adevarate si netrecatoare inseamna munca, mai ales a munci la sine insusi.
Calea fericirii adevarate si netrecatoare inseamna munca, mai ales a munci la sine insusi.
Thursday, March 22, 2012
Din cartea despre Marea Piramida din Egipt
http://nevoiadeadevar.blogspot.com/
When the law expert returned to his place, Siptha rose and
presented his question:
“I would like you, Aphek, to explain to our friends here, why
the wise-men of Chaldea reject unions which don’t go beyond the
physical body? I can ask the question in another way: Why do they
refuse any physical union between man and woman, when the
couple are not connected by spiritual bonds of love?”
Siptha’s question surprised Aphek. Siptha knew the answer as
well as he did. They had studied at the same schools.
Then it became clear to him why Siptha had asked such a question.
His three assistants, as well as Kedar, had to hear the answer
directly from a wise-man who had just arrived from Chaldea.
“Junu and his ‘daughters’ have caused much suffering ever
since they arrived, with their lies and their immoral concepts. They
consider the physical union between two people as the only love
that exists. They scoff at all else.”
Siptha added this explanation when he saw that Aphek had
hesitated in giving an answer.
231
* Sumerians.
But Aphek was not hesitating. He was just thinking how he
could best answer this question.
Seeing his listeners’ attentive look, he decided to speak as he
did to his students in the villages. The people sitting before him
were also students.
So he began:
“We are against this because human wishes are not important
to us. Only the Will of the Almighty Creator is important! This
sublime Will demands that for all a person receives, he must give
something in return — giving and receiving! The balance in the
world of humans and in Nature depends on this.
“Now I must speak about a tree which other peoples besides
us know of. It’s the Tree of the Universe, that bears the golden
fruits of life.
“In the kingdom of the big dschedjins — you know that this
kingdom lies below the fields of peace*— this extraordinary tree
stands. Its trunk is made up of several gigantic trunks and it is so
huge its branches could cover our small planet Earth. It stands
alone amid a bright green mossy plain resembling velvet. The
foliage is also green. In fact, it’s an indescribably beautiful and
sparkling green. The colossal trunk, which one hundred people
could not embrace, is red. Its marvelous flowers are also red. The
golden fruits ripen inside the great red flowers. The colors of this
tree are melodious. Its radiation resembles veils of transparent
golden mist.
“The mystery of this unique tree lies, however, in its roots.
Their runners penetrate deep into our entire planetary system.
They are transparent like glass and have a double function. They
give and receive at the same time.
“This tree is often called the ‘Tree of Life,’ since the force of
love coming from the highest and strongest dschedjins who
created and continue to create our worlds, flows through the
countless mysterious root channels.
232
* Paradise.
“This force connects earthly human beings to the pulse of
Nature, granting them warmth and ardor. It is an incentive for all
spirits who strive for a sublime future in the kingdom of the
spirits.”
Aphek paused. Entranced, his listeners assimilated and understood
every one of his words. Everyone, including Siptha, admired
his sonorous voice and how easy it was for him to find the words
to express his knowledge clearly.
Lukati gave a deep sigh. He had the impression he could see
the colossal tree before him, vividly. Sitting with his eyes closed,
Miebis had not missed a single word of what Aphek had told them.
Aphek had paused for a long time and his listeners began to
move impatiently. They wanted to hear more. They all knew of the
existence of the Tree of the Universe. But no one had ever
described it to them so clearly.
“This powerful and ardent force of nature also allows procreation
on Earth,” Aphek resumed. “It pulsates throughout the
Universe and bears the miracle of nature’s love.*
“Human beings are creatures created by the radiation of the
Almighty Creator’s Love! They remain eternally connected to the
radiation of Love that has granted them life. Forever, as long as
they remain creatures of Light and Love!
“Love that unites a man and a woman, in spirit, soul and also
physically, also bears creative elements. These elements continue
to work, bringing beauty and strength to the worlds of the spirit
and of the soul. Part of these creative forces that originate from
the love of two people is absorbed by the roots of the tree of the
Universe, flowing back to the origin. This flowing back brings
blessings and fosters Nature and its beings. It can also be called
‘a gift in return.’
“This giving and receiving maintains the rhythmical balance
which bestows peace on all creatures.
233
* Sexual force.
“Two people who love each other in spirit and soul are givers.
No matter whether they unite on Earth or not.
“It’s the opposite when two people unite on Earth without
having any connection between their souls and spirits. This is very
wrongly called love. Such people only want to receive, without
giving anything! They are like thieves in the night, for they think
they cannot be seen and thus cannot be called to account.
“These kind of people disturb the balance in Creation! They
open an abyss between themselves and the beings of nature,
which excludes them from the beneficent radiation of Divine
Love. Elements of destruction and unhappiness are brought to
this marvelous world by such creatures.
“This is the reason we reject connections on Earth between
two people who are not united in spirit and soul.
“People who disturb the harmonious balance of the established
life processes are harmful. They take the golden fruits of the tree of
life without giving anything in return. In reality, they are beggars!
“When the elevated spiritual guides showed our seers the final
images of human fate and the empty sarcophagus, they also showed
them the Tree of Life. This marvelous and unique tree had withered
away, except for a small part. Its fruits and flowers lay shriveled and
scattered on the floor. The withered tree testified to the fact that at
the time of Judgment most human beings will have become severed
from the dschedjins and from the divine radiation of Love.”
With a look that seemed to come from remote distances,
Aphek said thoughtfully:
“None of us can imagine an earthly life without a close connection
with the big and small dschedjins who work under the
radiation of love of the force of nature, and gift us so richly.”
With these words, Aphek ended his explanation. He had told
them all that could be said about this subject.
Everyone, including Miebis, rose and bowed before the
wise-man, thanking him. One of Siptha’s assistants formulated in
words what everyone was feeling intuitively. He folded his hands
across his chest and said:
234
“The wisdom I was allowed to hear from you today will follow
me for the rest of my life on Earth! Please allow me to pass on this
wisdom so that our young men will not remain ignorant and fall into
the enticements of the so-called priestesses of love! I want to do
what is right and help!”
Aphek agreed happily.
“The pure will to help your fellowmen will always grant you
the strength to act — at the right moment indeed!”
A servant announced himself by clapping his hands and
entered the courtyard to advise that foods and beverages were
being prepared at the lotus lake.
Aphek, Siptha, Kedar, and his three assistants walked out into
the garden. Miebis dressed quickly with Lukati’s help, drank his
soup and followed the others.
The lotus lake was surrounded by shady trees, bushes and
flowers. The old king was especially fond of this part of the
garden. He had had benches and small tables placed there, since
he had often received dignitaries of the country and had meals
served there.
On the small tables were trays with flat bread, meat, cheese,
fruit, and several sweets made of almond, figs and lemon flowers.
There were jars with aromatic flower tea, fruit juice, wine, and
beer. The “wheat juice,” as the Egyptians used to call beer, had
only recently come into existence.
Foreigners came constantly from near and from afar to see the
pyramid. One day, a group of tall strong figures appeared. Their
hair and beards were red, and they were taller than all other
visitors. These foreigners had come by order of their old priest,
who had seen the pyramid in a spiritual vision and wanted more
details about it. Their priest had described the way to the pyramid
so accurately that after a six-month journey they had reached
their goal.
235
It took a long time before the foreigners could make themselves
understood. They came from so distant a country, that no
one had ever heard of it.* They trusted Pyramon immediately and
asked him for permission to work. About two years later half of
the “red-haired”— so they were called from start — said their
farewells and returned to their homeland. During their stay, they
had heard and seen so much that they would be able to give their
priest an exact picture of the construction of the pyramid and its
meaning.
The other half remained with Pyramon until the pyramid was
finished. One day, one of them made a beverage — with wheat
grains, millet, honey, and the bark of a certain tree — that was
much appreciated by the stone workers. Sometimes the old king
used to drink it too.
While everyone was sitting together, eating and drinking in the
garden, Samia and two girls arrived in such haste, as if they had
been running in a long race.
“A caravan has arrived from the land of the bearded men!”
Samia called out from afar. “A seer is with them, who knows all
the events that will be written down in the pyramid. He is also
predicting a terrible Judgment for mankind on Earth.”
Samia sat with the two girls on a bench, looking expectantly
at Aphek. When nobody said a word, she added that Magog had
taken the foreign seer with him to the oasis.
Aphek and Siptha sought a connection with Magog to discover
what kind of seer the foreigner was. No one spoke. Everyone was
waiting to see what Aphek and Siptha would say. Junu had also
called himself a seer, and before him there had been others who had
brought unrest.
“He is truly a great seer and a wise-man,” Aphek finally said
with a happy tone. “The garments of the foreigner’s soul are
236
* Germania.
immaculate. On his chest he wears a round golden plate on which
the form of the axis of the world can be seen. The woman accompanying
him has the same spiritual level.”
Everyone breathed with relief after Aphek’s words. A true
wise-man and seer would bring blessings to the country. He was a
welcome guest.
( din The Great Pyramid reveals its secret - Roselis von Sass )
When the law expert returned to his place, Siptha rose and
presented his question:
“I would like you, Aphek, to explain to our friends here, why
the wise-men of Chaldea reject unions which don’t go beyond the
physical body? I can ask the question in another way: Why do they
refuse any physical union between man and woman, when the
couple are not connected by spiritual bonds of love?”
Siptha’s question surprised Aphek. Siptha knew the answer as
well as he did. They had studied at the same schools.
Then it became clear to him why Siptha had asked such a question.
His three assistants, as well as Kedar, had to hear the answer
directly from a wise-man who had just arrived from Chaldea.
“Junu and his ‘daughters’ have caused much suffering ever
since they arrived, with their lies and their immoral concepts. They
consider the physical union between two people as the only love
that exists. They scoff at all else.”
Siptha added this explanation when he saw that Aphek had
hesitated in giving an answer.
231
* Sumerians.
But Aphek was not hesitating. He was just thinking how he
could best answer this question.
Seeing his listeners’ attentive look, he decided to speak as he
did to his students in the villages. The people sitting before him
were also students.
So he began:
“We are against this because human wishes are not important
to us. Only the Will of the Almighty Creator is important! This
sublime Will demands that for all a person receives, he must give
something in return — giving and receiving! The balance in the
world of humans and in Nature depends on this.
“Now I must speak about a tree which other peoples besides
us know of. It’s the Tree of the Universe, that bears the golden
fruits of life.
“In the kingdom of the big dschedjins — you know that this
kingdom lies below the fields of peace*— this extraordinary tree
stands. Its trunk is made up of several gigantic trunks and it is so
huge its branches could cover our small planet Earth. It stands
alone amid a bright green mossy plain resembling velvet. The
foliage is also green. In fact, it’s an indescribably beautiful and
sparkling green. The colossal trunk, which one hundred people
could not embrace, is red. Its marvelous flowers are also red. The
golden fruits ripen inside the great red flowers. The colors of this
tree are melodious. Its radiation resembles veils of transparent
golden mist.
“The mystery of this unique tree lies, however, in its roots.
Their runners penetrate deep into our entire planetary system.
They are transparent like glass and have a double function. They
give and receive at the same time.
“This tree is often called the ‘Tree of Life,’ since the force of
love coming from the highest and strongest dschedjins who
created and continue to create our worlds, flows through the
countless mysterious root channels.
232
* Paradise.
“This force connects earthly human beings to the pulse of
Nature, granting them warmth and ardor. It is an incentive for all
spirits who strive for a sublime future in the kingdom of the
spirits.”
Aphek paused. Entranced, his listeners assimilated and understood
every one of his words. Everyone, including Siptha, admired
his sonorous voice and how easy it was for him to find the words
to express his knowledge clearly.
Lukati gave a deep sigh. He had the impression he could see
the colossal tree before him, vividly. Sitting with his eyes closed,
Miebis had not missed a single word of what Aphek had told them.
Aphek had paused for a long time and his listeners began to
move impatiently. They wanted to hear more. They all knew of the
existence of the Tree of the Universe. But no one had ever
described it to them so clearly.
“This powerful and ardent force of nature also allows procreation
on Earth,” Aphek resumed. “It pulsates throughout the
Universe and bears the miracle of nature’s love.*
“Human beings are creatures created by the radiation of the
Almighty Creator’s Love! They remain eternally connected to the
radiation of Love that has granted them life. Forever, as long as
they remain creatures of Light and Love!
“Love that unites a man and a woman, in spirit, soul and also
physically, also bears creative elements. These elements continue
to work, bringing beauty and strength to the worlds of the spirit
and of the soul. Part of these creative forces that originate from
the love of two people is absorbed by the roots of the tree of the
Universe, flowing back to the origin. This flowing back brings
blessings and fosters Nature and its beings. It can also be called
‘a gift in return.’
“This giving and receiving maintains the rhythmical balance
which bestows peace on all creatures.
233
* Sexual force.
“Two people who love each other in spirit and soul are givers.
No matter whether they unite on Earth or not.
“It’s the opposite when two people unite on Earth without
having any connection between their souls and spirits. This is very
wrongly called love. Such people only want to receive, without
giving anything! They are like thieves in the night, for they think
they cannot be seen and thus cannot be called to account.
“These kind of people disturb the balance in Creation! They
open an abyss between themselves and the beings of nature,
which excludes them from the beneficent radiation of Divine
Love. Elements of destruction and unhappiness are brought to
this marvelous world by such creatures.
“This is the reason we reject connections on Earth between
two people who are not united in spirit and soul.
“People who disturb the harmonious balance of the established
life processes are harmful. They take the golden fruits of the tree of
life without giving anything in return. In reality, they are beggars!
“When the elevated spiritual guides showed our seers the final
images of human fate and the empty sarcophagus, they also showed
them the Tree of Life. This marvelous and unique tree had withered
away, except for a small part. Its fruits and flowers lay shriveled and
scattered on the floor. The withered tree testified to the fact that at
the time of Judgment most human beings will have become severed
from the dschedjins and from the divine radiation of Love.”
With a look that seemed to come from remote distances,
Aphek said thoughtfully:
“None of us can imagine an earthly life without a close connection
with the big and small dschedjins who work under the
radiation of love of the force of nature, and gift us so richly.”
With these words, Aphek ended his explanation. He had told
them all that could be said about this subject.
Everyone, including Miebis, rose and bowed before the
wise-man, thanking him. One of Siptha’s assistants formulated in
words what everyone was feeling intuitively. He folded his hands
across his chest and said:
234
“The wisdom I was allowed to hear from you today will follow
me for the rest of my life on Earth! Please allow me to pass on this
wisdom so that our young men will not remain ignorant and fall into
the enticements of the so-called priestesses of love! I want to do
what is right and help!”
Aphek agreed happily.
“The pure will to help your fellowmen will always grant you
the strength to act — at the right moment indeed!”
A servant announced himself by clapping his hands and
entered the courtyard to advise that foods and beverages were
being prepared at the lotus lake.
Aphek, Siptha, Kedar, and his three assistants walked out into
the garden. Miebis dressed quickly with Lukati’s help, drank his
soup and followed the others.
The lotus lake was surrounded by shady trees, bushes and
flowers. The old king was especially fond of this part of the
garden. He had had benches and small tables placed there, since
he had often received dignitaries of the country and had meals
served there.
On the small tables were trays with flat bread, meat, cheese,
fruit, and several sweets made of almond, figs and lemon flowers.
There were jars with aromatic flower tea, fruit juice, wine, and
beer. The “wheat juice,” as the Egyptians used to call beer, had
only recently come into existence.
Foreigners came constantly from near and from afar to see the
pyramid. One day, a group of tall strong figures appeared. Their
hair and beards were red, and they were taller than all other
visitors. These foreigners had come by order of their old priest,
who had seen the pyramid in a spiritual vision and wanted more
details about it. Their priest had described the way to the pyramid
so accurately that after a six-month journey they had reached
their goal.
235
It took a long time before the foreigners could make themselves
understood. They came from so distant a country, that no
one had ever heard of it.* They trusted Pyramon immediately and
asked him for permission to work. About two years later half of
the “red-haired”— so they were called from start — said their
farewells and returned to their homeland. During their stay, they
had heard and seen so much that they would be able to give their
priest an exact picture of the construction of the pyramid and its
meaning.
The other half remained with Pyramon until the pyramid was
finished. One day, one of them made a beverage — with wheat
grains, millet, honey, and the bark of a certain tree — that was
much appreciated by the stone workers. Sometimes the old king
used to drink it too.
While everyone was sitting together, eating and drinking in the
garden, Samia and two girls arrived in such haste, as if they had
been running in a long race.
“A caravan has arrived from the land of the bearded men!”
Samia called out from afar. “A seer is with them, who knows all
the events that will be written down in the pyramid. He is also
predicting a terrible Judgment for mankind on Earth.”
Samia sat with the two girls on a bench, looking expectantly
at Aphek. When nobody said a word, she added that Magog had
taken the foreign seer with him to the oasis.
Aphek and Siptha sought a connection with Magog to discover
what kind of seer the foreigner was. No one spoke. Everyone was
waiting to see what Aphek and Siptha would say. Junu had also
called himself a seer, and before him there had been others who had
brought unrest.
“He is truly a great seer and a wise-man,” Aphek finally said
with a happy tone. “The garments of the foreigner’s soul are
236
* Germania.
immaculate. On his chest he wears a round golden plate on which
the form of the axis of the world can be seen. The woman accompanying
him has the same spiritual level.”
Everyone breathed with relief after Aphek’s words. A true
wise-man and seer would bring blessings to the country. He was a
welcome guest.
( din The Great Pyramid reveals its secret - Roselis von Sass )
Sanatate: Proprietatile benefice ale spanacului
Spanacul: Proprietati si Beneficii pentru sanatate
- spanacul este util in prevenirea bolilor cardiovasculare;
- consumul de spanac este indicat celor cu colesterol mare (hipercolesterolemie), avand proprietati activatoare asupra metabolismului lipidic;
- spanacul previne si trateaza anemia, avand o cantitate moderata de fier;
- spanacul este deosebit de util in detoxifiere, fiind bogat in sunstante antioxidante;
- spanacul previne infarctul si atacurile vasculare cerebrale;
- prezinta proprietati anticancerigene,astfel ca se poate afirma despre spanac ca previne cancerul de colon, cancerul digestiv, dar si alte tipuri de cancere prin actiunea sa antioxidanta care protejeaza materialul genetic celular.
- in ultimele studii realizate s-a scos la iveala faptul ca spanacul ar putea preveni cataracta;
- spanacul combate constipatia prin continutul ridicat de fibre;
- spanacul creste imunitatea. Prin continutul ridicat de vitamine si minerale, in special de vitamina C, spanacul stimuleaza sistemul imunitar, prevenind racelile si infectiile comune;
- spanacul contine luteina, o substanta implicata in mai multe procese, cum ar fi cele de mentinere a tineretii, de regenerare, anticancerigene dar si de protectie a sanatati ochilor;
- spanacul previnde cariile dentare si tartrul, ajutand la mentinerea sanatatii dintilor. Pentru aceste efecte este recomandat sa consumati spanac proaspat, in salate.
- spanacul contine si acid folic, ceea ce previne anemia la adult si totodata este deosebit de util femeilor gravide, protejand sistemul nervos al fatului.
Nu ezitati sa consumati spanac atat cat este in sezon, beneficiile sale nefiind deloc de neglijat.
Wednesday, March 21, 2012
Iisus si multumirile oamenilor
Iisus i-a incurajat in timpul copilariei sale si i-a sprijinit de multe ori pe copiii cu care Isi petrecea timpul jucandu-se. Insa scrie in cartile scrise de vizionarii de pe Munte ca nimeni niciodata nu I-a multumit!
Puteti sa credeti? Eu pot! Pentru ca asa suntem noi oamenii, inclusiv eu, trecem superficiali peste ocaziile mari si unice pe care ni le ofera fiecare zi... De aceea atat de multi oameni se tem de moarte, pentru ca ne apasa amintirea atitudinilor gresite pe care am ales sa le acceptam.
Ne indreptam spre " prea tarziu "... De aceea e atata lipsa de speranta in lume!...
Sunday, March 11, 2012
Legătura cu Lumina
http://nevoiadeadevar.blogspot.com/
Nu vă temeţi! Un singur om poate fi solul tuturor oştilor cereşti. Dacă acel om are legătura cu Lumina...
Legătura omului cu Lumina este de natură spirituală.
Dumnezeu, spirit, veşnicie sunt noţiuni care nu pot fi înţelese niciodată în mod intelectual. Dumnezeu este Lumina, dar intelectul nu va recunoaşte niciodată acest lucru.
Cu cât noţiunea unui om despre Dumnezeu este mai aproape de adevăr, cu atât acel om este mai nobil sufleteşte, mai matur spiritual. Omul îl recunoaşte pe Dumnezeu în Operele Sale, în Creaţia Lui, care vorbeşte despre El şi Voinţa Sa cum nu se poate mai clar şi mai simplu.
Dar intelectul nu întelege claritatea şi simplitatea. Aceste noţiuni sunt deasupra lui, prea înalte pentru puterea sa de pătrundere. De aceea intelectul complică totul.
Concepţiile noastre despre lume şi viaţă, noţiunile după care trăim sunt certitudini, fire de lumină care ne leagă de Cer.
Sau fire de nisip care se pierd în bezna materiei. Supuse vântului schimbării, ele azi sunt şi mâine nu mai sunt, trecătoare ca şi materia din care provin. De aceea intelectul spune ca adevărul este relativ.
Dar nu este aşa! Adevărul este ceea ce este, absolut, veşnic, imuabil. Neschimbat de concepţiile noastre, El rămâne mereu acelaşi. Doar noi descoperim în timp frânturi de adevăr, pe care le înţelegem mai bine când mergem pe Cale.
Aşa că...atenţie la ceea ce credeţi despre tot şi toate. Credinţa devine convingere prin experienţă trăită. Atunci nu mai există îndoială!
Bucuria de a trăi nu poate fi mimată. Ea există sau nu! Şi este criteriul sigur că omul se află pe drumul cel bun.
Dar câte lupte cu sine, câte suferinţe sufleteşti şi câte îndoieli nu trebuie depăşite până când bucuria de a trăi se instalează pe deplin în suflet!
Până atunci apar uneori străfulgerări ale ei, raze de lumină care ne bucură inima...şi ne îndeamnă să mergem mai departe, mereu mai departe. Pericolul e numai in urmă!
( Alina Rus )
Nu vă temeţi! Un singur om poate fi solul tuturor oştilor cereşti. Dacă acel om are legătura cu Lumina...
Legătura omului cu Lumina este de natură spirituală.
Dumnezeu, spirit, veşnicie sunt noţiuni care nu pot fi înţelese niciodată în mod intelectual. Dumnezeu este Lumina, dar intelectul nu va recunoaşte niciodată acest lucru.
Cu cât noţiunea unui om despre Dumnezeu este mai aproape de adevăr, cu atât acel om este mai nobil sufleteşte, mai matur spiritual. Omul îl recunoaşte pe Dumnezeu în Operele Sale, în Creaţia Lui, care vorbeşte despre El şi Voinţa Sa cum nu se poate mai clar şi mai simplu.
Dar intelectul nu întelege claritatea şi simplitatea. Aceste noţiuni sunt deasupra lui, prea înalte pentru puterea sa de pătrundere. De aceea intelectul complică totul.
Concepţiile noastre despre lume şi viaţă, noţiunile după care trăim sunt certitudini, fire de lumină care ne leagă de Cer.
Sau fire de nisip care se pierd în bezna materiei. Supuse vântului schimbării, ele azi sunt şi mâine nu mai sunt, trecătoare ca şi materia din care provin. De aceea intelectul spune ca adevărul este relativ.
Dar nu este aşa! Adevărul este ceea ce este, absolut, veşnic, imuabil. Neschimbat de concepţiile noastre, El rămâne mereu acelaşi. Doar noi descoperim în timp frânturi de adevăr, pe care le înţelegem mai bine când mergem pe Cale.
Aşa că...atenţie la ceea ce credeţi despre tot şi toate. Credinţa devine convingere prin experienţă trăită. Atunci nu mai există îndoială!
Bucuria de a trăi nu poate fi mimată. Ea există sau nu! Şi este criteriul sigur că omul se află pe drumul cel bun.
Dar câte lupte cu sine, câte suferinţe sufleteşti şi câte îndoieli nu trebuie depăşite până când bucuria de a trăi se instalează pe deplin în suflet!
Până atunci apar uneori străfulgerări ale ei, raze de lumină care ne bucură inima...şi ne îndeamnă să mergem mai departe, mereu mai departe. Pericolul e numai in urmă!
( Alina Rus )
Thursday, March 08, 2012
Religie si Vointa Domnului
Scena din filmul artistic IMPARATIA CERURILOR ( THE KINGDOM OF HEAVEN )
Elevul ii spune maestrului sau:
-Se pare ca mi-am pierdut religia!
Maestrul ii raspunde:
-Nu dau doi bani pe religie! Pentru mine cuvantul religie este o nebunie a unor lunatici care numesc asta Vointa Domnului!... Sfintenia salasluieste in faptele bune si in curajul de a-i apara pe cei nevoiasi... Si in bunatate...Ceea ce Domnul doreste este aici ( si maestrul ii pune mana la tampla )... Si aici ( si maestrul ii indica mijlocul pieptului )... Si ceea ce tu decizi sa faci in fiecare zi te face un om bun! ... Sau nu...!
" ACELA CE RAMANE SUPUS SLABICIUNILOR SALE VA FI VESNIC SCLAV, CHIAR DACA AR FI REGE! "
ABD-RU-SHIN
ABD-RU-SHIN
Importanta mamei
A fost odată un bebeluş încă nenăscut. Acesta fusese conceput cu săptămâni în urmă şi trăia de atunci în pântecele mamei sale. Se simţea bine în acel loc minunat şi creştea în fiecare zi din ce în ce mai mare. Vorbea zilnic cu Dumnezeu şi învăţa foarte multe lucruri de la El. Trăia, parcă, într-un balon plin cu apă înăuntrul unei fiinţe vii. Într-o bună zi, el a simţit că balonul de apă în care locuia s-a spart, iar apa care îi oferise confort în tot acest timp, a început să se reverse. S-a speriat atunci foarte tare, aşa că l-a întrebat imediat pe Dumnezeu:
- Doamne, spune-mi, te rog, ce se întâmplă cu mine?
- A sosit vremea, fiule, să te trimit pe pământ, i-a răspuns Dumnezeu.
- Vai, Doamne! a spus atunci bebeluşul, spune-mi, te rog, cum mă voi descurca acolo, fiind atât de mic şi neajutorat?
Dumnezeu i-a răspuns:
- Tu nu ai de ce să te temi, fiule. Dintre toţi îngerii care trăiesc pe pământ, Eu am ales unul pentru tine. Acest înger te va aştepta şi va avea grijă de tine.
- Dar, oare, mă voi descurca acolo, Doamne? Aici în Rai cu Tine, eu nu făceam nimic altceva decât să cânt şi să zâmbesc, iar acest lucru era destul pentru a fi fericit.
- De acum înainte, o să-ţi fie şi mai bine, a continuat Dumnezeu. Îngerul tău va cânta pentru tine, iar tu vei zâmbi în fiecare zi şi vei simţi iubirea îngerului tău. Vei vedea că
aceste lucruri te vor face şi mai fericit.
- Cum voi putea înţelege când oamenii vor vorbi cu mine, dacă nu ştiu limba pe care o vorbesc ei?
- Să nu-ţi fie frică, fiule. Îngerul tău de pe pământ îţi va spune cele mai frumoase şi mai dulci cuvinte pe care le vei auzi vreodată. Cu multă răbdare şi grijă, îngerul tău te va învăţa să vorbeşti.
- Spune-mi, te rog, Doamne, ce trebuie să fac când voi dori să vorbesc cu tine?
- Îngerul tău îţi va împreuna mâinile şi te va învăţa să te rogi.
- Am auzit că pe pământ sunt foarte mulţi oameni răi. Cine mă va proteja?
- Îngerul tău te va apăra, chiar dacă acest lucru va însemna să-şi rişte viaţa.
- Dar eu voi fi întotdeauna supărat pentru că nu Te voi mai putea vedea…
- Îngerul tău îţi va vorbi întotdeauna de Mine şi te va învăţa felul prin care tu vei veni la Mine, cu toate că Eu voi fi întotdeauna în preajma ta.
În acel moment se făcu o linişte deplină în Rai. Vocile de pe pământ începeau să se audă din ce în ce mai tare. Simţind aceste lucruri, micuţul a întrebat atunci în grabă, dar
cu o voce blândă:
- Oh, Doamne! Dacă a venit vremea să plec acum de lângă Tine, te rog, să-mi spui numele îngerului meu!
- Numele îngerului tău nu are nicio importanţă, dar tu vei numi acest înger… Mama!
(autor necunoscut)
- Doamne, spune-mi, te rog, ce se întâmplă cu mine?
- A sosit vremea, fiule, să te trimit pe pământ, i-a răspuns Dumnezeu.
- Vai, Doamne! a spus atunci bebeluşul, spune-mi, te rog, cum mă voi descurca acolo, fiind atât de mic şi neajutorat?
Dumnezeu i-a răspuns:
- Tu nu ai de ce să te temi, fiule. Dintre toţi îngerii care trăiesc pe pământ, Eu am ales unul pentru tine. Acest înger te va aştepta şi va avea grijă de tine.
- Dar, oare, mă voi descurca acolo, Doamne? Aici în Rai cu Tine, eu nu făceam nimic altceva decât să cânt şi să zâmbesc, iar acest lucru era destul pentru a fi fericit.
- De acum înainte, o să-ţi fie şi mai bine, a continuat Dumnezeu. Îngerul tău va cânta pentru tine, iar tu vei zâmbi în fiecare zi şi vei simţi iubirea îngerului tău. Vei vedea că
aceste lucruri te vor face şi mai fericit.
- Cum voi putea înţelege când oamenii vor vorbi cu mine, dacă nu ştiu limba pe care o vorbesc ei?
- Să nu-ţi fie frică, fiule. Îngerul tău de pe pământ îţi va spune cele mai frumoase şi mai dulci cuvinte pe care le vei auzi vreodată. Cu multă răbdare şi grijă, îngerul tău te va învăţa să vorbeşti.
- Spune-mi, te rog, Doamne, ce trebuie să fac când voi dori să vorbesc cu tine?
- Îngerul tău îţi va împreuna mâinile şi te va învăţa să te rogi.
- Am auzit că pe pământ sunt foarte mulţi oameni răi. Cine mă va proteja?
- Îngerul tău te va apăra, chiar dacă acest lucru va însemna să-şi rişte viaţa.
- Dar eu voi fi întotdeauna supărat pentru că nu Te voi mai putea vedea…
- Îngerul tău îţi va vorbi întotdeauna de Mine şi te va învăţa felul prin care tu vei veni la Mine, cu toate că Eu voi fi întotdeauna în preajma ta.
În acel moment se făcu o linişte deplină în Rai. Vocile de pe pământ începeau să se audă din ce în ce mai tare. Simţind aceste lucruri, micuţul a întrebat atunci în grabă, dar
cu o voce blândă:
- Oh, Doamne! Dacă a venit vremea să plec acum de lângă Tine, te rog, să-mi spui numele îngerului meu!
- Numele îngerului tău nu are nicio importanţă, dar tu vei numi acest înger… Mama!
(autor necunoscut)
Acceptarea
Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa il pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.
-Lumineaza-ma! Ce trebuie sa stiu in viata?
-Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare din ele. O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.Nu pot sa iti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul. Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.
Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
Nu dupa mult timp se gasi in fata unei porti mari pe care se putea citi: SCHIMBA LUMEA!
- Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa, El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.
Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept, care il intreba:
-Ce ai invatat tu pe acest drum?
-Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
-Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete.
Si disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti, pe care statea scris: SCHIMBA-I PE CEILALTI!
Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.
El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in carcater si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa. Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
-Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?
-Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine prind radacina toate aceste lucruri.
-Ai dreptate, spuse batranul. Prin ceea ce trezesc ceilalti in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie sa o urmezi.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI!
-DAca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi.
El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea la el, tot ce nu corespundea idealului sau.
Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistente, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:
-Ce ai invatat tu pe acest drum?
-Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
-Asa este, spuse batranul.
-Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot si a tuturor, chiar si impotriva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
-Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI!
Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin aceea poarta, dar in celalalt sens.
-In lupta devenim orbi, isi zise el.
Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul sau, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.
Il intalni din nou pe batranul intelept , care-l intreba:
-Ce-ai invatat in plus pe acest drum?
- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa il uiti in viata, acum poti merge mai departe in sens invers.
Printul zari in departare ceea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI!
Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat.
Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.
Batranul intelept aparu din nou si il intreba:
-Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi nu mai am nimic de reprosat celorlalti si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa ii accept si sa ii iubesc asa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de-al doilea lucru pe care trebuie sa il tii minte. Continua drumul inapoi.
Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei ACCEPTA LUMEA!
Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit sa o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si de frumusetea tuturor lucrurilor, de ceea ce era perfect in acea lume.
Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul care-l intreba:
- Ce ai invatat pe drumul asta?
- Acum am invatat ca LUMEA ESTE OGLINDA SUFLETULUI MEU. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad pe mine in ea. Cand sunt fericit lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista. Atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.
- Acesta este cel de-al treilea lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti. Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!
- Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare:
- Trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse batranul si disparu pentru totdeauna.
-Lumineaza-ma! Ce trebuie sa stiu in viata?
-Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare din ele. O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.Nu pot sa iti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul. Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.
Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
Nu dupa mult timp se gasi in fata unei porti mari pe care se putea citi: SCHIMBA LUMEA!
- Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa, El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.
Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept, care il intreba:
-Ce ai invatat tu pe acest drum?
-Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
-Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete.
Si disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti, pe care statea scris: SCHIMBA-I PE CEILALTI!
Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.
El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in carcater si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa. Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
-Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?
-Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine prind radacina toate aceste lucruri.
-Ai dreptate, spuse batranul. Prin ceea ce trezesc ceilalti in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie sa o urmezi.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI!
-DAca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi.
El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea la el, tot ce nu corespundea idealului sau.
Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistente, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:
-Ce ai invatat tu pe acest drum?
-Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
-Asa este, spuse batranul.
-Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot si a tuturor, chiar si impotriva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
-Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI!
Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin aceea poarta, dar in celalalt sens.
-In lupta devenim orbi, isi zise el.
Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul sau, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.
Il intalni din nou pe batranul intelept , care-l intreba:
-Ce-ai invatat in plus pe acest drum?
- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa il uiti in viata, acum poti merge mai departe in sens invers.
Printul zari in departare ceea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI!
Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat.
Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.
Batranul intelept aparu din nou si il intreba:
-Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi nu mai am nimic de reprosat celorlalti si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa ii accept si sa ii iubesc asa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de-al doilea lucru pe care trebuie sa il tii minte. Continua drumul inapoi.
Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei ACCEPTA LUMEA!
Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit sa o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si de frumusetea tuturor lucrurilor, de ceea ce era perfect in acea lume.
Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul care-l intreba:
- Ce ai invatat pe drumul asta?
- Acum am invatat ca LUMEA ESTE OGLINDA SUFLETULUI MEU. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad pe mine in ea. Cand sunt fericit lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista. Atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.
- Acesta este cel de-al treilea lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti. Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!
- Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare:
- Trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse batranul si disparu pentru totdeauna.
Wednesday, March 07, 2012
Conversatie intuitiva
" Stai de vorba, macar putin in fiecare zi, cu cel sau cea care ai vrea sa fii. "
Tuesday, March 06, 2012
Noţiunea “Cuvântul lui Dumnezeu”
http://nevoiadeadevar.blogspot.com/
Cuvântul lui Dumnezeu
Noţiunea “Cuvântul lui Dumnezeu” se referă la Dumnezeu Insuşi. Iisus s-a incarnat pe Pământ ca întrupare a acestui Cuvânt. In acest Cuvânt, de asemenea, se află Forţă şi Mântuire pentru omenire. Cuvântul reprezintă Adevărul de care omenirea are nevoie pentru Salvarea sa. De aceea Cuvântul şi Adevărul sunt unul şi acelaşi lucru. Cel care cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu, acela cunoaşte şi Adevărul. Acela care a găsit Cuvântul, a găsit şi Adevărul şi astfel a găsit Crucea, acea Cruce care este Mântuire pentru el!
Cuvântul lui Dumnezeu
Noţiunea “Cuvântul lui Dumnezeu” se referă la Dumnezeu Insuşi. Iisus s-a incarnat pe Pământ ca întrupare a acestui Cuvânt. In acest Cuvânt, de asemenea, se află Forţă şi Mântuire pentru omenire. Cuvântul reprezintă Adevărul de care omenirea are nevoie pentru Salvarea sa. De aceea Cuvântul şi Adevărul sunt unul şi acelaşi lucru. Cel care cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu, acela cunoaşte şi Adevărul. Acela care a găsit Cuvântul, a găsit şi Adevărul şi astfel a găsit Crucea, acea Cruce care este Mântuire pentru el!
Este Dumnezeu vinovat pentru nedreptatile din cadrul bisericilor?
http://nevoiadeadevar.blogspot.com/
Unele cauze ale ateismului
Există în mod categoric persoane care resping conceptul de Divinitate orbeşte şi care în ciuda tuturor evidenţelor care exprimă contrariul se lasă dominati de fricile lor în privinţa continuării unei vieţi după moarte. Ei refuză ideea de Divinitate, în primul rând pentru că vor să trăiască într-o lume în care să nu fie traşi la răspundere pentru nimic.
Acest articol nu a fost scris pentru oameni de acest fel.
Cea mai mare parte a aşa-numiţilor atei confundă pe Dumnezeu sau ceea ce este Divin cu religia organizată.
Intr-adevăr, ei au o aversiune faţă de organizaţiile religioase şi în ostilitatea lor îngrămădesc totul în acelaşi vas, susţinând că Divinitatea trebuie să fie sinonimă cu religia organizată. Ei îşi fac astfel lor înşişi un mare deserviciu dăunându-şi ei singuri lor înşişi, căci tot ceea ce presupun ei în această privinţă nu are legătură cu Dumnezeu. Marele Creator Este! Mereu prezent, independent şi indiferent faţă de părerile oamenilor. Aceşti oameni s-au exclus pe ei înşişi de la marea radiaţie binefăcătoare care străbate întreaga lume.
Şi iarăşi Lucifer şi-a câştigat adepţi care să-l urmeze, căci el a reuşit să amăgească foarte multe spirite umane şi să le facă să creadă că actele arbitrare ale oamenilor şi religia acestora, provin de la Dumnezeu şi că de fapt Dumnezeu a fondat aceste religii şi aşadar El trebuie să fie răspunzător pentru ceea ce se întâmplă în interiorul acestor organizaţii religioase.
Ei consideră că, de toate acele lucruri pe care oamenii decid să le facă în cadrul organizaţiilor religioase, inclusiv nedreptăţile comise de ei, cruzimea lor şi aşa mai departe, pentru toate acestea trebuie să fie răspunzător Dumnezeu de vreme ce El a fondat aceste religii şi acei oameni sunt reprezentanţii Lui şi acţionează în numele Lui. Aceasta este una din cele mai mari iluzii care a cuprins marea majoritate a omenirii, atât de mult încât până şi dintre credincioşi mulţi consideră că aşa stau lucrurile.
Reprezentanţii religiei organizate au reuşit cu succes să se dea ei înşişi drept persoane care acţionează în numele lui Dumnezeu şi să-i facă pe oameni să creadă că orice decizie iau ei, este în acelaşi timp in acord cu Voinţa lui Dumnezeu. Aceasta reprezintă o amăgire care va cere zeci de ani, dacă nu secole, pentru a fi ştearsă din conştiinţa umanităţii.
Trebuie subliniat cu putere aici, că Dumnezeu şi religia organizată nu sunt unul şi acelaşi lucru! Dumnezeu nu are nimic de-a face cu religia organizată. Orice cred sau fac oamenii religiei organizate, ei fac prin propria lor gândire şi din voinţa lor liberă fără a-L consulta pe Dumnezeu. Căci în mod sigur nici o persoană care gândeşte drept nu va considera, spre exemplu, că toate crimele în masă ale Inchiziţiei au fost aprobate de Dumnezeu.
Religia organizată a făcut adesea lucruri complet contrare Voinţei lui Dumnezeu şi adesea s-a opus Trimişilor Săi cu duşmănie şi ură, chiar şi cu dorinţa de a-i ucide. Lunga listă de martiri stă ca dovadă pentru acest lucru.
Pentru că în închipuirea majorităţii omenirii religia organizată şi Dumnezeu sunt unul şi acelaşi lucru, ne vine uşor atunci să-L învinuim pe Dumnezeu pentru toate lucrurile rele aflate în legătură directă cu religia organizată. Toate nedreptăţile din cadrul religiei ar putea fi toate atribuite lui Dumnezeu. Toate imperfecţiunile şi deciziile luate de către reprezentanţii religiei organizate ar putea fi cu uşurinţă astfel îndreptate învinuitor către El.
Este timpul să facem ordine şi să tăiem în mod categoric legătura falsă şi să-L separăm în ideile noastre pe Dumnezeu de tot ceea ce înseamnă religie organizată.
Dumnezeu este Dumnezeu şi adeseori Şi-a făcut cunoscută Voinţa Sa prin slujitorii Săi pe care El i-a trimis umanităţii de-a lungul secolelor. A fost însă tocmai religia organizată aceea care s-a opus cu îndârjire acestor slujitori trimişi de către Dumnezeu. De asemenea, prea adesea după moartea acestor aducători de Adevăr, oamenii religiei organizate au adecvat aceste învăţături ale slujitorilor lui Dumnezeu, punând mâna pe ele şi transformându-le în aşa fel încât să le fie lor convenabile şi să le poată folosi în scopul câştigului lor personal. Aceasta s-a întâmplat în fiecare religie din cadrul tuturor raselor omenirii, fără excepţie.
Pentru atei şi, de fapt, pentru majoritatea mare a omenirii ar fi nevoie ca ei să ajungă să cunoască Cine Este Dumnezeu cu adevărat şi ce înseamnă El în Voinţa Sa. Ei vor fi şocaţi să realizeze cât de diferit este în comparaţie cu ceea ce ne reprezintă şi ne învaţă organizaţiile religioase. Ei vor fi nevoiţi atunci să recunoască că nu Dumnezeu este vinovat de ceea ce este greşit în cadrul religiilor. Vor fi uimiţi să realizeze ce frumuseţe şi ce măreţie se află în faptul de a ne fi permis să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi Voinţa Sa. Ruşinea pentru modul lor greşit de a judeca îi va reduce la tăcere şi deschizându-şi sufletele ei vor putea face promisiunea de a-I fi devotaţi şi de a-I sluji pentru totdeauna Lui, marelui Dumnezeu care ne-a creat pe noi toţi.
( Articol inspirat de pe www.kisol.com )
Unele cauze ale ateismului
Există în mod categoric persoane care resping conceptul de Divinitate orbeşte şi care în ciuda tuturor evidenţelor care exprimă contrariul se lasă dominati de fricile lor în privinţa continuării unei vieţi după moarte. Ei refuză ideea de Divinitate, în primul rând pentru că vor să trăiască într-o lume în care să nu fie traşi la răspundere pentru nimic.
Acest articol nu a fost scris pentru oameni de acest fel.
Cea mai mare parte a aşa-numiţilor atei confundă pe Dumnezeu sau ceea ce este Divin cu religia organizată.
Intr-adevăr, ei au o aversiune faţă de organizaţiile religioase şi în ostilitatea lor îngrămădesc totul în acelaşi vas, susţinând că Divinitatea trebuie să fie sinonimă cu religia organizată. Ei îşi fac astfel lor înşişi un mare deserviciu dăunându-şi ei singuri lor înşişi, căci tot ceea ce presupun ei în această privinţă nu are legătură cu Dumnezeu. Marele Creator Este! Mereu prezent, independent şi indiferent faţă de părerile oamenilor. Aceşti oameni s-au exclus pe ei înşişi de la marea radiaţie binefăcătoare care străbate întreaga lume.
Şi iarăşi Lucifer şi-a câştigat adepţi care să-l urmeze, căci el a reuşit să amăgească foarte multe spirite umane şi să le facă să creadă că actele arbitrare ale oamenilor şi religia acestora, provin de la Dumnezeu şi că de fapt Dumnezeu a fondat aceste religii şi aşadar El trebuie să fie răspunzător pentru ceea ce se întâmplă în interiorul acestor organizaţii religioase.
Ei consideră că, de toate acele lucruri pe care oamenii decid să le facă în cadrul organizaţiilor religioase, inclusiv nedreptăţile comise de ei, cruzimea lor şi aşa mai departe, pentru toate acestea trebuie să fie răspunzător Dumnezeu de vreme ce El a fondat aceste religii şi acei oameni sunt reprezentanţii Lui şi acţionează în numele Lui. Aceasta este una din cele mai mari iluzii care a cuprins marea majoritate a omenirii, atât de mult încât până şi dintre credincioşi mulţi consideră că aşa stau lucrurile.
Reprezentanţii religiei organizate au reuşit cu succes să se dea ei înşişi drept persoane care acţionează în numele lui Dumnezeu şi să-i facă pe oameni să creadă că orice decizie iau ei, este în acelaşi timp in acord cu Voinţa lui Dumnezeu. Aceasta reprezintă o amăgire care va cere zeci de ani, dacă nu secole, pentru a fi ştearsă din conştiinţa umanităţii.
Trebuie subliniat cu putere aici, că Dumnezeu şi religia organizată nu sunt unul şi acelaşi lucru! Dumnezeu nu are nimic de-a face cu religia organizată. Orice cred sau fac oamenii religiei organizate, ei fac prin propria lor gândire şi din voinţa lor liberă fără a-L consulta pe Dumnezeu. Căci în mod sigur nici o persoană care gândeşte drept nu va considera, spre exemplu, că toate crimele în masă ale Inchiziţiei au fost aprobate de Dumnezeu.
Religia organizată a făcut adesea lucruri complet contrare Voinţei lui Dumnezeu şi adesea s-a opus Trimişilor Săi cu duşmănie şi ură, chiar şi cu dorinţa de a-i ucide. Lunga listă de martiri stă ca dovadă pentru acest lucru.
Pentru că în închipuirea majorităţii omenirii religia organizată şi Dumnezeu sunt unul şi acelaşi lucru, ne vine uşor atunci să-L învinuim pe Dumnezeu pentru toate lucrurile rele aflate în legătură directă cu religia organizată. Toate nedreptăţile din cadrul religiei ar putea fi toate atribuite lui Dumnezeu. Toate imperfecţiunile şi deciziile luate de către reprezentanţii religiei organizate ar putea fi cu uşurinţă astfel îndreptate învinuitor către El.
Este timpul să facem ordine şi să tăiem în mod categoric legătura falsă şi să-L separăm în ideile noastre pe Dumnezeu de tot ceea ce înseamnă religie organizată.
Dumnezeu este Dumnezeu şi adeseori Şi-a făcut cunoscută Voinţa Sa prin slujitorii Săi pe care El i-a trimis umanităţii de-a lungul secolelor. A fost însă tocmai religia organizată aceea care s-a opus cu îndârjire acestor slujitori trimişi de către Dumnezeu. De asemenea, prea adesea după moartea acestor aducători de Adevăr, oamenii religiei organizate au adecvat aceste învăţături ale slujitorilor lui Dumnezeu, punând mâna pe ele şi transformându-le în aşa fel încât să le fie lor convenabile şi să le poată folosi în scopul câştigului lor personal. Aceasta s-a întâmplat în fiecare religie din cadrul tuturor raselor omenirii, fără excepţie.
Pentru atei şi, de fapt, pentru majoritatea mare a omenirii ar fi nevoie ca ei să ajungă să cunoască Cine Este Dumnezeu cu adevărat şi ce înseamnă El în Voinţa Sa. Ei vor fi şocaţi să realizeze cât de diferit este în comparaţie cu ceea ce ne reprezintă şi ne învaţă organizaţiile religioase. Ei vor fi nevoiţi atunci să recunoască că nu Dumnezeu este vinovat de ceea ce este greşit în cadrul religiilor. Vor fi uimiţi să realizeze ce frumuseţe şi ce măreţie se află în faptul de a ne fi permis să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi Voinţa Sa. Ruşinea pentru modul lor greşit de a judeca îi va reduce la tăcere şi deschizându-şi sufletele ei vor putea face promisiunea de a-I fi devotaţi şi de a-I sluji pentru totdeauna Lui, marelui Dumnezeu care ne-a creat pe noi toţi.
( Articol inspirat de pe www.kisol.com )
Subscribe to:
Posts (Atom)
