Reflecţii asupra eternităţii

Zbor de ibis deasupra Nilului, barcă din trestie în apropierea templului… Răsfoiesc astăzi paginile revistelor a căror imagini evocă vremurile dedemult, ale lui Akhenaton, faraonul care a adus Egiptului cunoaşterea despre un singur Dumnezeu, simbolizat prin Aton, lumina solară. În textul respectiv am făcut câteva sublinieri:



“Aici entuziasmul colectiv a fost transpus în artă şi arhitectură. Întreaga ţară este cuprinsă de jubilaţie. Este una dintre cele mai uimitoare perioade din istoria mondială… De fapt, Akhenaton a eliberat o energie creatoare care va genera, probabil, perioada cea mai frumoasă a artei egiptene.”



Autorul caută să înţeleagă această perioadă, însă i se spune: “Nu se vor găsi doi specialişti care să se pună de acord asupra acestei perioade.”



Ceea ce e totuşi clar multora, este bucuria acestui popor ce se acomodează cu noua credinţă într-un singur Dumnezeu. Foştii zei se vor retrage în umbră pentru un timp, lasându-i loc în lumină lui Aton.



Akhenaton va părăsi foarte curând Teba, capitala, pentru clădi o nouă comunitate într-un loc totalmente virgin, nemurdărit de fostele credinţe; în acest scop el va alege oaza Amarna. La puţin timp va ridica aici un oraş somptuos, cu temple, palate şi numeroase locuinţe.



La scurt timp după domnia lui Akhenaton vor fi şterse numele faraonului şi a unicului Dumnezeu. Teba va deveni din nou capitala religioasă, iar cetatea soarelui va fi dată uitării.



“Am sperat, spune autorul, ca cei mai buni specialişti ai lumii să mă ajute să rezolv această enigmă, însă ea rămâne de nedezlegat.”



Totuşi, putem căuta răspunsul în altă parte decât în studiul ruinelor şi a documentelor, deoarece trecutul a lăsat urme nu doar în lumea vizibilă de materie. Memoria acestor evenimente a rămas vie şi persoane anume chemate în acest scop, vor putea să ni le transmită.



Textele care au rezultat din activitatea acestor chemaţi sunt cuprinse în seria de cărţi a Precursorilor, distribuite de Fundatia Mesajul Graalului din Stuttgart. Se pot găsi aici explicaţii clare în legătură cu aceste timpuri care sunt încă pline de mister pentru ştiinţă, în care Akhenaton a adus poporului aceasta nouă credinţă.



“Te salutăm Soare, sursă de lumină, pe tine, reflecţie a Luminii din eternitate!” (cântec solemn în templul lui Aton).



“Da, Aton, îţi cerem, arată-ni-L pe Dumnezeu! Atât de mult timp am peregrinat prin lume ca nişte orbi; atât de mult timp am uitat să-L căutăm pe Dumnezeu! Iată de ce am găsit zeii, zeii care nu sunt decât servitorii lui Dumnezeu!” (rugăciunea lui Akhenaton).



Normand Charest