Visator sau realist?

Cineva mi-a spus:
"Nu rade de visele cuiva. Un om fara vise nu are prea multe."

Instinct de supravietuire

Cand simti timpul de-acum si vesnicia totodata,
Simti ca esti si nu esti in acelasi timp.
Atunci vrei sa fii.
Atunci incepe noul.

(A.R.)

Sa traiesc o poveste

Iata o poveste al carui inteles avem nevoie sa-l traim in fiecare zi!

Motto:
Lupta impotriva raului prin forta.Dar sprijina bunatatea omului,prin incredere.

Tragand un mic carut,in urma lor,Kwai Chang si
Ho-Fong,doi tineri preoti de vreo 15 ani,din templul
Shaolin,se indreptau spre sat,cand un batran,ce statea
la marginea drumului ii saluta:
"Buna ziua,tineri preoti.Unde mergeti voi?"
"Mergem sa cumparam de mancare pentru templul
nostru",raspunse Kwai Chang.
"A...Ma bucur ca preotii au bani in aceste vremuri
grele...Dar am auzit ca erau niste banditi pe drumul
principal.Ar fi mai bine sa-l ocoliti,urmand cararea
de la piciorul dealului."
Batranul parea demn de incredere...Atunci Kwai Chang
raspunse:
"Multumesc,venerabile domn.Vom urma sfatul pe care ni
l-ati dat."
Si aceasta facura...
Dar,dupa ce parasira drumul principal si traversara o
padure,deodata,din tufisuri,hoti isi facura aparitia
si se napustira spre ei.
"Asteptati!Suntem de la manastire!Opriti-va!",striga
Kwai Chang.
Insa acest strigat nu-i opri deloc,si fura jefuiti...
+++

La intoarcerea la manastirea Shaolin,cei doi tineri
preoti povestira nefericita intamplare maestrului Kan.

"Ne-au luat banii,carutul,hainele.Tot ce aveam
valoros",explica Kwai Chang.
"In afara de ceea ce e de neinlocuit...vietile
voastre.",raspunse maestrul Kan.
Ho-Fong interveni:
"Am meritat-o ,am avut incredere intr-un strain."

Kwai-Chang adauga:
"Era un batran cu fata blanda si parea sa aiba un comportament
ales..."
"Aduceti-le haine!",ordona maestrul Kan,si apoi
intorcandu-se spre Ho-Fong,il intreba:
"Ho-Fong ,ce lectie ai invatat tu din aceasta
intamplare?"
"Sa nu ne incredem niciodata in straini."
Apoi intorcandu-se spre Kwai Chang:
"Kwai Chang,ce lectie ai desprins tu din aceasta
intamplare?"
"Sa fim pregatiti pentru neprevazut."
Atunci adresandu-se din nou spre Ho-Fong,maestrul Kan
ii spuse:
"Ho-fong,maine dimineata,cand te vei fi odihnit,vei
parasi templul."
"Cand pot sa ma intorc,maestre Kan?"
"Aici la noi,niciodata."

Fara un cuvant,Ho-Fong se inclina cu respect in fata
maestrului Kan,apoi dupa o
privire de despartire inspre Kwai Chang,parasi
incaperea.

Maestrul Kan se adresa atunci lui Kwani Chang:
"Esti ingrijorat din cauza prietenului tau Ho-Fong?"
"Nu inteleg de ce trebuie sa plece si eu
nu...",raspunse Kwai Chang,"atata timp cat si eu sunt
vinovat de a-l fi crezut pe batran."
"Noi nu pedepsim increderea.Daca construind o casa,un
dulgher bate un cui si acel cui se indoaie,dulgherul
nu va mai avea incredere in celelalte cuie si
se va opri sa construiasca casa?"
"Trebuie asadar,sa oferim increderea noastra...chiar
daca existenta raului ne este adesea amintita?"
"Lupta impotriva raului prin forta.Dar sprijina
bunatatea omului,prin incredere.In acest fel,suntem
pregatiti in fata raului,dar incurajam binele."
"Si acest bine ,este recompensa increderii noastre?"
"Atunci cand ne batem pentru un ideal, nu cautam
recompensa.Dar increderea aduce uneori o magnifica recompensa,
mai formidabila decat binele."
"Ce lucru poate fi mai minunat decat binele?",intreba
intrigat Kwai Chang.
Atunci ,maestrul Kan raspunse:
"IUBIREA ..."
Si se retrase lasandu-l pe Kwai Chang sa mediteze la
aceasta Perla a Intelepciunii...

Sa inteleg o poveste

Am să-ţi spun o poveste — zise Zedka —. Un mare vrăjitor, vrând să distrugă un regat, a turnat o băutură vră­jită în puţul de unde beau toţi locuitorii lui. Oricine bea din apa aceea înnebunea.
A doua zi de dimineaţă, a băut din ea toată populaţia şi toţi şi-au pierdut minţile, afară de rege, care avea un puţ doar pentru el şi pentru familia lui, la care vrăjitorul nu putea să ajungă. Alarmat, regele a încercat să ţină în frâu poporul, luând o serie de măsuri de siguranţă şi de sănătate publică: dar poliţaii şi inspectorii băuseră din apa otrăvită şi socoteau că deciziile regelui erau o absurditate, hotărând să nu le respecte cu nici un chip.
Când luară cunoştinţă de acele decrete, locuitorii regatu­lui rămaseră încredinţaţi că suveranul înnebunise, şi acum scria lucruri fără sens. Strigând, o porniseră spre castel şi-i ceruseră să abdice.
Disperat, regele a fost de acord să părăsească tronul, dar regina l-a oprit, zicând: „Să mergem acum şi noi până la fân­tână şi să bem din ea. Astfel vom fi şi noi la fel ca ei.”
Zis şi făcut: regele şi regina au băut din apa nebuniei şi-au început numaidecât să îndruge lucruri fără noimă. Su­puşii lor s-au căit pe loc de vreme ce regele dovedea atâta înţelepciune, de ce să nu-l lase să-şi cârmuiască ţara?
Şi ţara a trăit mai departe în pace, deşi locuitorii ei se comportau în chip foarte diferit de vecinii lor. Regele a putut să cârmuiască până la sfârşitul zilelor sale.

Te conduc in Africa

I-am povestit vantului,
i-am povestit ca
o sa te duc in Africa!
I-am povestit totul,
chiar si ceea ce tu nu stii.

Mango,cantautor italian.

Zilele de luni

Mie personal zilele de luni imi aduc bucurie,dar imi plac
versurile scrise de Vasco Rossi:

Luni
(vasco rossi)

Iubita m-a lasat...
e vina mea!
Examenul l-am picat,
si asa ca nu voi mai pleca,
voi petrece toata vara aici!
Inclusiv zilele de luni!
Pe alea le urasc cel mai tare...
nu stiu de ce,dar asa e!
Urasc zilele de luni...
Oh,zilele de luni!
Iubita mi-a lasat o valiza
plina cu....
cu "urari de bine":
sa mi se franga gatul
pana vine!
Pentru ca miercuri...
ea poate se intoarce iar la mine:
sa-si ia lucrurile pe care...spune ea...
le-a uitat !Foarte bine !
Asa sa faci!DAR VINO LUNI...

Si acum gata!Ies afara!
Numai sa imi gasesc pantalonii,
si ma duc sa-mi inec...
toate durerile ...
Deoarece sa fii...sa fii singur,
face rau chiar si celor duri.
Ei nu o spun dar...
vorbesc cu peretii uneori!
Puternici totusi, acei duri!

Iubita m-a lasat...
e vina mea!
A pus mana pe mine si politia...
Mi-au spus :

Va rugam, asezati-va jos linistit!
Veti petrece cateva zile la noi aici!
Dar o sa vedeti ca probabil veti iesi
inainte sa fie luni!

Vreau sa raman aici!
Urasc acea zi!...

Si acum, gata!Ies afara!
Numai sa-mi gasesc si pantalonii!
Merg sa-mi inec durerile...
Pentru ca sa fii ... sa fii singur,
face rau chiar si celor duri!
Ei nu o spun insa...
plang la pereti uneori!
Buni totusi acei duri!

Adevarul si realitatea

Adevarul nu e o ipoteza,
nu e o dogma.
Adevarul nu e o notiune hindusa,
nici crestina,
nici mahomedana.

Adevarul nu e al meu,
nici al vostru.

Adevarul nu apartine cuiva,
insa toti apartin Adevarului.

Adevarul inseamna "ceea ce e":
acesta e semnificatul exact al cuvantului.

Deriva din radacina latina:vera.
Vera inseamna:
ceea ce e.
In engleza sunt unele cuvinte
care deriva din radacina latina vera:
was,were,
deriva din vera.
Vera inseamna:
Ceea ce e ,fara interpretare.

Cand intra in scena interpretarea,
atunci ceea ce cunosti este realitatea,
nu Adevarul.
Aceasta este diferenta intre realitate si adevar.
Realitatea e Adevarul interpretat.
De aceea,in momentul in care raspunzi intrebarii:
"Ce e Adevarul?",
raspunsul tau devine realitatea
si nu mai e Adevarul.
Intervine interpretarea ,
mintea ii da culorile sale.
Si realitatile sunt atatea cate sunt mintile.
Sunt multe realitati,
Adevarul e unul,
pentru ca il cunosti doar cand mintea e absenta.

( articol tradus din limba italiana)

Mohammed si Said

" Mohammed era emotionat.Acest copil il recompensa pe
deplin pentru binefacerile pe care i le facuse.
In fiecare zi,consacra putin din timpul sau liber
pentru a instrui tanarul baiat care invata cu zel si
intelegea cu usurinta.In locul plimbarilor solitare pe
care le facuse mereu,acum il purta adesea pe Said cu
el si ii arata minunatiile naturii.
Cu aceasta ocazie ,copilul il intreba intr-o zi:
"Cine sunt acesti draguti oameni mici care ma saluta
si imi fac semne ?I-am vazut deja adesea insa,in cea
mai mare a timpului,fug la apropierea noastra."
"Oameni mici?",intreba Mohammed."Eu nu vad nimic.Unde
ii vezi?"
Said arata spre o pajiste presarata cu cateva
pietre.Mohammed se uita atent in aceasta directie ,dar
nu percepu cea mai mica forma.Era ca si cum valuri gri
pluteau aici-si-acolo.
El clatina din cap.Nu vedea ce anume ar fi putut
copilului sa-i se para ca niste mici
oameni.Totusi,nedorind sa-l infricoseze,nu il
contrazise mai mult atunci cand copilul adauga:
"Voi ,oamenii mari,poate pentru ca sunteti prea
inteligenti ,de aceea nu puteti vedea micile fiinte.
Mama spunea ca numai copiii pot sa vada ingerii.Micile
fiinte sunt poate un pic ca ingerii."
Incepand din aceasta zi,Said indica in mod fidel
unde erau micii oameni de fiecare data cand ii
vedea,asa incat Mohammed sfarsi prin a fi complet
familiarizat cu micile fiinte pe care el nu putea sa
le vada."

Se spune ca...

Furtuna poate distruge floarea,dar nu poate afecta samanta.
Cine iubeste cu adevarat ,iubeste lumea intreaga,nu doar un individ particular.
Cu cat mai mult reusim sa ne iubim pe noi insine si sa ne ingrijim de viata care ne inconjoara cu o inima deschisa si sincera,cu atat mai mult reusim sa traim intr-un loc placut. (BROOKE MEDICINE EAGLE)
Daca privesti inapoi ,vei intelege ca momentele vietii tale traite cu adevarat, sunt cele in care ai facut ceva in numele iubirii. (HENRY DRUMMOND)
Iubirea nu cauta sa se satisfaca pe sine si nici nu se preocupa de sine,dar ii linisteste pe ceilalti,si construieste un paradis in disperarea infernului. (WILLIAM BLAKE)
De fapt,suntem dupa cum iubim.Iubirea e masura pentru starea noastra. (WILLIAMS SLOANE COFFIN)

Maica Teresa de Calcutta

Motto:
" A uimit intreaga lume prin cererea insistenta de a renunta la dineul ceremonial si de a dona suma economisita, 6.000 de dolari, saracilor din Calcutta. " Si ati inteles bine,nu?I-a uimit!I-a uimit pe ceilalti oameni prin ceva atat de firesc.
Cat de nefireasca e omenirea de azi!A FI FIRESC ii uimeste!...Si eu apartin de ea,de acest fel de omenire...Si vreau sa simt rusine pentru asta...Omenire care vrea sa fie vazuta drept...normala!Nebunii se vad normali intre ei... pe Pamantul zilei de azi.


Pe 26 august 1910 se nastea in Skopje, Macedonia Agnes Gonxha Bojaxhiu, mezina unei familii cu trei copii. In adolescenta, Agnes s-a alaturat unei organizatii locale de tineret, Sodality. La 17 ani a raspuns primei sale chemari de vocatie si a devenit calugarita misionara. A intrat intr-un ordin irlandez, Surorile din Loretto, o comunitate cunoscuta pentru lucrarile de misionariat in India. La intrarea in ordin, si-a ales numele de Tereza, dupa Sfanta Tereza de Lisieux.


A plecat in Calcutta, unde preda geografia si catehismul la un liceu a carui directoare a devenit in 1944. In curand insa s-a imbolnavit de tuberculoza si a fost trimisa la Darjeeling pentru odihna si recuperare. In tren spre Darjeeling, a auzit pentru a doua oara chemarea vocatiei. "Trebuia sa parasesc manastirea si sa lucrez cu cei sarmani, traind printre ei. Era un ordin. Stiam unde trebuia sa fiu, dar nu stiam cum sa ajung acolo."

A inceput cu o scoala in care ii invata carte pe copiii saracilor. De asemenea, a invatat notiuni elementare de medicina si a inceput sa faca vizite la cei saraci si bolnavi. In 1949, i s-au alaturat cateva din fostele sale eleve. Impreuna, au inchiriat o camera in care ii ingrijeau pe sarmanii pe care spitalele nu ii primeau si care altfel ar fi murit pe strazi. In 1950, grupul a fost acceptat de biserica drept congregatie din Dioceza Calcutta. Se numeau "Misionarele caritatii".

In 1952 s-a deschis prima " Casa pentru muribunzi" in Calcutta. De-a lungul timpului, Misionarele caritatii au crescut de la 12 la cateva mii, ajutandu-i pe "cei mai saraci dintre saraci" in 450 de centre din intreaga lume. Maica Tereza a fondat multe camine pentru cei aflati pe moarte, din Calcutta pana in New York si Albania. A fost un pionier in crearea caminelor pentru bolnavii de SIDA. Timp de peste 45 de ani, a purtat de grija celor sarmani, grav bolnavi si nedoriti de nimeni.

Maica Tereza a devenit cunoscuta in intreaga lume prin eforturile ei umanitare neobosite. Munca sa i-a adus numeroase premii, printre care premiul pentru pace decernat de Papa Ioan XXIII si premiul Nobel pentru pace in 1979. A uimit intreaga lume prin cererea insistenta de a renunta la dineul ceremonial si de a dona suma economisita, 6.000 de dolari, saracilor din Calcutta. Acesti bani ar fi ajuns timp de un an pentru mancare.

Incepand din 1980, au inceput sa se infiinteze camine pentru dependenti de droguri, prostituate, femei batute - si inca mai multe orfelinate si scoli pentru copiii saraci. In 1985 Maica Tereza a infiintat primul asezamant pentru victimele SIDA in New York. Mai tarziu, s-au mai deschis astfel de case si in San Francisco si Atlanta. Maica Tereza a primit Medalia Libertatii, cea mai inalta distinctie civila americana.

In 1991, Maica Tereza s-a intos pentru prima oara in Albania sa nativa si a deschis un camin in Tirana. Deja infiintase 168 de case de ajutor in India. A luptat impotriva avorturilor - "Va rog, nu omorati copilul. Eu vreau copilul, dati-mi copilul mie ",a spus la un mic dejun National Prayer, sponsorizat de Senatul si Camera Reprezentantilor din Statele Unite.

In ultimii 20 de ani ai vietii, nici ea - considerata o adevarata sfanta - n-a fost scutita de probleme de sanatate. A avut doua atacuri de cord, iar la al doilea i-a fost instalat un pacemaker. A avut malarie si a fost tratata pentru o infectie serioasa la plamani. Nimic n-a oprit-o insa sa isi continue calatoriile in intreaga lume - Etiopia, Cernobal, Armenia - si sa aduca liniste si iubire celor bolnavi.

Maica Tereza a murit pe 5 septembrie 1997, in manastirea ei din India. In 2003, a fost beatificata de Papa Ioan Paul al II-lea. Ordinul fondat de ea ingrijeste in continuare saracii din lumea intreaga.

Primavara-poveste sau realitate?

Primavara e un dar divin. Natura il aduce pe lume, laudandu-L pe Domnul.
Primavara se uita la lume cu ochi de copil. Privirea ei mangaie copacii si florile. Cand primavara infloreste in inima, din ea se revarsa bucuria.
Primavara are ochi senini. Dand ochii cu ea, privirea se pleaca sfioasa, inima se inalta la Cer.
Traind primavara, inima e plina de culori...
Primavara incanta ochii si stapaneste inima. Cand primavara e stapana inimii, ea o duce pe taram de basm.
Acolo stapaneste viata.
Acolo inima e una cu primavara. Si primavara rade din toata inima.
Bucuria e darul inimii pentru Domnul Tuturor Lumilor.
Primavara ii spune inimii povestea vietii sale.
Niciodata nu a fost mai reala.

(Alina Rus)

Radeti cu Cei Mici

Radeti cu Cei Mici (din cartea Copiii Indigo):
"Rasul este cheia!
Ascultati rasul Micutilor; cand ei rad, stelele radiaza de bucurie. Asta, deoarece rasul lor este bucurie si speranta pentru noua lumina care straluceste pe planeta Pamant-planeta liberului arbitru, planeta rasului.
Oare copiii nostri nu sunt cumva prea seriosi? Dar cei in varsta? Nu ii educa ei pe Cei Mici prin exemplul lor?
Radeti si intelegeti ca Micutii au si ei nevoie sa rada.
Inimile lor o cer. Stelele o cer. Universul o cere. Rasul e necesar pentru ca planeta sa continue sa vibreze de dragoste, de bucurie si de pace.
Radeti cu Cei Mici!"

Mohammed si nepotul sau

Mohammed si Mohammed
"Dintr-odata,usa se deschise si un copil in jur de 6
ani intra repede.Fu atat de surprins vazand
vizitatorul incat uita motivul pentru care venise.

"Ce faci aici,straine?",intreba el cu o voce clara si
copilareasca.
"Cine te-a lasat sa intri?"
Privind copilul,Mohammed intelese repede ca in mod
sigur,in apropiere sa aflau fiinte umane.Era vorba in
mod sigur, de unul din nepotii sai.Simtea aceasta
datorita iubirii care il invadase dintr-odata.Si
aceasta iubire, care incepuse sa straluceasca in ochii
sai,il atrase pe micut.
Incet ,copilul se apropie de omul tacut,deschizand tot
mai mari ochii sai uimiti:
"Tu!Tu esti bunicul meu!",striga el bucuros.
"Ai venit in sfarsit!Eu sunt Mohammed Ben Ali,nu ma
cunosti inca.Esti bucuros ca esti cu noi?"
"Dar, micutule, cum m-ai recunoscut?",dori sa stie
Mohammed.
"Dupa ochii tai,bunicule.Si ceva in adancul meu mi-a
spus cu putere:
este bunicul pe care voi il asteptati de atata timp."
Usa se deschise si Fatime intra,urmata de Ali.Mustafa
nu le spusese cine este mesagerul care sosise,dar
micul Mohammed alerga spre parintii sai cu strigate de
bucurie:
"Bunicul,e aici!Si are ochii despre care mi-ai
vorbit,mama,ochii plini de stralucire cereasca si de
iubire a aproapelui!"
(Mohammed-Viata si activitatea precursorului in
Arabia)

Multumind

" Cand te trezesti dimineata,multumeste pentru lumina zilei,
pentru viata ta si pentru forta ta.Multumeste pentru hrana si fericirea
de a trai.Daca tu nu vezi motiv pentru a multumi,greseala sta in tine
insuti."

Asuma-ti riscul

Dilema...
Sa razi inseamna sa-ti asumi riscul...
sa fii considerat prost!
Sa plangi inseamna sa-ti asumi riscul...
sa fii considerat sentimental!
Sa ceri ceva inseamna sa-ti asumi riscul de...
a te implica!
Sa-ti exteriorizezi propriile sentimente
inseamna sa-ti asumi riscul...
de a fi refuzat!
Sa-ti expui visele tale in fata oamenilor
inseamna sa-ti asumi riscul...
de a fi ridicol!
Sa iubesti inseamna sa-ti asumi riscul...
de a nu corespunde!
Sa te pui impotriva inseamna sa-ti asumi
riscul...
de a gresi!
Insa riscurile trebuie sa-ti le asumi,
pentru ca pericolul cel mai mare in viata
e acela de a nu risca niciodata.
Persoana care nu risca nimic,nu face nimic,
nu are nimic,nu e...nimic!
Evita sa sufere si sa-si faca rau,
insa nu poate sa invete,sa asculte,sa se
schimbe,
sa creasca sau sa iubeasca ...
E un sclav inlantuit al nesigurantei sale...
Numai persoana care stie sa riste ... e libera!
Fie ca viata ta sa fie mereu ....plina de
culori!

Un manuscris descoperit in Egipt in 1945

Am vazut scris undeva in limba italiana:
" Evanghelia dupa Toma.De ce este tinuta in ascuns credinciosilor?
Adevaratul Cuvant al lui Iisus,ar pune in pericol puterea Bisericii...
Aceasta Evanghelie a ramas ingropata sub pamant timp de 1900 de ani si
a fost descoperita si scoasa de sub pamant in 1945. "

Un fragment tradus din acest manuscris:


Cand noi il chemam:
"Doamne,vii cu noi sa ne rugam si sa postim? "
El ne privea cu ochii plini de ironie
si ne raspundea:
"Dar ce rau am facut?"
Si apoi adauga:
"Nu spuneti lucruri fara sens si
nu pierdeti timpul facand
ceea ce in interior
nu simtiti nevoia de a face."

Intr-o zi Iisus ne spuse:
"Nu pierdeti timpul sa postiti pentru ca,
astfel facand
va daunati spiritual.
Nu pierdeti timpul sa va rugati pentru ca
astfel facand,
va construiti un infern.
Feriti-va sa dati pomana
pentru ca v-ati face o nedreptate
spiritului vostru."

Multi dintre noi nu intelegeau.
Iisus,aproape razand,adauga:
"Tu,Matei,
care erai numit grasanul,
stii bine ce povara era pentru tine
lacomia care te dezechilibra:
tot asa de dezechilibrant este si postul."


Noi am raspuns:
-Aceasta am inteles-o,
dar de ce rugaciunea
ne dauneaza?

Iisus ne intreba :
"Cum va rugati? "

- Spunem :
Doamne,ai mila de noi!

" Va ganditi oare ca Tatal ar avea cruzime?
Si ce altceva spuneti?"

-Spunem:
Doamne,da-ne aceasta,
permite-ne cealalta.

"Aceasta e nedreptate!
Nu asa trebuie sa va rugati."

-Si cum atunci?

"Tacand
si ascultand vocea
Tacerii
care vorbeste
inauntrul vostru,
Gandul Viu,
adevarata rugaciune,
care creeaza si nu repeta,
care intra
in voi si e curata.
Ceea ce intra in voi
nu va dauneaza,
ci ceea ce iese
va murdareste."

- Si pentru milostenie ?

" Ceea ce tu iti dai tie insuti
o numesti oare milostenie?
Ceea ce voi
numiti milostenie
nu e altceva decat acel mic
banut pe care o constiinta
adormita il plateste cu placere
pentru a putea
linistita sa doarma in continuare!"
Apoi Iisus adauga:
"Cine are urechi de auzit sa auda."

Multi dintre noi nu intelesesera.

Iisus zambind,spuse:
" Spiritul este Perfectiune,
Credeti ca e perfecta
o lume in care sa fie
necesara milostenia?"

- Nu.E o lume nedreapta.

"Milostenia stabilizeaza
aceasta situatie
de nedreptate. "

-Si atunci,ce trebuie sa facem,
in aceasta lume care din pacate
e nedreapta,
cand un sarac,
flamand,vine la noi?

"Faceti-i lui ceea ce ati vrea
sa va fie facut voua.
Faceti-va datoria voastra
si faceti-o
in tacere. "

-Acum avem urechi
sa auzim.

(Dintr-un manuscris descoperit in 1945 in Egipt
numit si Evanghelia dupa Toma )

Prin ce se caracterizeaza dependenta ?

Prin ce se caracterizeaza dependenta ?
Pur si simplu prin faptul ca nu mai simtiti ca ati avea posibilitatea sa hotarati cand sa va opriti.Pare un lucru mai puternic decat dvs.,care va da un fals sentiment de placere,o placere care invariabil se transforma in durere.

(Din Puterea prezentului - Eckhart Tolle )

Sufletul

Tu , numai tu ,cel imbatat de soare
Si de lumina sfant-a diminetii,
Tu,chinuit de nemplinite doruri,
Ce ti-au zdrobit si inima si struna,
Tu,-nsangerat,dar neinvins al sortii,
Tu,suflete ,trai-vei totdeauna!

( Din - Sufletul -dupa Ada Negri )

Ceva de aprofundat

Am extras aceste randuri de mai jos din articolul de pe kisol.com pe care l-am tradus despre dependenta.Mi se par importante:

Mediul pǎmântesc şi circumstanţele în care ne aflǎm noi înşine sunt urmarea deciziilor noastre proprii.Nu este de nici un folos sǎ încercǎm sǎ blamǎm pe alţii pentru patimile noastre.Faptul cǎ existǎ persoane care vând droguri reprezintǎ în întregime un cu totul alt subiect.
Motivul principal pentru lipsa de schimbare este împotrivirea individului sǎ accepte rǎspunderea şi sǎ accepte faptul cǎ în orice situaţii pǎmânteşti se aflǎ el însuşi,sunt propriile sale lucrǎri care l-au condus acolo.Dar dacǎ acceptǎ aceastǎ realitate cu bunǎ credinţǎ ,va fi condus întotdeauna afarǎ din acele circumstanţe.

Cunoasteti o tara...?

Cunoasteti o tara unde nimeni nu se gandeste serios la cum suporta cei lipsiti de mijloace materiale conditiile de viata pe care societatea le impune in acea tara ?

Motto ul orasului Detroit

Motto ul orasului Detroit:

We hope for better things ;it shall rise from the ashes.

Speram la lucruri mai bune;se vor inalta din cenusa.

Puterea prezentului - pune in practica

Se intampla uneori ca privirea noastra sa se lipeasca fie de un nor rozaliu, fie de gingasia unei flori sau de zambetul unui copil. Mintea se opreste si, brusc, parca ne simtim inundati de o pace interioara, de o liniste si de o bucurie infinite, ca si cum fiinta noastra nu mai are granite, nu mai exista nici timp, nici spatiu. Am da orice sa pastram aceasta stare, sa o regasim ori de cate ori vrem. O astfel de traire ne catapulteaza dincolo de granitele cotidianului, asfel incat, pentru o clipa, ne intoarcem la Sinele nostru Adevarat.Putem privi aceasta carte ca pe o provocare: imaginea pe care o dam acum realitatii este intr-adevar si cea mai adecvata, adevarul ultim despre noi insine? Stim cine sintem, care este puterea noastra reala si in ce rezida ea?Insa ea este, de fapt, o calatorie spirituala, in care sa depasim locurile comune ale gandirii cotidiene. Cea mai inradacinata prejudecata este aceea ca suntem totuna cu mintea noastra. Intr-adevar, mintea poate fi un instrument extraordinar, dar in acelasi timp este principala sursa a anxietatii noastre. Cu fluxul ei constant de ganduri despre trecut si griji legate de viitor, mintea ne macina personalitatea, linistea, potentialul si ne impiedica dezvoltarea spiritului. Multi dintre noi vor descoperi ca obstacolul cel mai mare in calea acestei dezvoltari il reprezinta relatiile noastre cu ceilalti, mai ales relatiile intime. Urmand lumina calauzitoare a acestei lecturi, putem ajunge la comuniunea reala cu ceilalti. Ne putem descoperi sinele autentic, complet si perfect. Putem deveni noi insine, stapani pe forta noastra spirituala reala - daca ne abandonam momentului prezent.Eckhart Tolle este considerat unul dintre cei mai originali si inspirati calauzitori spirituali ai timpului nostru, iar cartea de fata este una din cele mai bine vandute in SUA dupa 11 septembrie. Autorul s-a nascut in Germania in anul 1948 , unde si-a petrecut primii 13 ani din viata.Dupa ce a absolvit Universitatea din Londra, a devenit cercetator si indrumator la Universitatea Cambridge. La 29 de ani, in urma unei transformari spirituale profunde, vechea sa identitate a fost literalmente dizolvata si viata i s-a schimbat radical.Urmatorii ani si i-a dedicat intelegerii, integrarii si aprofundarii acestei transformari, care a marcat inceputul unei intense calatorii interioare.Eckhart Tolle nu s-a aliniat nici unei traditii sau religii, dar nici nu a respins vreuna. Invataturile sale transmit un mesaj simplu si in acelasi timp profund, cu claritatea si simplitatea vechilor maestri spirituali: exista o cale catre eliberarea de suferinta si dobandirea pacii interioare. In prezent, calatoreste mult, raspandindu-si invataturile in toata lumea. Din 1996, locuieste in Vancouver, Canada.

Durerea face parte din mine

Tacerea ma ajuta sa inteleg ca totul trece, ca totul vine, ca singura stabilitate sunt chiar eu. Asezata in fotoliu privesc spectacolul vietii mele. Durerea face parte din mine.

(Preluat de pe adelasamy.blogspot.com )

Puterea clipei prezente

Iubeste fiecare clipa
Si-ti vei alunga frica!
Traieste intens fiecare minut
Si vei iubi din ce in ce mai mult!

Eu nu ma mai pot suporta

"Eu nu ma mai pot suporta pe mine insumi." Acesta era gandul care continua sa se deruleze in mintea mea.Apoi ,dintr-odata , am sesizat ciudatenia lui.
"Sunt eu o fiinta sau doua ? Daca eu nu ma mai pot suporta pe mine insumi,atunci trebuie sa existe doua fiinte in mine: < eu > si < mine insumi >, cu care < eu > nu mai pot trai." "Poate ca ", m-am gandit eu, "numai una dintre ele este reala."

Din cartea Puterea prezentului - Eckhart Tolle

Sfarsitul suferintei

Imi place foarte mult definitia extrem de simpla pe care Buddha o da iluminarii: "sfarsitul suferintei ".Nu este supraomenesc in ea,nu-i asa?Desigur,ca definitie,este incompleta .Ne spune doar ce nu este iluminarea: nu este suferinta.Dar ce ramane atunci cand nu mai exista suferinta? Buddha pastreaza tacerea asupra acestui subiect,iar tacerea lui inseamna ca acest lucru trebuie descoperit pe cont propriu.El foloseste o definitie negativa pentru ca mintea sa nu o transforme intr-o credinta sau intr-o realizare supraomeneasca,un obiectiv imposibil de atins.In ciuda acestei precautii,majoritatea budistilor cred si azi ca iluminarea este pentru Buddha,nu pentru ei,cel putin nu in aceasta viata.

Eckhart Tolle, Puterea prezentului ( The Power Of Now )

Exact ca si noi, crestinii ...
In adancul sufletului...cine crede ca il poate iubi pe aproapele sau ca pe sine insusi?
Si cine chiar face asta?
Cat e de actuala si acum replica lui Esop:
Cata lume si nici un om!

Ce este dependenta ?

De pe pagina : http://kisol.com/faq/questionsandanswers.htm#addiction

Ce este dependenţa?

Dependenţa sau înclinaţia spre o substanţǎ oarecare este tendinţa de a folosi acea substanţǎ fǎrǎ ca cel ce a devenit dependent sǎ poatǎ controla acest impuls.Este ca şi cum persoana nu ar putea fi capabilǎ sǎ gǎseascǎ voinţa de a învinge aceastǎ dorinţǎ puternicǎ de a folosi substanţa.

Înclinaţia spre dependenţǎ diferǎ de la o fiinţǎ umanǎ la alta.Şi de asemenea puterea de a produce dependenţa variazǎ de la o substanţǎ la alta.

Persoana ,aşa cum face de obicei cu toate lucrurile,începe doar prin a gusta sau a experimenta o anumitǎ substanţǎ.Dacǎ acea substanţǎ este pe placul sǎu,mai ales dacǎ îi permite sǎ evadeze temporar din cadrul problemelor sau apǎsǎrilor pǎmânteşti de orice fel,sau dacǎ doar se delecteazǎ cu rezultatul sau senzaţia pe care acea substanţǎ i-o oferǎ,el va continua atunci sǎ facǎ pe mai departe uz de acea substanţǎ.

Aceastǎ gustare sau experimentare,ca toate lucrurile în Creaţie încolţeşte şi creşte şi se transformǎ într-o dorinţǎ puternicǎ ,iar aceastǎ dorinţǎ puternicǎ dacǎ nu este controlatǎ în acest stadiu,creşte în slǎbiciune pentru ceva sau poftǎ.Este în acest punct când intervin de obicei ceilalţi factori de influenţǎ.De fapt aceşti ceilalţi factori pot sǎ intervinǎ chiar înainte de dorinţa puternicǎ,în mod deosebit la stadiul de îndemn.Aceşti ceilalţi factori de influenţǎ sunt suflete din lumea de dincolo,cu o slǎbiciune similarǎ pentru a experimenta aceeaşi substanţǎ.

Aceste suflete se ataşeazǎ ele însele de persoanǎ şi se delecteazǎ cu substanţa respectivǎ prin aceastǎ persoanǎ.Este în acest stadiu când colectivul lor vor sǎ o facǎ pe persoanǎ sǎ continue în aceastǎ direcţie şi pot sǎ o influenţeze decisiv,mai ales dacǎ persoana nu se strǎduieşte suficient în a-şi aduna voinţa pentru a opri aceastǎ dorinţǎ puternicǎ.

O întreagǎ hoardǎ de suflete se poate ataşa de persoanǎ şi ele continuǎ sǎ-o impulsioneze sǎ experimenteze substanţa.Voinţele lor nu sunt încǎ atât de puternice precum cele ale persoanei de pe Pǎmânt ,dacǎ aceasta într-adevǎr vrea sǎ facǎ uz de propria voinţǎ pentru a se opri.Dar din nou şi din nou persoana nu face uz de voinţa ei şi alunecǎ înapoi în aceastǎ folosire excesivǎ,în acest abuz.

Acesta este motivul pentru care va fi întotdeauna posibil sǎ se învingǎ abuzul de substanţǎ de îndatǎ ce mecanismul este cunoscut persoanei de pe Pǎmânt,astfel încât ştie cǎ ea poate de fapt sǎ învingǎ aceastǎ problemǎ printr-o arzǎtoare dorinţǎ din interior,care poate atunci sǎ-i dea acel ajutor care vine din Luminǎ. Voinţele celor din lumea de dincolo nu sunt decisive pentru nimic,ci ei pot doar influenţa şi va fi persoana de pe Pǎmânt cea care va învinge întotdeauna de îndatǎ ce se roagǎ realmente pentru ajutorul din partea Luminii.

O singurǎ voinţǎ arzǎtoare în direcţia bunǎ poate face o armatǎ de aceste suflete sǎ disparǎ fǎrǎ urmǎ.Insǎ rugǎciunea şi dorinţa de a fi ajutat trebuie sǎ vinǎ mai întâi de la omul însuşi.In schimb ,dacǎ încǎ continuǎ sǎ foloseascǎ substanţa spre propria plǎcere şi nu vrea cu adevǎrat sǎ schimbe lucrurile,va fi imposibil pentru Luminǎ sǎ aducǎ ajutor.

Totuşi ,atunci când cu adevǎrat îşi doreşte sǎ renunţe la dependenţǎ,indiferent pentru ce substanţǎ ar fi ,rugǎciunile sale şi dorinţele sale se vor uni cu ajutorul din Luminǎ. Nici o altǎ cale nu este deschisǎ pentru spiritul uman decât cea a rugǎciunii arzǎtoare şi a dorinţei pentru ajutor.Am auzit cu toţii vorbindu-se despre diferite metode,dar ajutor adevǎrat vine întotdeauna odatǎ cu dorinţa individului unitǎ cu ajutorul din Luminǎ,indiferent de cât de mult a învǎţat individul sǎ-şi deschidǎ intuiţia.

Dacǎ prin ruptura pe care dependenţa a adus-o în viaţa sa,individul este atunci condus sǎ se vadǎ pe sine însuşi aşa cum este cu adevǎrat şi dacǎ este atunci dezgustat prin aceasta,umilinţa sa şi dorinţa de schimbare vor fi de ajuns pentru ca ajutorul sǎ ajungǎ la el.Aceasta înseamnǎ cǎ în interior el a învǎţat din toate experienţele şi s-a schimbat el însuşi.

Existǎ diverse motive sociale pentru a porni pe acest drum,dar acest articol se referǎ la cazul particular când individul vrea cu adevǎrat sǎ opreascǎ dependenţa.
Cunoaşterea este cheia.Dacǎ realizeazǎ mecanismul din spatele dependenţei şi intelege ca voinţa sa este de fapt decisivǎ,mulţi vor face într-adevǎr efortul în aceastǎ direcţie.Alt pericol care este întotdeauna prezent este lenea.Aceasta poate face mulţi oameni sǎ se întoarcǎ la greşelile anterioare.Trebuie evitatǎ cu orice preţ.Trebuie sǎ realizǎm absoluta realitate a importanţei liberei voinţei.

Mediul pǎmântesc şi circumstanţele în care ne aflǎm noi înşine sunt urmarea deciziilor noastre proprii.Nu este de nici un folos sǎ încercǎm sǎ blamǎm pe alţii pentru patimile noastre.Faptul cǎ existǎ persoane care vând droguri reprezintǎ în întregime un cu totul alt subiect.
Motivul principal pentru lipsa de schimbare este împotrivirea individului sǎ accepte rǎspunderea şi sǎ accepte faptul cǎ în orice situaţii pǎmânteşti se aflǎ el însuşi,sunt propriile sale lucrǎri care l-au condus acolo.Dar dacǎ acceptǎ aceastǎ realitate cu bunǎ credinţǎ ,va fi condus întotdeauna afarǎ din acele circumstanţe.

Dacǎ totuşi,îi blameazǎ pe alţii,el îşi adaugǎ vinǎ şi îşi face salvarea dificilǎ.De aceea,cunoaşterea cǎ dependenţa poate fi învinsǎ de cei care vreau într-adevǎr aceasta ,este foarte importantǎ.Persoana totuşi,trebuie sǎ-şi gǎseascǎ ocupaţii în alte direcţii astfel încât mintea sa sǎ nu fie în mod constant trasǎ înapoi în direcţia care conduce spre o recǎdere în dependenţǎ.
Cu aceastǎ dorinţǎ spre schimbare,acest impuls sau înclinaţie care se apropie de intuiţie ,scade treptat pentru cǎ dorinţa de schimbare va tǎia alimentarea înclinaţiei cu putere.Furnizarea de putere pentru împlinirea poftei a venit din dorinţa individului pentru substanţǎ.Aceasta a hrǎnit anterior înclinaţia şi a fǎcut-o puternicǎ. Dar de îndatǎ ce omul ia o decizie şi se bazeazǎ pe aceastǎ decizie,atunci puterea dependenţei asupra lui este eliminatǎ.
Este un drum lung şi un proces dificil,dar treptat va fi victorios atât timp cât nu permite voinţei sale sǎ slǎbeascǎ.Acesta e momentul când e nevoie ca persoana sǎ aibǎ ocupaţii în alte direcţii.Aceste ocupaţii pot sǎ implice schimbarea completǎ în circumstanţele pǎmânteşti ale persoanei,schimbarea asociaţiilor şi aşa mai departe.El trebuie sǎ vadǎ ce l-a împins spre aceastǎ dependenţǎ în primul rând, trebuie sǎ se strǎduiascǎ sǎ înţeleagǎ înainte de a putea sǎ se mişte înainte,altfel va cǎdea din nou.
Dacǎ anturajul sǎu l-a împins spre dependenţǎ ,atunci el trebuie sǎ facǎ schimbǎrile necesare.Dacǎ a fost dorinţa sa sǎ scape de presiunea dependenţei atunci trebuie sǎ realizeze cǎ atât timp cât trateazǎ şi ezitǎ cu acea presiune sau problemǎ,nu va rezolva nimic.Oricare ar fi circumstanţele care l-au condus la dependenţǎ,el trebuie sǎ se strǎduiascǎ , sǎ înţeleagǎ şi sǎ facǎ schimbǎrile potrivite.

Acceptati prezentul

Acceptati prezentul asa cum e!Nu va impotriviti clipei prezente, caci ea e cel mai pretios maestru pentru oricine. Incercati sa faceti acest lucru mereu...

Si visele se pot implini...

Persoana care scrie articole pe blogul adelasamy.blogspot.com este din Romania?
Da?Asadar nu suntem un popor depravat de tot.

Mi-au placut cuvintele acestea despre implinirea viselor :

VISUL SI OBSTACOLELE

Viata mi-a demonstrat de atatea ori ca atunci cand ai un vis mare in care crezi cu intensitate apar in calea ta multe obstacole. Fiecare obstacol depasit inseamna un lucru invatat fara de care nu poti sa ajungi acolo unde ti-ai propus. Sub ce forma apara aceste dificultati? De cele mai multe ori oamenii sunt cei care incearca sa te opreasca din drumul tau. Unii nu cred in ceea ce visezi si doresc sa te aduca cu picioarele pe pamant, spun ei. Altii iti pun piedica fara sa stie, prin indiferenta.
Cand apar astfel de situatii te enervezi, te intristezi si te gandesti ce rost au toate acestea. In timp realizezi ca ai invatat sa le depasesti si ca fara ele visul nu ar mai avea valoare. Este ca atunci cand iti doresti un obiect foarte mult si il primesti cadou de ziua ta. In primele momente te bucuri si apoi il arunci intr-un colt si te indrepti spre altceva.
Este un lucru curios faptul ca marimea visului tau este direct proportionala cu marimea obtacolelor. Asa ca de fiecare data cand intervine o problema stiu ca exista pentru a-mi testa credinta in visul meu si in mine si pentru a-mi oferi lectii din care sa invat. Cu cat situatia este mai grava cu atat lucrez mai intens la depasirea lor si de multe ori descopar idei si cai care ma aduc mai aproape de visul meu.
Pentru o corabie valuri si vantul par initial obstacole. Fiecare val pe care-l depaseste o aduce mai aproape. Forta vantului demonstreaza puterea corabiei. Desi, la prima vedere pare ca se da o lupta intre natura si corabie, ulterior se observa ca vantul ajuta corabia sa inainteze, iar valurile o poarta spre destinatie.
Corabia ta cat de rezistenta este?

Rugaciunea adevarata

Rugaciunea adevarata...
" Rugaciunea adevarata inseamna o viata traita in rugaciune, alaturi de Mine si intru Mine. Numai cine traieste o asemenea viata poate cunoaste viata eterna, si acela nu va mai vedea, simti sau gusta moartea!
Se poate spune ca cei care isi traiesc viata in conformitate cu cuvantul Meu se roaga necontenit. La fel, cei care Ma poarta in inimile lor se roaga continuu, caci gandurile lor sunt directionate intotdeauna catre Mine si catre iubirea Mea, si tot ce fac acestia, ei imi consacra Mie, iar bucuria lor cea mai mare este sa se afle intr-o comuniune continua cu Mine si sa-Mi serveasca prin iubirea din inimile lor. Asta inseamna sa te rogi in inima ta, fara incetare. Oricine procedeaza asa, va cunoaste binecuvantarea si gratia Mea."
Din Cartea Domnului despre Viata si Sanatate - J. Lorber si G. Mayerhofer

Adevarata credinta

Din Cartea Domnului despre Viata si Sanatate - J. Lorber si G. Mayerhofer:

Adevarata credinta:
"Nu este ceva rau sa purtati discutii despre Mine si despre imparatia Mea. Dar mult mai bine ar fi daca ati lucra din greu pentru instaurarea ei pe pamant. Asa cum este firesc, cunoasterea vine inaintea actiunii. Dar odata ce stiti ce aveti de facut, va trebui sa treceti la actiune. Chiar si la cea mai mica actiune va exista o reactie; in schimb, simpla cunoastere, nedublata de actiune, nu poate da nastere vreunei reactii.
La ce i-ar folosi unui olar sa cunoasca la perfectiune arta olaritului, daca nu ar aplica-o niciodata in viata, facand macar un vas, cat de simplu? Credinta este si ea o stiinta, dar a inimii. Atata vreme cat nu faceti nimic, ea ramane insa o cunoastere moarta. Teoria nu poate prinde viata decat prin practica!"

Sa nu te plangi

Si daca prin ceea ce traiesti tu
nu ai obtinut succes,
nu te plange!
In mod sigur undeva tu ai gresit!
Intreaba de Vointa divina
si traieste conform ei!
Succesul nu-ti va mai lipsi!

Vei avea...

Vei avea zâmbete pe faţa ta
Precum sunt in august
greierii şi stelele,
Poveşti fotografiate şi
Tunete de avioane supersonice
Ce ne fac sǎ ridicǎm fruntea spre cer,
Si întunericul în zori
Ce se face de argint la fereastrǎ.
Vei avea un telefon aproape,
Care deja înseamnǎ cǎ aştepţi,
Spumǎ de cai înnebuniţi
Ce se urmǎresc în mare,
Şi pantaloni albi sǎ-i imbraci
Cǎci deja e varǎ...
Si un tren pentru America
Fǎrǎ opriri...
Vei avea douǎ lacrimi mai dulci
Sǎ-ţi umezeascǎ faţa,
Un soare care se ucide
Şi pescari de scoici,
Şi zǎpada din munţi,
Şi ploaia care cade pe coline,
Şi o femeie fragedǎ
Şi o tânǎrǎ durere,
Strǎzi de frunze în flǎcǎri
Ce-ţi incendiazǎ inima.
Vei avea un scaun unde sǎ te odihneşti
Şi ore goale precum un ou de ciocolatǎ,
Şi un prieten care te va fi dezamǎgit
Trǎdat şi apoi minţit...
Vei avea ....Vei avea....Vei avea
Timpul tǎu pentru a merge departe.
Vei pǎşi uitând,
Te vei opri visând.

*Baglioni Claudio -Avrai*

Cand moartea spirituala nu ne poate ajunge

Oricat de lunga este iarna,primavara in mod sigur va sosi!Tot asa dupa noapte vine zi!Si dupa ploaie ,sigur apare si soarele!
O singura noapte este fara de sfarsit si un singur rau
nu se va termina niciodata,noaptea si raul mortii spirituale!
Cat timp noaptea mortii spirituale nu te-a cuprins,vei putea sa speri si continua sa speri!
O cale de iesire in mod sigur este de gasit!

Atunci cand florile infloresc

Si daca florile aici inca inforesc,
trebuie sa fie undeva ascunsa
si speranta!

Prezentul ma leagana

Inainte-napoi

Prezentul ma leagana
In bratele sale.
Sunt un copil care sta
Pe genunchii Timpului.
Surazand,
Merg inainte prin lume...
Prezentul imi surade-napoi.


(A.R.)

Tu vezi paiul din ochiul fratelui tau....

Motto:
Si ridicam ziduri inalte.
De ce asa?...N-as sti sa spun!
( Renato Zero )


Tu vezi paiul din ochiul fratelui tau si nu bagi in seama barna din ochiul tau!
Povestirea de mai jos ne poate duce cu gandul tocmai la fraza de mai sus.

Zidul

Într-un deşert aspru şi stâncos trăiau doi pustnici. Găsiseră două grote situate foarte aproape una de cealaltă.

După ani şi ani de rugăciune şi sălbatice renunţări, unul dintre cei doi pustnici era convins că ajunsese la desăvârşire.

Celălalt era şi el pios, dar totodată bun şi înţelegător. El se oprea întotdeauna să vorbească cu puţinii pelerini ce veneau încolo, adăpostindu-i şi hrănindu-i pe aceia care se rătăceau pe acolo sau pe cei care doreau să se ascundă. "Acesta este timp pierdut pentru meditaţie şi rugăciune" gândea cel dintâi pustnic, căruia nu-i plăceau desele - chiar dacă nu îndelungate - absenţe ale celui de-al doilea.

Pentru a-l face să înţeleagă în mod concret cât este de departe încă de sfinţenie, se hotărî să pună câte o piatră la gura propriei sale grote ori de câte ori celălalt avea să comită vreo greşeală.

După câteva luni, în faţa grotei sale se înălţa un zid de pietre, cenuşiu şi sufocant. Şi el era închis înăuntru.



Uneori construim ziduri de jur împrejurul inimilor noastre, folosind pentru aceasta pietricelele de zi cu zi ale resentimentelor, ranchiunelor, tăcerilor, problemelor nerezolvate, supărărilor.

Datoria noastră cea mai de seamă este aceea de a împiedica formarea unor astfel de ziduri în jurul inimilor noastre.

Şi mai cu seamă aceea de a încerca să nu devenim "o piatră în plus în zidurile altora ".



(Bruno Ferrero)