Lorber

Jakob Lorber
S-a născut pe 22 iulie 1800, ca fiu al unei familii de ţărani din Kanischa-Jahring lângă Marburg, Stiria de Sud. A învăţat la şcoala din Marburg şi, încă din perioada studiului, s-a dovedit un organist talentat în cadrul bisericii catolice. Şi-a continuat studiile pentru a deveni profesor, la Graz, capitala Stiriei, însă mai târziu a decis să se dedice în totalitate muzicii. Lorber a devenit profesor de muzică şi, prin intermediul unor concerte, şi-a creat în Graz reputaţia de excepţional violonist. La 40 de ani i-a fost oferit postul de capelmaistru la Triest, însă viaţa lui avea să ia un cu totul alt curs. Pe data de 15 martie 1840, după ce şi-a făcut rugăciunea de dimineaţă, a simţit în piept, din inima sa, o voce care îi spunea limpede: "Ia-ţi pana şi scrie!". Lorber a ascultat această chemare misterioasă, a pus mâna pe pană şi a început să scrie cuvânt cu cuvânt ce i se dicta dinlăuntrul lui. A fost introducerea operei "Casa Domnului" (Istoria străveche a omenirii). Primele fraze erau:

"Aşa vorbeşte acum Domnul Dumnezeu pentru fiecare; şi aceasta este perfect adevărat, exact şi clar; cine vrea cu ardoare să vorbească cu Mine, acela să vină la Mine şi Eu îi voi sădi răspunsul Meu în inima sa. Dar numai cei curaţi şi cu inima plină de smerenie vor auzi vocea Mea..."

În 1858, Lorber scria unui prieten:
"Referitor la vocea interioară şi la modul în care eu o percep, nu pot spune mai mult decât că eu primesc astfel lăuntric cuvântul cel sfânt al Domnului pe care îl percep permanent în zona inimii, ca pe un gând extrem de clar, luminos şi pur, care este exprimat în cuvinte. Nici unul dintre cei care stau în acele clipe lângă mine nu pot totuşi auzi vreo voce. Dar să ştii că, pentru mine, această voce binecuvântată sună mai luminos şi mai clar decât orice alt sunet material."